274 matches
-
i precip itat de bătută... Strugurii se prăvăleau sub picioare. Mustul gâlgâia din vrane. Cofe, donițe, oale de lut plecau una după alta, pli ne ochi, neclintite, smirna, pe umerii argaților. Crama vuia și duduia din temelie . În aer pluteau efluvii dulci și acre, amețitoare și iritante, de poamă călcată, de nădușeală și de femeie. Conu Manole se mulțumi să întrebe: - Merge treaba, măi diavolilor” Invitat la o masă bogată, conu Manole îl întrebă pe invitat: - Simți ceva? Simțeam într adevăr
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
și profeția sunt harisme ale Duhului Sfânt; dar profeția e mai mare decât glossolalia, zice apostolul. Care e cauza acestei diferențe? Foarte frecventă în era primară a creștinismului, glossolalia e un adevărat extaz la care mintea nu participă. Surprins de efluviul harului dumnezeiesc, extaticul grăiește în limbi, dar nimeni nu-1 înțelege. El are nevoie de interpret. Harisma glossolaliei, lămurește Pavel, e dată nu pentru credincioși, ci pentru necredincioșii care, neînțelegând ce vorbește extaticul, să vadă totuși că prin el se manifestă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
datorită unui anumit temperament (krasis) sau unei dispoziții a corpului (diathesis tou somatos) care se află supus unei transformări (metabole). Rareori, corpul reușește prin sine Însuși să ajungă la o asemenea stare. Dar câteodată „entuziasmul” se produce datorită influenței unui efluviu (rheuma) și a unui suflu (pneuma) divinatoriu (mantikon) pe de-a-ntregul divin (theiotaton). Este cea mai sfântă (hosiotaton) emanație dintre nenumăratele care se ivesc din pământ 3 și sunt purtate de apă și de aer. Acest fluid, pătrunzând (katamignumenon) În
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
fragment din Heraclit 1. Profetul trebuia să fie un suflet nobil (meritos)2 pentru a putea intra În contact cu Înțelepciunea divină, adică, pentru Heraclit, un suflet uscat, pur, dominat de foc. În fr. 98 este vorba despre exalațiile sau efluviile (anathymiaseis) uscate, pure și strălucitoare, care alcătuiesc sufletul și care hrănesc inteligența. Alte pasaje 3 consideră aceste anathymiaseis ca fiind agenți ai tuturor manifestărilor vieții; efluviile pot fi, ca În fr. 98, pure, limpezi, strălucitoare (cele care formează substanța aștrilor
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
suflet uscat, pur, dominat de foc. În fr. 98 este vorba despre exalațiile sau efluviile (anathymiaseis) uscate, pure și strălucitoare, care alcătuiesc sufletul și care hrănesc inteligența. Alte pasaje 3 consideră aceste anathymiaseis ca fiind agenți ai tuturor manifestărilor vieții; efluviile pot fi, ca În fr. 98, pure, limpezi, strălucitoare (cele care formează substanța aștrilor, a fulgerului și a sufletelor)4 sau umede, gaze Întunecate care stau la originea tuturor fenomenelor astronomice și meteorologice și care pot să se amestece cu
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pentru a produce viziunile din vise1. Să amintim foarte pe scurt istoria acestor eidola și a „porilor” a căror explicație ne-o oferă fizica atomistă: 1. Așa-numitele eidola sau spectra, potrivit termenului folosit de Cicero (Epist. XV, 16), sunt efluvii atomice 2 care se desprind de pe toate ființele din natură și care, păstrând forma originalului, se mișcă prin aer și vin să lovească organele de simț; ele pătrund astfel În trupul locuit de suflet. În urma acestui contact se produce o
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
al gazdelor sale cu restul societății. "Doamnelor, domnilor", îl secundă vioi și interpretul. Formula de adresare pluti peste adunare ca un rotocol de abur trandafiriu, dornic să conjure de dincolo de orizont aurora unei lumi mai bune. Turbulența locală atrase însă efluviul de bunăvoință inaugurală în anafoarele ei nebănuite, amestecându-l cu viguroase emanații de mizantropie și nădejdi în putrefacție, ferfenițindu-l astfel strașnic, diminuându-i substanța și imprimându-i o traiectorie curbă, un ocol derutant al indirecției. Nu-i de mirare
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
arhivelor individuale fu astfel împins înspre biroul înțesat al liberului sau arbitru. Căci era, într-adevăr, liber să confunde lucrurile înnoitor. La vreo două sute de metri de el în direcția mării, o femeie pedala energic, aducând un aport subtil de efluvii brizei cu miros marin. Sub acest neglijeu, largul se insinua introductiv într-o intimitate încă de venit. Spre a nu incomoda traficul de pe banda de asfalt, Ian călca iarba de pe marginea ei, mirat de spășeala tandră a pașilor ce-l
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
astre ninge seara ochiul meu”, „Fântână sunt cu murmure stelare/ Eu niciodată graniți n-am să-ți pun/ Fântână, stea și rug. Și soare.” Căci, pe o altă latură, poetul comunică organic, natural, cu acel spațiu al irizărilor și al efluviilor, a cărui parte constitutivă el se și declară: „Ce limpezime verde împrejur,/ că-mi aud brațele zvâcnind în păsări” etc. O a treia temă, confluentă cu primele, este copilăria și satul magic și mirific, resuscitate nostalgic, dar sobru, prin secvențe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
viața de elev și student ori de tânăr profesor, înțesată de experiențe și de întâlniri care pot marca o existență. Sunt reînsuflețite figurile mamei și ale rudelor, ale prietenilor și profesorilor, toate venind parcă dintr-un tărâm peste care adie efluvii mitice. Descrierile se mențin totuși într-un registru dominat de exactitate, observațiile de natură socială și culturală nu lipsesc, după cum nu e absent un grăunte de umor datorită căruia, mereu, și cel care povestește, și cel care citește sunt readuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
efectele revitalizante experimentate pe plajă sau în timpul navigării pe mare, acolo unde acțiunea vântului și cea a apei produc o rezervă abundentă de ioni negativi în aer. Pe de altă parte, poluanții atmosferici asemenea fumului, prafului, gazelor de eșapament și efluviilor de substanțe chimice toxice din industrie pătrund în aer sub forma unor molecule mari, încete și grele care au o sarcină pozitivă și a căror prezență secătuiește aerul de qi-ul său natural. Astfel de poluanți inhibă oscilația liberă a ionilor
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
frate întru bezna lipsei de vedere. Pe fundalul acestui interschimb efemer de identități, acestei empatii dezvoltate întru ecourile loviturilor de baston alb ce pipăie ciocnitor pământul ca pe o lume dibuită în absența luminii, conștiința mea poate fi cucerită de efluviile compasiunii. Izbucnirea unui asemenea seism al conștiinței reprezentat de compasiune are drept efect asumarea unei noi postulări a ego-ului propriu în raportarea sa la cel lipsit de vedere. Astfel, dacă înainte de survenirea compasiunii sinele meu se postula, își așeza propria
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sinapselor corticale. Dacă este să iau în considerație apariția unor simple imagini sau sfere luminoase, culori, sunete, mirosuri, halucinații de aspect temporal ori a unor descărcări neuronale de amploare, aceasta este calea de comunicație cu Spiritul, este aura întreținută de efluviile cosmice interferate în sinapsele gliale. Magnetismul lui Mesmer și spiritismul au interpretat fenomenele, corectând ilustrarea științifică a aurelor în spirite, dacă aura, indiscutabil, reprezintă acea înfățișare misterioasă, umană, emanația materiei care pregătește întâlnirea cu Spiritul 397. În jurul nostru această îngemănare
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Crescând pe locul aspru și-n liniște avar, se-alcătuiește casa, vertebră cu vertebră... Ei viețuiesc în miezul unui poem intens, ce-n furtunoase ritmuri se zămislește încă. A scăpărat un fulger. S-a luminat un sens. Țâșnesc din zid efluvii de forțe, ca din stâncă. Parc-ar trăi-n geneză, pe-o stea cu zimți fierbinți, când totu-i joc și aburi, în prima dimineață, iar lumea cu priveliști solare o presimți în valurile mării ce se-mplinesc din ceață
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nocturn al viziunilor, pe de alta, dominanța paradoxală a luminii: seara (16) - dimineață (3) ; noapte (101) - zi (56) ; lună (79) - soare (30) ; nor,umbră (100+37) - senin (21); întuneric,întunecime (13+2) - lumină (54) Transformarea primelor două metale nobile în efluvii reverberante și sonore are loc în clipa revelației, iar versurile în care T. Vianu văzuse un pastel, conțin de fapt magia proteică a elementelor: „Când torsul s-aude l-al vrăjitor caier Argint e pe ape și aur în aer
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
boema artistică bucureșteană a vremii unei crâșme cu formă de corabie din centrul capitalei, se constituie în documentul unui radical protest față de regim, față de convențiile literare impuse și urmate de barzi subordonați pro paecunia. Poezie de circumstanță, aparent, infuzată de efluvii etilice și de argoul boemei sau al mahalalei, „singaporenele” sunt, în realitatea lor adâncă, toarse din destinul unei întregi generații literare condamnate la tăcere și la mizerie. Caracterul trubaduresc, goliardic, înrudirea evidentă (și exprimată de autor) cu spiritul lui Villon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
oameni nu stă decât temporar. Se înapoiază în țara sa de baștină, Hiperboreea. Țara misteriosului popor, al sufletelor luminoase translucide. Hiperboreenii adevărați preoți cu veșnică auroră pură și fericire desăvârșită. Acolo se nasc sufletele luminoase ce alungă entitățile sordide, aducând efluvii de lumină și simfonia cerească în inima adâncă a firii. Când privighetorile cântă și marea își freamătă valurile de argint, în carul tras de lebede, Apolon cu pletele în vânt vine în strălucire hiperboreeană. Revine în sanctuar la Pytia aducând
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ăștia au coincis cu începutul răsturnărilor. Bogăția recentă nu-și pierduse încă latura de operetă, noile roluri nu erau încă învățate pe de rost, noul limbaj rămânea încă șovăitor. Actorii mai făceau și gafe. Precum cerșetorul care încerca să capteze efluviile calde ce răzbăteau prin ușa unui mare magazin - un adevărat fost combatant, desigur, dar care-și agățase de haină tot soiul de insigne la grămadă, pentru a le face mai numeroase. Cerculețele lor aurite puneau în umbră argintul șters al
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nimic, alături de izbele care ardeau și în care țipau oamenii închiși înăuntru. Soldații din detașamentul lui se ascundeau într-o viroagă, cu puștile azvârlite pe jos, fără nici un cartuș. Aerul cald, impregnat de aroma florilor, devenea deja mai dens din pricina efluviilor înțepătoare ce veneau dinspre sat... Mai târziu, chipul acela de copil, întrezărit în mijlocul îngrămădelii dintr-un vagon. Ochii care nu pricepeau, din fericire, încă nimic, ce reflectau o lume dinn care moartea era încă absentă. Trenul se puse în mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ceea ce ele sugerează doar. Doar această aură este responsabilă de efectul estetic real al kigo ului: crearea unui fundal sezonal și, astfel, a unui context emoțional al poemului, Înglobarea evenimentului pe care-l surprinde poemul Într-o atmosferă străbătută de efluvii care iradiază din cuvîntul respectiv. Fără deplina Înțelegere a sa este dificil să apreciezi utilitatea kigo-ului. Explicațiile cuprinse În saijiki Încearcă să surprindă tocmai fundamentul cultural al cuvintelor folosite ca kigo, aura lor emoțională și spirituală. Spre exemplu: simbolistica principală
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
tot mai subtile. Se preferă legăturilor tari, evidente, brute, cele slabe. Întregul care se structurează În acest fel este unul Întemeiat pe un fel de legături de duh. Armătura sa nu mai este una de chingi material-logice, ci una de efluvii subtil spirituale. Pe acestea Bashō le-a numit legături mireasmă. Un exemplu de juxtapunere validă Desigur, poemele În care cele două imagini fac parte din universuri relativ diferite sînt cele În care juxtapunerea are efectul cel mai puternic. Iată un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este o personalitate barocă, risipindu-se exuberant și contrazicându-se cu degajare, de vreme ce de fiecare dată crede în adevărul lui. În pofida belicoaselor lui afirmații teoretice din tinerețe și de mai târziu, el continuă un tip de literatură tradițională, nutrită de efluvii romantice, pornind de la creația populară, înclinată spre reflexivitate critică, semnificativă însă prin nuanțare și mai cu seamă prin interpretarea stilistică originală. În proză, este un imagist care intuiește și stilizează poetic realitatea, fantasticul, cultivă plasticitatea și muzicalitatea limbajului. Obișnuitul, realul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
amoroase nocturne și luxoasa cafenea Esplanade, unde, după orele de trândăvie matinală, își face apariția în ipostaza de arbiter elegantiae. Lipsit de viață interioară propriu-zisă - consecință a ororii de psihologism a autorului -, Lucu Silion se lasă „traversat” de trăirile și efluviile pasionale ale personajelor feminine, ajungând în cele din urmă „decorul operațional” devastat, declasat și grotesc al înfruntării sentimentale dintre două amante conturate după o schemă romantic-maniheistă: de o parte, Ana Ulmu, „femeia fatală” a decadenților, brunetă, enigmatică și fascinantă; de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
de geniu, impenetrabilă și impredictibilă, dar nici ca victime fagocitate de un Zeitgeist universal. Tradiția nu înseamnă doar un cumul de teme ancestrale, disponibile și fără pretenții, ci mai degrabă mediul survenirii unui sens în orizontul finitudinii și failibilității umane. Efluviile intelectuale ale tradiției au, evident, o puternică componentă comunitară, uneori reflectată instituțional. Tradiția este însă participiul prezent al gândirii hermeneutice. Factor constitutiv al înțelegerii de sine, tradiția mijlocește atât înțelegerea unui text, cât și cunoașterea oricărei alte persoane, susținând diplomatic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
patristică 1 - ce vede nașterea adevăratului Sine al persoanei doar prin pătimirea lucrărilor dumnezeiești. Eliberarea de prizonieratul exteriorității alienante a lumii nu s-ar putea împlini fără integrarea omului în sânul unei mișcări mai vaste de flux și reflux, asemănătoare efluviilor Iubirii divine descrise de Sfântul Dionisie Areopagitul în Ierarhia cerească. Revelația Vieții înfățișează universul ca un imens trup al cărui patos intim palpită într-un tempo cardiac, între sistola dăruirii și diastola abandonului. Transmutarea reciprocă a esenței omului în inima
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]