98 matches
-
potențează, în cazul utilizării lor din Melancolia pietrei, prăbușirea aproape ireversibilă într-un sine maladiv a lumii actuale, guvernată, mai mult ca oricând, de niște dei otiosi aflați departe de orice avatar al complicaților locuitori olimpieni. În fond, chiar pornirile egolatre ale eroului liric din Împăratul nu materializează altceva decât supraaprecierea forțelor individualului, noua religie a umanului din actualitatea noastră imediată: "Eu, Împăratul,/ vă dăruiesc pielea mea de felină/ și aurul din copitele cailor/ ce m-au adus până la voi./ Carul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că trebuie să le ignorăm. Ele comportau o confruntare între libertatea de cercetare și creație promisiunea niciodată împlinită a anilor inaugurali ai dictaturii lui Ceaușescu și opresiunea ideologică a național-comunismului, tot așa cum se puteau traduce și prin opoziția dintre izolaționismul egolatru și deschiderea europeană. Impunerea unor teze și interpretări elaborate de diletanți furioși, adesea tributari imaginarului șovin al naționalismului extrem, extindeau câmpul acestei confruntări mult dincolo de ambițiile individuale, către lupta pentru păstrarea demnității profesionale și chiar personale a celor angajați în
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
specialitate. Intertextualitatea funcționează, prin aluzii și lungi citate, pe spații extinse, de la M. Eminescu, Mateiu Caragiale, I. Barbu, la Mallarmé, Lampedusa, Flaubert, Wilde, Eco etc. M., personajul care domină acest eterogen material, este din speța romanticilor faustici, contaminat de orgolii egolatre și misogine, pur și intransigent, vital și reflexiv, aflat În stadiul estetic de afirmare a subiectivității. Educația sentimentală ocupă În cele două jurnale un loc inegal; la M., performanțele senzoriale sunt subordonate reflexivității și distanțării; la A. (Aura, Aurora), patinatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dîrji și ușor țicniți, cu alte cuvinte foarte simpatici, publicul Îi iubește, deoarece Îi Înțelege. Ei bine, În Viața lui Toby, De Niro e bădăranul complet, țoapa irevocabilă și iremediabil Îndopată doar cu trei, patru clișee despre viață, fudulă, iritată, egolatră, cîteodată bestială și constant tembelă. Ceea ce-mi aduce aminte de-o emisiune televizată acum opt ani, unde Răzvan Theodorescu s-a apucat deodată să facă elogiul țopîrlanului direct În ecran, vorbind despre „ființa frumoasă a mitocanului”. Cum Costache Olăreanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
erau consistente, iar pana lui se grăbise să aștearnă texte propagandistice dintre cele mai acuzate, fapt ce l-a propulsat în fruntea unuia din foarte puținele periodice literare care apăreau atunci în țară. Însă ambițiile sale, cu o viguroasă rădăcină egolatră, erau mult mai mari, în direcția unei afirmări personale cu sau fără sprijinul oficialității. Încasînd onorariile oferite de aceasta, A. E. Baconsky înțelegea a o sfida "subtil" prin garderoba sa ieșită din comun, printr-o "eleganță" nelipsită de aroganță pe
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
care cresc iute bălăriile maniilor, ale bolilor psihice, observăm abia că am făcut o „afacere” nu foarte rentabilă! Lăsându-ne conduși, ispitiți, seduși de acei „ucenici vrăjitori” ai unei Tehnici din ce În ce mai prodigioase, inventive - ca un scop În sine, comerciale și egolatre, părăsindu-ne vechile habitudini, cele pe care le cultivaseră creatorii noștri și ai spațiului de civilizație În care ne-am născut și format. Nu, eu n-am să mă dezic de Singurătatea mea, chiar și atunci când ea mi se pare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
face, în trup, paradă de destrupare. Eliberat de ispitele cărnii, el e devorat, când nu e pură stupiditate, de marile păcate ale spiritului: slava deșartă și mândria. Vicioase pot fi și asceza ostentativă, iubirea idolatră, blândețea ipocrită, smerenia demonstrativă, filantropia egolatră și risipitoare (prodigalitatea). VI. Alături de viciile care derivă din practicarea excesivă și inadecvată a virtuților, există și virtuți care se nasc din transfigurarea viciilor. Lenea, de pildă, poate deveni materia primă a contemplativității și teme iul unei subtile metafizici a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de beneficii, mai mult sau mai puțin culturale: „Dragă domnule, dragă doamnă, la vârsta mea pot spune că mai am de trăit 736 de zile. Aveți motive suficient de puternice ca să-mi cereți să vă dăruiesc câteva din ele?“ Pentru egolatri, „motive suficient de puternice“ există întotdeauna. „Ceilalți da, ceilalți ar trebui să înțeleagă și să vă cruțe! Dar cazul meu e diferit. Pentru mine merită să faceți o excepție!“ Dacă cei obsedați de problematica eului propriu sunt o pacoste pentru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
orice urmă de umor, de decență, de generozitate. Eul propriu pârjolește totul în jur: realitatea devine materia primă a unor ambiții private, ceilalți devin adversari sau unelte, viața nu mai e trăită decât ca o mare ocazie pentru un cult egolatru. Cazurile de vindecare sunt rare. E nevoie de efectul trezitor al unui eșec de proporții, de vreo suferință destrămătoare, de uitarea de sine a unei îndrăgostiri absorbante, sau a unei radicale schimbări de destin. De regulă însă, și eșecul e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
au sau nu răbdare, dacă n-au obosit, dacă nu cumva mai au și alte treburi. Auditoriul e tratat, de fapt, ca o simplă masă de manevră; carne de tun anonimă, șeptel bun de jertfit. Mai grav e că vorbitorul egolatru disprețuiește, fără să vrea, subiectul propriei perorații. Nu contează despre ce sau despre cine vorbește. Că tema e Shakespeare, Newton, doctrina corporatistă sau flora sud-africană nu contează. Ceea ce contează e „expertul“ de la pupitru, vasta lui pricepere, farmecul lui inegalabil, măreția
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de contacte de calitate și o disponibilitate la comunicare onestă, absolut exemplare. Pe scurt, a pus pe picioare un model de marketing personal eficient și decent pe care îl salut și îl remarc în spectacolul vezicant al indecenței subiective și egolatre a lumii noastre culturale. Pentru detalii (legate de carieră și proiecte, nu legate de găști!), vezi și site-ul său sută la sută european www.danlungu.eu. Și mai sper ca măcar ultimul său roman să fie tradus și în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
tatălui său. În al doilea rând (deși cred că ar trebui spus "tot în primul rând"), el întruchipează paradoxul intruvabil al creatorului generos. Artiștii, fie că sunt ai literelor, ai culorilor, ai sunetelor sau ai scenei, sunt, de regulă, naturi egolatre, invidioase, dominate maladiv de propriul orizont, însetați de laude și alergici la critică. Probabil că dacă ar fi altfel ar fi fost doar oameni obișnuiți, nu izvoditori de lumi ficționale, firește, dar printre ei se mai strecoară, iată, și câte
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
au dat contur acestei epoci și datorită faptului că, din onestitate axiologică, nu putem ierarhiza paradigme incomensurabile. Totuși, Peter Gabriel face o figură aparte în această lume și voi încerca, pe scurt, să argumentez de ce. Personaj magnetic, viril și sofisticat, egolatru și exhibiționist, Peter Gabriel, originar din comitatul Surrey, din sud-estul Angliei, a înființat trupa Genesis în 1967, împreună cu patru colegi de liceu lansând, cu primul album (From Genesis to Revelation, 1969) o nouă direcție în muzica britanică, alături de congenerii care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mi-a spus la final, după două ore de vizionare, "da, mersi, cred și eu că iese așa ceva dacă regia de scenă este semnată de Robert Lepage - cel mai mare regizor al lumii pentru acest gen de show-uri". Pentru că, egolatru și subiectiv, ca toți marii artiști, el are totuși intuiția și abilitatea de a lucra cu cei mai mari artiști și tehnicieni din fiecare domeniu, pe care îi integrează în viziunea sa creatoare, de regulă artiști uriași cunoscuți doar în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
este, nu poate fi altfel, decât o eternă colonie. Un critic român măcar egal și nu mai mult cu unul occidental? Dar este o aberație totală ! A te compara cu o celebritate de la Seuil, o megalomanie nepermisă, insuportabilă ! O infatuare egolatră, demnă de dispreț și caricatură ! O enormitate ! Și cu câtă suficiență jalnică privesc anumiți compilatori qui puent la mădiocrită unele eforturi locale de a propune malgră tout și soluții și sisteme proprii. în sfera ideilor literare, de pildă. La polul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
17.08.2009) Instituțiile - cheia schimbării Doi amici, un pictor și un poet, zâmbesc sardonic ori de câte ori le spun că șansa schimbării nu e În oameni, fie ei și providențiali, ci În instituții, structuri, grupuri profesionale. „Grupuri, hm!” Adepți ai individualismului, egolatri ca toți creatorii, nu au Încredere În munca de echipă ori În beneficiile vieții instituționale, prezervând doar producția minții capabile de efort și creație singulară. toate realizările importante, În societățile moderne, insist, sunt operă colectivă. „Colectivă, hai?” Și iar chicotesc
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Încă, ai acelei insignifiante grupări pe jumătate muncitorești, pe jumătate compusă din intelectuali ratați, numită pompos „partid” - NSDAP - Nationalsozialistische Deutscher Arbeiter-Partei - partidul național-socialist german al muncitorilor -, patosul și abilitatea sa oratorică să fi fost un prim semn al acestei „prostii egolatre”, o „prostie” care, În loc să se ascundă și să maimuțărească „inteligența” celorlalți, se afirmă cu o anume impetuozitate, cu o anume „coerență”. Speculând, „inteligent”, se’nțelege, resentimentul uman, enormă boală a psihicului modern, descoperită cu nici un secol În urmă de fugarul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au mai pierdut un exponent însemnat, pe Dan Laurențiu. În noaptea cea mai lungă a acestei ierni*, poetul a părăsit lumea noastră fizică. Împlinise, în august, șaizeci și unu de ani. Născut în zodia leului, Dan Laurențiu era orgolios și egolatru. Avea despre valoarea proprie cea mai înaltă idee și o afirma ritos, cu ostentație, în orice împrejurare. Își irita contem poranii, ca altădată Macedonski, prin superbie, prin ricanări dis prețuitoare și prin preocuparea exclusivă de sine, cum apărea în ochii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
groapa! Și visurile noastre Și strălucește-n soare Și viermele și fierul! Pre Domnul lăudați-L,z Căci stăpânește apa, Și risipește gheața! Pre Domnul lăudați-L, Căci stăpânește viața Poemele în proză ale lui Emil Isac, voit grandilocvente și egolatre, încheiate adesea cu o poantă, se trag de la Oscar Wilde. Compoziția se întemeiază în genere pe colori țipătoare de afiș (contesă cu ochi albaștri, stând pe scaun de argint, la masă de aur, printre țigani negri cu lăute roșii). Dramoleta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
astfel de lucruri pentru că o invizibilă terță parte - "ei", "toți ceilalți", "marele public "îi împiedică, dorința de a spune "sunt valoros "devine evidentă în metalimbaj. Infatuarea este penibil de prezentă în expresii de genul: "După umila mea părere", preferată de egolatri mai bătrâni, în timp ce mai tinerii folosesc formula: Dacă vreți să aflați părerea mea" pentru a-și arăta propria suficiență atunci când nimeni nu i-a întrebat care le e părerea. Alte variante: "Departe de mine gândul de a nu fi de
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
compania și ușa lui este întotdeauna deschisă". Mesajul său real a fost, desigur: "Mă aflu aici pentru a fi respectat, adorat și idolatrizat". Cei superinfatuați au metodele lor proprii de a părea importanți, chiar și atunci când nu fac nimic. Un egolatru maniac, care a fost rugat să contribuie la un fond pentru ajutorarea celor ce suferă de foame în lumea a treia, a răspuns celui care făcea cheta: Am făcut tot ceea ce am putut în felul meu", ceea ce suna misterios și
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
dar și de epilogul sugerat prin tușe simbolice. Important pentru rigoarea și stilul "crochiurilor" este că Tania Lovinescu nu amestecă poezia cu proza și evită melodrama. Miza morală a cărții este fățișă, fără a fi stridentă: pesimismul, izolarea înverșunată, macerarea egolatră cedează în fața solidarității și încrederii în frumusețea vieții, altruismul fiind singura soluție de a fi a personajelor. Oricum, palpitul și zumzetul vieții se aude limpede în fiecare povestire (cu excepția câtorva, ceva mai discursive), Tania Lovinescu simțindu-se cel mai bine
Portrete în mișcare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12532_a_13857]
-
un flash asemeni unui haiku: figurant (Trois Chambres a Manhattan, 1965), protagonist (Mean Streets, 1973), oscarizat pentru rol secundar (Vito Corleone în Godfather ÎI, 1974) sau principal (Jake La Motta în Raging Bull, 1980), veteran dezaxat (Taxi Driver, 1976), saxofonist egolatru (New York, New York, 1977), imigrant temerar (Deer Hunter, 1978), proprietar de pămînturi (1900, 1976) sau producător de cinema (The Last Tycon, 1976), gangster sentimental (Once Upon A Time în America, 1984) ori legendar (The Untouchables, 1987), îndrăgostit ilicit (Falling în Love
Clipind în întuneric by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18171_a_19496]