89 matches
-
o pagină din jurnalul lui G. Călinescu. Schița „Poetul Lăptucă”, din volumul Căpitanul Străjescu (Biblioteca „Căminul”, f.a.) de Petre Locusteanu, pe care am recitit-o recent, pune în evidență paradoxul că, în unele cazuri, insuccesul nu elimină, ci, dimpotrivă, întreține egolatria. Poet în vîrstă, dar încă nelansat, Lăptucă (botezat astfel din cauza pletelor „înseilate cu bumbac alb de cusătoreasa harnică: vremea”) își explică situația sa literară ca fiind o consecință a celor mai notorii scriitori din epocă, mai exact de dinaintea Primului Război Mondial. Vii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
colocviu. Opinia mea, succintă: sunt de un optimism robust, creștin, nu cred decât în Dumnezeu, respectiv în infinitul spiritului, al culturii, al cărții, dincolo de formele materiale diferite, trecătoare, conjuncturale. Apocalipsa există în cei lipsiți de credință, în cei posedați de egolatrie, de lipsa de caracter, de omniprezentul diavol devorator... Pe acest fond duios-tragic al amânării Apocalipsei, te rog să schițezi proiectele tale scriitoricești și de viață pur și simplu pentru următorii cincizeci de ani... Dragul meu Adrian, chiar astă noapte am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Când te apucă pe tine dorul să cânți?“ „Aaaa, păi ziceți așa!...“) După ce lam văzut în emisiunea Înapoi la argument, mia fost clar că autenticul Grigore Leșe nu e decât un personaj de operetă. În plus, un personaj de o egolatrie incredibilă. Dacă nu știați, singurul în măsură să cânte un cântec popular este un om al satului. Dar nu orice om al satului, ci unul căruia părinții iau transmis acest har - așa cum este cazul lui, care a primit de la mamă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
rol secundar. Stînd deasupra fîntînii, el a Încetat, de fapt, demult să se mai iubească. Nu e decît un Sisif suindu-și muntele În sine Însuși; ironia care Îl persiflează n-a Înțeles drama lui și o vulgarizează suspectînd-o de egolatrie și perversiune. Cineva mai atent ar observa că nici un Îndrăgostit de sine Însuși nu s-a sinucis cum a făcut-o Narcis, ci, din contră, a omorît pe alții. Apoi fîntîna e În acest caz un simplu nume pentru singurătate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
va fi uitat. Cel mai uriaș geniu, cea mai colosală capodoperă ajung, în inexistență și uitare, totuna cu orice nulitate. Non omnis moriar - ce iluzie ! Cu toate acestea, insul stăpânit de demonul literaturii nu se lasă. Îndărătnică deșertăciune sau eroism? Egolatrie stupidă sau dăruire sublimă ? Forță creatoare, irezistibilă, sau automatism al platitudinii ? Orice ar fi, el scrie, scrie, scrie... cu trudă și scrupul sau cu incontinentă automulțumire, înșiră vorbe după vorbe... scriitorul celebru ca și simplul grafoman. De altfel, până a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
expresii favorite sunt: "Să nu mă înțelegeți greșit", care înseamnă "N-o să vă placă ceea ce o să vă spun, dar nu-mi prea pasă" și "Nu-i vorba de bani, ci de principiu" ceea ce înseamnă de obicei " Este vorba de bani". EGOLATRIE Educația primită în copilărie îi împiedică pe cei mai mulți oameni să spună "Sunt talentat", "Sunt valoros" sau să facă alte asemenea afirmații lăudăroase. Chiar dacă majoritatea oamenilor nu spun astfel de lucruri pentru că o invizibilă terță parte - "ei", "toți ceilalți", "marele public
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
De ce n-am proceda așa?" sunt adesea folosite pentru a pregăti un "Nu", ca răspuns la o propunere. "Uite ce e, John, mă mai gândesc și o să revin luni!", aici metalimbajul spune: "Nu, mulțumesc, nu mă suna, o să sun eu". Egolatrii sunt prezenți și ei la multe negocieri de afaceri. După cum am arătat deja, " Mi-a trecut prin minte" permite unei persoane să dea impresia că are capacitatea înnăscută de a emite idei geniale tot atât de repede cum se fac floricelele de
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
circulație multe informații, un întreg arsenal documentar. Prințul (1944) este romanul care marchează izbânda epică a lui T.-B. Protagonistul, Jean-Andrei Munteanu, deține un loc aparte în galeria personajelor aparținând boierimii române. La Paris e un etalon de distincție și egolatrie, dar se vede nevoit să pună capăt vieții tumultuoase, petrecută în lux, și se întoarce în țară, la unica moșie rămasă după ce le vânduse pe celelalte. În „exilul” lui autoimpus încearcă să conserve obișnuințele de odinioară, chiar dacă acum conacul e
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
întemeierea ei, pe tot cuprinsul țării se putea citi laconicul „manifest” ce cuprindea o realitate incontestabilă: „Am fost cinci, suntem un milion, vom fi toată țara!”... O replică bine meritată a Căpitanului a stârnit ura vindicativă a profesorului Iorga, iar egolatria acestuia, susținută și alimentată de îndemnul regal, au determinat un proces de calomnie (așa se numea adevărul în orânduirea carlistă) soldat cu condamnarea Căpitanului la șase luni închisoare corecțională... în decursul acestor șase luni s-a pregătit un proces de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sloboziți din captivitate au trebuință pentru a se înapoia teferi în țară. Fragilitatea părelnică a lui Vlaicu, docilitatea lui pusilanimă, măgulelile, la care nu se zgârcește, reușesc să înșele într-o măsură vigilența Doamnei Clara, a cărei trufie, congestionată în egolatrie delirantă, o face să-și piardă din când în când simțul realității. Agresivitatea insolentă a teribilei femei, maghiară de origine și catolică fanatică, nu e doar urmarea unor prezumțioase veleități politice, exacerbate de o beție a puterii. Maștera trebuie văzută
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
umor, în genul practicat de Jean Cocteau și Paul Éluard. În lirica erotică (Așa se întâmplă primăvara, Ria) frapează imaginile insolite, încastrate în declamații ce trimit când la romantici, când la Maiakovski. Dicția acestuia din urmă, ca și amalgamul de egolatrie și solidaritate cu cei mulți sunt vizibile în Poem cu fața către voi, care, împreună cu Fapt mărturisit, relevă atât stângăciile, cât și calitățile autorului. Observațiile critice cu care a fost întâmpinat Sens unic îl vor fi ajutat pe D., un
DAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
Nu vrea sau nu poate, cu toate acestea, să-și disciplineze temperamentul. Stilul lui critic se caracterizează prin vehemența ideilor și, fapt important, printr-o puternică imaginație a ideilor, un romanesc excepțional al ideilor... Combate în articole excesele eului, impudica egolatrie, vanitățile omului de litere etc... dar pare a fi el însuși scuturat de multe ori de frigurile egocentrismului, nu vrea să vorbească despre sine, dar discursul său critic și moral este totdeauna la persoana întâi, pe scurt, G. Călinescu are
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
enigmei sinelui". Ca și în opera diaristică, autorul tinde să proiecteze în planul conștiinței tot ceea ce percepe, observația devenind reflecție. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal este astfel unul, în cuvintele lui Jean Rousset, cu ,deschidere maximală". Scrierea lui implică nu egolatria, narcisismul, ca la un Mircea Cărtărescu, ci, dimpotrivă, distanțarea, obiectivarea, ipostazierea autorului ca voce a unei colectivități umane. O spune Sîrbu însuși, în stilul lui caracteristic: , Rămân un soldat credincios al ideilor generale, ce chinuie și obsedează poporul meu, fără ca
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
următoarea caracterizare: "„Marcel Bogos avea mult din talentul și inventivitatea spontană a lui Liviu Popa și foarte mult din rigoarea draconică a lui Giulio Tincu. A fost de aceea și scenograful cel mai des solicitat [...] Într-o cinematografie dominată de egolatrie, a fost unul dintre foarte puținii artiști care s-au simțit moralmente datori să creeze o școală. Marcel Bogos a creat o școală de scenografie. Mulți dintre cei care au reușit să se impună în această profesie au trecut prin
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]