603 matches
-
Sinaia, grecul Damaschin. În vatra acestui schit, pe la anul 1896, s-a înfiripat parohia. Dar abia în anul 1948 se poate vorbi de o structură care începe să funcționeze pe coordonatele firești ale unei parohii. Între anii 1857 și 1858, Eforia Spitalelor Civile ridică un nou lăcaș, care l-a înlocuit pe cel ridicat de călugărul grec, măcinat de numeroasele cutremure din prima jumătate a secolului al XIX-lea. În anul 1861, pictorul Pârvulescu îl zugrăvește, iar în anul 1915 profesorul
PĂRINTELE PETRU MOGA – VREDNIC SLUJITOR AL LUI IISUS HRISTOS, AUTENTIC PROMOTOR AL FRUMOSULUI ŞI HARNIC SACERDOT AL CUVÂNTULUI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357710_a_359039]
-
Până atunci, joc de voie. Începem cu o plimbare cu lotca pe canalul interior. Copiii, pasageri permanenți, sunt plimbați pe rând de mine, Cătălin și Danflorea. Nu mai mersesem cu o lotcă de aproape 40 ani, de când fusesem salvamar la Eforie. Dar am constatat că mânuitul vâslelor, ca și mersul pe bicicletă, nu se uită niciodată. După care Cătălin propune un fazan, spre bucuria copiilor. Se aud replici de genul: Teo: - Iepure. Monica: - Teo, încă n-ai învățat că după asta
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
5 noiembrie 1938, cu un local propriu, la biserica „Buna Vestire” și cuprindea obiecte de artă feudală, cărți vechi, rare, documente importante, veșminte preoțești, cruci de piatră, etc.; b) muzeul istoric al comunei, înființat la 6 septembrie 1939 în sediul Eforiei „Doamna Basarab”, avea expuse documente în facsimile, reproduceri după fotografii vechi și cuprindea și o expoziție permanentă de cusături naționale; c) „Fundația Domnești”, înființată la 25 mai 1939, ca secțiune a Societății „Agricola-Bradul”, cu scopul de a forma un muzeu-arhivă
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
în ziarele austriece articole despre români și redactează memorii în legătură cu problema românească. Revenit în țară după Unire, a îndeplinit funcțiile de președinte al Obșteștii Epitropii, de director al Comisiei Centrale a Principatelor Unite, profesor la Colegiul „Sfântul Sava”, director al Eforiei Instrucțiunii Publice și profesor lașcoala Superioară de Litere din București. Între 1846 și 1848 Titu Maiorescu este elev al școlii primare din Craiova. În zilele revoluției, Ioan Maiorescu plecând în misiune la Frankfurt am Main, Maria Maiorescu cu copiii pribegește
TITU MAIORESCU LA A-175-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379791_a_381120]
-
primului ceai artistic al Societății „Prietenii orbilor” la Teatrul Carol cel Mare din București, alături de Ion Manu, Maria Filotti și Petre Sturdza. După câteva reprezentații individuale în București (Dansuri de caracter, Dansul primăverii și Divertisment rococo, 9 martie 1919, Teatrul Eforia), Lizica Codreanu pleacă la Paris, iar din 1921 dezvolta o activitate coregrafica din ce in ce mai susținută. Compozitorul Florent Schmitt o recomandă Idei Rubinstein pentru spectacole, frecventează cursurile Bronislavei Nijinska, apropiindu-se tot mai mult de principalele grupuri de avangardă: Albatros, dadaiștii și
REENACTING LIZICA CODREANU de IGOR MOCANU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379371_a_380700]
-
-mi dovedi că prezinți garanții,si apoi m-ai invitat pe pat... M-ai întrebat despre viața mea, despre legăturile mele, ai facut vivisecțiune pe mine. Ne-am văzut a doua și a treia zi.Plecam la sfîrșitul lunii la Eforie în concediu.Nu ți-am spus decît numele meu mic, dorind să păstrez incognito-ul în această aventură..." Imagine: portret de Mariana Dobrescu-Ciureanu Referință Bibliografica: DIN JURNALUL EI ( fragment) / Adina Rosenkranz Herscovici : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1693, Anul
DIN JURNALUL EI ( FRAGMENT) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373523_a_374852]
-
am răspuns că voi merge încet și așa am plecat de la ecluză, înscriindu-mă să ies pe podul de la Agigea și apoi spre casă. Cum totul nu trebuia să se termine acolo, acea zi nefastă mă tot urmărea. Când traversam Eforie Sud, aproape de hotelul Hora, spre ieșirea dinspre Tuzla, mă alerga din spate un grăbit. Am părăsit banda doi și m-am înscris pe banda unu, numai că și el acum era alergat de alt grăbit și mă trezesc că-mi
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
referă la școlile sătești. În Țara Românească, în 1833, erau 16 școli publice. 12 erau în capitale de județ cu câte 4 clase începătoare. Importanța învățării la sate era o mare necesitate pentru dezvoltarea socie- țății. De aceea, prin Ordinul „EFORIEI„ din 28 octombrie 1838, toți cei ce învățaseră puțină carte la oraș erau obligați să se întoarcă la țară și să învețe co- piii carte. Peste cinci ani, în septembrie 1843, Petrache Poenaru a elaborat două docu- mente foarte importante
COMUNA ROȘIILE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375968_a_377297]
-
Se urmărea deci, ca activitatea școlară să se desfășoare unitar, după aceleași norme. Din lectura programei, întocmită de inspectorul școlilor sătești din Muscel, observăm că ea cuprinde un volum mai mic de cunoștințe decât cel prevăzut în programa alcătuită de Eforia Instrucțiunii Publice, în 1862. Cea din urmă cuprindea și noțiuni de geografie, cunoștințe legate de măsurarea pogoanelor, reguli ortografice, memorizare din biografiile domnilor români cei mai vestiți, măsuri de greutate și lungime. Menționăm că această programă a fost elaborată de
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (VI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375269_a_376598]
-
am plecat de-acasă doar ca să am o viață a mea. Am fost nevoit să fug din țară. O vreme a fost foarte bine,mă angajasem șofer la un prieten,dar unii m-au rugat să duc niște pachete la Eforie ,fiindcă era noapte și nu mai aveau pe cine să roage. Așa m-au mințit, iar eu credul,am înghițit-o . Am avut un accident pe traseu,m-am răsturnat cu dubița,pachetele cu „operele de artă ” s-au spart
VIAȚA LA PLUS INFINIT (9) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372577_a_373906]
-
afacerile epitropiei Brâncovenești, unde ia asemenea o mie de franci pe lună. Și, cu toate acestea, statul l-a pus deja deoparte ca nevolnic, căci ia și o pensie de câteva sute de franci pe lună. Dar nici primăria, nici Eforia nu consumă tot timpul acestui viguros Ercule, încît [î]i mai rămâne destul spre a se interesa de afacerile generale ale statului, ca deputat, de unde iar ia doi galbeni pe zi. Apoi mai e un medic în București, de specialitatea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
națiunii. Prototipul luminos însă al cumularzilor e un medic oarecare, care-n viață-i n-a prea avut clientelă, dar cu atât mai multe funcții înalte. Luând leafă de general în armată, e profesor de facultate, apoi e în serviciul Eforiei spitalelor, a Institutului Elena Doamna ș. a. m. d. Nu mai vorbim de lefile ce și le-a creat cei trei directori ai drumului de fier, câteșitrei necompetenți în materie și căutând să măsure cu paragrafii codului Boerescu chilometrii drumului, de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de înzestrat de natură, să poată împlini cu conștiință în același timp mulțimea de funcțiuni grămădite asupră-i și incompatibile una cu alta. D-sa e mai întîi medic secundar la spitalul de copii. Acolo are locuință, lemne, serviciu etc. Eforia dă medicului toate înlesnirile acestea nu de florile mărului, ci pentru ca el să fie pururea la fața locului, ca spitalul să nu fie fără medic în cazuri de necesitate urgentă de peste zi sau noapte, de ex. vro operație trahiotomică ș.
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
spitalul să nu fie fără medic în cazuri de necesitate urgentă de peste zi sau noapte, de ex. vro operație trahiotomică ș. a. pe care internul nici poate, nici știe și nici îi este permis să le facă. În consecuență regulamentul Eforiei îl și obligă pe medic de a fi în permanență la spital. Ca medic secundar trebuie dar de la 8 până la 11 ore jum. să fie în salele bolnavilor, să observe facerea bandajelor, să învețe pe elevii interni și pe cei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
doctor spitalul, Facultatea, Școala de Farmacie, liceul ca să fie totdeuna pe linie? Este compatibilă funcția de medic al liniei cu celelalte? Evident că nu. Dar leafa merge întreagă din toate locurile: de la Ministeriul Instrucției, de la acela al Lucrărilor Publice, de la Eforia spitalelor, plus locuință, lemne, serviciu ș. a. Adecă, cum s-ar prinde, chef cu banii patriei! Dar se va zice că nu e d. Grecescu singur medic al liniei. Într-adevăr nu în aceeași zi s-a mai numit un alt ipohimen
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de fiziologie la Facultatea de Medicină. Urmăm cu luminosul prototip al cumulului din România, cu d. dr. Davila: 1) inspector general al serviciului sanitar al armatei (leafă și rang de general), 2) profesor de chimie la facultate, 3) membru al Eforiei spitalelor, 4) membru al Consiliului permanent al instrucției publice, 5) locțiitor de decan al Facultăței, 6) inspector al Muzeului anatomic de la Colța, 7) omnipotentul dirigent al Institutului de orfane "Elena Doamna". 8) președinte al Societății de arme, 9) membru în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se mai găsesc și astăzi asemenea cavaleri, aceasta nu este de mirare, exemplele cavalerești fiind molipsitoare; că se mai găsesc însă asemenea seniori, aceasta este ciudat, exemplul neavând absolut nici un farmec... Și ce mai rezultă din ultimul comunicat? Rezultă că Eforia a solicitat în mai multe rânduri de la M. Sa Domnitorul să binevoiască a lua sub patronajul său stabilimentul de la Sinaia și că acel patronaj nu s-a putut dobândi decât cu prețul a 1 000 pogoane din Piatra-Arsă. Dezinteresată și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și filantropică patronare! Mai rezultă încă ceva. Rezultă că colonelul Cretzulescu n-a primit, pentru 2 270 pogoane, din cari 1 233 pădure, decât 46 046 lei, adecă câte 20 lei pogonul de pădure sau munte. Iacă... un gheșeft! Daca Eforia n-a pierdut nimic din această afacere a Pietrei-Arse, în tot cazul rău a fost ars răposatul colonel Cretzulescu! Precum văd și orbii, Domnul este acuzat, în șirele de mai sus, de-a fi făcut un gheșeft în detrimentul unei fondațiuni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de întreprinderi industriale și care frânau inițiativa întreprinzătorilor neboieri, a exercitării dreptului de monopol de către unele instituții și persoane particulare etc., progresul industriei se desfășura anevoios. În septembrie 1860, zalhanaua lui Cerchez din Botoșani, de pildă, a fost închisă, deoarece eforia orășenească avea monopolul tăierii de vite în acel oraș. În târgurile proprietate particulară, proprietarii dețineau monopolul desfacerii principalelor bunuri de larg consum. În aceste împrejurări, firește, nu se puteau fonda, fără încuviințarea și a proprietarului, nici un fel de întreprinderi industriale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
impute plata unor despăgubiri către arendașul moșiei, să-i scoată la licitație mărfuri, să-i oprească exportul de conserve, să-i sechestreze mărfurile etc. Pe de altă parte, abuzurile arendașului moșiei, ale funcționarilor de stat (ai vămii, ai Vistieriei, ai Eforiei orășănești), pretențiile otcupcicului vămii de a i se plăti lui jumătatea de galben de vită tăiată și nu Vistieriei etc. l-au exasperat până într-atâta pe Goldner, încât acesta a fost constrâns să-și suspende operațiile în mai 1849
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ei de producție, iar „o parte din încăperi” au fost închiriate pentru „cazarma de jandarmi și arest”. Concurența internă era mare. Ea era provocată de numeroasele ateliere de producere a lumânărilor, care funcționau în fiecare târg, producând lumânări pentru nevoile eforiilor orășenești, cu care se încheiau contracte prin care acei mici producători obțineau dreptul exclusiv de aprovizionare a orașelor și târgurilor respective cu lumânări pe timp de 3-5 ani. Asupra concurenței externe, neîngrădită de nici un fel de măsuri protecționiste, nu mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lipsa de credit, ci și din politica economică inconsecventă a statului. Până în 1857 a fost în vigoare monopolul producției și al desfacerii atât a lumânărilor de stearină, cât și a celor de seu. Începând cu acel an, statul, păstrând monopolul eforiilor asupra producției și desfacerii de lumânări de seu, a desființat monoplul producției și al desfacerii lumânărilor de stearină, proclamând principiul liberei producții și desfaceri a acestui produs. El a încurajat, după cum am văzut, fabricarea lumânărilor prin acordarea de scutiri de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Th. Ghica și celorlalți întreprinzători. Dar nu toate aceste măsuri au fost puse în practică. Desființarea monopolului asupra producției și desfacerii lumânărilor de stearină, de pildă, n-a fost pusă în aplicare în mod consecvent. Invocând deficitul financiar al unor eforii, statul, încălcând propria-i hotărâre, a continuat să acorde privilegii exclusive unor solicitanți, care se angajau să plătească o „prosfora” (taxă) eforilor. Ioseph Gering s-a plâns Sfatului Administrativ că în 1860 i-a fost oprită „fabrica” sa de lumânări
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să trecem însă cu vederea și menținerea de către legiuitori a unor principii și practici feudale în organizarea și administrarea breslelor: conservarea practicilor confesionale, a obiceiurilor, a îndatoririlor membrilor breslei față de breaslă (plata taxei către cutia breslei), plata unor taxe către eforia orășenească pentru întreținerea spitalelor (obligație a breslelor evreești), obligația de a păstra secretele tehnicii de lucru, conservarea tendinței de a forma o calfă supusă prin „povățuiri în cugetări moralicești și în urmarea datoriilor legii” ș.a. Agățându-se cu deznădejde de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe care practicau agricultura ca o îndeletnicire complementară, izlazuri pe care creșteau vite, se foloseau de păduri, de anumite drepturi de monopol asupra unor iraturi ale Tg. Ocna. Or, în perioada 1848-64, pământurile lor erau rășluite sistematic, iraturile trecuseră asupra eforiilor, încât și această categorie de lucrători se afla în plin proces de despărțire de mijloacele de producție, proces care, ce-i drept, nu se va încheia până la 1864. De altfel, spre deosebire de șavgăi, adevărații mineri, care lucrau în permanență, lăturașii munceau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]