87 matches
-
însuși se considera "un om mort" din punct de vedere politic. Nici nu este de mirare. El lua în considerație încă din 1928 orice cooptare într-un guvern național cu condiția ca acesta să corespundă următoarelor cerințe: cît mai puțin egotism, să fie format din oameni cu experiență și înțelepți, calificați pentru posturile pe care le ocupă și, în sfîrșit, devotați nevoilor țării 189. Nu Iorga era cel care poseda abilitatea politică de a alcătui un astfel de guvern și de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și Memorii, vol. I, pp. 137-138. Autorul a citit zeci de scrisori din corespondența lui Iorga din anii 1917 și 1918. Ele prezintă starea specială din cadrul Forțelor Armate conduse de "despotismul oriental": arbitrar, corupție și cinism drept rezultate ale ineficienței, egotismului și incapacității. Soldații plăteau prețul pentru toate acestea: întrucît aceștia își pierduseră încrederea în superiorii lor, scrisorile ilustrează apariția la ei unor atitudini egoiste, de autoapărare, nesinchisindu-se decît de ei înșiși și (eventual) de prietenii lor 96 Memorii, vol
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
se va despărți de Cocuța, una dintre ele va muri iar micuța Lilly se va sinucide folosind o „armă ucigătoare” în buna tradiție a pieselor de teatru bulevardier, ochiul analistului observând și un fir de ciorap care s-a desprins. Egotismul eroului implică „și dorința de a poza, rezultat al unei formații livrești și al capacității de autoiluzionare. Amăgirea cunoște la început forme benigne, naive; tânarul profesor, invitat într-o clasă de fete să țină o conferință, preocupat de impresia pe
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
unei culturi. În faza capitalismului victorios, individualismul triumfă și molipsește cu spiritul sau subiecții timpului. Prin această se explică, în mare măsură, faptul ca Pariziana funcționează ghidată de ego-ul sau, instituind trăsături definitorii, cum ar fi egoismul (satisfacerea tuturor dorințelor), egotismul (preocuparea doar pentru propria persoană, siguranța în poziția centrală în universul sau, disprețul profund pentru semeni, dorința de a-i domină pe ceilalti) și egocentrismul (ambiția exagerată). Morală să se întemeiază pe individualism și se manifestă proeminent într-un egoism
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Psychology Review, 3, 1999, pp. 193-209. BARON A.A. și RICHARDSON D.R., ediția a II-a, Human Aggression. New York, Londra, Plenum Press, 1994. BAUMEISTER R. F. și CAMPBELL W. K., The intrinsic appeal of evil: Sadism, sensational thrills, and threatened egotism. Personality and Social Psychology Review, 3, 1999, pp. 210-221. BAUMEISTER R. F. SMART L. și BODEN. J. M., Relation of threatened egotism to violence and aggression: The dark side of high self-esteem. Psychological Review, 103, 1996, pp. 5-33. BERKOWTTZ L.
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
1994. BAUMEISTER R. F. și CAMPBELL W. K., The intrinsic appeal of evil: Sadism, sensational thrills, and threatened egotism. Personality and Social Psychology Review, 3, 1999, pp. 210-221. BAUMEISTER R. F. SMART L. și BODEN. J. M., Relation of threatened egotism to violence and aggression: The dark side of high self-esteem. Psychological Review, 103, 1996, pp. 5-33. BERKOWTTZ L., Evil is more than banal: Situationism and the concept of evil. Personality and Social Psychology Review. 3, 1999, pp. 246-253. BERKOWITZ L.
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
dincolo de datele experimentale și de documentul istoric. Doar Iorga, singurul, era o personalitate care favoriza evadările în idealuri, dar naționalismul său funcționa de cele mai multe ori ca o condiție limitativă. Spiritualul era subjugat naționalului, iar cultura aservită politicului și limitată de egotismul etnico-istoric. Teologia îi dăduse lui Crainic gustul infinitului, iar mentalitatea științifică a epocii voia să-l limiteze. Dacă universitarii l-au dezamăgit, a apelat la studenți și, împreună, au alcătuit o asociație studențească creștină. Era obsedat, în continuare, de ideea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și ce iaște convenabil la noi: de nu ar fi decât o natură ceva mai puțin poluată, o mare disponibilitate conversațională a omului de rând, un încă sporit interes pentru istorie, geografie, lumea străină, o rată realarmantă încă a voiorismului, egotismului, intertămâierilor și interfelațiunilor reciproc dezavantajoase, o prezență suportabilă a gândirii unice și/ sau a corectitudinii politice, atât de tiranizantă pe axa Washington-Marea Moartă. Cât privește imagina României peste hotare, dusă în cîrcă de reprezentanții săi, astuția sugerată de patafizician pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
proastă despre literatura indiferentă la anumite tradiții estetice naționale și cu gust pronunțat pentru prozelitism ( cum este cea semnată de Houellebecq) și purced în schimb la instituționalizarea altor două direcții: autoficțiunea ( unde tradiția libertină și nietzscheană, alături de cea romantică a egotismului se îngemănează cu feminismul) și minimalismul ( unde tradiția avangardistă este îmblînzită de eleganță formală, discreția referinței anatomice și ironie). De pildă, între 21 și 31 iulie a. c. se desfășoară la centrul cultural internațional Cerisy-la-Salle colocviul cu titlul Scriitorii minimaliști. Cele
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
urca plaiul natal al Vâlcanului, iar de aici până în Austria, Germania, Franța, ajungând cu bulgări de antracit, pentru convingerea investitorilor străini, chiar în Parlamentul Regatului Marii Britanii... O sănătate robustă și o voință imensă în care spiritul pragmatic-negustoresc se colora de egotismul specific capitalismului rural în deplină ascensiune... Capitolul final, Dincă Schileru - o legendă nestinsă a Gorjului, evocă ultimii ani de viață ai omului politic și întreprinzătorului, care, încercat de boală în decembrie 1905, întocmește la 1 ianuarie 1906 un act de
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
promoveze cultura românească în străinătate, dar simțea în același timp că viața culturală din România este marcată de mediocritate și de un complex al periferiei. "„M-am suspectat o vreme că frica mea de dezastrul neamului e o formă a egotismului; aș pierde biblioteca, gloriola mea, publicul meu etc. Dar cred că nu e aceasta. În America, după trei-patru ani, aș dobândi o glorie, un public și o avere considerabilă, dacă aș avea inima destul de împietrită să renunț la românism pentru
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
o domină pe cea adversă". Așadar obiectul diatribei este "înglobat", înghițit de subiect. Raportul dintre ultimul și primul este unul necruțător, de voracitate. Nu s-ar fi putut o mai adecvată apreciere moral-stilistică privitoare la ultracorosivele tablete argheziene, de-un egotism total, exterminator, în strălucirea lor de execuții spectaculare. Victimele n-au parte de un proces, ci sînt conduse, cu un fastuos ceremonial cinic, spre un eșafod de lux. Dacă o explicație a vocației persiflatoare a bardului de la Mărțișor o reprezintă
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]