222 matches
-
rolului lor general în apoptoză, caspazele au fost împărțite în două grupe: inițiatoare și efectoare. Caspazele efectoare asigură desfășurarea apoptozei și induc paleta de schimbări morfologice care au loc în timpul apoptozei. Caspazele inițiatoare sau apicale sunt responsabile de activarea caspazelor efectoare. O caspază inițiatoare se caracterizează printr-o regiune extinsă aminoterminală, care cuprinde unul sau mai multe domenii efectoare ce sunt importante pentru funcționarea sa, în timp ce o caspază efectoare conține de obicei 20-30 resturi în secvența sa prodomeniu. Caspazele inițiatoare au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
desfășurarea apoptozei și induc paleta de schimbări morfologice care au loc în timpul apoptozei. Caspazele inițiatoare sau apicale sunt responsabile de activarea caspazelor efectoare. O caspază inițiatoare se caracterizează printr-o regiune extinsă aminoterminală, care cuprinde unul sau mai multe domenii efectoare ce sunt importante pentru funcționarea sa, în timp ce o caspază efectoare conține de obicei 20-30 resturi în secvența sa prodomeniu. Caspazele inițiatoare au mai puține ținte decât cele efectoare. Activarea unei caspaze efectoare este realizată de către una inițiatoare prin clivaj proteolitic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
loc în timpul apoptozei. Caspazele inițiatoare sau apicale sunt responsabile de activarea caspazelor efectoare. O caspază inițiatoare se caracterizează printr-o regiune extinsă aminoterminală, care cuprinde unul sau mai multe domenii efectoare ce sunt importante pentru funcționarea sa, în timp ce o caspază efectoare conține de obicei 20-30 resturi în secvența sa prodomeniu. Caspazele inițiatoare au mai puține ținte decât cele efectoare. Activarea unei caspaze efectoare este realizată de către una inițiatoare prin clivaj proteolitic. Activarea catalitică a caspazelor inițiatoare se bazează pe formarea de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
aminoterminală, care cuprinde unul sau mai multe domenii efectoare ce sunt importante pentru funcționarea sa, în timp ce o caspază efectoare conține de obicei 20-30 resturi în secvența sa prodomeniu. Caspazele inițiatoare au mai puține ținte decât cele efectoare. Activarea unei caspaze efectoare este realizată de către una inițiatoare prin clivaj proteolitic. Activarea catalitică a caspazelor inițiatoare se bazează pe formarea de complexe adaptoare proteinice de tip apoptosom sau complex de semnalizare a inducerii morții DISC și respectiv de PIDDosom. DISC - complexul de semnalizare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
42%, 52% și respectiv 52% omologie de secvență de aminoacizi. Caspaza-8 este mai abundentă comparativ cu caspaza-10. Celulele de tip I produc cantități însemnate de caspază-8 activă la nivelul DISC și această cantitate mare de caspază-8 poate cliva direct caspazele efectoare, ocolind calea mitocondrială. Celulele de tip II sunt dependente de amplificarea mitocondrială pentru realizarea apoptozei și caspaza-8 produsă într-un DISC de tip II este insuficientă pentru a cliva direct caspazele efectoare. Cantitatea mică de caspază-8 clivează proteina BID și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cantitate mare de caspază-8 poate cliva direct caspazele efectoare, ocolind calea mitocondrială. Celulele de tip II sunt dependente de amplificarea mitocondrială pentru realizarea apoptozei și caspaza-8 produsă într-un DISC de tip II este insuficientă pentru a cliva direct caspazele efectoare. Cantitatea mică de caspază-8 clivează proteina BID și induce activitatea mitocondrială apoptogenică și, în final, activează caspazele efectoare (Barnhart și colab., 2003). În tumori, mecanismul ocolirii apoptozei implică hipermetilarea regiunii genice care conține caspaza-8 și implicit blocarea expresiei genei pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
generalizat. Identificarea antigenelor specific tumorale a permis utilizarea tehnologiilor de imunizare ADN și stimularea imunității protectoare antitumorale. Numeroase studii pe modele animale au demonstrat importanța celulelor T în regresia tumorală. Un set particular al acestor celule desemnate TIL reprezintă celule efectoare potente, implicate în regresia tumorală, ele fiind mult mai eficiente în medierea regresiei in vivo a tumorilor, decât sunt celulele LAK (celule killer activate de limfokina IL-2). Identificarea antigenelor specific tumorale sau asociate tumorilor și care să fie recunoscute de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
clasei substanțelor organofosforice este reprezentat de blocarea colinesterazelor (colinesterazele = enzimele capabile să degradeze acetilcolina). Rezultă În organism un exces de acetilcolină: “furtuna colinergică” reflectată clinic printr-un veritabil toxindrom colinergic consecință a stimulării: 1. receptorilor muscarinici cu efecte din partea organelor efectoare autonome; Aparat respirator: senzație de apăsare toracică; wheezing; hipersecreție bronșică dispnee;tuse rinoree; edem pulmonar, cianoză Aparat cardiovascular: 153 bradicardie hipotensiune rar fibrilație atrială sau tahicardie ventriculară Aparat digestiv: grețuri, vărsături crampe abdominale, diaree, tenesme incontinență Glande exocrine transpirații hipersalivație
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
Astfel se determină o conceptualizare a actului motric și declanșarea mișcării integrative senzorimotrică (definirea ritmului, adaptarea la condițiile interne și externe de execuție, etc). Rolul esențial de conducere periferică senzitivo-motorie revine axului cerebrospinal bazat pe structurile kinestezice (proprioceptive) și cele efectoare (musculare). Neocortexul, forma dezvoltării complexe a scoarței cerebrale, condiționează perfecționarea funcțiilor motorii ale sistemului nervos central ca formă superioară de adaptare la condițiile externe. Astfel mișcarea poate ajunge la o Înaltă perfecționare coordinativă pe baza cooperării unui Întreg lanț de
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
internă, care se degajă din aceste cercetări, a fost preluată și dezvoltată ulterior de Brown Séquard (1891), în strânsă legătură cu sistemul nervos vegetativ. Convins de existența unor asemenea legături, Guillaume a propus, de altfel, includerea glandelor endocrine printre teritoriile efectoare ale acestuia. În favoarea unui asemenea punct de vedere pledau atât legăturile neurovasculare dintre centrii organovegetativi din hipotalamus și hipofiză, cât și influențele simpatice-parasimpatice asupra diverselor glande endocrine. Descoperirea ulterioară a circulației portale hipofizare de către Popa și Fielding (1930) a dus
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
atât la nivel central cât și periferic, Danielopolu introduce ideea autoreglării prin forțe antagoniste cu mult înainte de a se fi pus bazele teoretice ale ciberneticii, plasându-se astfel printre precursorii concepției biocibernetice. Afinitatea selectivă a mediatorilor chimici pentru anumite organe efectoare se datorește formațiunilor receptoare specifice mediației simpatice și parasimpatice. Existența acestora fusese întrevăzută de Ehrlich (1904) întrucât „corpora non agunt nisi fixata”. La rândul lor lucrările lui Von Euler, onorate cu Premiul Nobel (1970), precizând că adevăratul mediator chimic al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
motorii formate dintr-un singur neuron în cazul fibrelor somatice și din doi neuroni în cazul căii vegetative. Aceștia din urmă se articulează extranevraxial fie în ganglionii latero- sau prevertebrali, fie în plexurile ganglionare situate la diferite distanțe de organele efectoare. Excepție face doar glanda medulosuprarenală care, comportându-se ca un ganglion simpatic mai dezvoltat, este inervată de fibrele preganglionare ale splanhnicului. Articulația sinaptică extranevraxială, caracteristică sistemului nervos eferent are loc în apropierea măduvei spinării, la distanță de organele efectoare în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organele efectoare. Excepție face doar glanda medulosuprarenală care, comportându-se ca un ganglion simpatic mai dezvoltat, este inervată de fibrele preganglionare ale splanhnicului. Articulația sinaptică extranevraxială, caracteristică sistemului nervos eferent are loc în apropierea măduvei spinării, la distanță de organele efectoare în cazul neuronilor simpatici și în apropierea acestora (para visceral) când este vorba de filetele parasimpatice. Acest fapt permite fibrelor nervoase preganglionare să se articuleze cu un număr mai mare de neuroni postganglionari în cazul simpaticului decât al parasimpaticului. Ranson
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
impuse de mediu. Atât căile aferente senzitivo-senzoriale cât și cele eferente somato-vegetative motorii ale celor două componente nervoase extranevraxiale sunt diferite structural și funcțional. În timp ce căile somatice motorii folosesc un singur neuron eferent de legătură între centrii coordonatori și organele efectoare musculare, căile eferente organo-vegetative sunt formate din doi neuroni articulați sinaptic într-unul din ganglionii vegetativi paravertebrali, prevertebrali sau viscerali. În general, fibrele axonale ale primului neuron sunt lungi în cazul căii parasimpatice și scurte în cazul celui de al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lung. Spre deosebire de căile nervoase simpatice ale căror articulații ganglionare se realizează la distanță de organul efector, fibrele preganglionare parasimpatice sunt lungi și se articulează sinaptic cu cel de-al doilea neuron în ganglionii situați în apropierea sau la nivelul structurii efectoare. Excepție face doar glanda medulosuprarenală care comportându-se ca un ganglion simpatic mai dezvoltat este inervată de un singur neuron reprezentat de fibrele preganglionare ale splanhnicului (fig. 4). Fibrele preganglionare simpatice își au originea în coloana intermediolaterală a măduvei spinării
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu originea în anumiți nuclei din mezencefal, bulb și măduva sacrată. Având traseu comun cu nervii cranieni III (oculomotor comun), VII (facial), IX (glosofaringian) și X (vag), fibrele preganglionare parasimpatice centrale se articulează sinaptic în ganglionii din apropierea sau intimitatea organelor efectoare cu neuronul postsinaptic. Fibrele preganglionare plecate de la nivelul nucleului mezencefalic Edinger-Westfall pe traiectul nervului cranian III se articulează sinaptic în ganglionul ciliar cu neuronul postganglionar asigurând inervația orbitei. La rândul lor, fibrele parasimpatice ale nervului VII (facial) formează nervul coarda
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
DE ANATOMIE ORGANO-VEGETATIVĂ Horațiu VARLAM, Ion HAULICĂ Ca principală componentă a sistemului nervos, sistemul organo-vegetativ este reprezentat de ansamblul neuronilor motori, senzitivi și de asociație, care asigură legăturile morfo-funcționale dintre centrii cerebro-spinali de reglare și coordonare a activității organelor interne efectoare prevăzute cu funcții de întreținere și adaptare la necesitățile variabile ale organismului fără participare conștientă. Clasic, se admite că sistemul nervos al vieții vegetative este alcătuit din două sectoare complementare, ce aparțin parasimpaticului cranio-sacrat și simpaticului hipotalamo-ponto-spinal (toraco-lombar). Pe plan
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tonus capilar se realizează cu ajutorul cataboliților acizi rezultați din metabolismul tisular și al hormonilor locali de tipul histaminei, serotoninei, polipeptidelor vasoactive etc. Mult mai variat este modul de terminare a filetelor vegetative intraviscerale. În afara fibrelor amielinice extrinseci, ajunse la celulele efectoare direct sau pe calea plexurilor perivasculare, un loc important ocupă la nivel visceral elementele vegetative intrinseci. Acestea sunt reprezentate de microganglionii intraparietali din diferitele organe, înconjurați de filetele terminale ale plexurilor viscerale corespunzătoare. Astfel de structuri ganglionare se găsesc în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
filetelor simpatice și parasimpatice diferă, după cum s-a văzut, de la un organ la altul. Spre deosebire de simpatic, care se distribuie difuz la toate țesuturile și organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. Astfel, în timp ce segmentul cranial asigură inervația parasimpatică a organelor efectoare de la nivelul capului, toracelui și abdomenului, parasimpaticul sacrat inervează doar sfera pelvină. Arborele vascular periferic și glandele sudoripare, fiind lipsite de inervație parasimpatică, se sustrag influențelor vagale. Variațiile rezistenței periferice și secreției sudorale sunt sub controlul exclusiv al simpaticului. Splina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de asemenea o inervație predominant simpatică. În schimb, tractusul digestiv, deși conține filete nervoase de ambele tipuri, este dominat de componenta parasimpatică. Din aceste câteva exemple privind originea diferită a nervilor simpatico-parasimpatici și reprezentarea lor inegală la nivelul diverselor organe efectoare rezultă că, cu mici excepții, inervația vegetativă viscerală este dublă atât simpatică, cât și parasimpatică. Semnificația funcțională a dualității simpatico-parasimpatice va fi discutată în capitolul următor, consacrat datelor de fiziologie vegetativă. I.2.1.28. Căi vegetative aferente De la organele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipoxia prelungită atât excitabilitatea cât și conducerea nervoasă diminuă progresiv datorită acumulării de acid lactic și reducerii capacității de resinteză a ATP și creatinfosfat prin glicoliză. Ajunsă la nivelul terminațiilor axonale sau dendritice, excitația se propagă la neuronii sau organele efectoare cu care acestea sunt articulate sinaptic prin contiguitate cu ajutorul mediatorilor chimici. Particularitățile structurale și funcționale ale teritoriului sinaptic vor fi prezentate în continuare. I.4. PARTICULARITĂȚI STRUCTURALE ALE ARTICULAȚIILOR SINAPTICE Ion HAULICĂ Noțiunea de sinapsă folosită inițial de Sherrington (1897
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ganglionare Sinapsele chimice ganglionare asigură, după cum se știe, articulațiile sinaptice dintre neuronii eferenți ai căilor vegetative extranevraxiale simpatice și parasimpatice. Acestea diferă de cele somatice prin faptul că sunt formate din doi neuroni interpuși între conexiunile nervoase cerebrospinale și teritoriile efectoare periferice. Fiind formate din cel puțin doi neuroni articulați sinaptic la nivel ganglionar, căile eferente vegetative prezintă fibre preganglionare și postganglionare. Corpii celulari ai neuronilor preganglionari simpatico-parasimpatici sunt situați fie în nucleii de origine ai nervilor cranieni, fie în coloana
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
proximal față de trunchiurile simpatice, așa-zișii „ganglioni intermediari", numeroși la nivel cervical și lombar inferior. Ele se distribuie ca atare, sau sub formă de varicozități („în mătănii”), realizând „sinapse în trecere” la nivelul musculaturii netede și celulelor glandulare ale organelor efectoare. În general, neuronii postganglionari sunt mai numeroși decât neuronii preganglionari. În ganglionul cervical superior de pildă, Ebbesson (1968) a constatat că raportul între fibrele preganglionare și cele postganglionare este de 1/196. Această disproporție între neuronii pre- și postganglionari este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
S4. La nivel cefalic ele se articulează sinaptic cu fibrele postganglionare în ganglionii ciliar, pterigopalatin, submandibular și otic. Spre deosebire de neuronii postganglionari simpatici, ale căror fibre axonale sunt lungi, fibrele postganglionare parasimpatice sunt scurte, distribuindu-se unor zone limitate ale organelor efectoare. Din punct de vedere structural, ganglionii vegetativi reprezintă aglomerări de neuroni situați pe traiectul căilor simpatico-parasimpatice, sau la nivelul plexurilor prevertebrale și previscerale. Capsula internă a ganglionului se extinde spre interior sub formă de septuri interneuronale, realizând dispoziția în „cuiburi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale celulelor de tip I pot acționa direct asupra neuronilor ganglionari, în timp ce celulele de tip II ar secreta în vasele sanguine locale, cu efecte la distanță. La rândul lor, axonii principalilor neuroni postganglionari sunt lungi și se distribuie la organele efectoare în diverse moduri. Ei pot ajunge ca ramură principală la organul sau țesutul efector, se pot atașa prin ramurile comunicante cenușii la nervii spinali pentru a fi distribuiți vaselor, glandelor sudoripare și mușchilor piloerectori ai firelor de păr din teritoriul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]