458 matches
-
și dirijată de Yorgos Niarhos, iar în piesă au jucat alături de Anna încă 60 de actori printre care Leonidas Kakouris, Aias Manthopoulos, Katerina Dadaskalou, Elena Tirea, Stavros Giagoulis, Mihalis Anthis, Zoi Nalpandi, Elpia Braoudaki, Panos Metaxopoulos, Stelios Nikolaidis, Niki Palikaraki, Eleni Georgy și Alberto Eskenazi. Spectacolul, primit apreciativ de majoritatea criticilor, a fost difuzat de postul de televiziune Mega Channel un an mai târziu. Coloana sonoră a fost inclusă pe un album care a fost listat ulterior. Către finalul anului 2002
Anna Vissi () [Corola-website/Science/303326_a_304655]
-
Pe lângă instituții, politică, democrație, educație și spirit civic, Grecia antică a lăsat moștenire Romei și, mai apoi, Europei moderne o știință cutezătoare și o cultură strălucitoare. Ambele aveau ca element central al preocupărilor cunoașterea și slăvirea omului, în conformitate cu idealurile umanismului elen; ambele se raportau direct la progresul gândirii abstracte și speculative (încurajată de inventarea unui alfabet propriu în secolul VII î.Hr.). Gândirea științifică a grecilor s-a cristalizat în secolele VII - VI î.Hr., detașându-se, treptat, de cea religioasă. Spiritul lor
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
Pegasus, Gorgona Medusa; în aceeași manieră, Marduk, erou babilonean, ucide monstrul feminin Tiamat, zeița Sigiliului. Numele lui Perseu ar trebui să exprime "distrugerea"; cu toate că profesorul Kerenyi sugerase că Perseu ar fi o figură arhetipala a Morții, acesta ar fi reprezentat elenii care invadaseră Grecia și Asia Mică la începutul mileniului ÎI înainte de Hr, provocând astfel puterea zeitei-treimii. Pegasus a fost considerat sacru datorită urmelor de copite lăsate în urmă ceremoniilor de invocare a ploii și instaurării regilor sacri; aripile sale erau
Medusa () [Corola-website/Science/300151_a_301480]
-
of Greek Religion) că însăși Medusa era o zeița, ascunzandu-si chipul în spatele unei măști profilactice de Gorgona: un chip îngrozitor menit să înlăture orice profan care dorea să aibă acces la Misterele ei. Perseu o decapitează: asta însemnând că elenii copleșesc altarele sfinte ale zeiței, le privează pe preotese de măștile lor de Gorgone și le capturează caii sacri - reprezentare timpurie a unui cap de Gorgona și corpul unui armăsar a fost găsită în Boetia. Belerefon, dublura lui Perseu, ucide
Medusa () [Corola-website/Science/300151_a_301480]
-
sfinte ale zeiței, le privează pe preotese de măștile lor de Gorgone și le capturează caii sacri - reprezentare timpurie a unui cap de Gorgona și corpul unui armăsar a fost găsită în Boetia. Belerefon, dublura lui Perseu, ucide Himera Liciana: elenii anulează calendarul Medusan, și îl înlocuiesc cu un altul. Este posibil ca în cel de-al treilea secol înainte de Hristos s-a produs o ruptură istorică, asemănata cu o traumă sociologică, în cadrul acestui mit, în mare parte asemănat cu termenul
Medusa () [Corola-website/Science/300151_a_301480]
-
Bălcești, Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. Tatăl lui a murit în anul 1824. Nicolae Bălcescu avea doi frați: Costache și Barbu, precum și două surori: Sevasta și Marghioala. Într-un alt document se mai pomenește și de o altă soră: Eleni. Studiază la Colegiul Sfântul Sava, începând cu 1832, fiind pasionat de istorie, avându-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, între alții, pe Ion Heliade Rădulescu. La 19 ani intră în armată, iar în 1840 participă, alături de Eftimie Murgu
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]
-
de ani), celelalte orașe din Decapolis au fost fondate, unele în timpul dominației ptolemeice a regiunii, alte sub conducerea Imperiului Seleucid. În regiune au interacționat două culturi: cultura greacă și cultura semitică locală. Fiecare împrumutând celeilate diverse valori materiale și spirituale, elenii au adoptat unii zei fenicieni și nabatieni, în timp ce "Zeus" a devenit și stăpânul zeilor locali. De asemenea, grecii au fost șocați de practica semitică a circumciziei. Zona Decapolisului se distingea de împrejurimi, datorită culturii greco-semitice. Epoca elenistică se sfârșește odată cu
Decapolis () [Corola-website/Science/326912_a_328241]
-
set timpuriu de practici care îngloba elementele chimiei, metalurgiei, astrologiei, astronomiei, misticismului și medicinii; obiectul principal al alchimiei era considerat a fi transfigurarea materialelor în aur. Alternativ, "al-kīmīă" poate derivă din χημεία, însemnând "făurit împreună". Termenul arabic este derivat din elenul "χημία" sau "χημεία", ("chemia"), care desemna "artă făuririi aurului și argintului". Totodată, termenul poate fi considerat că provenind de la cuvântul ""chumeia", care desemna artă extragerii sucurilor sau infuziilor din plante, precum și prepararea medicamentelor și tincturilor din plante. În limba greacă
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
recăpătat independența sub conducerea regelui Alexandru I (495-450 î.Hr.). Până la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr., regatul ocupa o regiune care corespunde cu oarecare aproximație cu Macedonia din Grecia zilelor noastre. Macedonia a căpătat un caracter elenistic din ce în ce mai pronuntat, deși elenii din acele timpuri îi considerau pe macedoneni sălbatici și barbari. Un stat macedonean unificat a fost edificat de regele Amyntas al III-lea (circa 393-370 î.Hr.), deși se mai păstrau contraste evidente între ținuturile de câmpie bogate în turme de
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
de potențialul trupelor de parașutiști și au început crearea propriilor divizii aeropurtate. Trupele aliate au fost cantonate în Creta după declanșarea invaziei italiene în Grecia pe 28 octombrie 1940. Deși atacul inițial al italienilor a fost respins cu succes de eleni, atacul declanșat de germani a dus la ocuparea Greciei și evacuarea corpului expediționar aliat din Grecia continentală. Evacuarea a fost făcută cu ajutorul navelor Royal Navy, o parte a soldaților fiind transportați în Creta, pentru întărirea garnizoanei de aici. Controlul asupra
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
Etienne”, fabricate la începutul secolului, și alte vreo 40 de puști mitralieră, de tipuri foarte variate. Numeroase dintre armele demodate ale grecilor mai aveau doar aproximativ 30 de cartușe fiecare. Britanicii nu dispuneau de stocuri de muniție de calibrele necesare elenilor. Criza de muniție a dus și la repartizarea luptătorilor în teren: soldații care dispuneau de muniție puțină au fost plasați în sectorul estic al insulei, unde atacul germanilor era mai puțin probabil. În luptă, grecii au suplinit lipsa de muniție
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
defensive puternice, aliații fiind nevoiți să ducă lupte grele pentru eliminarea acestor pungi de rezistență. Forțele poliției din insulă, sprijiniți de cadeți și de voluntarii civili, au urmărit un detașament de parașutiști germani aterizați la Kastelli. Regimentul al 8-lea elen și elemente ale forțelor din insulă au dus lupte pentru eliminarea Batalionului de recunoaștere al 95-lea la Kolimbari și Paleochora, zona fiind importantă deoarece aici era așteptată debarcarea forțele de sprijin aliate. Un al doilea val german de invazie
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
în Peloponez. Cu toate acestea, grecii au luptat cu deosebită abnegație. Dacă la începutul atacului germanii au reușit să străpungă linia defensivă de la Heraklion, cucerind garnizoana grecilor și docurile portului, ei au fost respinși în cele din urmă de contraatacurile elenilor. Mai multe unități germane au luat ostatici din rândurile populației civile pentru ai folosi ca „scuturi umane”. Germanii au lansat manifeste prin care cereau capitularea imediată și amenințau cu represalii dure. A doua zi, Heraklion a fost bombardat puternic, iar
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
pozițiilor aliate de la Kastelli, batalionul al 95-lea de geniști germani au atacat orașul. Aceste atacuri aeriene au facilitat evadarea parașutiștilor germani capturați de aliați pe 20 mai. Parașutiștii eliberați au ucis mai mulți ofițeri neozeelandezi de la comanda Regimentului I elen. În ciuda acestei pierderi, luptătorii greci au opus o rezistență îndârjită, dar în condițiile în care dispuneau de doar 600 de puști și doar câte mii de cartușe pentru un efectiv de 1.000 de soldați, grecii au cedat în cele
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
în condițiile în care dispuneau de doar 600 de puști și doar câte mii de cartușe pentru un efectiv de 1.000 de soldați, grecii au cedat în cele din urmă în fața atacurilor germanilor. Luptele germanilor cu resturile Regimentului I elen au mai continuat în regiunea Kastelli până pe 26 mai, împiedicându-i pe germani să-și asigure controlul ferm asupra portului, necesar pentru aprovizionare și aducerea de unități de rezervă. În această zi, germanii au reușit să obțină controlul total asupra
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
și evacuarea camarazilor lor. Ei au fost cu toții luați prizonieri, răniți sau uciși. Orașele Irakleio și Rethymno au fost cucerite în zilele imediat următoare. Insula Creta a fost cucerită în totalitate de germani până pe 1 iunie. Regimentul al 8-lea elen a luat poziții defensive în jurul satului Alikianos, urmând să asigure rutele aliate de retragere. Satul Alikianos, aflate în așa zisă „Prison Valley”, avea o mare importanță strategică și a fost unul dintre principalele obiective atacate de germani încă din prima
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
de-a lungul câtorva secole. Venetii și Apulii, probabil cu rădăcini ilirice (originea venetilor este controversată) ocupau spațiul actual al provinciei Veneto și Apulia. Trăiau în Galia Cisalpină și populații ca liguri și reti. În vremurile istorice se înregistrează oprirea elenilor (vorbitori de limbă indo-europeană ) și a punicilor, dominând toată forța de muncă din Galia Cisalpină, în afara regiunilor locuite de veneti. Galii vin în contact cu ligurii determinându-le indoeuropenizarea culturală și etnică. Înainte de sosirea lor, etruscii (probabil ajunși în peninsulă
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
fost singura rudă (împreună cu soția lui Aspasía) prezentă la înmormântare. Pentru familia regală a Greciei, domnia lui Alexandru I nu a fost niciodată pe deplin legitimă. În cimitirul regal, în timp ce mormintele altor conducători ai dinastiei sunt inscripționate cu "rege al elenilor, prinț al Danemarcei", se spune că pe mormântul tânărului rege scrie "Alexandru, fiul regelui elenilor, prinț al Danemarcei. El a domnit în locul tatălui său din 14 iunie 1917 la 25 octombrie 1920". Potrivit surorii favorite a monarhului, regina Elena a
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]
-
domnia lui Alexandru I nu a fost niciodată pe deplin legitimă. În cimitirul regal, în timp ce mormintele altor conducători ai dinastiei sunt inscripționate cu "rege al elenilor, prinț al Danemarcei", se spune că pe mormântul tânărului rege scrie "Alexandru, fiul regelui elenilor, prinț al Danemarcei. El a domnit în locul tatălui său din 14 iunie 1917 la 25 octombrie 1920". Potrivit surorii favorite a monarhului, regina Elena a României, acest sentiment de ilegitimitate ar fi fost larg împărtășit de către regele însuși, ceea ce explică
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]
-
(, "Geórgios Βʹ, Vasiléfs ton Ellínon"; n. 19 iulie 1890, Tatoi — d. 1 aprilie 1947, Atena) a fost fiul cel mai mare al Regelui Constantin I al Greciei și al prințesei Sofia de Prusia, fiind suveranul elenilor între anii 1922 - 1924, precum și între 1935 - 1947. George s-a născut la Tatoi, o localitate din apropierea Atenei, unde familia regală elenă își avea reședința. A fost strănepotul reginei Victoria și al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei și
George al II-lea al Greciei () [Corola-website/Science/308257_a_309586]
-
turce au fost numite și „Războiul din Cilicia” (în franceză La guerre en Cilicie), sau „Frontul Sudic” (în turcă Güney Cephesi). Aliații occidentali, în particular premierul britanic David Lloyd George, promiseseră Greciei câștiguri teritoriale importante în dauna Imperiului Otoman, dacă elenii ar fi intrat în război de partea Atantei. Grecii ar fi urmat să primească Tracia Răsăriteană, insulele Imbros (Gökçeada) și Tenedos (Bozcaada), regiuni din Anatolia apuseană din jurul orașului İzmir. În mai 1917, după plecarea în exil a regelui Constantin I
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
la Selia lânga Veria, și parțial la Băiasa (Vovousa) și Perivoli. Aromâni cu simțământe filoromâne mai există, deși în minoritate, în multe alte localități, dar majoritatea dintre aceștia trăiește astăzi în România sau în diaspora. În Grecia băștinașii bulgarii denumiți eleni slavofoni și albanezii - eleni albanofoni sau arvaniți nu sunt recunoscuți ca minorități naționale. În Grecia doar cei ce descind din vechii eleni sunt recunoscuți ca băștinași. Majoritatea acestora sunt grecii propriu-ziși, dar și aromânii filo-eleni sunt considerați băștinași și membri
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
și parțial la Băiasa (Vovousa) și Perivoli. Aromâni cu simțământe filoromâne mai există, deși în minoritate, în multe alte localități, dar majoritatea dintre aceștia trăiește astăzi în România sau în diaspora. În Grecia băștinașii bulgarii denumiți eleni slavofoni și albanezii - eleni albanofoni sau arvaniți nu sunt recunoscuți ca minorități naționale. În Grecia doar cei ce descind din vechii eleni sunt recunoscuți ca băștinași. Majoritatea acestora sunt grecii propriu-ziși, dar și aromânii filo-eleni sunt considerați băștinași și membri ai națiunii, ca "greci
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
alte localități, dar majoritatea dintre aceștia trăiește astăzi în România sau în diaspora. În Grecia băștinașii bulgarii denumiți eleni slavofoni și albanezii - eleni albanofoni sau arvaniți nu sunt recunoscuți ca minorități naționale. În Grecia doar cei ce descind din vechii eleni sunt recunoscuți ca băștinași. Majoritatea acestora sunt grecii propriu-ziși, dar și aromânii filo-eleni sunt considerați băștinași și membri ai națiunii, ca "greci vorbitori de limbă neolatină" sau chiar "vorbitori ai unui idiom grecesc" (fabricând o istorie antică și o lingvistică
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
el fiind înlocuit ulterior de mai tânărul Nick Balamaci, un aromân născut în Statele Unite, căruia i s-a reproșat temporar o atitudine fățiș conciliatoare pro-greacă reflectată în tonul editorialelor publicate în buletinul societății. Societatea Fărșărotul se află în vizorul diplomaților eleni de la Ambasada Greciei la Washington D.C., care tradițional monitorizează activitatea diasporei aromâne, deseori acuzată de activități așa zise antielene. În Franța, unii aromâni sunt grupați sub egida asociației 'Tră Armănami' de la Paris, condusă de omul de afaceri și absolvent al
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]