98 matches
-
G. Călinescu a scris, să zicem, articolul Poezia "realelor", în numele propriei sale poezii, și nu din convingerile sale estetice generale, convingeri și virtualități mai bogate, sau chiar altele, diferite de această poezie. Creator veșnic nemulțumit cu sine, deși gomos și egolatru în alte manifestări, Barbu ilustrează parcă un destin faustic. Contrazicerile sale formale nu fac decât să dramatizeze acest destin, în nici un caz să-l anuleze. De aceea, consider că, într-un articol altfel interesant, Alexandru George a exagerat dezarmonia concepțiilor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
femeie. Mă supăra că tata e mereu în formă fizică excelentă, și mama, nu. Că tata se iubește pe el ca bărbat, și mama nu se iubește pe ea ca femeie. Mama nu l-a urmat pe tata în partea egolatră, chiar deloc. Eu nu văd nimic bun în asta. Să te lauzi o viață întreagă cu sacrificii și să te plângi mereu că te-ai sacrificat pentru alții. Iartă-mă, dar din proprie experiență pot să-ți spun că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să moară, deci tot nu poate salva Ființa... Avea dreptate Heraclit să conchidă: "gândurile omului sunt jocuri de copii". * Ca atare, tragic este faptul că, chiar dacă omul ar găsi mijloacele de a-și prelungi indefinit viața, el tot va fi egolatru, tot va provoca suferință și moarte. O mutație morală nu pare posibilă. Atunci, ce îi rămâne omului pentru "salvare", și anume, de ce formă de "salvare" dispune ? Ființa umană are conștiință. Conștiința de sine: conștiința destinului său în lume viață amenințată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în țară pe ușa din spate a istoriei (1930), a promovat, schimbat, transformat, împărțit, natjocorit și suspendat dictatorial partidele existente după ce făcuse și experiența unui partid personal cu un patriarh culpabil moral și ceva mai înainte cu un savant istoric egolatru, ahtiat de reclama celebrității, plin de trufia care de atâtea ori i-a întunecat mintea colosală, curbându-i verticalitatea, încât regele sforar, arghirofil și versat, din fragedă tinerețe, în ale trădării mișmașuri, a putut lichida viața politică și declara neagra
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Hit Parade De patru ori B 130 Brummell 130 Byron 134 Barbey d’Aurevilly 136 Baudelaire 138 ...et comp. 141 Dandysmul. Mod de Întrebuințare Speculări pe marginea unei doctrine 163 Bărbați În fața oglinzii 167 Narcis narcotizat 167 Narcisismul 170 Egomani și egolatri 172 O identitate În criză 175 Diferit 178 Singular și singur 181 Revoltații 183 Viața, o operă de artă 188 Modilogi și modilogii 191 Croitorul răscroit 197 Moda sistemului 199 Animale de stofă 202 Cravate, mănuși, pălării 207 Inutile dulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dăm crezare lui Adler și adlerienilor, nu pare de neacceptat nici varianta conform căreia dandy-i sunt prinși În vârtejul „voinței de putere” tocmai datorită acestei fragilizări a eului (pe care psihanalistul german o numește „complex de inferioritate”). Egomani și egolatri tc "Egomani și egolatri " O vanitate devastatoare, o neostoită dorință de a se pune În valoare Îi Împinge pe dandy În tot ceea ce fac, spun sau scriu. Ei vor „putere și superioritate”. Fără să fie primul care descrie vanitatea nemăsurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și adlerienilor, nu pare de neacceptat nici varianta conform căreia dandy-i sunt prinși În vârtejul „voinței de putere” tocmai datorită acestei fragilizări a eului (pe care psihanalistul german o numește „complex de inferioritate”). Egomani și egolatri tc "Egomani și egolatri " O vanitate devastatoare, o neostoită dorință de a se pune În valoare Îi Împinge pe dandy În tot ceea ce fac, spun sau scriu. Ei vor „putere și superioritate”. Fără să fie primul care descrie vanitatea nemăsurată (au făcut-o Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
adevărată resurecție de viziune. Până la 1920 romanul românesc nu avusese timp să parvină, nici să se îmbuibe cu prejudecăți estete.”¹ Hortensia Papadat-Bengescu renunță din vreme la tipul de samariteancă al Laurei din Balaurul. În cele din urmă romanciera abandonează ceremonia egolatră și se dedică lumii, cu toate că grația și suspinul își trag rădăcinile din „cuibul fatal” al subconștientului. Cum sar putea reflecta socialul fără de indivizi, și cum am putea observa indivizii Ăindiferent de calitățile sau noncalitățile lor) fără de introspecția prin care se
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
dîrji și ușor țicniți, cu alte cuvinte foarte simpatici, publicul Îi iubește, deoarece Îi Înțelege. Ei bine, În Viața lui Toby, De Niro e bădăranul complet, țoapa irevocabilă și iremediabil Îndopată doar cu trei, patru clișee despre viață, fudulă, iritată, egolatră, cîteodată bestială și constant tembelă. Ceea ce-mi aduce aminte de-o emisiune televizată acum opt ani, unde Răzvan Theodorescu s-a apucat deodată să facă elogiul țopîrlanului direct În ecran, vorbind despre „ființa frumoasă a mitocanului”. Cum Costache Olăreanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
specialitate. Intertextualitatea funcționează, prin aluzii și lungi citate, pe spații extinse, de la M. Eminescu, Mateiu Caragiale, I. Barbu, la Mallarmé, Lampedusa, Flaubert, Wilde, Eco etc. M., personajul care domină acest eterogen material, este din speța romanticilor faustici, contaminat de orgolii egolatre și misogine, pur și intransigent, vital și reflexiv, aflat În stadiul estetic de afirmare a subiectivității. Educația sentimentală ocupă În cele două jurnale un loc inegal; la M., performanțele senzoriale sunt subordonate reflexivității și distanțării; la A. (Aura, Aurora), patinatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să spunem, cunoscutul poet-critic T.S. Eliott, care în The Sacred Wood Essays on Poetry and Criticism își transforma pe alocuri teoria asupra mizei împrumutului livresc într-o transparentă pledoarie pro domo). Dimpotrivă. El scrie o poezie dezinhibată, lipsită de accente egolatre, doar perfect lucidă de amplitudinea și prestigiul memoriei culturale, revitalizate în buna tradiție a poeziei postmoderne, dar și de detenta gândirii (deopotrivă critice și creatoare) a celui ce o posedă. O luciditate care îl îndeamnă, uneori, să resimtă greutatea livrescului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
potențează, în cazul utilizării lor din Melancolia pietrei, prăbușirea aproape ireversibilă într-un sine maladiv a lumii actuale, guvernată, mai mult ca oricând, de niște dei otiosi aflați departe de orice avatar al complicaților locuitori olimpieni. În fond, chiar pornirile egolatre ale eroului liric din Împăratul nu materializează altceva decât supraaprecierea forțelor individualului, noua religie a umanului din actualitatea noastră imediată: "Eu, Împăratul,/ vă dăruiesc pielea mea de felină/ și aurul din copitele cailor/ ce m-au adus până la voi./ Carul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
astfel de lucruri pentru că o invizibilă terță parte - "ei", "toți ceilalți", "marele public "îi împiedică, dorința de a spune "sunt valoros "devine evidentă în metalimbaj. Infatuarea este penibil de prezentă în expresii de genul: "După umila mea părere", preferată de egolatri mai bătrâni, în timp ce mai tinerii folosesc formula: Dacă vreți să aflați părerea mea" pentru a-și arăta propria suficiență atunci când nimeni nu i-a întrebat care le e părerea. Alte variante: "Departe de mine gândul de a nu fi de
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
compania și ușa lui este întotdeauna deschisă". Mesajul său real a fost, desigur: "Mă aflu aici pentru a fi respectat, adorat și idolatrizat". Cei superinfatuați au metodele lor proprii de a părea importanți, chiar și atunci când nu fac nimic. Un egolatru maniac, care a fost rugat să contribuie la un fond pentru ajutorarea celor ce suferă de foame în lumea a treia, a răspuns celui care făcea cheta: Am făcut tot ceea ce am putut în felul meu", ceea ce suna misterios și
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
și rezistent vreme de cel puțin un lustru la profesionalizarea precedată de formare riguroasă, a mobilizat mii și mii de „știriști” improvizați, consacrând „baroni de presă” cu trecut tulbure și pamfletari de o virulență suburbană, „deontologi” de ocazie și editorialiști egolatri, „analiști” semidocți și „comentatori” agramați. Din acest grup agitat, pestriț și ars de febra rostirii publice, s-au desprins, în ciuda dificultăților - controlul politico-mafiot al hârtiei și spațiului tipografic la început, încă semnificativele șicane similare ale sistemelor de distribuție, scăderea tirajelor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
că trebuie să le ignorăm. Ele comportau o confruntare între libertatea de cercetare și creație promisiunea niciodată împlinită a anilor inaugurali ai dictaturii lui Ceaușescu și opresiunea ideologică a național-comunismului, tot așa cum se puteau traduce și prin opoziția dintre izolaționismul egolatru și deschiderea europeană. Impunerea unor teze și interpretări elaborate de diletanți furioși, adesea tributari imaginarului șovin al naționalismului extrem, extindeau câmpul acestei confruntări mult dincolo de ambițiile individuale, către lupta pentru păstrarea demnității profesionale și chiar personale a celor angajați în
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de contacte de calitate și o disponibilitate la comunicare onestă, absolut exemplare. Pe scurt, a pus pe picioare un model de marketing personal eficient și decent pe care îl salut și îl remarc în spectacolul vezicant al indecenței subiective și egolatre a lumii noastre culturale. Pentru detalii (legate de carieră și proiecte, nu legate de găști!), vezi și site-ul său sută la sută european www.danlungu.eu. Și mai sper ca măcar ultimul său roman să fie tradus și în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
tatălui său. În al doilea rând (deși cred că ar trebui spus "tot în primul rând"), el întruchipează paradoxul intruvabil al creatorului generos. Artiștii, fie că sunt ai literelor, ai culorilor, ai sunetelor sau ai scenei, sunt, de regulă, naturi egolatre, invidioase, dominate maladiv de propriul orizont, însetați de laude și alergici la critică. Probabil că dacă ar fi altfel ar fi fost doar oameni obișnuiți, nu izvoditori de lumi ficționale, firește, dar printre ei se mai strecoară, iată, și câte
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
au dat contur acestei epoci și datorită faptului că, din onestitate axiologică, nu putem ierarhiza paradigme incomensurabile. Totuși, Peter Gabriel face o figură aparte în această lume și voi încerca, pe scurt, să argumentez de ce. Personaj magnetic, viril și sofisticat, egolatru și exhibiționist, Peter Gabriel, originar din comitatul Surrey, din sud-estul Angliei, a înființat trupa Genesis în 1967, împreună cu patru colegi de liceu lansând, cu primul album (From Genesis to Revelation, 1969) o nouă direcție în muzica britanică, alături de congenerii care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mi-a spus la final, după două ore de vizionare, "da, mersi, cred și eu că iese așa ceva dacă regia de scenă este semnată de Robert Lepage - cel mai mare regizor al lumii pentru acest gen de show-uri". Pentru că, egolatru și subiectiv, ca toți marii artiști, el are totuși intuiția și abilitatea de a lucra cu cei mai mari artiști și tehnicieni din fiecare domeniu, pe care îi integrează în viziunea sa creatoare, de regulă artiști uriași cunoscuți doar în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
este, nu poate fi altfel, decât o eternă colonie. Un critic român măcar egal și nu mai mult cu unul occidental? Dar este o aberație totală ! A te compara cu o celebritate de la Seuil, o megalomanie nepermisă, insuportabilă ! O infatuare egolatră, demnă de dispreț și caricatură ! O enormitate ! Și cu câtă suficiență jalnică privesc anumiți compilatori qui puent la mădiocrită unele eforturi locale de a propune malgră tout și soluții și sisteme proprii. în sfera ideilor literare, de pildă. La polul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
groapa! Și visurile noastre Și strălucește-n soare Și viermele și fierul! Pre Domnul lăudați-L,z Căci stăpânește apa, Și risipește gheața! Pre Domnul lăudați-L, Căci stăpânește viața Poemele în proză ale lui Emil Isac, voit grandilocvente și egolatre, încheiate adesea cu o poantă, se trag de la Oscar Wilde. Compoziția se întemeiază în genere pe colori țipătoare de afiș (contesă cu ochi albaștri, stând pe scaun de argint, la masă de aur, printre țigani negri cu lăute roșii). Dramoleta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
făcuseră predecesorii săi într-o lume încă romantică. A te da, azi, în spectacol înseamnă pur și simplu a te discredita profesional. Lași această "servitute" curatorului, categorie de gust care, profesional, doar ea poate decide notorietatea. Și poate ostoi puseele egolatre. Internetul concură, și el, la civilizarea creatorului contemporan. În sensul unei afirmări cît mai discrete, mai de bun simț/de bun gust, dar și mai eficiente, în ultimă instanță. Dacă e să observăm totuși o anume recrudescență a spectacolului orgoliilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]