1,310 matches
-
bunului împărat (reconstituit în viziunea lui Doru Radosav) și urcă peste decenii la Octavian Goga (după Corneliu Dragoman), cel mutat să-și doarmă somnul de veci la Ciucea, spre disperarea rășinărenilor. În acest spațiu de aproape două secole, M.M. toarnă efigii de bronz lui Rebreanu și Agârbiceanu, lui Pavel Dan și Lucian Blaga, pe o cale care a însemnat, în fapt, devenirea României spirituale moderne. Așa, ni se înfățișează un Agârbiceanu legat deopotrivă de epicul și liricul transilvănean, cu eroi triști
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
4 octombrie 1903). 75 ani „Noi monede de metal aur. Banca Națională a recepționat zilele acestea stocul de monezi de metal aur bătute la Londra. Aceste piese sunt de 4 categorii, anume: 20, 25, 50 și 100 lei. Toate poartă efigia Regelui Ferdinand“. (Voința Banatului din 30 septembrie 1928). 50 ani „O stațiune de radioamplificare la gospodăria agricolă de stat Sânandrei. Colectivul de conducere și comitetul întreprinderii de la gospodăria agricolă de stat Sânandrei, sprijinite de organizațiile de partid, se străduiesc să
Agenda2003-39-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281512_a_282841]
-
Manifestări aniversare programate la nivel local Autoritățile publice timișene au organizat un program de manifestări dedicate împlinirii a 145 de ani de la Unirea Principatelor Române. În 24 ianuarie, ziua Unirii va fi marcată la Timișoara prin depuneri de coroane la efigia domnitorului Alexandru Ioan Cuza din str. A. Pacha - oră 11, după care autoritățile locale se vor deplasa la bustul domnitorului, aflat pe Bd. Take Ionescu, unde de la ora 11,30 se va oficia o slujbă religioasă și vor fi rostite
Agenda2004-4-04-1 () [Corola-journal/Journalistic/281969_a_283298]
-
Dan Vasile Ungureanu, primarul Dorel Popa. Tot aici, rectorul Universității „Aurel Vlaicu“ îi va decerna președintelui României distincția „Aurel Vlaicu - primul martir al ideii de unitate națională“, iar rectorul Universității de Vest „Vasile Goldiș“ îi va înmâna o distincție cu efigia lui Vasile Goldiș. În continuare, șeful statului va participa la slujba de sfințire a clopotelor noii Catedrale ortodoxe și la ceremonia punerii pietrei de temelie a Monumentului Marii Uniri (în Piața Podgoria). Programul pregătit de autoritățile arădene mai cuprinde vizite
Agenda2003-48-03-gen1 () [Corola-journal/Journalistic/281766_a_283095]
-
în New York și Tokio. Sunt cunoscut, de asemenea, sub numele de Deva (orașul unde m-am născut) în calitate de grafician, ilustrator și pictor. Majestate, Fiind un erou al copilăriei mele, am purtat întotdeauna, în buzunarul pantalonilor, o monedă de argint cu efigia Dumneavoastră. Această monedă mi-a fost confiscată de Securitate și niciodată înapoiată. Fiind acuzat de spionaj (prin transmiterea unor materiale filmate despre Ceaușescu spre Occident), mi-am propus ca, în cazul în care scap cu viață, să nu uit nimic
Scrisoare deschisa Majestății Sale Regele Mihai al României. In: Editura Destine Literare by Robert Horvath () [Corola-journal/Journalistic/85_a_462]
-
Județean Timiș, Primăria Timișoara, garnizoana Timișoara și Inspectoratul de Poliție al județului Timiș organizează în 24 ianuarie o serie de manifestări aniversare. Programul oficial de la Timișoara începe la ora 10, când autoritățile publice locale vor depune coroane de flori la efigia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, amplasată pe clădirea de pe str. A. Pacha nr. 6. La ora 11, oficialitățile timișorene vor depune coroane la bustul domnitorului, amplasat pe Bd. Take Ionescu. Programul aniversar mai cuprinde un concert de promenadă, susținut de fanfara
Agenda2005-04-05-general1 () [Corola-journal/Journalistic/283300_a_284629]
-
încă din decembrie, iar Emil Grama a făcut mai mult decât scenografie: a pus acolo... inimă de scenograf“. Portretul, o artă l Personalități timișene, în Galeria Pro Arte Sculptorul Aurel Gheorghe Ardeleanu și-a asumat ca program cultural realizarea de busturi, efigii, portrete înfățișând personalități timișene, fie înscrise în istoria culturală a zonei, fie amprentând intens prezentul ei. Acestui context i se subscrie și noua sa expoziție, deschisă începând din această vineri, 4 februarie, la Galeria Pro Arte din Lugoj. Intitulată „Portretul, o
Agenda2005-06-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283355_a_284684]
-
24 decembrie în centrul istoric al orașului - Domplatz (Piața Domului) și Residenzplatz, precum și Mirabellplatz. Atmosfera de sărbătoare este întregită de decorul hibernal (a nins acum o săptămână) și de pavoazarea spațiilor. Clienților le sunt oferite vin fiert, celebra ciocolata cu efigia lui Mozart (Mozartkugeln), castane prăjite, ornamente pentru bradul de Crăciun, ciorăpei pentru cadourile de Moș Nicolae, jucării, cartofi fierți în coajă, cu smântână, fructe confiate sau trase în ciocolată, diverse suvenire etc. Pe treptele Domului și în Residenzplatz instrumentiștii susțin
Agenda2004-48-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283110_a_284439]
-
prezent, alături de prostituată care îi servea de model, si de care nu îl leagă absolut nici un fel de sentiment, cu toate că ea îl iubește frenetic. Trecutul îi scăpa lui Fidelman, în locul lui se insinuează momentanul, instantaneul prezentului. Poate că aceasta este efigia supremă a singurătății, ca invazie a unui prezent care ne invadează memoria, distrugînd amintirile, ștergînd orice urmă a unui sine din trecut. O singurătate nu că izolare de toți ceilalți, ci mai grav, de propriile antecedente identitare. Bernard Malamud -Portretele
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
voință anost: "Stă/ în fața tarabei goale,/ îmi surîde și mă îmbie:/ Alege!/ Iată, aici, lumina coborîtă-n oglindă/ doritoare să ia forma chipului tău lăuntric" (Tarabă). Ori abstractizant: "Absența pastelului -/ măcar de ar fi un gol/ prin care să vezi gîndul" (Efigie pentru Ștefan Luchian). Ori paradoxal-sarcastic: "Poate o grea așteptare/ de care/ deodată/ eternitatea se plictisește" (Casă părinteasca). Timorarea, inhibiția devin vibranțe. Din acest mediu al rezervei morale se ivește un imaginar caracteristic al timidității: "E o jivina pasăre ce vede
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
cu alte cuvinte, de erosul profan, sînt Aurelian Bolea și Mircea Bochis; primul într-o variantă frusta, tridimensională, anatomica și carnala, cel de-al doilea într-una mai sever codificata formal și care, chiar prin tehnică reliefului, trimite către severitatea efigiei și către încremenirea în epura. În jurul ideii de maternitate că forma de sanctificare a carnalului, într-o compoziție care include planurile mari și volume de un figurativism discret, glosează Nicolae Miră, iar Dinu Câmpeanu în compoziția Aripi, monumentala și decorativă
Cărbunari '99 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17834_a_19159]
-
ia în primire un personaj care mă trimite înapoi cu ani. Ține cu dinadinsul să-mi dea autograf pe ultima lui carte de versuri. Îmi întinde cartea și, politicos, o iau, neputînd ocoli o repede ochire a ultimei coperte, cu efigia autorului (ceva între ancestralul muscal cu mandibulă proeminenta și omul cu șapca gărzilor roșii). Parcurg fulgerător curriculum-ul, să aflu ceva ce știam. Nimic. Nici un cuvînt despre cel care, ani și ani, sub zîmbetul flasc-onctuos, stătea pitit cenzorul mai perspicace
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
lumea largă. Cei care au cunoscut-o, bărbați, încearcă, fiecare prin povestirea lui, să deslușească, din amintire, profilul acestei femei, spre a putea astfel înțelege misterul dispariției ei, spre a-și lămuri propriile sentimente, și spre a păstra cumva vie efigia unei făpturi pe care toți trei au iubit-o. Identitatea de sine ca poveste a vieții - idee comună în filozofie, nu în sensul de banală, ci des întîlnită. În literatură, aceeași idee stă, parșiv, la temelia unei estetici moderniste, care
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
un personaj fascinant, disperarea ei atinge limitele unei stranii cruzimi, nu îndreptată împotriva ei,ci parcă mai curînd contra tuturor celor ce trăiesc în ignoranța morții. Obsedată de extazul pe care numai pieirea i-l poate da, Mélanie e o efigie strălucitoare a morții. Finalul, însă, e brusc și contorsionat, confuz după limpezimea fără ambiguități a povestirii: Mélanie e găsită moartă, doborîtă de o criză cardiacă subită, exact atunci cînd un vechi prieten, un bătrîn care o înțelege pentru că el însuși
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
Cum știm, de pildă, că am trecut dintr-o țară an altă? Vameșul este cel ce ne atrage atenția, dar an absența lui nu ne-am putea da, probabil, niciodată seama. Granița este, o dovedește chiar impasul definirii ei, o efigie a separării și contiguității deopotrivă: ea marchează un sfârșit a ceva, dar acest ceva capătă consistentă tocmai an virtutea sfârșitului sau. Devenim conștienți de o limbă, o cultură, un specific național, mai cu seamă dincolo de granițele sale, astfel se explică
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
Dan Croitoru Cartea cuceririlor stă sub efigia baroca a șarpelui care-și musca coadă, simbol al eternului început, al unei curgeri neîntrerupte, a ceea ce grecii denumeau "katastrophe". Strict delimitate cronologic, personajele sunt proiectate în afara timpului care a devenit un continuum. Realitatea, reimaginată în termenii realismului magic, recursul
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
conținutul, punerea în discuție a ierarhiilor, disponibilitatea de a adopta mai multe perspective, acceptarea privirii din afară. La nivel pur discursiv, cea mai surprinzătoare reacție mi se pare, însă, respingerea tonului relaxat al normalității. O reacție caracteristică - deplîngerea "modelelor", a "efigiilor" desacralizate -, pune într-un număr recent de ziar ("Cotidianul", 6. oct. 1999), un titlu tipic de știre de senzație - "Împăratul Traian era tuns cu breton" a deasupra unui citat din noul manual de istorie incriminat: "Împăratul este reprezentat în ținută
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
revoluției. Dușmanul era spânul din basme, cu diferite întruchipări, al cărui rol consta în oprirea ascensiunii lui Făt-Frumos către țara fericirii . La început existau chiaburul, patronul, bancherul din Wall Street, dar după estomparea acestora, dușmanul a devenit o entitate simbolică, efigia maniacal obsesivă a primejdiei imanente, avertismentul capital, agitat ori de câte ori sistemul dădea semne de slăbiciune sau delăsare, ori se constata căderea în somnolență a nervului vigilent. Proiecția lui permanentă în memorie se realiza prin apelul neîncetat la neîncredere apriorică față de tabăra
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
timp estompat. Bubuia de-adevăratelea la graniță, era aici, printre noi, sporind din sine, și din ceea ce subzistase în societate, dilatându-se, ocupând tot spațiul, un spațiu în care n-a mai fost loc și pentru comunism, pentru nici un comunism. Efigia un timp fantomatică înviase, brusc și contondent, pentru a-și confirma mitul. Nu mai avea decât să curețe terenul și să încheie socotelile - ceea ce a și făcut. S-a instalat triumfător, împlinind visele, și ele destrămate mult timp, ale celor
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Cosmin Ciotloș Ar fi inoportun să citim această ultimă (din nefericire) carte de poezie a lui Andrei Bodiu ca pe o colecție de efigii premonitorii. Tentația există și e dificil de reprimat emoțional. O dovedește și cronica lui Marius Chivu, care, în „Dilema veche”, inventariază imaginile „plecării”, foarte numeroase în Firul alb (în sens figurat sau în sens propriu). Deși n-o spune în
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
neîngrădit exhibiționism rolul cathartic al unei eliberări? Dacă omul nu e atât de rău pe cât ar putea fi de bun, este el, atunci, atât de ușor coruptibil? În placiditatea noastră nativă să ne fie necesare asemenea băi de sânge în efigie? Ne-o pretinde acel mic nod din creier, moștenit prin mii de milenii, de la reptile? Oare, de când lumea, indicele de violență socială rămâne stabil? Sau vălurește el ciclic, după petele solare? Cutremurându-ne de groaza unei orori, devenim mai sensibili
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
Stelei un model (id est un antidot al "timidității" și al "șovăielii" proprii), admirîndu-i siguranța de sine tonică, inclusiv cea transpusă în factura scrisului, dispus a-l aprecia apologetic, nu evită a lua distanțe față de acesta, cînd constată, în bronzul efigiei lui, fisuri decepționante: "Vizita lui Anatol la Tribuna. Cozerie pe diverse teme, încheiată cu îndemnul de a ne defini mai net atitudinea critică față de mediocrii și farseurii literaturii actuale. Admit că există multă falsitate și impostură - și unde nu există
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
relele, cu party-prix-uri și exagerări, Emil Boroghină a avut o singură mare și enormă dragoste: Teatrul Național din Craiova. I-a fost slujitor credincios pînă acum, în 2000, cu un devotament total. Și instituția și Emil Boroghină vor rămîne împreună efigii în istoria teatrului românesc. S-au creat unul pe celălalt.
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
lor/ care interesează mai mulți indivizi (acești indivizi/ cred în culori - iubesc anumite culori)/...dar acești cunoscuți care împușcă casele albe/ pînă ne întîlnim îmi scriu eu primesc cărțile lor" (Cunosc oamenii care împușcă străzile albe). E o violență în efigie: "ghearele leului care nu mai fărîmițează pietrele pustiului/ și nu mai amenință picioarele miriapozilor în goana spre Fata Morgana/ ascultă de un stăpîn îmbrăcat în negru de un diavol îmbrăcat în alb/ înconjurat de animale blînde ridici o mînă deasupra
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
nu mai amenință picioarele miriapozilor în goana spre Fata Morgana/ ascultă de un stăpîn îmbrăcat în negru de un diavol îmbrăcat în alb/ înconjurat de animale blînde ridici o mînă deasupra celeilalte/ și desenezi un cerc de lumină/ în cerc efigia unui rege" (Ghearele leului care nu mai fărîmițează). Aplicată asupra ființei umane, această violență declanșatoare de libertate constă în capacitatea ei de metamorfoză. Adică în putința de-a schimba identitatea omului. Masca, deghizarea, toată gama de disimulări, alcătuiește o modalitate
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]