KorAP: Find »[drukola/base=efector & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...16 >

398 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

RAF este efectorul direct al lui RAS și că funcția esențială a lui RAS este de a cupla RAF protein-serin/treoninkinaza la stimularea prin factorul de creștere al proteintirozinkinazelor receptoare. Nu este exclus ca RAS să interacționeze și cu alți efectori, inclusiv GAP sau NF1. Legarea factorului de creștere activează tirozinkinazele receptoare, conducând la activarea RAS, RAF și MAP-kinazei. Fosforilarea activează apoi factorii de transcriere, conducând la inducția tranzientă a lui c-fos și c-jun, precum și a altor gene imediat timpurii. Protooncogenele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
la rândul său, în activarea RAF protein-serin/treoninkinazei. Multe protein-serin/treoninkinaze pot fi activate ca proteine oncogene, fie prin expresia anormală, fie prin deleția domeniilor reglatoare. Aceste kinaze includ RAF și membrii familiei C de protein kinaze care funcționează ca efectori în aval, în căile de transducție a semnalului, inițiate de legarea factorilor de creștere la receptorii membranari. În particular, RAF joacă un rol central în transducția semnalului din receptorii protein tirozin-kinazei, fiind activată în aval de RAS și apoi servind

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cantitative ce depășesc cu mult nivelul său normal. Alternativ, poate avea loc inducția directă a genei p53, ceea ce are ca rezultat aceeași creștere semnificativă a nivelului cantitativ al proteinei P53. În ambele situații, este prelungită acțiunea proteinei P53 asupra unor efectori specifici, așa cum este proteina P21, ceea ce determină blocarea punctului de control (restricție) al trecerii de la G1 la S, oferindu-se celulei un timp mai îndelungat pentru intervenția mecanismelor reparatoare ale leziunilor ADN, după care, punctul de restricție fiind deblocat, poate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
este orientată, în primul rând, față de virusuri oncogene ADN și nu față de oncornavirusuri sau față de tumorile induse de agenți chimici; - celulele metastazice sunt comune la pacienții cu cancer, dar frecvența implantării lor și creșterea tumorilor secundare este mică. 29.2. EFECTORII RĂSPUNSULUI IMUN ANTITUMORAL Multe antigene tumorale stimulează răspunsul imun la animalele de experiență și pot induce o stare de rezistență antitumorală față de celulele maligne transplantate. Răspunsul imun antitumoral are o eficiență foarte variabilă, în funcție de natura antigenelor. Astfel, antigenele induse de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
acțiunii factorilor umorali și se multiplică. Ineficiența acțiunii acestora s-a demonstrat în experiențe cu celule maligne închise în camere poroase, permeabile numai pentru molecule, amplasate în cavitatea abdominală a unor organisme imunizate cu mojarat de țesut tumoral. Anticorpii sunt efectori eficienți față de celulele maligne de origine limfoidă (leucemii, limfoame). După activarea complementului, se produce liza celulei țintă. Efectorii imunității antitumorale sunt celulele imunitare. Rolul acestora a fost demonstrat cu același gen de experimente, cu celule maligne plasate în camere poroase

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în camere poroase, permeabile numai pentru molecule, amplasate în cavitatea abdominală a unor organisme imunizate cu mojarat de țesut tumoral. Anticorpii sunt efectori eficienți față de celulele maligne de origine limfoidă (leucemii, limfoame). După activarea complementului, se produce liza celulei țintă. Efectorii imunității antitumorale sunt celulele imunitare. Rolul acestora a fost demonstrat cu același gen de experimente, cu celule maligne plasate în camere poroase, care permit trecerea celulelor efectoare ale răspunsului imun. Rezultatul acțiunii celulelor imunitare este liza celulei țintă malignă. Imunitatea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
malignă. Imunitatea celulară antitumorală este mediată de celule capabile să lizeze celulele țintă, prin interacțiune moleculară sau celulară care nu necesită procese de recunoaștere specifică. 29.3. ROLUL CELULELOR NK (NATURAL KILLER) Celulele NK (Natural Killer) sunt cei mai importanți efectori ai imunității antitumorale. Acțiunea lor nu este limitată de identitatea moleculelor CMH ci își exercită efectul prin contact direct. Celulele NK nu necesită prezentarea antigenei de către celulele accesorii. Mecanismul molecular al interacțiunii lor cu celula țintă nu este cunoscut. Activitatea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
mai concentrate sau mai diluate. Antigenele CMH normale nu dispar, dar diminuă cantitativ. În prezent, creșterea tumorilor în condițiile activării răspunsului imun nu este explicată satisfăcător. S-au propus mai multe mecanisme prin care celulele tumorale evită recunoașterea lor de către efectorii răspunsului imun. Când sistemul imunitar este alertat, țesutul tumoral este deja prea dezvoltat și nu mai poate fi înlăturat. De cele mai multe ori, tumora nu este imunogenă. Lipsa imunogenității acesteia nu se datorează absenței antigenelor tumorale, ci faptului că celulele tumorale

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
sunt eficiente în prezentarea antigenei. Cel mai surprinzător și cel mai studiat mecanism de evitare a răspunsului imun de către celulele tumorale este modularea antigenică. Fenomenul modulării antigenice definește capacitatea tumorii de a masca sau de a pierde antigenele, în prezența efectorilor imunitari. Uneori tumorile pierd antigenele stimulatoare ale răspunsului imun. Datorită ratei mitotice înalte a celulelor tumorale și instabilității lor genetice, mutațiile punctiforme, ca și delețiile genelor care codifică pentru antigenele tumorale sunt comune. Dacă genele mutante nu sunt esențiale pentru

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
celulelor tumorale și instabilității lor genetice, mutațiile punctiforme, ca și delețiile genelor care codifică pentru antigenele tumorale sunt comune. Dacă genele mutante nu sunt esențiale pentru menținerea fenotipului transformant, celulele tumorale Ag-negative au avantajul selectiv al creșterii în competiția cu efectorii răspunsului imun. Imunoselecția. Ca rezultat al instabilității genetice, unele celule tumorale pierd genele pentru antigenele inițiale și astfel ele evită efectorii răspunsului imun specific, devenind dominante în masa tumorii. Noile variante antigenice induc răspunsul imun specific, dar fenomenul schimbării specificității

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
mutante nu sunt esențiale pentru menținerea fenotipului transformant, celulele tumorale Ag-negative au avantajul selectiv al creșterii în competiția cu efectorii răspunsului imun. Imunoselecția. Ca rezultat al instabilității genetice, unele celule tumorale pierd genele pentru antigenele inițiale și astfel ele evită efectorii răspunsului imun specific, devenind dominante în masa tumorii. Noile variante antigenice induc răspunsul imun specific, dar fenomenul schimbării specificității antigenice se repetă. Răspunsul imun nu induce schimbarea specificității antigenice a suprafeței celulei maligne, dar selectează celulele care au suferit modificarea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Noile variante antigenice induc răspunsul imun specific, dar fenomenul schimbării specificității antigenice se repetă. Răspunsul imun nu induce schimbarea specificității antigenice a suprafeței celulei maligne, dar selectează celulele care au suferit modificarea antigenică și astfel au devenit rezistente la acțiunea efectorilor imunitari. Diminuarea reactivității imunitare pe cale naturală sau artificială este însoțită de creșterea incidenței neoplaziilor. Imunosupresia naturală este mediată de limfocitele Ts. Antigenele tumorale par să activeze mai ușor celulele Ts decât limfocitele Th. Limfocitele Ts sunt mai numeroase la pacienții

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și pot să represeze răspunsul imun până la ineficiență totală. Reactivitatea imunitară poate diminua datorită mascării antigenelor tumorale. De exemplu, sialomucina de pe suprafața celulelor unor tumori formează un glicocalix abundent care maschează antigenele tumorale și le face inaccesibile recunoașterii imunitare și efectorilor imunitari. Sialomucina poate fi îndepărtată, in vitro, prin tratamentul celulelor cu neuraminidază de Vibrio cholerae și astfel celulele tumorale capătă sensibilitate la acțiunea litică a efectorilor imunitari. Unele tumori pot să activeze sistemul de coagulare și astfel tumora este învelită

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
un glicocalix abundent care maschează antigenele tumorale și le face inaccesibile recunoașterii imunitare și efectorilor imunitari. Sialomucina poate fi îndepărtată, in vitro, prin tratamentul celulelor cu neuraminidază de Vibrio cholerae și astfel celulele tumorale capătă sensibilitate la acțiunea litică a efectorilor imunitari. Unele tumori pot să activeze sistemul de coagulare și astfel tumora este învelită într-o rețea de fibrină. Diminuarea reactivității imunitare se poate datora inundării organismului cu antigenele tumorale. Fiind o celulă foarte activă din punct de vedere metabolic

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
explică astfel: - anticorpii ar putea induce un efect imunosupresor, deoarece prin feed-back ei inhibă sinteza anticorpilor potențial citolitici; - anticorpii de amplificare imunitară sunt citofili, adică se leagă specific pe suprafața celulelor tumorale, formându-se complexe Ag-Ac, care blochează fizic atașarea efectorilor umorali sau celulari ai răspunsului imun. Într-o oarecare măsură, evoluția tumorii este condiționată de tipul anticorpilor care se sintetizează. Toleranța imunitară este un mecanism eficient de scăpare a celulelor tumorale de acțiunea efectorilor sistemului imunitar. Toleranța se datorează lipsei

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
complexe Ag-Ac, care blochează fizic atașarea efectorilor umorali sau celulari ai răspunsului imun. Într-o oarecare măsură, evoluția tumorii este condiționată de tipul anticorpilor care se sintetizează. Toleranța imunitară este un mecanism eficient de scăpare a celulelor tumorale de acțiunea efectorilor sistemului imunitar. Toleranța se datorează lipsei de reactivitate a limfocitelor Tc și B care, la contactul cu antigenele tumorale, nu se sensibilizează și nu generează răspunsul imun, deși față de alte antigene, reactivitatea lor imunitară este normală. Toleranța survine datorită stimulării

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
incapacității lor de a recunoaște antigena. În concluzie, micile acumulări de celule tumorale, stimulează răspunsul imun. Dar, chiar tumorile imunogene continuă să crească în gazdele imunocompetente, datorită eficienței scăzute a răspunsului imun antitumoral in vivo. Tumorile evită acțiunea distructivă a efectorilor imunitari sau chiar blochează realizarea răspunsului imun. Capitolul 30 APOPTOZA ÎN TUMORIGENEZĂ Termenul de apoptoză provine de la cuvântul grecesc „apoptosis”, care înseamnă „căderea frunzelor”. Apoptoza, numită și moartea celulară programată genetic, este un proces înnăscut, conservat din punct de vedere

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
ulterioară a unei molecule ATP induce o nouă modificare care determină deschiderea conformației APAF-1. Șapte molecule APAF-1 se atașează unele de altele prin intermediul domeniului CARD și de șapte molecule de caspaza-9, rezultând în final apoptozomul, care va determina activarea caspazelor efectorii (Corvaro și Cecconi, 2004). Mutații heterozigote în gena Apaf-1 (10-15% cazuri) au fost identificate cu o frecvență redusă în cancerele gastrice și colorectale, aceste mutații reprezentând un exemplu de instabilitate microsatelitică și un marker al instabilității genomice (Yamamoto și colab

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
FADD sau TRADD posedă propriul lor DD, cu ajutorul căruia sunt selectate pe DD receptorului activat al morții, și formează complexul de semnalizare a inducerii morții (DISC- de la death inducing signalling complex). Pe lângă DD, adaptorul FADD mai conține și un domeniu efector al morții (DED, de la death effector domain), care fixează procaspaza-8 de DISC prin interacțiune homotipică DED-DED. Concentrația locală a numeroaselor molecule de procaspază-8 de pe DISC determină activarea lor autocatalitică și eliberarea caspazei-8 active. Caspaza-8 activă induce procesarea în aval a

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
semnalizare a inducerii morții (DISC). Acesta conține complexul de proteine care se asociază intracelular cu FAS; d) Proteina adaptoare FADD (domeniul morții asociat lui FAS) se leagă prin domeniul său DD de domeniul similar al lui FAS; e) DED - domeniul efector al morții din FADD leagă domeniul similar al procaspazei-8 la DISC; f) Activarea procaspazei-8 determină eliberarea caspazei-8 din DISC și translocarea sa în citoplasmă; g) Caspaza-8 clivează procaspaza-3 în caspază-3 activă; h) Caspaza-3 scindează I-CAD, care astfel nu mai

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de clivare în regiunea terminală. Cap. 30. Apoptoza în tumorigeneză Figura 30.2. Etapele inducerii semnalizării apoptotice de către CD95 (FAS/APO-1). FLICE se mai numește MACH, MCH5 sau caspaza-8; PARP - poli(ADP-ribozo) polimeraza; CAD - DN-aza activată de caspază; DED - domeniul efector al morții (adaptat din Muzio, 1998). Receptorul DR 3 este asemănător lui TNFR 1, însă în timp ce TNF este funcțional mai ales în limfocite și macrofagele activate, DR 3 este exprimat constitutiv în multe țesuturi. DR 3 are similitudine funcțională cu

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
apoptozei are loc prin trimerizarea lui TNFR1 indusă de TNF. Aceasta cauzează interacțiunea dintre domeniile morții TNFR1 și selectarea TRADD prin intermediul propriului său DD. TRADD interacționează cu capătul carboxi-terminal al domeniului morții FADD, care poate utiliza apoi propriul său domeniu efector amino-terminal spre a se lega de o regiune similară de la capătul amino-terminal al caspazei-8. Aceasta determină activarea autocatalitică a caspazei-8 și declanșarea cascadei ICE. 30.2.5. CASPAZELE Familia de proteaze cisteinice sunt denumite și caspaze (proteaze specifice cu cisteină

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
pentru aceste proteine în tumori poate avea un efect dominant negativ. 30.2.6. FOLDERUL „MORȚII” Folderul morții este format din domenii proteinice de interacțiune: domeniul de selectare a caspazei CARD (caspaze recruitment domain), domeniul morții DD (death domain), domeniul efector al morții DED (death effector domain) și domeniul pirinic (PYRIN). Interacțiunile homotipice care caracterizează folderele morții sunt înalt specifice, rolul lor de bază fiind cel de auto-asamblare. DD este localizat intracelular, în timp ce DED și CARD se găsesc în proteinele adaptoare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
șapte proteine care conțin domenii DED (FADD/MORT-1, CASP-8, CASP-10, C-FLIPL, DEDD/DEFT, DEDD2/FLAME-3 și PEA-15/PED). Toate aceste proteine funcționează în etape esențiale ale căii de semnalizare a apoptozei. DEDD (death effector domain containing DNA binding - domeniul efector al morții care conține situsul de legare la ADN) este o proteină exprimată abundent ubicvitar. DED de la om prezintă >98% identitate de secvență cu cel murin. DEDD prezintă capacități de legare la ADN, se localizează în nucleoli în cazul supraexprimării

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de anumite caspaze și de a le inhiba. Astfel, supresorii apoptotici IAP se leagă doar de caspazele 3, 7 și 9 nu însă și de caspazele 1, 6, 8 și 10. Unele caspaze inhibate (caspazele 3 și 7) funcționează ca efectori terminali ai apoptozei și clivează diferite proteine responsabile de moartea celulară programată genetic (Reed, 1999). Din această cauză, inhibarea selectivă a caspazelor de către proteinele IAP constituie un mecanism important de reglare a apoptozei. 30.3.1. CARACTERIZAREA STRUCTURALĂ A PROTEINELOR

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]