223 matches
-
retrohipofizari (ADH, OXT) sunt sintetizați în hipotalamus de către nucleii paraventricular și supraoptic și doar depozitați în hipofiza posterioară. Fiind emanație a sistemului nervos diencefalic, hipofiza posterioară întregește funcția de creier al vieții vegetative a hipotalamusului cu cea de structură glandulară efectoare. În timp ce tractusul hipotalamo-hipofizar asigură deplasarea produșilor de neurosecreție hipotalamică la hipofiza posterioară, circulația portală hipofizară realizează atât transportul și controlul umoral hipotalamic asupra secreției hormonale adenohipofizare, cât și autoreglarea activității secretorii a acesteia de către hormonii circulanți secretați de glandele țintă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și calcitonina (CT) sunt cei doi hormoni paratiroidieni implicați în autoreglarea metabolismului fosfo-calcic. Ionii de calciu și fosfor fiind de importanță fundamentală la om, homeostazia lor este asigurată pe cale neuroendocrină cu participarea oaselor, tubului digestiv și rinichilor ca principale organe efectoare. Având sediu predominent extracelular (99%), concentrația plasmatică normală a calciului este de 9,4-9,5 mg/dl (4,5-5,2 mEq/l) din care 50% este ionizat, constituind forma biologic activă, 40% este combinat cu proteinele plasmatice și 10% sub
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alte roluri începând cu cel de veritabil ceas biologic reglator al ritmului veghe-somn, prevăzut cu proprietăți hipnogene. Spre deosebire de hipofiză, glanda pineală se comportă mai mult ca „reglator al reglatorilor” decât ca organ de comandă și control direct al unor teritorii efectoare periferice. II.7.9.1. Reglarea secreției hormonale pineale Se efectuează pe cale predominant nervoasă, cu participarea sistemului simpatico-adrenergic. Variațiile determinate de întuneric și lumină sau de diversele suprasolicitări simpatice influențează, prin noradrenalina eliberată, procesele de formare și eliberare a melatoninei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
proprietăți locale paracrine sau autocrine ce afectează funcțiile celulare proprii sau de vecinătate. Asemenea celule formatoare și eliberatoare de hormoni locali sunt larg răspândite în întregul organism, constituind alături de căile nervoase somato-vegetative și endocrine clasice cea de a treia cale efectoare. Produșii de secreție ai acestor celule etichetate inițial sistem endocrin difuz sau APUD (Pearse, 1966) au structură aminică, polipeptidică sau lipidică. Din prima categorie a hormonilor locali cu structură aminică fac parte histamina, serotonina, dopamina, octopamina și alte monoamine biogene
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și pelvin. Pe această bază s-au introdus substanțele blocante de receptori S2 de tipul ketanserinei în tratamentul hipertensiunii arteriale. Cele două tipuri de receptori serotoninici au fost identificate și la nivelul plachetelor, sistemului nervos, tubului digestiv și altor teritorii efectoare. Prin intermediul acestora, serotonina provoacă efecte de tip excitator sau inhibitor la nivelul diverselor țesuturi și organe. Dacă efectele vasculare diferă în funcție de teritoriul vascular, asupra musculaturii netede digestive, uterine și bronșice exercită în mod constant acțiuni stimulante. Concomitent cu creșterea motilității
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
punct de referință), întrețin o stare de echilibru balansat între cele două categorii de neuroni termosensibili. Temperatura corpului este reglată în limitele set-pointului, menținut de către complexul preoptic/hipotalamus anterior și hipotalamusul posterior cu participare somatică și neuroendocrină multiplă. Ca mecanisme efectoare de menținere a termoreglării în limite normale, participă autoreglarea reflexă simpatico-parasimpatică și reacțiile comportamentale, întregite de veriga neuroendocrină centrală și periferică. Componenta vegetativă reflexă predomină la nivelul hipotalamusului posterior în cazul neuronilor simpatici și în partea anterioară a acestuia în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
căldură. Astfel, efectele prompte ale reglării nervoase sunt potențate și prelungite, în timp, de componenta hormonală, în funcție de necesitățile reglării termice. Eficiența mecanismelor centrale de autoreglare și control a producerii și pierderii de căldură depinde de gradul de participare a organelor efectoare implicate în realizarea reacțiilor termoreglatoare periferice. Prin variațiile fluxului sanguin de la nivelul suprafeței corporale, acestea predomină în timpul reacțiilor termolitice realizate prin iradiere, convecție și evaporare. Ca principală modalitate de termoliză, iradierea este cu atât mai intensă cu cât suprafața radiantă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
multiple de apărare și adaptare au la bază activarea atât a CRH hipotalamic eliberator de ACTH adenohipofizar și corticoizi suprarenalieni, cât și a nucleului pontin locus coeruleus activator al căii simpatico-adenomedulare periferice prin intermediul coloanei toraco-lombare. Acționând împreună, cele două căi efectoare realizează o gamă variată de reacții adreno-simpatice, neuroendocrine, metabolice, comportamentale și imunitare de diferite intensități și durate. Adrenalina de exemplu, întărește efectele excitării nervoase simpatice și exercită o serie de acțiuni metabolice adiționale. Este produsă exclusiv de către glanda medulosuprarenală, considerată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fi eliberarea a două categorii de substanțe biologic active. Pe de o parte substanțe excitante: acetilcolina, adrenalina, dopamina, serotonina, glutamatul și aspartatul și pe de altă parte substanțe inhibitoare: acidul gama aminobutiric, glicina, taurina. Aceste substanțe vor declanșa contracția musculară efectoare, concomitent cu modularea ei și ajustarea permanentă a tonusului postural prin musculatura antagonistă. Rezultatul acestei contracții va fi o mobilizare a mai multor categorii de mușchi (agoniști și antagoniști) care vor armoniza mișcarea; În primul rând mușchii agoniști, responsabili de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
însușirea celor trei mari grupe de probe atletice: școala alergării probe de alergări școala săriturii probe de sărituri școala aruncării probe de aruncări III.1. ȘCOALA ALERGĂRII Alergarea reprezintă o mișcare de locomoție ciclică în care membrele inferioare ca organe efectoare produc deplasarea spre înainte, înapoi sau lateral a corpului printr-o acțiune alternativă. Alergarea, deprindere cu caracter ciclic, este folosită în multe ramuri de sport ca: element de legătură între diferite acte motrice, ca probă de concurs sau părți ale
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
de necroză tumorală declanșează modificările sistemice din cursul șocului endotoxinic (hiposau hipertermie, coagulopatie, hipoperfuzie viscerală, acidoză lactică, depresie miocardică, creșterea permeabilității capilare). Tehnicile moderne de terapie urmăresc stoparea factorilor care determină producerea de citokine, blocarea acestora sau a receptorilor celulelor efectoare. Sistemul complement are un rol foarte important în răspunsul imun nespecific umoral prin distrugerea bacteriilor și inițierea răspunsului inflamator. Activarea acestui sistem se realizează fie pe cale clasică (complexe antigenanticorp), fie pe cale alternă (structuri de pe suprafața bacteriilor) și are ca efect
Capitolul 5: INFECŢIILE CHIRURGICALE - GENERALITĂŢI. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
clasei substanțelor organofosforice este reprezentat de blocarea colinesterazelor (colinesterazele = enzimele capabile să degradeze acetilcolina). Rezultă În organism un exces de acetilcolină: “furtuna colinergică” reflectată clinic printr-un veritabil toxindrom colinergic consecință a stimulării: 1. receptorilor muscarinici cu efecte din partea organelor efectoare autonome; Aparat respirator: senzație de apăsare toracică; wheezing; hipersecreție bronșică dispnee;tuse rinoree; edem pulmonar, cianoză Aparat cardiovascular: 153 bradicardie hipotensiune rar fibrilație atrială sau tahicardie ventriculară Aparat digestiv: grețuri, vărsături crampe abdominale, diaree, tenesme incontinență Glande exocrine transpirații hipersalivație
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
formează adevărate bariere și se încarcă cu antigene pe care le transmit celulelor limfoide. Celulele prezentatoare de antigen expun antigenele degradate celulelor Ț helper și ajută celulele B la sinteză anticorpilor. Ele modulează prin limfokine și citokine activitatea unor celule efectoare: celulele K (killer, ucigașeă și NK (natural killeră, responsabile de citotoxicitatea mediata celular dependența de anticorpi (Roitt și colab., 1989Ă. ba Celulele prezentatoare de antigen de origine limfoepitelială Includem în această categorie celulele M și unele celule B, (CD2Ă, după
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
CD3,CD4 sau CD8 Antigene de suprafață Imunoglobuline CD2, CD3, CD4 sau CD8 Mitogeni Lipozaharide Fitohemaglutinină ,Concavalina A, vaccin BCG Recunoaștere de Ag Proteine de corp străin Proteine de corp străin procesate în antigene CMH Celule progenitoare PlasmociteCelule cu memorie Efectoare Ț , celule cu memorie Produși de secreție Ig Citokine Fig. 2.18. Diferite tipuri de limfocite la păsări. 1 - limfoblaști cu și fără prelungiri citoplasmatice; 2- limfocite mature cu prelungiri citoplasmatice (După Chelaru Ana, 2002Ă. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 93 Subpopulațiile
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sau cu viața scurtă și celule au memorie sau celule Ț cu viață lungă. Dar subpopulațiile de celule Ț sunt mult mai diversificate funcțional. Manolescu (2002Ă le clasifică astfel: - LT cu memorie; - LT regulatoare: Th (helperă și Ts (supresoră; - LT efectoare: Tk (killeră și Tc (citotoxiceă. În ultimii 15 ani a fost folosită în literatura de specialitate sistematizarea : - LT ajutătoare, helper - Th; - LT amplificatoare - Ta; - LT supresoare - Ts; - LT contrasupresoare - Tcs; - LT citotoxice - Tc; IOAN PAUL94 - LT de hipersensibilitate de tip
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pierderea aderenței; proteine intracelulare din alcătuirea citoscheletului care se leagă la actină, elemente de transducție a semnalelor și numeroase alte molecule legate de mecanismele locomoției celulare. Celulele metastazante circulă pe cale sanguină sau limfatică, realizând evaziune față de atacul celulelor și moleculelor efectoare ale sistemului imunitar, pentru a ajunge în organe localizate uneori departe de tumora primară. Dar, majoritatea celulelor metastazante nu supraviețuiesc. Uneori, celulele metastazante au destinații precise: din pancreas în ficat sau plămân, din ficat în plămân, din prostată în oase
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
nucleotidului cu guanină. Acesta se asociază cu tirozinkinazele receptoare, prin molecule adaptoare care conțin domenii SH2 și SH3. Asocierea activează proteina RAS în aval de tirozinkinaze, în numeroase sisteme biologice (mamifere, Drosophila, Caenorhabditis elegans). Complexul activat RAS-GTP interacționează cu proteinele efectoare pentru a transmite mai departe semnalul mitogen, inițiat de legarea factorului de creștere. RAF-protein-serin/treoninkinaza pare a fi ținta critică a lui RAS. Proteinele oncogene RAF sunt capabile să inducă proliferarea celulară, chiar și atunci când funcția RAS este blocată prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
unele kinaze care intervin în tranziția G1→ S (fig. 20.5). Proteina P21 inhibă activitatea kinazei CDK 2, dependentă de cicline. Ciclinele asigură trecerea celulelor prin etapele ciclului celular. CDK 2 stimulează parcurgerea stadiului G1 al ciclului celular. Principala genă efectoare, activată de P53, este waf 1, care reprezintă gena codificatoare a proteinei P21. Proteina P53 este activatoare și a genei bax, care, prin produsul său accelerează desfășurarea apoptozei. În celulele transformate malign, efectul exercitat de P53 este abolit. Anularea funcției
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de origine limfoidă (leucemii, limfoame). După activarea complementului, se produce liza celulei țintă. Efectorii imunității antitumorale sunt celulele imunitare. Rolul acestora a fost demonstrat cu același gen de experimente, cu celule maligne plasate în camere poroase, care permit trecerea celulelor efectoare ale răspunsului imun. Rezultatul acțiunii celulelor imunitare este liza celulei țintă malignă. Imunitatea celulară antitumorală este mediată de celule capabile să lizeze celulele țintă, prin interacțiune moleculară sau celulară care nu necesită procese de recunoaștere specifică. 29.3. ROLUL CELULELOR
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de celulele T este analoagă ca mecanism răspunsului imun față de alți antigene T-dependente (de exemplu, antigenele CMH). Experiențele in vitro au evidențiat că antigenele tumorale stimulează, în grade diferite, proliferarea tuturor subpopulațiilor de limfocite T (Th, Ts, Tc). Funcțiile efectoare ale limfocitelor T sunt stimulate de limfokine și monokine (IL-1 și TNF-alfa), sintetizate și secretate de macrofagele care prezintă antigenele tumorale solubile. Limfocitele TCD4 secretă citokine stimulatoare ale celulelor citotoxice efectoare: - IL-2, cu efect stimulator asupra celulelor care o secretă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tuturor subpopulațiilor de limfocite T (Th, Ts, Tc). Funcțiile efectoare ale limfocitelor T sunt stimulate de limfokine și monokine (IL-1 și TNF-alfa), sintetizate și secretate de macrofagele care prezintă antigenele tumorale solubile. Limfocitele TCD4 secretă citokine stimulatoare ale celulelor citotoxice efectoare: - IL-2, cu efect stimulator asupra celulelor care o secretă; - IFN γ activează macrofagele și celulele NK, având efect antitumoral direct, dar este și imunomodulator, prin efectul stimulator asupra nivelului de exprimare a moleculelor CMH clasa I. Limfocitele Tc au rol
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
exprimă molecule CMH I. Interacțiunea limfocitului Tc cu celula malignă este specifică. Limfotoxina produsă de limfocitul Tc are efect litic direct asupra celulelor tumorale. In concluzie, reacția imună față de celulele tumorale are două etape. În prima etapă sunt activate celulele efectoare nespecifice (macrofage, eozinofile, neutrofile, celule NK) și se produce o reacție inflamatorie locală. Reacția nespecifică ușurează reacția imună specifică, prin diminuarea ratei de creștere a tumorii și creșterea nivelului de prezentare a antigenelor tumorale de către celulele maligne, prin modularea exprimării
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
imună specifică, prin diminuarea ratei de creștere a tumorii și creșterea nivelului de prezentare a antigenelor tumorale de către celulele maligne, prin modularea exprimării moleculelor CMH. În cea de a doua etapă, celulele Tc asigură protecția imună față de creșterea tumorii. Celulele efectoare ale imunității mediate celular, specifică și nespecifică, sunt eficiente în detectarea și liza celulelor tumorale izolate și transplantate. Deoarece detectează celulele tumorale izolate, ele sunt eficiente în prevenirea metastazelor, dar sunt ineficiente față de celulele care au constituit deja o microtumoră
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
exercită un efect imunosupresor în gradient. La un situs îndepărtat de tumoră, efectul imunosupresor diminuă și inoculul mic de celule tumorale este respins. După ce tumora a dobândit dimensiuni importante, efectul imunosupresor este sistemic. Antigenele tumorale circulante se asociază cu celulele efectoare ale sistemului imunitar, chiar în sângele circulant, producând „paralizia” răspunsului imun. Creșterea tumorii poate fi stimulată prin fenomenul de amplificare imunitară. Acest fenomen a fost descoperit experimental și se definește ca un proces de intensificare a creșterii tumorii, în prezența
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
eliberarea totală a citocromului c și a conținutului din spațiul intramitocondrial-intermembranar. Citocromul c eliberat în citoplasmă poate forma un complex cu ATP și cu enzima APAF-1. Acest complex împreună cu caspaza 9 (caspază inițiatoare) formează apoptozomul care activează caspaza 3 (caspază efectoare). Tot în spațiul intramembranar mitocondrial este dispus și AIF (factor inductor al apoptozei) care faciliteaza fragmentarea ADN, cât și proteinele SMAC/DIABLO care inhibă IAP-urile (inhibitori apoptotici), (fig. 30.1). O particularitate a proteinei BAX este absența din regiunea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]