85 matches
-
mediu acid proteinele se comportă ca baze slabe, ele primind protoni și formând cationi proteici: formula 2, cation al proteinei. Reacția stă la baza "electroforezei" proteinelor, datorită incărcării pozitive cationii migrează spre catod, fenomen numit "cataforeză", proteina fiind în acest caz electropozitivă. În mediu bazic proteinele se comportă ca acizii slabi, ele cedând protoni, se formează astfel anioni proteici, care migrează spre anod fenomenul fiind denumit "anaforeză", proteina avînd încărcare electronegativă. formula 3, anion al proteinei. Datorită caracterului amfoter proteinele pot neutraliza cantități
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
diluat nu atacă niobiul, însă cel concentrat reacționează cu metalul direct proporțional cu temperatură (cu cat crește această, viteza reacției crește de asemenea). Metalul devine fragil la 100 de grade folosind acid ortofosforic de concentrație 85%. Niobiul e mai puțin electropozitiv și mai compact decât predecesorul său în tabelul periodic, zirconiul, pe când e identic virtual cu atomii mai grei de tantal, din cauza contracției lantanide. Ca rezultat, proprietățile chimice ale niobiului sunt foarte similare cu cele ale tantalului, care apare direct sub
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
fi demonstrată practic. Proprietățile curiului au putut fi determinate pentru Cm și Cm, izotopi care au fost obținuți în cantități de ordinul gramelor. Cm poate fi obținut prin bombardarea plutoniului cu neutroni. Metalul are o culoare alb-argintie și este mai electropozitiv decât aluminiul. Cei mai mulți compuși trivalenți ai curiului au o culoare gălbuie. Din punct de vedere chimic, curiul este asemănător cu gadoliniul, omologul său din seria lantanidelor, dar are o structură cristalină mai complexă. În corpul uman, curiul se acumulează în
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
0,6%, cifra pe care a schimbat-o succedent la 1%. Perey a numit noul izotop "actiniu-K" (acum denumit franciu-223) iar în 1946, ea a propus numele "catiu" pentru elementul nou descoperit, fiindcă ea îl credea a fi cel mai electropozitiv cation dintre elemente. Irène Joliot-Curie, una din supervizoarele lui Perey, s-a opus acestei denumiri deoarece ducea cu gândul mai mult la "cât" (pisică în engleză) decât la "cation." Ulterior, Perey a propus numele "franciu", după Franța. Acest nume a
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
cu oxigenul și formând oxidul de holmiu HoO, după reacția: Ca multe alte metale, elementul se dizolvă în acizi, formând săruri cu aceștia. De exemplu, reacția cu acidul sulfuric, în urma căruia se găsesc ioni Ho (III), galbeni. Holmiul nu este electropozitiv, fiind, în cele mai multe cazuri, trivalent. Reacționează greu cu apa rece relativ rapid cu apa fierbinte pentru a forma hidroxidul de holmiu: Holmiul metalic reacționează cu toți halogenii, după reacțiile: Abundența holmiului în crusta Pământului este estimată la aproximativ 0,7
Holmiu () [Corola-website/Science/305366_a_306695]
-
de 20 °C este de 9,05 g/cm, iar punctul de topire 1522 °C și punctul de fierbere 2510 °C. l metalic își pierde luciul în aer și arde rapid, tranaformându-se în oxid de erbiu (III): Erbiul este destul de electropozitiv și reacționează încet cu apa rece și destul de repede cu apa fierbinte, în urma reacției formându-se hidroxid de erbiu: Erbiul metalic reacționează cu toți halogenii: Erbiul se dizolvă repede în acid sulfuric diluat pentru a forma o soluție ce conține
Erbiu () [Corola-website/Science/305365_a_306694]
-
ulei mineral, samariul se oxidează progresiv și prinde la suprafață o pojghiță de culoare gri-gălbuie datorată formării amestecului de oxid-hidroxid. Aspectul metalic al unei probe poate fi conservat prin sigilarea sa sub un gaz inert ca argonul. Samariul este complet electropozitiv și reacționează lent cu apa rece și foarte repede cu cea fierbinte pentru a forma hidroxidul de samariu: Samariul se dizolvă repede în acid sulfuric diluat pentru a forma o soluție ce conține ioni de samariu (III) de culoare galbenă-vernil
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
atomii ionizați pozitiv sau negativ. Atomii astfel construiți în stare solidă se organizează sub formă de cristale, care datorită tipului de legătură se numesc cristale ionice. Cristalele ionice tipice se formează ca rezultat al reacției dintre un element metalic puternic electropozitiv (grupele I,II) cu un element puternic electronegativ (grupele VI, VII). Metalele de tranziție pot forma și ele cristale atunci când diferența de electronegativitate este îndeajuns de mare. ex tipic:clorura de sodiu (NaCl) Teoria clasică a lui Born și Madelung
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
ai aluminiului. Compușii hidrogenului sunt adesea numiți „hidruri”, acest termen fiind uneori impropriu utilizat. „Hidrură” definește o substanță în care atomul de H are caracter anionic sau sarcină negativă, deci H, fiind utilizat pentru compușii hidrogenului cu un element mai electropozitiv. Existența anionului hidrură, sugerată de Gilbert N. Lewis în 1916 pentru elementele din prima grupă și a doua principală, a fost pusă în evidență în 1920 de către Moers prin electroliza topiturii de hidrură de litiu (LiH), când a fost produsă
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
uranil precipită în mediu de acid acetic, acetatul dublu de sodiu și uranil, precipitat galben cristalin. Reacția este mai diluată când se adaugă, în acelați timp și acetat de magneziu, sau de zinc, precipitând: Sodiul este un element cu caracter electropozitiv puternic, drept pentru care dă toate reacțiile caracteristice metalelor. Sodiul reacționează cu oxigenul, dând oxid de sodiu și/sau peroxid de sodiu. Sodiul reacționează violent cu acizii dând sare și hidrogen. Sodiul reacționează direct cu nemetalele dând săruri, și cu
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]