80 matches
-
partea celui ce răspunde. Dificultățile indică limite ale raționamentului în toate formele sale aristotelice demonstrativ, dialectic, eristic -, nicidecum posibilități infinite ale sale. Reflecții de natură să lămurească "probleme logice" pot fi ușor descoperite înainte de Aristotel, de exemplu, la reprezentanții Școlii Eleate: Xenofan, Parmenides, Melissos, Zenon. Parmenides, îndemnându-și discipolii să înainteze pe calea ființei, căci tocmai ceea-ce-este (ca ființă) este unicul obiect al cunoașterii veritabile, socotea că doar gândirea (noesis; a gândi / noein), dintre "facultățile de cunoaștere", poate parcurge această cale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensul formalizării sale, pe care le tematizează dominant din perspectivă ontologică: problema "locului" adevărului și cea a ne-ființei (socotită "gen", alături de ființă, stare, mișcare, identic și alteritate 27). Dacă adevărul este ceva și el reprezintă tocmai ceea-ce-este (iată ideea eleată despre coincidența "principială" a gândirii, ființei și adevărului) -, atunci el se află într-un loc; într-un topos, mai bine spus, care nu poate fi decât de natură "metafizică" (dincolo de physis). Fiind însă vorba deja despre o chestiune de cunoaștere
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în privința naturii lor, a originii și semnificațiilor pe care le poartă prin însăși prelucrarea lor cognitivă, cel puțin în filosofia anterioară, la care se raportează Aristotel, care constituie tradiția de cunoaștere a momentului său cultural și filosofic. Dintr-o perspectivă eleată, de exemplu, cunoașterea veritabilă nu poate avea drept obiect decât ceea-ce-este, în vreme ce cunoașterea părelnică are drept obiect ceea-ce-nu-este, adică opusul celui dintâi obiect. Astfel de așezări ale relațiilor dintre formele de cunoaștere și obiectele corespunzătoare sunt teoretizate înaintea lui Aristotel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tip de proiect. Și trebuie distins între cele două, pentru că părerea este sursa erorilor logice, a sofismelor, și nu trebuie să fie luată drept știință. În perspectivă istoric-naturală însă, distincția în cauză este formulată ca atare înainte de Aristotel, în cadrul Școlii eleate, de către Parmenide, așa cum a fost arătat în capitolele anterioare. Eleatul, precizând obiectul științei (ceea-ce-este, ființa), indică și temeiul posibilității de a o practica: dobândirea adevărului prin refacerea relației de identitate dintre gândire și ființă. La fel procedează, cumva, și cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Varro nu admite nici măcar faptul că religia de Stat ar avea „adevăratele imagini” ale divinităților, deoarece acestea nu au nici membre, nici sex1. El Își legitimează afirmația citând explicit din Xenofan din Colofon; asemenea acestui reprezentant de prestigiu al școlii eleate (cf. subcapitolul 2.3b2c), el vrea să Își exprime doar propria părere și nu lansează afirmații sigure: În mod clar, este vorba despre o măsură de apărare a unui Învățat precaut 2. Dar, după mai bine de jumătate de mileniu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]