964 matches
-
vine. Nu are perfecțiunea versului mace-don-skian, dar aduce în contemporaneitate sunetul curat al acestuia, nu atinge performanța ruperilor de ritm argheziene, dar frânge metrica versului, cu efect, acolo unde curgerea lui o cere de la sine. În literatura de azi, acest elegiac demn aduce naturalețea versului și a simțirii din care se făcea cândva poezie autentică. Andrei Grigor Referință Bibliografică: UN ELEGIAC DEMN / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1285, Anul IV, 08 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1404847457.html [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]
-
argheziene, dar frânge metrica versului, cu efect, acolo unde curgerea lui o cere de la sine. În literatura de azi, acest elegiac demn aduce naturalețea versului și a simțirii din care se făcea cândva poezie autentică. Andrei Grigor Referință Bibliografică: UN ELEGIAC DEMN / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1285, Anul IV, 08 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1404847457.html [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]
-
binelui și adevărului împotriva răului și urâtului. Prin simbolistica purității crinului, “a curăției în fața celei de-a doua veniri“(pg.81 ) s-a simțit dăruit cu forța mântuirii neamului său ca în poemul “Frate dragă “sau “Rămas bun “. Între imn elegiac și baladesc, după observația profundă a autorului, poezia lui Valeriu Gafencu, de un inefabil tulburător se înscrie în tonalitatea incantatorie a slăvirii luminii divine, ca eliberare sufletească de sub orice înrobire.El adună suferința și sacrificiul martiric în sinbolul trăirii creștine
DR.IONUȚ ȚENE- VALERIU GAFENCU. O BIOGRAFIE TEOLOGICĂ A SFNTULUI ÎNCHISORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1471963875.html [Corola-blog/BlogPost/382256_a_383585]
-
și contradictoriu, cât și prin voința creativă a așternut pe hârtie o lucrare de dimensiuni și structură echilibrată care o impun decisiv ca pe o romancieră matură și dotată cu arta comunicării pe teme majore. De aici dramatismul cu accente elegiace sau tragice țesute abil în proza sa. * Valentina Becart scrie, atât poezie cât și proză, nu pentru că e la modă să scrii, ci pentru că are ce comunica cititorului - mesajul vieții sale rezonează în reverberații cu cel al cititorului actual. Citind
RECENZIE. VOLUMUL DE PROZĂ „JERTFĂ DE SEARĂ”, DE VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1429172967.html [Corola-blog/BlogPost/357724_a_359053]
-
sete de puritate ca perenă întoarcere la primordialul izvor al mitopoiezei: „pe pânzele albe ale destinului/ dăltuind flori-de-nufăr/ îngemănate cu flori-de-colț/ încrustate pe sufletul meu/ ce plânge după nostalgia fulgilor/ și a zăpezii dintâi“ (Tainică amintire). Există mereu un filon elegiac de amintire leopardiană și eminesciano-nichitiană în același timp al compenetrării între stihiile universului cosmic, în versiunea lor antropomorfică, și ființa poetei:„Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine?/ Cui îi pasă de sălciile ce mă
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1457192104.html [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
devenite, de aceea, șterse, incolore, de expresivitate modestă. Urmarea este o lirică adresată, cu prioritate, intelectului. Poetul, profund meditativ, nu este cufundat în sine, ci își calculează bine, cu luciditate, expresia - de unde rezultă o poezie (a cărei calitate cu totul elegiacă este discutabilă) limpede și iradiantă, eufonică, splendidă și, mai ales, filozofică - mizând mult pe intuiția lectorului, dar încurajând și fantezia acestuia. FONOLOGIA. MORFOLOGIA Simpla deplasare a punctului de intensitate a unui cuvânt (acțiune de reașezare în ordinul ponderabilității) întărește centrul
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/_catinel_moarte_num_.html [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
Publicat în: Ediția nr. 1297 din 20 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Scrisori de iubire În anii din urmă, unii dintre poeții tineri se întorc - datorită bunelor lecturi- la forme de exprimare clasice: baladă, sonet, fabulă, nu o dată în ton elegiac. Am aflat aceste noutăți vechi din cărțile ce mi se trimit, pe care le consider adevărate daruri, fiind, eu, un împătimit al formulelor tradiționale. Oprindu-mă la elegie, care se potrivește stărilor de bucurie tristă ale creatorului liric, retrăind minuni
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) by http://confluente.ro/Vasilica_ilie_1405866997.html [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
neașteptată. Poeta trăiește astfel: dorința, nerăbdarea, tristețea, nehotărârea, bucuria întâlnirii, chinul și întrebările îndoielii, puterea încrederii și amețeala neîncrederii, dar, peste toate, mai ales, dorul întru împlinire dominând mistuitor, da, și toate acestea într-o permanentă incertitudine, de unde tonul profund elegiac al majorității poemelor, plutind ca o ceață de sunete aurii pe o vale de mirezme. Fără-ndoială, Vasilica Ilie e o poetă autentică, o vitalistă luptând pentru împlinirea într-o iubire totală, spre refacerea androginului antic despre care cuvânta Platon
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) by http://confluente.ro/Vasilica_ilie_1405866997.html [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
în întregul său puternic și definitoriu. Și totuși androginul (perechea perfectă!) nu se realizează deplin, cauza fiind lipsa participării efective a lui Yng alături de Yang din dualismul asiatic. De aici starea de neîmplinire, care devine nesiguranță, iar poemele se zidesc elegiac. Deci masculinul este cețos, inactiv, puțin prezent, greul poemelor împlinindu-l femeninul , care din când în când obosește, de atâta iubire. În totul tot, noul volum al poetei Vasilica Ilie se constituie ca o izbândă a drumului său liric și
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) by http://confluente.ro/Vasilica_ilie_1405866997.html [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
din nopți, / Eu vreau în brațe să te am / Să sorb pe rând din nurii copți” (Simplă tăcere...) Ecouri din Eminescu, Topârceanu, Coșbuc, Al. Vlahuță, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, într-un cuvânt, clasicii noștri, răzbat în pagini nostalgice, elegiace, în catrene în care cuvântul de ordine este iubirea. Un poet, un om care nu se mistifică. Și care simte poezia în fiecare fibră. Și toate acestea cu sinceritate și cu „Respectul sfânt de-a-ncepe o nouă zi” (Te caut
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 by http://confluente.ro/marin_bunget_1472045059.html [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
inconfundabilului Gheorghe Roșoga! Pentru încă o argumentație a celor spuse până azi despre maestrul Gheorghe Roșoga, dacă mai era nevoie, citatul de mai jos este cel mai nimerit. Aparține scriitorului și publicistului din Serbia, Slavco Almăjan, autor al unei descrieri elegiace despre artist: „La Craiova, în zilele Festivalului Mondial de Poezie, am cunoscut un om care, într-un moment de dispoziție lirică, interpretase câteva balade extraordinar de interesante, sugestive, cu o voce răsunătoare, calmantă și bine temperată. Baladele vorbeau despre destinul
GHEORGHE ROŞOGA, CÂNTEC ŞI SLOVĂ SPOVEDITOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1411967457.html [Corola-blog/BlogPost/341062_a_342391]
-
ascultând plângerea lor, ai primit și plângerea și rostirea pietrei de sub rouă înțelegând-o, intuind-o, respectând-o..." (Marian Malciu - „Confluențe literare", 15 oct. 2014). Poezia anotimpurilor (Cap. VII - „Despre iarnă și noi", Cap. VIII... „Și despre primăvară") e reflexiv - elegiacă: „Te ninge blând și mare,\ te ninge ca-n primordii,\ un fulg ce a băut nectar de vise\ se-așează pe-o ureche, îți cânta un sărut\ ca dintr-un joc de fluturi, mut" ("Ninsoare"). Iubirea își țese vrajă în
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1449855812.html [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
lui Theodor George Calcan sunt scurtmetraje autoterapeutice, sunt vindecătoare, sunt tratamente de spirit înțeles și autocunoaștere. Mă voi opri la două poeme pe care le găsesc reprezentative deși toate titlurile volumului îmbie la lecturare. “Ceasornicarul din Strasbourg”, are un început elegiac, tandru, ca o resemnare metodică de anotimp tomnatic, neprevestind sub nicio formă furtuna pe care o provoacă, de fapt, acest lin și lent meditativ. “Nici cuvinte, nici lucruri de contemplat Ci doar vocabule reci folosite ca semne Nu știi încă
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1432097450.html [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
că în continuarea gheretei se mai aflau încă două camera.(...) Tare m-ar fi tentat să arunc o privire sub banca julită, însă privirile tânărului nu mă slăbeau din ochi, așa că de teamă am renunțat”. Autoarea este o melancolică și elegiacă, dar și o luptătoare, are o percepție acută asupra lumii; erudiția și emoția genuină se combină la Ioana Heidel într-o proporție fericită. Romanul ei nu este cărturăresc ci realist „nu e pedant ci viu, nu privește” acasă „cu mânie
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1481782291.html [Corola-blog/BlogPost/368444_a_369773]
-
Din sufletu-i becisnic și scund, de arlechin Cu mâna stângă numai - duhnind a mirt și vin Căci dreapta-i prăbușită spre stelele puzderii” (Sonet cu mâna stângă) Astfel, sugestiile plastice în viziuni de grații prerafaelite, pot atinge grave acorduri elegiace în rondeluri: „Mă-ndepărtez de toate câte-un pic, Imagini triumfale sunt ruine, Amurg efeminat de trestii, zic Și trestiile se dezic de mine”. (Rondel cu trestii) sau în haiku-uri: „și lacrimile/ care n-au mai fost frunze/ n-
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil by http://uzp.org.ro/miron-manega-poeta-faber-inepuizabil/ [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
noapte. Pe trotuare trecătorii-s rari, Doar jos la " Silva " parcă e lumină, Doi moși întârziați, la un pahar, Răstălmăcesc isprăvi de-o săptămână. Balconul meu e suspendat de nori, Văd vârfuri de biserici sub cer de smoală, Iubesc orașul elegiac... Spre zori Suflete triste vin de mă-nconjoară... Sunt cei plecați... " Orașul de pe deal " Se-ndreaptă-n vis spre mâine... Plin de viață, Cu primăvara țintă, ideal, Mă-ndrept și eu spre-o altă dimineață. Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din
SOMNUL ORAŞULUI ( PRIMĂVARĂ REGHINEANĂ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1457290021.html [Corola-blog/BlogPost/383285_a_384614]
-
patra a cărții Alergând prin sine subliniind: Fraza sigură, pornită dintr-o inteligență vie, căutătoare, aș spune chiar neliniștită, în sensul neliniștii cratoare, dau prozelor, sentimentul originalității constituite. Traian T. Coșovei afirmă despre volumul, Cui îi place școala: Un fir elegiac străbate multe din povestirile Floricăi Bud, înzdrăvenind vigoarea scriiturii, turnând în aliajul narativ metalul prețios al unei vocații remarcabile. Mircea Moisa remarcă în revista Ramuri nr. 5-6 din 2006: O scriere minuțios elaborată compozițional, precum Bărbatul care mi-a ucis
FLORICA BUD de FLORICA BUD în ediţia nr. 183 din 02 iulie 2011 by http://confluente.ro/Florica_Bud.html [Corola-blog/BlogPost/341657_a_342986]
-
valoare dialogului imaginar : ,, Cât să mai aștept, iubito ?'' Nu-mi cere să te uit, iubita mea'' Iulian Patca are un suflet plin de dor, un dor de iubire și de Dumnezeu prin care aduce un elogiu vieții și iubirii. Tonul elegiac se face simțit printr-un șir întreg de expresii cu o certă valoare stilistică: ,,trăiesc din ceea ce mi-a mai rămas, toamne cu lacrimi de ploi, nopți fulgerate de vis, iarna tinereții, fulgere de dor, spuza unei iubiri, prin geana
IULIAN PATCA, UN POET AL IUBIRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 by http://confluente.ro/Iulian_patca_un_poet_al_iubir_al_florin_tene_1376223884.html [Corola-blog/BlogPost/364951_a_366280]
-
ultimele 2 strofe, rima e 1-3-5 și 2-4-6. Una din temele care mereu revine este plecarea, absența, despărțirea, așteptarea în zadar, depărtarea. Ceea ce atrage după sine: zarea plumburie, tristețe, vină, regrete, renunțare, vise răvășite ș.a. Tonul, în aceste cazuri este elegiac, tânguitor, melancolic, uneori melodramatic, patetic: „Și-n suflete a început să plouă” (Adio), Sau: „Tu ai plecat și șlefuiesc în daltă/ Metafora iubirii nesfârșite,/ Să-mi readuci puteri nebănuite/ Când inima-n acorduri vii tresaltă” (Tu ai plecat). Ori: „A
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1463420086.html [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
de frumoasă nu-i niciuna.// Răsari în al meu gând, o rază vie,/ Eu te dezmierd cu soarele și luna,/ Din stele-ți împletesc cu dor cununa,/ Și asfințitul naște-o poezie”. Muzicalitatea, ritmul, o eufonie fără cusur, tonul nostalgic, elegiac, toate la un loc nasc un poem tulburător. Până și termenii sunt eminescieni: cu-al tău amor, își cată putere, răsari în al meu gând, lumea-i trecătoare, ș.a. Între etern și efemer, poeta caută ceva să se agațe, dar
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1463420086.html [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
interesant, intitulat „Vitralii lirice” este dedicat Rondelurilor, altă specie de poezie cu formă fixă cu 3 strofe, 13 versuri și versul 1 se repetă la mijloc și la sfârșit. Sunt eufonice, strălucesc de imagini frumoase, au și ele un ton elegiac și rima încrucișată. Cele mai multe sunt rondeluri de alean. Metafora și personificarea sunt cel mai des folosite figuri de stil: „Frunzele în triluri zboară/ Vântul tânguie-n pustiu” (Rondel arămiu). Poeta a dedicat rondeluri: speranței, libertății, credinței, iernii, toamnei, iubirii, poetului
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1463420086.html [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
mărginiri de sens, ivesc, iată, retorici aforistice, splendide prin profunzimea conceptului transfigurat artistic. "trei puncte trei puncte trei puncte fleacuri prind curaj pentru viață nicio filozofie fără margini îți zic nu-i adâncă" Fleacuri Am ales ca încheiere o poezie elegiacă, poate că intuiesc în ea mesajul întregului volum, o ars poetica explicând metaforic însuși imboldul scrierii acestui volum de versuri eclatante, ca pe o nevoie de a lumina prezentul, ca pe o alegere personală de a păstra idei, trăiri, sentimente
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1429074255.html [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
sine(1983), Atingerea umbrei(2000), Prefăcuta liniște(2003), Umbletul îndoielilor(2005) și Izgonirea din iad ,apărut în 2008 , la Editura EuroPress,volum de poeme pe care îl vom comenta în prezenta cronică, unde poetul se lasă bântuit de un freamăt elegiac.Poemele sale desfășoară superbe proiecții ale reveriei, în care fragmentele de realitate stau alături de reprezentările fantaste.Observația și disertația ,în poemele scrise în vers liber, fuzionează în discursul elastic și proteic, amintirea trecutului asaltează prezentul imaginației:” Se făcea că am
IZGONIREA DIN IAD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Izgonirea_din_iad.html [Corola-blog/BlogPost/356957_a_358286]
-
de teme romantice, dintre care - indubitabil - cea mai puternică și mai evidentă dintre ele este iubirea. Acestei iubiri, cu multiplele sale valențe, i se subordonează o multitudine de motive romantice, florale, picturale, în structuri lirice pastelate, împrumutând pe alocuri rezonanțe elegiace. Apar astfel: magnoliile, mălinul, floarea de tei, nectarul florilor, lacrimile, frunzele arămii, toamna, primăvara, cântecul. Și toate acestea, ca motivație a vieții, convertind cu determinare fapta în vis, trăirea în ideal, întunericul în lumina pură a astrelor: „Răvășită mă-ntorc
PLEDOARIE PENTRU MULTIPLELE FUNCŢII ALE IUBIRII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_pledoarie_pentru_multiplele_functii_ale_iu_gheorghe_stroia_1327657695.html [Corola-blog/BlogPost/340595_a_341924]
-
timpul devenind avid - nu mai este acea părticică extrem de mică a unei clipe - un remediu suveran al tuturor lucrurilor din jurul său. Poesisul lui Mugurel Pușcaș devine o mărturisire de credință literară, versul său reface ceea ce timpul se străduie să șteargă. ,, Elegiac cu măsură, nostalgic fără ostentație, patetic cu evlavie, versul lui Mugurel Pușcaș vine din retorica poetică a lui Goga, în poemele sale religioase coborând ,,în dimineața poeților” (Eugen Simion), „într-un elan lipsit de complexe și detașat de mode poetice
CATARGE PESTE TIMP de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1484507056.html [Corola-blog/BlogPost/374191_a_375520]