90 matches
-
dandy) o observație capitală, pe care simțim nevoia să o reluăm: „Snobismul este un demers integrator de tip masochist, În timp ce dandysmul e un demers de segregare cu tendință sadică”. Disprețul profund pentru semeni, dorința de a-i domina pe ceilalți, egolatria nemăsurată Îl fac pe dandy să producă suferință, să chinuie, dacă nu Întotdeauna niște corpuri, atunci măcar bietele suflete ale celor seduși de irezistibila sa forță. Sunt neîndurători și plini de cruzime, Însă nu torturează nici cu pasiune, impulsiv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care nu și le-a atribuit vreodată lui însuși, le află împlinite în ființa femeii iubite. Dar nu cumva se caută în calitățile ei, ca astfel să se iubească pe sine într-un mod mai puțin „vinovat”? Un fel de egolatrie mascată? (Mi se pare că aceasta e pură speculație - nota mea). Aș spune, completându-l pe P.H.L., că ipotetica „iubire de sine” ar putea fi mai curând ceva asemănător cu setea de completitudine din teoria bătrânului Platon: fiecare individ își
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
PSIHOLOGIA OMULUI ÎN PROVERBE Cuprins Argument 9 PARTEA ÎNTÂI Aspecte de psihologie umană surprinse În proverbe (Tiberiu Rudică, Daniela Costea) 13 Adevăr, sinceritate - minciună, falsitate 15 Altruism, generozitate - egoism, egolatrie, meschinărie 17 Aroganță, obrăznicie, batjocură - bunsimț, bună creștere, bună-cuviință 20 Bine - rău; bunătate - răutate 21 Bucurie, plăcere - durere, suferință 23 Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoție 25 Cauză, efect - Întâmplare, neprevăzut 27 Cumpătare, moderație, măsură - exces, lăcomie, avariție, beție 29
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care le facem despre alții poartă, de obicei, amprenta felului nostru de a gândi și simți: „Ochiul rău rele vede”.) „În fața greșelilor altora examinează-te și vezi dacă nu ai făcut și tu la fel.” (Marc Aureliu) Altruism, generozitate - egoism, egolatrie, meschinărietc "Altruism, generozitate - egoism, egolatrie, meschinărie" Lumina luminează pe ceilalți, consumându-se pe sine. (Oamenii altruiști se simt Împliniți În plan sufletesc numai atunci când văd că acțiunile lor au putut aduce un folos celor aflați În suferință.) „Am cunoscut un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poartă, de obicei, amprenta felului nostru de a gândi și simți: „Ochiul rău rele vede”.) „În fața greșelilor altora examinează-te și vezi dacă nu ai făcut și tu la fel.” (Marc Aureliu) Altruism, generozitate - egoism, egolatrie, meschinărietc "Altruism, generozitate - egoism, egolatrie, meschinărie" Lumina luminează pe ceilalți, consumându-se pe sine. (Oamenii altruiști se simt Împliniți În plan sufletesc numai atunci când văd că acțiunile lor au putut aduce un folos celor aflați În suferință.) „Am cunoscut un copil care plângea deoarece murise
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
numai prin acte de Încredere reciprocă și de devotament dezinteresat: „Prietenia nu poate exista decât Între oameni cinstiți”.) „Prietenia ne-ntărită de Înțelepciune poate fi ușor dezbinată de prostie.” (W. Shakespeare) Cine se iubește prea mult pe sine nu are prieteni. (Egolatria presupune egoism, presupune impunerea propriilor păreri și interese; or, prietenia adevărată pretinde, dimpotrivă, disponibilități empatice, până la realizarea chiar a unei identificări psihice.) „Animae dimidium meae (amicus).” - „Prietenul este jumătatea sufletului meu.” (Horațiu) „Amicus est tanquam alter idem.” - „Prietenul este ca
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o pagină din jurnalul lui G. Călinescu. Schița „Poetul Lăptucă”, din volumul Căpitanul Străjescu (Biblioteca „Căminul”, f.a.) de Petre Locusteanu, pe care am recitit-o recent, pune în evidență paradoxul că, în unele cazuri, insuccesul nu elimină, ci, dimpotrivă, întreține egolatria. Poet în vîrstă, dar încă nelansat, Lăptucă (botezat astfel din cauza pletelor „înseilate cu bumbac alb de cusătoreasa harnică: vremea”) își explică situația sa literară ca fiind o consecință a celor mai notorii scriitori din epocă, mai exact de dinaintea Primului Război Mondial. Vii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Erau ostașii tatălui meu./ La chemarea ta, marea s-a oprit,/ statuile s-au întors cu strigăt./ Erai atât de vie!/ De atunci îmi doresc simplitatea,/ bucuria de a trăi./ În numele ei, am ucis." Hipertrofia eului convins de propriile forțe, egolatria unora dintre actanții din volumul anterior al autoarei este substituită, în cartea de față, de un fel de smerenie în sens creștin: măștile mitologice pentru care optează Carmelia Leonte nu se sfiesc a sancționa ineficiența zeilor iubitori de spectacol grotesc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
modernității și al tradiționalității. (Adică: "paradoxala înlănțuire a "modernității" și "tradiției" pare să fie trăită angoasant și ambivalent, ciclotimie aproape. Ne-am permite să vorbim în acest caz de o angoasă de schimbare: pe de o parte, respectul tradiționalist, adesea egolatrie, față de strămoșesc pînă și creștinismul nostru nu este pur și simplu "ortodox", ci "credință strămoșească"; pe de altă parte, revolta modernistă, adesea ireverențioasă, față de icoanele "strămoșilor" și căutîndu-și idolii de regulă afară, în modele "acreditate" de modernitate, în ambele cazuri
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
autonomiei personale prin intermediul școlii. Din păcate, astăzi lucrurile sunt percepute după cum urmează: • orar versus timp de învățare organizat după bunul plac; • plan de învățământ obligatoriu versus interese proprii de cunoaștere și învățare; • datorie versus distracție; • datorie față de ceilalți/comunitate versus egolatrie și egoism; • sarcini individuale de învățare versus comunități de învățare organizate în funcție de interese cognitive comune; • clase de elevi organizate administrativ, preponderent în funcție de vârstă versus grupare în funcție de afinități și interese; • control direct din partea adulților versus inițiative libere și (eventual) self control
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
expresii favorite sunt: "Să nu mă înțelegeți greșit", care înseamnă "N-o să vă placă ceea ce o să vă spun, dar nu-mi prea pasă" și "Nu-i vorba de bani, ci de principiu" ceea ce înseamnă de obicei " Este vorba de bani". EGOLATRIE Educația primită în copilărie îi împiedică pe cei mai mulți oameni să spună "Sunt talentat", "Sunt valoros" sau să facă alte asemenea afirmații lăudăroase. Chiar dacă majoritatea oamenilor nu spun astfel de lucruri pentru că o invizibilă terță parte - "ei", "toți ceilalți", "marele public
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
De ce n-am proceda așa?" sunt adesea folosite pentru a pregăti un "Nu", ca răspuns la o propunere. "Uite ce e, John, mă mai gândesc și o să revin luni!", aici metalimbajul spune: "Nu, mulțumesc, nu mă suna, o să sun eu". Egolatrii sunt prezenți și ei la multe negocieri de afaceri. După cum am arătat deja, " Mi-a trecut prin minte" permite unei persoane să dea impresia că are capacitatea înnăscută de a emite idei geniale tot atât de repede cum se fac floricelele de
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
lui, inegale valoric, dar fără excepție remarcabile, au suscitat uneori contestări sau supraevaluări, deopotrivă nejustificate, sau au fost cvasiignorate din rațiuni în afara literaturii („cariera” sau gesticulația publică a scriitorului, episoade biografice, „ideologia” reală sau presupusă, jactanța lui proverbială, suspiciunea de egolatrie și acuzația de aroganță constituite ca reacție la discursul lui publicistic, considerat a fi singular și prea răspicat ș.a.). Totuși, reproșurile care i s-au adus, încercările de „demolare”, chiar, n-au contestat palierul valoric și gradul de importanță foarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
circulație multe informații, un întreg arsenal documentar. Prințul (1944) este romanul care marchează izbânda epică a lui T.-B. Protagonistul, Jean-Andrei Munteanu, deține un loc aparte în galeria personajelor aparținând boierimii române. La Paris e un etalon de distincție și egolatrie, dar se vede nevoit să pună capăt vieții tumultuoase, petrecută în lux, și se întoarce în țară, la unica moșie rămasă după ce le vânduse pe celelalte. În „exilul” lui autoimpus încearcă să conserve obișnuințele de odinioară, chiar dacă acum conacul e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
observăm totuși o anume recrudescență a spectacolului orgoliilor, s-o facem în perimetrul noilor categorii vizuale, de genul celor consumate în recent internaționalul "Periferic" de la Iași. Ritos aseptic din toate punctele de vedere. Și tot atît de discreționar în hrănirea egolatriilor. Printr-o delimitare netă și eclatantă de rest. de văzut și cît de convingătoare în durată. La ce distanță enormă e acest internaționalizat "new age" față de romantic-desuetele înscenări ale vechilor boeme locale! Așa că gestul junelui care anunța, preventiv, propriul vernisaj
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]