114 matches
-
de electroni neparticipanți ai unui atom Y puternic electronegativ și cu volum mic: X - H ....Y atomul de hidrogen este legat printr-o legătură covalentă de un atom electronegativ (X - H) și printr-o legătură de hidrogen de celălalt atom electronegativ (H ... Y) Xδ- H δ+..... Y δ Caracteristicile legăturii de hidrogen: Este de natură electrostatică Este mai slabă decât legătura covalentă și mai puternică decât legătura van der Waals se desface la creșterea temperaturii, la scăderea presiunii sau la diluarea
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
realizează între atomii aceleași molecule, între grupări funcționale diferite; C O O H H aldehida salicilica Nucleul atomului de hidrogen își face simțită sarcina în vecinătatea sa deoarece este ecranat doar de doi electroni. Aceștia sunt atrași de atomii foarte electronegativi de care este legat atomul de hidrogen făcându-l să pară încărcat pozitiv. Din acest motiv el poate atrage electronii neparticipanți ai unui atom electronegativ din altă moleculă, forța de atracție fiind maximă în prelungirea legăturii covalente, aceasta și legătura
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
vecinătatea sa deoarece este ecranat doar de doi electroni. Aceștia sunt atrași de atomii foarte electronegativi de care este legat atomul de hidrogen făcându-l să pară încărcat pozitiv. Din acest motiv el poate atrage electronii neparticipanți ai unui atom electronegativ din altă moleculă, forța de atracție fiind maximă în prelungirea legăturii covalente, aceasta și legătura de hidrogen vor fi plasate cel mai des pe aceeași direcție. La facilitarea formării legăturii de hidrogen contribuie și raza covalentă foarte mică de 0
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
catod) se produce la toate tipurile de atomi, atât la cei izolați, cât și la cei implicați în legături chimice. polarizația atomică, PA: se produce numai la moleculele polare, care, odată ce sunt introduse în câmp electric, își orientează atomii mai electronegativi, cu sarcina fracționară negativă, δ-, spre anod, iar atomii mai electropozitivi, cu sarcină fracționară pozitivă, δ+, spre catod. separarea sarcinilor pozitive și negative în particule determină apariția momentului electric indus în moleculele nepolare (inițial cu momentul dipolar μ = 0) care
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
încarcă pozitiv iar anionii corespunzători rămași în soluție formează cealaltă parte a stratului dublu electric. solutie metal solutie metal formarea stratului dublu incarcat la un electrod metalic negativ formarea stratului dublu incarcat la un electrod metalic pozitiv 119 Nemetalele, elemente electronegative prezintă o tendință mare de a accepta electroni, funcționând ca oxidanți, tăria lor fiind proporțională cu electronegativitatea elementului. Astfel, în grupă caracterul oxidant scade odată cu creșterea lui Z, iar în perioadă caracterul oxidant crește odată cu Z: Oxidanții pot fi: nemetale
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
mărimi; punct de topire scăzut → se prelucrează ușor; 185 Proprietăți chimice Aluminiul prezintă N.O = + 3, având caracter electropozitiv mai scăzut decât metalele din blocul s (aluminiul face parte din blocul p) se combină doar cu elementele ce prezintă caracter electronegativ puternic (oxigen, sulf, halogeni dar și cu azotul și carbonul la temperaturi înalte). Reacția cu nemetalele reacția cu halogenii Al + 3 /2 X2 = AlX3 ( X = Cl, F) AlF3 - compus ionic, AlCl3 - prezintă grad ridicat de covalență (dimerizează): Cl Al Cl
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
și Pt sunt atacate numai de apa regală (3HCl + HNO3): 3HCl + HNO3 = NOCl + Cl2 + 2H2O Au + 3HCl + HNO3 = AuCl3 + NO + 2H2O Acidul azotic prezintă caracter oxidant care se intensifică pe măsură ce crește concentrația sa, oxidează o serie de nemetale mai slab electronegative (C, P, S), metale mai puțin active (Cu, Ag, Hg) cât și substanțe cu caracter reducător: 2HNO3 + S = H2SO4 + 2NO 4HNO3 + C = 3 CO2 + 4NO + 2H2O 4Zn +10HNO3 = NH4NO3 + 4 Zn(NO3)2 + 3H2O Acidul azotic funcționează ca agent nitrant
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
mai tare decât H+ sau HO-). Din punct de vedere redox apa poate funcționa atât ca oxidant cât și ca reducător: F2 + H2O = 2HF + O2 1 2 Apa își manifestă caracterul oxidant față de reducători ca metale active, nemetale mai slab electronegative decât oxigenul, cationi și anioni cu acțiune reducătoare: Na + H2O = NaOH + H2 C + H2O = CO + H2 P + 4H2O = H3PO4 + H2 1 2 5 2 Apa are un rol mare în procesul de coroziune a metalelor care se intensifică în prezența
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
tensiune de vapori, emițând chiar la 252 temperatura camerei, sau la slabă încălzire, vapori de culoare violet. Sublimează înainte a se topi, este foarte puțin solubil în apă dar se dizolvă ușor în solvenți organici. Proprietăți chimice Fiind elemente puternic electronegative, cu caracter nemetalic pronunțat, halogenii prezintă o reactivitate ridicată prin manifestarea unui caracter puternic oxidant. Halogenii reacționează direct cu majoritatea elementelor nemetalice și metalice, cu excepția oxigenului, azotului, carbonului și a metalelor nobile. Cu hidrogenul, toți halogenii se combină direct cu
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
au aceeași definiție, deoarece protonul este acceptat numai de molecule care posedă o pereche de electroni neparticipanți. Acizii sunt substanțe care acceptă perechi de electroni. Clasificarea acizilor/bazelor/sărurilor După natura atomilor componenți se disting: Hidracizi (hidrogen și un element electronegativ) HCl, H2S Oxiacizi (hidrogen, oxigen și un element electronegativ) H2SO4, HClO4 După numărul atomilor de hidrogen ionizabili se disting: Monobazici(monoprotici): care ionizează un proton: HClO, HNO3, HBr Dibazici (diprotici): care ionizează unul sau doi protoni în trepte: H2S, H2SO4
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
molecule care posedă o pereche de electroni neparticipanți. Acizii sunt substanțe care acceptă perechi de electroni. Clasificarea acizilor/bazelor/sărurilor După natura atomilor componenți se disting: Hidracizi (hidrogen și un element electronegativ) HCl, H2S Oxiacizi (hidrogen, oxigen și un element electronegativ) H2SO4, HClO4 După numărul atomilor de hidrogen ionizabili se disting: Monobazici(monoprotici): care ionizează un proton: HClO, HNO3, HBr Dibazici (diprotici): care ionizează unul sau doi protoni în trepte: H2S, H2SO4, H2CO3 Tribazici (triprotici): care ionizează unul, doi sau trei
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
cu permeabilitate selectivă, prin activitatea unor proteine funcționând ca și sisteme de transport membranar. POTENȚIALUL DE REPAUS Măsurarea cu ajutorul microelectrozilor a diferenței de potențial transmembranar la celula miocardică în repaus, a arătat valori de aproximativ -90 mV, interiorul celulei fiind electronegativ [5]. Această diferență de potențial este datorată inegalității de distribuție a ionilor de o parte și de alta a membranei, mediul extracelular fiind compus în principal din săruri disociate de NaCl, CaCl2 și într-o proporție scăzută de KCl, în timp ce
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
ale potențialului, canalele de tip L fiind inactive, curentul se realizează prin intermediul canalelor de Ca+2 de tip T (transient). Acestea se găsesc predominant la nivelul celulelor miocardice cu răspuns lent, fiind activate la valori ale potențialului de membrană mai electronegative decât canalele de tip L, fiind inactivate imediat ce celula a fost suficient depolarizată. Deoarece în membrana fibrelor pacemaker lipsește curentul de potasiu rectificator (IK1), responsabil de menținerea potențialului de repaus la celulele contractile, curenții spre interior If și ICa-T, activați
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
de vedere electrofiziologic celule tipice cu răspuns lent, relativ slab polarizate, cu un potențial de acțiune având pantă de depolarizare lentă și perioade refractare lungi. - celulele nodo-hisiene se află între nodul compact și fasciculul His, având potențial de repaus puternic electronegativ și un potențial de acțiune rapid, asemănător celulelor Purkinje. În toate cazurile, tranziția de la o zonă celulară la alta este gradată cu celule care prezintă niveluri diferite ale potențialului de repaus și pantei de depolarizare (fig. 5.10). Prezența în
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
de potențial electric care iau naștere la suprafața corpului, datorită activității cardiace. Geneza electrocardiogramei La nivelul țesutului miocardic, excitația este inițiată într-un punct și se propagă cu rapiditate de la o celulă la alta. Limita dintre porțiunea miocardică activată, devenită electronegativă la suprafața celulelor și cea neactivată, rămasă la suprafața celulelor mai electropozitivă, are în spațiu forma unei suprafețe, constituind suprafața limitantă. Aceasta se deplasează prin inimă în sensul undei de excitație, mărimea și orientarea ei spațială fiind într-o permanentă
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
deci un câmp electric negativ, corespunzător miocardului activat și unul pozitiv, corespunzător miocardului care încă nu este activ, luând deci naștere un dipol (fig. 5.14). Fiecare dipol cardiac poate fi reprezentat grafic printr-un vector, orientat din spre zona electronegativă în spre zona electropozitivă și având o mărime determinată de diferența de potențial între cei doi poli ai dipolului. Există vectori cardiaci care corespund dipolului unei fibre miocardice, numiți vectori elementari; vectorii instantanei reprezintă grafic situația sumării unor vectori elementari
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
sarcini electrice și sunt mobile într-un câmp electric. Fenomenul de migrare a particulelor spre poli, la trecerea unui curent electric, se numește electroforeză. Fracțiunile electropozitive vor migra spre polul negativ (catod), deci vor suferi fenomenul de cataforeză, iar cele electronegative vor migra spre polul pozitiv (anod), deci vor suferi fenomenul de anaforeză. Viteza de migrare depinde de concentrația ionilor de hidrogen din soluția tampon și de intensitatea curentului aplicat pentru crearea câmpului electric. Sunt folosite mai multe tehnici electroforetice, precum
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
lipsește decât un electron pentru a avea toate straturile ocupate. Din acestă cauză, în reacțiile chimice ele tind să împrumute un electron (tendința de a împrumuta electroni se numește eletronegativitate). Această proprietate este cea mai evidentă la Fluor (cel mai electronegativ element din tot tabelul). Ca rezultat, halogenii formeaza acizi cu hidrogenul, de ex. acidul florhidric, acidul clorhidric, acidul bromhidric, acidul iodhidric, toate în forma HX. Aciditatea lor crește cu numărul perioadei. Știind grupa și perioada unui element, îi putem stabili
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
combine pentru a-și forma structura stabilă de 8 electroni. Este situat în perioada a 3-a, grupa a VII-a principală. Valență: electrovalență -1, covalență - față de H:Cl (I) față de O:Cl(VII,V,III,I). Are caracter electrochimic electronegativ și caracter chimic nemetalic. Are molecula diatomică: Cl. -Stare gazoasă; -Culoare Galben verzui; -Solubil în apă, formând o soluție numită APA DE CLOR; -Densitate mai mare decât a aerului; -Extrem de toxic; -Acționează asupra căilor respiratorii. -Reacționează cu substanțe simple
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
dar și prin electroliza bromurilor (cu degajare de brom la catod), sau prin acțiunea clorului asupra soluțiilor de bromuri metalice, după reacția: formula 57 Bromul în stare elementară se obține după metoda generală a preparării halogenilor, prin oxidarea ionului de brom electronegativ: formula 58 Oxidarea se produce mai ușor ca la clor, deoarece electronul ce completează octetul este mai labil și poate fi realizată prin intermediul oxidării anodice. Metode de obținere -Acidul bromhidric, rezultat prin reacția 1), datorită caracterului reducător, reduce acidul sulfuric la
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
mare de compuși minori organobromici se găsesc în natură, dar nici unul dintre ei nu este biosintetizat, fără să constituie o nevoie în hrana mamiferelor. Majoritatea compușilor organo-bromici, ca de exemplu, majoritatea organohalidelor , sunt relativ nepolari. Bromul este cu mult mai electronegativ decât carbonul (2,8 față de 2,5). Reactivitatea compușilor seamănă și este intermediară cu cu reactivitatea compușilor organo-clorici, respectiv organo-iodici. Pentru majoritatea aplicațiilor, compușii organo-bromici reprezintă un compromis, deoarece costă mult. Principalele reacții ale acestor compuși sunt: "dehidrobrominarea", "reacțiile Grignard
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
acid iodhidric, dând soluții brune, datorită formării ionului I. Această proprietate este folosită la prepararea tincturii de iod în farmacii. Având o afinitate mai mică față de electroni decât clorul și bromul, iodul prezintă electronegativitatea 2,5, fiind astfel prezent caracterul electronegativ inferior bromului, reacționând mai puțin violent. Iodul reacționează direct cu unele nemetale, cu hidrogen, metale și substanțe compuse și se combină direct cu sulful și fosforul. Reacția iodului cu fluorul are loc la temperatura camerei, formându-se pentafluorură de iod
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
chiar și față de cea carbonului. ((Electron-withdrawing groups, such as groups with fluorine substitution, are necessary to stabilize these compounds.-de tradus)). Numeroși compuși au fost caracterizați, ca de exemplu: Alți compuși ce conțin atomi de xenon legați la un element electronegativ includ F-Xe-N(SOF) și F-Xe-BF. Ultimul este sintetizat de la tetrafluoroboratul dioxigenil, OBF, la -100 de grade Celsius. Un neobișnuit ion de xenon este cationul tetraxenonoauratul, AuXe, ce conține legături atomice dintre xenon și aur (Xe-Au). Ionul poate fi găsit
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
migrează spre catod, fenomen numit "cataforeză", proteina fiind în acest caz electropozitivă. În mediu bazic proteinele se comportă ca acizii slabi, ele cedând protoni, se formează astfel anioni proteici, care migrează spre anod fenomenul fiind denumit "anaforeză", proteina avînd încărcare electronegativă. formula 3, anion al proteinei. Datorită caracterului amfoter proteinele pot neutraliza cantități mici de substanță acidă sau bazică, avind în acest fel rol de soluție tampon, prin acest lucru contribuind la menținerea echilibrului acido-bazic al organismului. În general caracterul amfoter este
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
element chimic din grupa 17 a sistemului periodic (după stilul vechi grupa a-VII-a principală sau VIIA), grupa halogenilor. În stare elementară formează molecule compuse din doi atomi F, care este singura legătură posibilă dintre cei doi atomi. Este cel mai electronegativ dintre toate elementele. ul a fost descoperit de Moissan (Franța) în 1886. Timp îndelungat fluorul nu a fost studiat deloc datorită marii sale reactivități și toxicități. În 1907, chimistul belgian Frédéric Swarts (1866-1940) a preparat diclorodifluorometanul, cercetările asupra fluorului fiind
Fluor () [Corola-website/Science/304424_a_305753]