143 matches
-
conținut cadru - Implementare a Recomandării CEPT ECC REC (05)06 și a Raportului CEPT ERC 32 revizuit în 2005 Notă: varianta actualizată este disponibilă pe pagina de Internet a IGCTI. A. PROBLEME CU CONȚINUT TEHNIC 1. NOȚIUNI TEORETICE DE ELECTRICITATE, ELECTROMAGNETISM ȘI RADIO 1.1. Conductibilitatea 1.2. Surse de electricitate 1.3. Câmpul electromagnetic 1.4. Semnale audio și digitale 1.5. Semnale modulate 1.6. Puterea 2. COMPONENTE 2.1. Rezistorul 2.2. Condensatorul 2.3. Bobina 2.4
ANEXE din 30 noiembrie 2005 la Decizia nr. 660 din 30 noiembrie 2005 privind aprobarea Regulamentului de radiocomunicaţii pentru serviciul de amator din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266281_a_267610]
-
PRIVITOARE LA SERVICIILE DE AMATOR ȘI AMATOR PRIN SATELIT 1. Reglementări Radio UIT 2. Reglementări CEPT 3. Legi naționale, reglementări și condiții de licențiere PROGRAMA ANALITICĂ DE EXAMINARE DETALIATĂ A) PROBLEME CU CONȚINUT TEHNIC Capitolul 1 NOȚIUNI TEORETICE DE ELECTRICITATE, ELECTROMAGNETISM ȘI RADIO 1.1. Conductibilitatea - Conductoare, semiconductoare și izolatoare - Curentul, tensiunea și rezistența - Unitățile de măsură Amper, Volt, Ohm - Legea lui Ohm [E = I ● R] - Puterea electrică [P = E ● I] - Wattul 1.2. Surse de electricitate - Surse de tensiune și
ANEXE din 30 noiembrie 2005 la Decizia nr. 660 din 30 noiembrie 2005 privind aprobarea Regulamentului de radiocomunicaţii pentru serviciul de amator din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266281_a_267610]
-
teoriei relativității și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică. Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria relativității restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, și de teoria relativității generalizate (1915) care extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației. Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică, explicarea mișcării browniene
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
(n. 20 ianuarie 1775 - d. 10 iunie 1836) a fost un fizician și matematician francez. A descoperit legea interacției curenților electrici (1820) și a propus ipoteza curenților moleculari pentru explicarea magnetismului corpurilor, fiind considerat unul dintre principalii fondatori ai "electromagnetismului". Ampère a fost un autodidact, studiind matematica, fizica, chimia, științele naturale, muzica, filozofia și sociologia. La 12 ani cunoștea calculul diferențial și integral, la 13 ani a prezentat Academiei din Lyon un tratat despre secțiunile conice și un memoriu asupra
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
câmp. Introduce noțiunea de "curent electric" și "tensiune electrică". Explică "magnetismul corpurilor" printr-o ipoteză care arată că "forma curenților moleculari este presupusă a fi circulară". Prin "legea circuitului magnetic" sau "legea circuitală a lui Ampère", stabilește "prima teorie a electromagnetismului" și introduce noțiunile de "electrostatică" și "electromagnetism". Această lege stabilește legătura dintre câmpul magnetic și curent. Inventează galvanometrul, aparatul cu care pot fi măsurate tensiunile electrice și curentul electric. Inventează de asemeni un "electromagnet" și împreună cu François Arago realizează în
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
tensiune electrică". Explică "magnetismul corpurilor" printr-o ipoteză care arată că "forma curenților moleculari este presupusă a fi circulară". Prin "legea circuitului magnetic" sau "legea circuitală a lui Ampère", stabilește "prima teorie a electromagnetismului" și introduce noțiunile de "electrostatică" și "electromagnetism". Această lege stabilește legătura dintre câmpul magnetic și curent. Inventează galvanometrul, aparatul cu care pot fi măsurate tensiunile electrice și curentul electric. Inventează de asemeni un "electromagnet" și împreună cu François Arago realizează în 1820, primul aparat telegrafic. Contribuțiile lui Ampère
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
stabilește legătura dintre câmpul magnetic și curent. Inventează galvanometrul, aparatul cu care pot fi măsurate tensiunile electrice și curentul electric. Inventează de asemeni un "electromagnet" și împreună cu François Arago realizează în 1820, primul aparat telegrafic. Contribuțiile lui Ampère în domeniul electromagnetismului au constituit un punct de plecare pentru cercetările lui Maxwell, Ohm, Joule. Ampère a adus contribuții și în alte ramuri ale fizicii. Astfel, în 1828 a studiat teoria suprafețelor de undă, refracția luminii, teoria undelor luminoase, teoria cinetică a gazelor
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
formulată în 1905, s-a născut din observația că transformarea care permite schimbarea unui sistem referențial, transformarea lui Galilei, nu este valabilă pentru propagarea undelor electromagnetice, care sunt dirijate de ecuațiile lui Maxwell. Pentru a putea împăca mecanica clasică cu electromagnetismul, Einstein a postulat faptul că viteza luminii, măsurată de doi observatori situați în sisteme referențiale inerțiale diferite, este totdeauna constantă (ulterior a demonstrat că acest postulat este de fapt inutil, pentru că viteza constantă a luminii derivă din formele legilor fizice
Teoria relativității () [Corola-website/Science/297761_a_299090]
-
de știință scoțian, activ în domeniul fizicii matematice. Cea mai notabilă realizare a sa a fost formularea teoriei clasice a radiațiilor electromagnetice, care reunește, pentru prima dată, electricitatea, magnetismul și lumina ca manifestări ale aceluiași fenomen. Ecuațiile lui Maxwell pentru electromagnetism au fost numite „a doua mare unire în fizică” după cea realizată de Isaac Newton. Cu publicarea lucrării sale "" în 1865, Maxwell a demonstrat că câmpurile electrice și magnetice se deplasează prin spațiu ca niște unde cu viteza luminii. Maxwell
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
prima dată în forma pe deplin dezvoltată în manualul său "" din 1873. Mare parte din această muncă a fost depusă de către Maxwell la Glenlair în perioada când ținea postul din Londra și prelua și postul de la Cavendish. Maxwell a exprimat electromagnetismul în algebră de cuaternioni și a făcut din potențialul electromagnetic elementul central al teoriei sale. În 1881 Oliver Heaviside a înlocuit câmpul potențial electromagnetic al lui Maxwell cu „câmpuri de forță” ca element central al teoriei electromagnetice. Heaviside a redus
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
fost realizarea că nu era nevoie de mai marea perspectivă fizică oferită de cuaternioni dacă teoria este pur locală, și analiza vectorială a devenit mai frecventă. S-a dovedit că Maxwell avea dreptate, și legătura lui cantitativă între lumină și electromagnetismul este considerat una dintre marile realizări ale secolului al XIX-lea, în fizica matematică. Maxwell a introdus conceptul de "câmp electromagnetic" în comparație cu liniile de forță pe care le-a descris Faraday. Prin înțelegerea propagării electromagnetismului ca câmp emis de particule
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
lui cantitativă între lumină și electromagnetismul este considerat una dintre marile realizări ale secolului al XIX-lea, în fizica matematică. Maxwell a introdus conceptul de "câmp electromagnetic" în comparație cu liniile de forță pe care le-a descris Faraday. Prin înțelegerea propagării electromagnetismului ca câmp emis de particule active, Maxwell și-a putut promova munca în domeniul luminii. La acel moment, Maxwell credea că propagarea luminii făcea necesar un mediu pentru unde, denumit eter luminifer. De-a lungul timpului, existența unui astfel de
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
din Timișoara. Începând din 1946 ocupă postul de profesor la Școala Politehnică din Timișoara iar din 1948 predă și la Institutul de Căi Ferate. Începând cu anul universitar 1951-1952 se transferă la București și devine profesor titular. Predă cursurile de Electromagnetism și Teoria relativității la Universitatea din București și, în paralel, la departamentul de Inginerie electrică al Facultății de Electrotehnică a Institutului Politehnic din București. Acest departament fusese înființat în 1948, prin reorganizarea departamentului de măsurări electrice, fiind condus la început
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
acțiunii A care este dată de produsul energie x timp. A = W x t = [Joule x sec]. Acțiunea este mărime fizică din mecanică.Folosind o mărime din mecanică pentru explicarea fenomenelor din electrodinamică, Planck realizează de fapt prima legătură între electromagnetism și mecanică.
Constanta Planck () [Corola-website/Science/308369_a_309698]
-
cazuri aproape neverosimile despre dezvoltarea invențiilor și inovațiilor științifice și tehnologice, Tesla a fost în final etichetat drept un om de știință nebun. Amprenta lui Tesla poate fi observată în civilizația modernă oriunde este folosită electricitatea. Pe lângă descoperirile sale despre electromagnetism și inginerie, Tesla este considerat un pionier în domeniile roboticii, balisticii, științei calculatoarelor, fizicii nucleare și fizicii teoretice. considera cercetarea diferitelor întrebări ridicate de către știință drept cea mai nobilă metodă de îmbunătățire a condiției umane cu ajutorul principiilor științei și progresului
Nikola Tesla () [Corola-website/Science/302222_a_303551]
-
ul este acea ramură a fizicii care studiază sarcinile magnetice și electrice, câmpurile create de acestea (electric și magnetic), legile care descriu interacțiunile dintre acestea. Ramurile principale ale electromagnetismului sunt: Deși grecii antici cunoșteau proprietățile electrostatice ale chihlimbarului, iar chinezii puteau face magneți bruți din pietre magnetice (cca 2700 î.Hr.), până la sfârșitul secolului al XVIII-lea nu s-au realizat experimente asupra fenomenelor electrice și magnetice documentate. În 1785
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
rezistențe înalte cu un preț redus, el se folosește în prezent mai ales în cadrul aliajelor, pentru realizarea de diverse piese și structuri. Alături de cobalt și nichel, fierul este unul dintre cele trei materiale feromagnetice care fac posibilă aplicarea practică a electromagnetismului la generatoare electrice, transformatoare și motoare electrice. Aliajele fier-carbon sunt materialele cu cea mai largă răspândire în industrie. Ele se împart în oțeluri, cu un conținut de carbon de până la 2,11 % și fonte, cu un conținut de carbon mai
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
magnetice își au originea în mișcarea electronilor sau a altor particule cu sarcină electrică. Atunci cînd magnetismul este produs de sarcini electrice libere, de exemplu în curentul electric, în plasmă sau în fluxuri de particule încărcate electric, fenomenul se numește "electromagnetism". Și electronii aflați în mișcare orbitală în atom produc magnetism; acesta este mai lesne de observat în magneții permanenți, de exemplu în mineralele naturale precum magnetitul (un oxid de fier, FeO) sau în fier și unele aliaje ale sale (inclusiv
Magnetism () [Corola-website/Science/302841_a_304170]
-
prin care neuronii transmit semnale mușchilor. Bateria lui Alessandro Volta, sau , din 1800, realizată din straturi alternative de zinc și de cupru, a oferit oamenilor de știință o sursă mai solidă de energie electrică decât mașinile electrostatice utilizate anterior. Recunoașterea electromagnetismului, adică a unității fenomenelor electrice și magnetice, li se datorează lui Hans Christian Ørsted și lui André-Marie Ampère în 1819-1820; Michael Faraday a inventat motorul electric în 1821, iar Georg Ohm a analizat din punct de vedere matematic circuitul electric
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
Una dintre cele mai importante descoperiri legate de curent a fost făcută accidental de către Hans Christian Ørsted în 1820, când, în timp ce pregătea o prelegere, a observat cum curentul dintr-un fir perturbă acul unei busole magnetice. El a descoperit astfel electromagnetismul, o interacțiune fundamentală între electricitate și magnetism. Nivelul emisiei electromagnetice generate de este suficient de mare pentru a produce care pot fi dăunătoare pentru funcționarea echipamentelor adiacente. În inginerie sau în aplicații de uz casnic, curentul este adesea descris ca
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
de telegraf , și apoi transatlantic în anii 1860, electricitatea au permis comunicația în câteva minute pe tot globul. Fibra optică și au preluat o cotă de piață pentru sistemele de comunicații, dar electricitatea, rămâne o parte esențială a procesului. Efectele electromagnetismului sunt cel mai vizibil folosite în motoarele electrice, care oferă un mijloc curat și eficient de propulsie. Unui motor staționar, cum ar fi un , i se poate atașa cu ușurință o sursă de putere, dar un motor care se mișcă
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
() a fost un fizician și chimist englez. A fost asistent lui Sir Humphry Davy. În fizică face cercetări importante privind cunoașterea "electromagnetismului" și dezvoltarea aplicațiilor acestuia. Își propune producerea curentului electric cu ajutorul magnetismului, experiențe pe care le începe în anul 1821, terminându-le cu succes în anul 1831. Experiențele lui completează cercetările fizicianului și matematicianului francez André Marie Ampère referitoare la "forțele
Michael Faraday () [Corola-website/Science/302976_a_304305]
-
căderea obiectelor la suprafața Pământului cu forța răspunzătoare pentru orbitele corpurilor cerești, dezvoltând teoria gravitației universale. Michael Faraday și James Clerk Maxwell au demonstrat că forțele electrice și cele magnetice sunt una și aceeași, prin dezvoltarea unei teorii consistente a electromagnetismului. În secolul al XX-lea, dezvoltarea mecanicii cuantice a dus la o înțelegere modernă a faptului că primele trei forțe fundamentale (toate cu excepția gravitației) sunt manifestări ale materiei (fermioni) ce interacționează prin schimbul de particule virtuale purtătoare de interacțiuni. Acest
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
la o descriere completă a spectrului electromagnetic. Totuși, tentativa de a reconcilia teoria electromagnetică cu două observații, și anume efectul fotoelectric și inexistența catastrofei ultraviolete, s-a dovedit problematică. Prin eforturile fizicienilor teoreticieni, s-a dezvoltat o nouă teorie a electromagnetismului cu ajutorul mecanicii cuantice. Această ultimă modificare adusă teoriei electromagnetice a condus în cele din urmă la electrodinamica cuantică, teorie care descrie toate fenomenele electromagnetice ca fiind mijlocite de particule-unde denumite fotoni. În electrodinamica cuantică, fotonii sunt particula purtătoare fundamentală, care
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
modificare adusă teoriei electromagnetice a condus în cele din urmă la electrodinamica cuantică, teorie care descrie toate fenomenele electromagnetice ca fiind mijlocite de particule-unde denumite fotoni. În electrodinamica cuantică, fotonii sunt particula purtătoare fundamentală, care descrie toate interacțiunile legate de electromagnetism, inclusiv forța electromagnetică. Adesea, în mod greșit, rigiditatea solidelor este atribuită respingerii sarcinilor de același semn sub influența forței electromagnetice. Aceste caracteristici rezultă, în realitate, din principiul de excluziune al lui Pauli. Deoarece electronii sunt fermioni, ei nu pot ocupa
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]