195 matches
-
său de baștină, Nakamura, era sărac, cum era și propria lui casă. Ce-avea să se aleagă de Owari? Se gândea că Într-o zi, cândva, din țărâna sa sărmană poate avea să crească și ceva de preț. Disprețuia stilul efeminat al celor mari și mici de pe domeniul Imagawa. Maimuțăreau manierele de la curte, practică pe care Hiyoshi o considera de mult timp periculoasă. În ultima vreme, mesagerii soseau tot mai des. Pentru Hiyoshi, acest lucru Însemna că se duceau tratative pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
circulau printre generalii din tabără erau extrem de nemăgulitoare. Mitsuhide condamna aspru conduita lui Murashige. Murashige disprețuia generali ca Akechi Mitsuhide și Hosokawa Fujitaka, care aveau aerul unor oameni cultivați. Îi plăcea să-i caracterizeze pe oamenii de acest gen ca efeminați. Această judecată se baza pe dezgustul său față de cenaclurile de poezie și față de ceremoniile ceaiului care se organizau În tabără. Singurul lucru care-l impresiona pe Murashige era faptul că Hideyoshi nu le spusese despre comportamentul său nici lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
face acest lucru. De altfel, dacă îi urmăriți pe Syner și pe Syna în ilustrațiile următoare, sunt multe șanse să fiți de acord cu mine: Syner pare să traducă o atitudine pe care o putem califica fără ezitare drept ușor „efeminată”. Această poziție de deschidere dezvăluie un aspect al afectivității pe care unii bărbați nu reușesc decât cu greu să-l lase să înflorească. Ei și-au creat un fel de carapace, probabil pentru a nu se expune la suferință. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
pe fovii temperamentali și pe impresioniștii cu suflet feminin, evanescenți și imponderabili. In timp ce afară va intra în contact natural cu reacțiile la impresionism, cu asidua aspirație către natura primitivă, frustă, necoruptă de sclifoselile de buduar și de suspinele efeminate și false. In mod sigur, nu îi vor scăpa, în această perioadă, nici încercările de înlocuire a hedonismului de tip art nouveau, confortabil și decorativ, cu o atitudine frustă, cu exprimări directe și cu caractere susținute de energii elementare. În
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
mică discuție despre grațioasa relație dintre muzica zilelor noastre și muzică punând ceva întrebări și încercând ceva răspunsuri. 1) Cine păstorește, cine face muzica zilelor noastre? 2) Cine păstorește, cine face muzică? 1) Muzica zilelor noastre este legănată în brațele efeminate ale noii pseudo - elite, este hrănită și crește din sânul ei ce excretă năvalnic, argintiul. Noua pseudo - elită deține o picăturică de materie nervoasă și o grămadă mare de bani; a preluat de la vechea pseudo - elită generoasa idee a circului
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
abordare și ca sursă de problematizări, este tocmai faptul că Dionissos, simbolul unei masculinități puternice, cîntată orgiastic de bachante (menadele sau “furioasele”) apare ca un scelerat, ca un debil fizic, aproape neputincios. E deja altă imagine decît aceea, cunoscută, de efeminat și firav la trup, copilul lui Zeus cu muritoarea Semele, adăpostit de furia zeiței Hera în casa regelui Athamas, unde trăiește travestit în haine de femeie. Și este o altă miză pe care o imprimă regizorul montării. (De aici, oare
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
bune relații cu cei 11 candidați la președinție și cu toți cei care contează. Se teme de iminenta adoptare a unei legi care va interzice adopțiile internaționale. O redutabilă capacitate de a manipula, care va da greș doar cu supusul, efeminatul ei soț, Hans, văr de spiță îndepărtată: pruncul urmând a fi livrat de o mamă care născuse de mai multe ori pentru ea îi va fi refuzat. Fusese conceput chiar de Hans, care o iubea pe femeie și, vrând să
Logodiți cu moartea by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5994_a_7319]
-
de exemplu, este și ea generatoare de confuzii, ei putînd fi, pe spații mici, asimilați abuziv, pe cînd în realitate Flondor este un cercetător al limbajului, cu o componentă reflexivă puternică, în vreme ce Catrinescu este prelungirea unui spirit interbelic vetust și efeminat. Și exemplele ar putea continua. Această modalitate de panoramare a artei românești dovedește, așa cum am spus-o deja, o dublă necunoaștere: a fenomenului artistic românesc și a cumpărătorului deopotrivă, indiferent unde ar fi el situat. Soluția aleasă este una simplă
„De la București la Paris“ și retur (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7415_a_8740]
-
geometrie elementară, pe fovii temperamentali și pe impresioniștii cu suflet feminin, evanescenți și imponderabili. În timp ce afară va intra în contact natural cu reacțiile la impresionism, cu asidua aspirație către natura primitivă, frustă, necoruptă de sclifoselile de buduar și de suspinele efeminate și false. În mod sigur, nu îi vor scăpa, în această perioadă, nici încercările de înlocuire a hedonismului de tip art nouveau, confortabil și decorativ, cu o atitudine frustă, cu exprimări directe și cu caractere susținute de energii elementare. în
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
oprească) eșuînd lamentabil. Să mai adăugăm și începutul spectaculos (Don Juan, Bunavestire, Amfitrion) sau doar foarte bun al majorității romanelor lui Breban, care, însă, în general, "pierd suflul" pe parcurs, se dezumflă. Ejaculare precoce, cum s-ar spune. 3. Burghezul efeminat și anarhistul macho Primul lucru care ne atrage atenția în Don Juan este exagerata ironie cu care e tratat, de la primele pagini, rolul bărbatului în cadrul cuplului Vasiliu. Se ia în bătaie de joc un atribut esențial al masculinității în ordinea
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
punctul de vedere al construcției de personaj, nici din acela al importanței și forței în cadrul lumii romanești. Dealtfel, Vasiliu ar fi fost chiar nepotrivit pentru rolul de "centru", de "unu" care să asigure coeziunea lumii în jurul său, întrucît e oarecum efeminat, e un animal bolnav într-o măsură mult mai mare decît alții: e un bărbat "frumos" (ce poate fi mai feminin?), nu prea înalt, cu un rol important în ierarhia socială deci prizonier al acesteia, de asemenea prizonier al tipului
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
colectiv renascentist a primului autor al străvechii filosofii: Zamolxis, tânărul discipol al lui Pythagoras, cum îl prezintă Iamblichos și Porphyrios, blond, cum îi descrie Herodot pe geți, îmbrăcat că un sacerdot în toga albă cu tiv auriu, având inconfundabilele trăsături efeminate ale portretelor de tineri din perioada română a lui Rafael. i Pimander, liber de de [sic] sapientia et potestate dei, Parisiis, în officina Henrici Stephani, 1505 (pe pagina de titlu). îi cf. M. Ficino, Epitomă în Minoem, vel de Lege
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
Martinescu se lasă fascinat de extraordinara deschidere pentru dialog a unui om ca Flaubert, celebru și pentru alegerea izolării în turnul de fildeș (ca și Rousseau, de altfel): "Jurnalul intim și, în general, toate confesiunile de acest gen, ascund personalități efeminate și lasă oarecum impresia unor ființe incapabile de a suporta viața fie din slăbiciune, fie din vreo eficiență organică". În privința lui Flaubert și a lui Proust, arta, crede Pericle Martinescu, nu constituie un refugiu care compensează anumite insuficiențe vitale, ci
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
Cuvîntul cu care începe rechizitoriul pedanților este onoare (fostă onor). Cum nu există rațiuni de alfabet, sau de sistematizare a dicționarului - autorul lui amestecă, fără prea multă grijă, cuvinte, sufixe și sintagme - care să-l propună pentru primul loc, drama efeminatului onor arată, fără îndoială, rădăcinile unei probleme care rodea secolul XIX, trăgînd o punte de la româneasca "eretică" a lui Negruzzi la vederile Junimii. Onorul, acela al lui Budai-Deleanu (în a cărui țiganiadă onoru-i lipsește celui "născut la robie"), al lui
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
expectorează săculeți cu nutreț Unul din tineri montează ferăstrăul miniatural, celălalt - aproape să vomite - bea din bidonul opac urină sau coniac Bătrînul scandează catren după catren într-o franceză pornografică & ornamentală Camera insistă pe unicul corn - i-un mascul tînăr, efeminat - apoi pe ochiul stîng traversat de o lacrimă și părînd încă o dată mișcat. Vis de maimuță Țin în brațe copilul blond, cîrlionțat, paraplegic. Mă veghează ciori. Fratele mai mic al altuia, acela fugise iar eu acceptasem - o vreme - să fac
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
în cine știe ce greșeală. În fiecare cartier găsești din abundență cele mai revoltătoare obscenități... Cu cît un om este mai ticălos, cu atît este mai stimat. Nu va amestecați cu mulțimea din hanuri... Numărul paraziților este acolo infinit. Actori, măscărici, băieți efeminați, mauri lingușitori, efebi, pederaști, fete care cîntă și dansează, șarlatani, dansatoare din buric, vrăjitori, șantajiști, noctambuli, magicieni, pantomimi, cerșetori: aceasta e lumea care umple casele." Vorbele acestea de ocara, dar totuși mai curînd ispititoare pentru un om al veacului nostru
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
deopotrivă pentru a construi și pentru a distruge. Să ne întoarcem însă la acest intermediar între creația „divină” și cea umană, David, remarcabil interpretat de către Michael Fassbender. Androginia sa vorbește de sexu angelorum, inteligența sa remarcabilă cât și atitudinea ușor efeminată construiesc un spațiu al ambiguității în care întrebările-cheie devin ecou al celor pe care omul și le adresează. David își perfecționează „umanitatea” asemeni unui designer modern, mimesis-ul aici devine echivoc la extrem, chiar subtil nemesis, pentru că ironia superioară a androidului
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
apare ca atare, ci sub forma sa embrionară. Mai există dincolo de asta și o altă amprentă stilistică, regizorul a acordat o importanță deosebită cadrelor exterioare, peisajului arid al planetei măturate de furtuni teribile, dar și costumelor de o eleganță aproape efeminată, care fac din designer un omolog al lui Hugo Pratt în banda desenată. De asemenea, nu ai cum să nu remarci o anumită coregrafie, o anumită stilistică a gesticulației, vibrând mai intens în jurul lui David, dar păstrând parcă ceva de
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
păstrat însă cîteva înregistrări din care vocea acompaniată de chitară a lui Riosse susură cu volutele unui alt timp, cîntece languroase apropiate de tangoul argentinian al lui Carlos Gardel sau Piazzola însă fără timbrul aspru al argentinianului, cu ceva molatec, efeminat, de o incomparabilă tristețe, ca o lentă hemoragie reflectată în chipurile femeilor pe care le pictează. Printre ele se află și portretele făcute Yulenei Olaizola, singura fetiță care-l atrage și pe care desenele lui o învăluie într-o aură
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
Francis și Marie, ele sunt alese cu grijă, așa cum Nicolas pare complet indiferent la aceste semnale pe care nu le înțelege și nu le observă. Răspunde cu un fel de camaraderie gesturilor de dragoste ale celor doi, o camaraderie puternic efeminată, dar în același timp neutră afectiv și pe care gelozia dintre cei doi vechi prieteni, Francis și Marie, o destramă. Există însă o anumită suveranitate în felul în care Nicolas gestionează acest ménage à trois, suveranitatea propriei sale frumuseți și
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
textului brebanian din Pândă și seducție, autoarea îi așază înainte comentariul despre Mateiu I. Caragiale Ea formulează următoarea concluzie: Dacă personajele masculine ale lui Mateiu I. Caragiale aparțin tipologiei dandy-ste, atât prin vestimentație, cât și prin portretul fizic, androgin și efeminat, aerul de mister, bivalența sexuală sugerată, în același cod sunt incluse și reprezentantele sexului frumos, atitudinea de dezgust față de acestea, încondeierea pervertirii lor, preferința pentru camaraderia prostituatelor, constituind argumente suficiente în susținerea acestei afirmații. 23. La Mateiu I. Caragiale, avem
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
lui Minulescu, plouată și singură în univers, ci un cadru ținut pe loc dintr-un carusel care, de fapt, se mișcă. Din cînd în cînd, mașinăria se zdruncină, și finul poet își caută furii, făcînd din-- tr-un joc cu concepte efeminate, brusc, o poveste cu eroi: Isgonirea lui Prometheu. Într-un episod de detentă a tuturor mișcărilor priponite de mai-nainte, o omenire hulpavă și un erou simili-isteric își înfruntă viețile și zeii. Zădărnicia a două feluri de căutare, una care
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
mult de el însuși, în chip necesar. Afară de aceasta, toate ideile străine care îmi trec prin cap plimbîndu-mă își vor găsi de asemenea locul lor". D-sa se simte un emaculat moral: "Față de forma anticilor, modernii ar fi, cum zic, efeminați. Poate că și sînt. De multă vreme, extragem literatură din feminitatea sufletului nostru, pe care cei vechi o ignorau". Sau cu o aplicație de ordinul poeticii: ""E lung drumul de la epopee la jurnalul intim", spune, cu sentimentul decăderii de la forța
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
sînt. De multă vreme, extragem literatură din feminitatea sufletului nostru, pe care cei vechi o ignorau". Sau cu o aplicație de ordinul poeticii: ""E lung drumul de la epopee la jurnalul intim", spune, cu sentimentul decăderii de la forța epică la expresia efeminată a sentimentului, Cioran (Oeuvres, 1258). (...) Problema nu este de a opune jurnalul "intim" epopeii, ci de a accepta sau nu că darea la iveală a sentimentelor e un fenomen decadent". erindu-se, totuși, de "darea la iveală a sentimentelor", cu excepția celor
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
trebuie să pleci/și norii sunt atît de frumoși” etc., iar cele 22 de diapozitive mentale, secvențe de maximum un vers-două, sună a gol (cîteva mostre: „în timpul căderii”, „și printre mîini zbătîndu-se”, „auzisem ceva de un sînge”, „dedesubt”). Există ceva efeminat și languid în acest tip de sensibilitate. Un caracter mai închegat au poemele beatnice, Copiii din Hamelin, Împreună 1000 W sau Scrisoare din Bakirköy și alte cîteva, unde tonul grav, evocator se deschide, stimulat de isprăvi cu prieteni poeți, către
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]