738 matches
-
Da! Am avut dreptate! Uite-te la ei. Fiecare poartă pe chip un bob de negură... Asta-i pecetea rămasă după ascultarea grozăviilor povestite de Costăchel”... Când s-au ridicat de la masă, cocoșii vesteau cumpăna nopții. S-au despărțit fără efuziuni de veselie. Asta era o dovadă în plus că inginerul Cicoare a avut dreptate... Petrache! Plugul cela mai este bun de ceva? N-o ruginit sub șopron? Este. Și te așteaptă de atâta vreme. Apoi, de săptămâna ce vine, să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și se așează suicidar pe linia ferată și un păstor bătrîn. Cu acești protagoniști nevorbitori la care se adaugă poștașul hîtru, Kusturica face un film de o mare sensibilitate, cu o ironie tandră, cu un sentimentalism la vedere, cu cunoscutele efuziuni și zburdălnicii pe care le-am văzut și în Underground (1995) sau în Vremea țiganilor (1988) și mai ales în Pisica albă, pisica neagră (1998). Nu lipsește nici muzica de taraf, nici fanfara și fanfaronadele, nici scenele rabelaisiene, opulente, nici
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
plus. Începuse de altfel să scrie primele poeme, În care-și epuiza deseori frustrările, obsesiile și mai cu seamă dorințele carnale. Într-un cuvânt, acest adolescent lucid, părea că se supraveghează singur de undeva, dintr-un unghi confortabil, tăindu-și efuziunile și pornirile firești și Înlocuindu-le cu un confortabil pentru el, dialog interior. În acel an, i s-a sinucis mama, o femeie rasată, cu un temperament nevrotic și dificil, pe fondul unui abuz de medicamente. Femeie frumoasă și inteligentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui s-a fortificat, a capătat o putere ce-a crescut cu fiecare cuvânt așternut pe hârtie. Închide caietul, și-l pune la adăpost sub maldărul de cârpe de la capul patului Ăpernă improvizatăă, ca În adolescență, când Își ascundea noaptea, efuziunile letriste de ochii vigilenți ai tatălui. Pune creionul pe care l-a ascuțit de câteva ori, Înjumătățindu-l, Într-un borcan de gol și nu desființează ,,masa de lucru,, , o lasă pregătită pentru noi impulsuri scriitoricești, nu Înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
imperiul emoției, dar inginerul nu deschise gura. A făcut un gest de nemulțumire, de intimidare (?), care putea fi luat și drept unul de întîmpinare, Pangratty îl luă ca atare și Leonard Bîlbîie a putut asista la o îmbrățișare plină de efuziune, la bătăi pe umăr și pe burtă, la pupături sonore care îl făcură să se pleoștească pentru o clipă. Toată profeția prințului nu era decît o gargară și el prostul... Dar n-a fost decît o clipă. Reuși să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se opri și-și desfăcu brațele, în semn de îmbrățișare. Balbo făcu doi pași uriași, nu era cu mult mai înalt decît ministrul, dar se strădui ca din doi pași să fie lîngă el și să-l îmbrățișeze cu o efuziune mai mult slavă decît latină. Leonard Bîlbîie profită de emoție și se strecură iarăși lîngă Pangratty. Cercul se închise, Balbo îi făcu semn lui Corvino să fie atent și începu să vorbească repede-repede, subliniindu-și spusele cu gesturi baroce, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și spontan s-a întors către dânsa, a ridicat-o în brațe. Părul ei lins, blond, lung s-a clătinat viu, în timp ce fata îi cuprindea grumazul și-l întreba la ureche dacă-i adusese alune. Fana urmărea toată numai zâmbet efuziunile lor sentimentale. Atunci Carmina și-a adus aminte de vorbele Sidoniei care-i împărtășise frământările ei, cu mimica chinuită, cu ochii îngustați, strânși între razele ridurilor, mici, umezi, negri-cenușii, i-a spus că în casa aceea a existat o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de nimic. Oare ce trebuie să fac? Ce trebuie să descopăr? Singură acasă și-a făcut o pasiență și a izbucnit în plâns când a văzut șirul de ași aliniați ca la paradă. Mai târziu, în miezul nopții, în timp ce suporta efuziunile erotice ale partenerului ei de ocazie, înțelese că era pierdută și pentru ea, că nu va reuși să ajungă la linia de plutire. Avea impresia că un ochi magic, montat undeva în tavan, urmărește totul, secundă cu secundă, înregistrează. Actul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea, m-am oprit din nou și am dat de el chiar În poartă. Nu i-a venit să-și creadă ochilor și, preț de un minut, nu a scos o vorbă, lăsîndu-mă doar pe mine să mă pierd În efuziuni. L-am Îmbrățișat cu putere pe fostul meu vecin, nu atît cel mai bun prieten al copilăriei de la Rătești, cît singurul băiat care m-a luat strîns alături de el după stingerea celui de al doilea ochi al meu, cel drept
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
respiră, mișcă și chiar zâmbește poate În timpul somnului profund; somn de recuperare după efortul deosebit În urma drumului de venire În această lume!. ― Te rog să nu te superi dacă am să spun că mi se pare că ai momente de efuziuni poetice, dragule! ― Poate nici nu știu prea bine să definesc poezia, dar ceea ce v-am spus le-am trăit și le simt cu toată ființa. ― Mă bucur pentru darul primit de la divinitate, prin Maria... Acum Însă povestește mi cu amănunte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că e de datoria lui să facă pentru mine, oricât de puțin i-ar fi plăcut asta. Tăcerea plină de încredere și solemnitate dintre noi doi dinăuntrul Mercedesului spusese totul. îi eram recunoscător că nu se lăsase târât în vreo efuziune corporală plină de lacrimi, că s-a abținut să-și trădeze simțămintele interioare în fața directoarei. Dragostea de tată este atât de adâncă și plină de taine, că noi, copiii, n-o putem înțelege niciodată. Nici măcar directoarea, care era de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu rating în spectaculoasă creștere și concurând deja cu mult admiratele „Surprize” ale Andreei Marin. Nu apucă să emită nici un fel de obiecție, că ea îi închise telefonul, cu un „pa, dragule, și ai grijă să nu întârzii!” plin de efuziune. Nu-i rămase decât să închidă telefonul, articulând câteva cuvinte politicoase de bun rămas, pe care nu le mai auzi decât el. După care, întrerupându-și lucrul la calculator, simți nevoia să-și pună puțin în ordine gândurile răvășite, ca să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
monarhia Vechiului Regim) și cea carismatică, în care „Șeful" n-are decît acoliți, legați de el printr-o adeziune strict personală și cărora nu le datorează nimic. Practica regimurilor totalitare, fie ele de dreapta sau de stînga, a îmbrățișat cu efuziune modelul carismatic, acordîndu-i, prin „cultul personalității", dimensiuni fabuloase și forme de manifestare grotești. Șeful este, prin definiție, excepțional și unic: „El trebuie să știe totul mai bine decît oricine" și „nu admite să se întîmple nimic care să nu fi
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
cu formulările din Ideologia artei. Iar cum spațiul cel mai fertil pentru acest experiment nu-l puteau constitui nici reveriile așezate la limita simbolismului cu spiritul jugendstilului de la începutul secolului, și nici exploziile turbionare, amestec de impulsivitate expresionistă și delicate efuziuni lirice, din anii douzeci, singura componentă stilistică aptă pentru o resuscitare formală într-o perspectivă afirmativă și eroică este aceea a constructivismului din anii treizeci. De aici se alimentează direct și se afirmă cu o enormă stăpînire de sine, și
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
este recuperat ca arhitectură sacră și ca reflex al lui Dumnezeu, după cum sexul nu mai este privit, conform rețetelor curente, dojenitor și cu ipocrizii puritane, ci cu toată considerația care i se cuvine, ba chiar ca posibil subiect al unor efuziuni lirice foarte apropiate de pathosul reținut al rugăciunii. Sasha Meret Nu este nici pe departe un artist comercial și nici un pictor retinian. Lumea sa, cea lăuntrică și cea exterioară în aceeași măsură, este una necontingentă, transparentă, ambiguă și fundamental nonfigurativă
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
Cazul la care mă refer este cel al lui Gabriel Liiceanu. Prins între cei doi pini ai lui Sinis - talentul literar și profunzimea filozofică -, Gabriel Liiceanu e rodul unei fericite chiasme umaniste: în el s-au încrucișat elementul liric al efuziunii estetice și rigoarea legată a ideilor spuse cu sens. Se subînțelege, fiecare calitate îl face indezirabil în ochii taberei aferente, motiv pentru care mulți doresc ca chiasma să se preschimbe în ruptură. Dacă la aceasta mai adăugăm o trăsătură a
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
înarmați până în dinți,/ Fiecare tabără, cu lănci călite în grabă,/ Însă noi trebue să fim mereu cuminți,/ Să lăsăm să-și vadă vremea rea de treabă." (Călătorie). Soluția, paleativă, e o cumințenie ciudată, credință naivă că furtuna va trece. Nu efuziunile modernității aux armes, ci darea deoparte, cu bună știință, retragerea de siguranță pe-o linie moartă. Unde nu întreții nici măcar speranțele unor revizitări, în posteritate. Înțelepciunea, tristă și potolită, străbătînd anii '20 -'30 dinspre mainstream spre periferie, a jocului de-
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
apolinica a edificiului sonor, întrețesut din translucide, quasi-imponderabile voaluri armonice. Ar fi dificil de intuit, într-o lucrare atât de echilibrată și de senina, caracterul tumultuos-abisal al creatorului. Nu lipsesc frisonările post-impresioniste inevitabile în epoca, dar ele traduc mai curând efuziunile tinereții, rămasă imuna față de "râul secolului". Mesajul descifrabil aici pare a fi acela al unei posibile resurecții a speranței - cu rădăcini în chiar solul muzical autohton - ca replică la eternele vicisitudini ale existenței. Probabil că partea cea mai atractivă a
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
sine stătător? Eric Marty, discipolul lui Barthes, iar mai încoace și omul care i-a îngrijit Oeuvres complčtes, în 5 volume, la Seuil, este categoric: Avem un titlu, un act de nominalizare. În opinia mea, nu-i vorba de o efuziune, ci de un proiect de scriitură în toată puterea cuvântului". La rându-i, Maurice Nadeau, directorul de la Quinzaine littéraire, ține să nuanțeze lucrurile: "Notația nu este încă o scriitură. Am putea doar să ne imaginăm ce ar fi putut deveni
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
fațadă convingătoare de portăreasă, se cenzurează mereu și totuși de mai multe ori se trădează, dar ceilalți nu sesizează nimic, ghidați doar de obișnuințe și de aparențe. Are umor și sensibilitate, ironia salvează reflecțiile filosofice de ariditate, iar subtilitatea purifică efuziunile de patetism. Și, în mod similar, Paloma își indică vârsta (12 ani) și domiciliul (rue de Grenelle, nr. 7), condiția socială (părinți bogați) și intelectuală ("Întâmplarea face să fiu foarte inteligentă. Chiar excepțional de inteligentă."), părerile despre membrii familiei proprii
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
de consortul care, dezarmat de răceala ei, se afișa vindicativ cu o femeie de condiție inferioară. Privirea și puținele cuvinte adresate la un dineu de un fascinant și enigmatic necunoscut (Treunnersperg, zis Trott) vor trezi în tânără, deschisă doar acum efuziunilor, vibrații nebănuite. La întâlnirea următoare, tot fortuită, de peste câțiva ani, îi va cădea în brațe. În ciuda asigurărilor lui de a o căuta, a reapărut când nu mai era chiar în floarea vîrstei. Fără nici un reazem real, tânăra contesă, provenind din
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
cu formulările din Ideologia artei. Iar cum spațiul cel mai fertil pentru acest experiment nu-l puteau constitui nici reveriile așezate la limita simbolismului cu spiritul jugendstilului de la începutul secolului, și nici exploziile turbionare, amestec de impulsivitate expresionistă și delicate efuziuni lirice, din anii douzeci, singura componentă stilistică aptă pentru o resuscitare formală într-o perspectivă afirmativă și eroică este aceea a constructivismului din anii treizeci. De aici se alimentează direct și se afirmă cu o enormă stăpînire de sine și
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
său, pe care dorea să-l jefuiască. Edward trebuie să-și salveze viața și, ascuns, asistă la ultimele momente ale familiei Dziabas. Nimic nu anunță acest scenariu cumplit, însă chiar și atunci când cei doi bărbați magnetizați se îmbrățișează cu acea efuziune lipicioasă a bețivilor violența mocnește reflectată de planul în care se situează reconstituirea. Edward nu este doar o victimă, el se asociază promiscuității generale, așa cum femeia venind în patul său caută mai mult decât o aventură - o soluție pentru a
În casa morților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5936_a_7261]
-
lirică a cărei umoare să-l îndemne la porniri introspective („pur și simplu nu sunt ceea ce se cheamă un introspectiv“), Nicolae Manolescu avînd mai curînd o fire flegmatică pe care s-a altoit un apăsat spirit rațional. Această lipsă a efuziunii lirice, deși l-a scutit de riscul exceselor patetice, i-a încărcat flerul critic cu o detașare apriorică. E în toate remarcile volumului o distanță tactică grație căreia autorul își înfrînează simpatiile, antipatiile sau atitudinile răspicate. Din acest motiv, Manolescu
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
scrie Cristian Iftode (p. 32), rămîne o himeră consolatoare, la care cetățeanul actual nu are aplomb. Sub unghi didactic, volumul Filosofia ca mod de viață are un indubitabil rost instructiv, fiind bine informat, atent redactat și pe alocuri presărat cu efuziuni personale. Fiind un profesionist al filosofiei în sens academic, cu îndemînări căpătate la palestra terminologiilor sau în pancrațiul etimologic al limbilor clasice, domnul Iftode este un intelectual de stofă aleasă, prin urmare domnia sa nu trebuie apărat și nici lăudat, ci
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]