102 matches
-
alge putrede răzbătînd pînă aici odată cu primele arome ale primăverii, cineva mirîndu-se de labilitatea culorilor mării, iată un univers care mi-ar ajunge pentru toată viața. Nu am ce face cu un adevăr străin de acest țărm, iar melancoliile mele elenice sînt numai un stil de a mă apropia de lucrurile din jur și de a le iubi. În fond, de ce să mă mire că am neapărata nevoie să mă simt Înconjurat de lucruri familiare ca să mă pot referi la fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ininteligibile În care se amestecau un nechezat de cal și un behăit de berbec. PÎnă la urmă Sylla i-a dat drumul tulburat. Dacă toate aceste lucruri contradictorii sînt adevărate, Ortega y Gasset se grăbea acceptînd ideea că tot sîngele elenic curat rămas astăzi În lume ar Încăpea Într-un pahar de vin. Din fericire, grecii ne-au sugerat că Ariadna așteaptă la intrarea fiecărui labirint. Chiar și al unuia alcătuit numai din nisip, vînt și o ploaie care a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
doar pentru a clădi cu ele altceva decît a fost edificiul inițial. Ar trebui să mă refer iar la iluzia neoclasică de a recupera Elada. Și la faptul că singurii care au făcut, Într-adevăr, să strălucească din nou soarele elenic, au fost cei care au vorbit despre apusul său ineluctabil. Dar vreau să spun altceva; că riscul de a se Înșela neînțelegînd la timp o noutate le apare unora azi infinit mai grav decît acela de a linguși o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
parte de pielea leului din Nemeea și ținînd În mînă merele din grădina Hesperidelor cum Îl Înfățișează cea mai frumoasă dintre statuile sale datorată atenianului Glycon și descoperită În Cinquecento la Roma. El Încarnează un principiu de ordine al lumii elenice. Tot ce e urît pentru gîndirea greacă e pentru el monstruos. Tot ce e irațional e demn de dispreț. Tot ce e accidental trebuie suprimat. Acest bastard divin are ferocitatea purității. El e la fel de intolerant ca și Platon În Republica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Înfrîngere, debarece sînt Întotdeauna mai ușor de construit edenurile fictive decît micile fericiri reale. Și dacă mă reîntorc printre marmurile grecești o fac fără să uit Întrebările pe care această mare mi le-a pus În locul sfinxului... Marmura din paradisul elenic a zăcut În promiscuitate laolaltă cu șopîrlele și cu stafiile zeilor defuncți... istoria au șters-o parca ploile și a supraviețuit numai un alb neîntinat, străin de tot ce s-a petrecut În preajmă... am uitat cine erau judecătorii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
oile de pe pietroasele pășuni din Latium, se alegea lâna bună ce venea de la Canosa, în Puglia. Mai târziu apăruse lâna moale de la Miletus, în Jonia, cașmirul acelei epoci. Mulți fuseseră scandalizați de prețuri. Însă tânărul Împărat gustase din rafinamentul vestimentar elenic, siriac și egiptean. Apoi, în casa Mașterei și în vila de la Capri, suferise din cauza unei amare și meschine dependențe economice, până la cele mai mici cheltuieli legate de îmbrăcăminte. Astfel, în palatele imperiale își făcură repede apariția - și fură primite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ferenczi și, Înaintea lor, Otto Weininger În incendiarul Sex și caracter (1903). Dar nu cauzele homosexualității (neelucidate Încă științific) ne interesează. Ci felul În care dandy-i desfășoară o strategie seductivă În relația cu aleșii inimii lor, bărbații. Pederast, uranist, elenic, invertit, achrian, bardache, bougre, puserant, giton, gai sau gay - iată doar câteva substantive care Îi numesc pe homosexuali. Ele pot deveni ușor, adjectivate, atribute ale multor dandy 1. Un nou catalog, o nouă paradare a dandy-lor invertiți ar da la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lângă fântâna de apă binecuvântată, în locul zeului detronat de la Sf. Dasius, la Durostorum, la Sf. Vasile și Trifon, în orașele dalmațiene. În ceea ce privește întinderea creștinismului în sud-estul și estul Europei este cert că ea a trebuit să se folosească de unitatea elenică în jurul Mării Negre. Și în această privință, răspândirea noii credințe, rolul cetăților grecești a fost mare ca exemplu, doar prin Marsilia a pătruns creștinismul în Galia. Prin urmare, tot creștinismul balcanic, înainte de Constantin (306-337), va fi legat de coastele Mării Negre, de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cumanii poartă acoperăminte sau căciuli românești. Dar Iorga spune: ideea că găgăuții ar fi cumani nu este verosimilă, numele acestor creștini de limbă turcească, tipul lor fizic nu este cel al rasei turanice, ci avem a face cu numerosul element elenic de pe marginea Mării Negre, care n-a putut dispărea.24 Despre populațiile turce, pecenegi, uzi, cumani, instalate la noi, P. P. Panaitescu ne dă unele amănunte: iarna locuiau în regiunile joase, aproape de mare, iar vara în pășunile de stepă, nu aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
naște copilul, este nobilă, de obicei regală, a doua, în care este primit, este modestă și decăzută, în funcție de împrejurările la care se referă interpretarea"493. Și totuși, acest scenariu atît de tipic cunoaște două excepții: Oedip și Moise. Conform tradiției elenice, abandonat de părinții săi regali, Oedip este cules tot de un cuplu regal. Toate episoadele vieții sale tragice incestul cu mama, surghiunirea copiilor săi se desfășoară în cercul aurit al semizeilor. Or, această identitate dintre cele două familii îl lipsește
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nostru este adânc înrădăcinată credința în fatalitate, ca de altfel, la toate popoarele din Peninsula Balcanică. Expresiile "așa i-a fost scris", "așa i-a fost să fie" se apropie de fatalismul oriental, dar concepția despre Ursitoare poartă amprenta Destinului elenic (putere oarbă, surdă, inexorabilă).în basmul românesc, ca și în unele versiuni paralele, elementul creștin s-a suprapus și a fost asimilat. Capitolele din Studii folclorice (Ielele sau Zânele Rele, Zilele Babei și Legenda Dochiei) sunt tot atâtea exemple de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
rîndu-i în destinul hangiului prin chiar numele ce i-a fost predestinat: purtător al crucii, conform etimonului grecesc; ispititoarea eroină a nuvelei La hanul lui Mînjoală, cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă așa cum îi esențializează grațiile frumosul ei nume elenic; înstrăinarea omului într-o lume care nu-i mai aparține este sugerată magistral în Două loturi prin distanța semantică dintre toponim și antroponim: nenorocitele chivuțe își au bordeiul pe strada Emancipării iar Lefter Popescu își trăiește calvarul pe strada Pacienții
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Spațiul public rezultă din interlocutoriul cetățenilor care își desăvîrșesc libertatea prin participarea la problemele publice. După ce Hannah Arendt (Condition de l'homme moderne) a denunțat deteriorarea spațiului public, J. Habermas (1962) face o reconstrucție istorică a principiului publicității în formele elenică, feudală, burgheză și dezintegrarea sa în condițiile tehnicizării activității politice. "Asigurarea asentimentului plebiscitar al unui public vasalizat "este obiectivul publicității manipulate care dezvăluie comunicarea în cadrul spectacolului. "Eliberarea comunicării înseamnă discuția publică lipsită de piedici și ferită de dominație". Habermas (1981
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
că principatele danubiene române sunt moștenitoarele de jure și de facto ale romanității bizantine. Cele patru elemente definitorii ale Bizanțului, "ca un complex de instituții, ca sistem politic, ca formație religioasă, ca tip de civilizație", și anume: i) moștenirea intelectuală elenică; ii) dreptul roman; iii) religia ortodoxă; și iv) arta bizantină, s-au perpetuat în istorie, după căderea Constantinopolului în 1453, prin încorporarea acestora în statele române (Iorga, 1972, p. 3). Acestea au devenit, astfel, depozitarele romanității bizantine, o teză a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
manierismul modern și strămoșul lui îndepărtat, asianismul antic (1963). Unele studii, interdisciplinare, țin deopotrivă de istoria artei și de cea a literaturii. I. I. Russu repune în discuție natura și originea Sirenelor în literatura, mitologia și arta plastică a lumii elenice (1962), Mihai Nasta e prezent cu Tiparele percepției și problema expresiei în tradiția elenică (1979), Stella Petecel punctează câteva ecouri literare ale plasticii agonistice grecești (1979). Dintre filosofii antici, cel mai comentat este Aristotel. Constantin Noica semnează articolele Aristotelismul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
de istoria artei și de cea a literaturii. I. I. Russu repune în discuție natura și originea Sirenelor în literatura, mitologia și arta plastică a lumii elenice (1962), Mihai Nasta e prezent cu Tiparele percepției și problema expresiei în tradiția elenică (1979), Stella Petecel punctează câteva ecouri literare ale plasticii agonistice grecești (1979). Dintre filosofii antici, cel mai comentat este Aristotel. Constantin Noica semnează articolele Aristotelismul în Principatele Române în sec. XVII-XVIII (1967) și În marginea unei noi ediții a „Topicelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
fost redactată în limba greacă, pentru că, inițial, nucleul primelor comunități creștine era constituit din elemente etnice orientale. În primele două-trei veacuri, „comunitățile italice, galeze și africane s-au recrutat, în mare parte, dintre orientali, care, fie că erau de origine elenică, fie că veneau din interiorul Asiei Mici, a Egiptului sau a Siriei, vorbeau și grecește”. Istoricii literaturii creștine precizează că, în Apus, literatura canonică zisă-apostolică a circulat inițial în limba greacă, limba vorbită curent de clerul învățat al Romei în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
i se contestă În Italia rolul de capitală, În pofida trecutului său imperial (dată fiind asocierea sa cu zona meridională, mai puțin dezvoltată În peninsulă), Atena, În schimb, Își păstrează un atare rol, deși ea nu a controlat niciodată Întregul teritoriu elenic. Pe de altă parte, trecutul imperial este revendicat În scopuri iredentiste În Italia lui Mussolini, dar și În Grecia regimului coloneilor, dintre 1967 și 1974, cu reînvierea ,,marii idei” a eliberării de sub turci a ,,Noii Rome” (Constantinopolul), capitală a ortodoxiei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Academia Imperială de Științe din Sankt Petersburg, Societatea Imperială Arheologică din Sankt Petersburg, Societatea Jagellonică din Cracovia, Societatea de Lingvistică din Paris, Academia Regală din Belgrad, Societatea Academică din Sofia, Academia din New York, Societatea Neolingvistică Americană din Baltimore, Syllogul Filologic Elenic din Constantinopol etc.), ca și cristalizarea, în timp, a unei întregi pleiade de discipoli care se raportează la noile direcții de cercetare deschise de Hasdeu, au determinat (după o primă respingere a candidaturii sale în 1869), alegerea sa ca membru
Bodan Petriceicu Hasdeu. Repere ale unei biografii ilustre by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83576_a_84901]
-
mai mici sau mai mari, sugerând o reprezentare a unei mări (mame) protectoare, matrice primordială. Uneori, denumirea scoate în evidență o asociere a spațiului cu rolul dominant al unui popor care îl folosește: pentru istoricul grec Tucidide, aceasta este "marea elenică", pentru romani, mare nostrum ("marea noastră": Mediterana romană). O viziune menită să justifice politica de cuceriri neîncetate, întrucât, "înainte de a fi artizana pax romana, [Roma] a inspirat războiul continuu"40 (fiind calificată pentru aceasta drept Prusia Antichității). În ceea ce privește numele propriu
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
la curțile regale, uneori. În secolele VIII - XIII, în Spania și Portugalia funcționează medici evrei. Unii din ei traduc opere medicale utilizate curent sau folosite la cursuri. Prin natura profesiei, medicii circulă chemați sau în căutare de pacienți. întâlnirea lumii elenice cu cea arabă și creștinismul (cu misiunea lui răspândindu-se peste tot), a stimulat circulația ideilor, a secretelor, a succeselor. La toate curțile domnitoare sunt medici. Regii, împărații, guvernatorii nu vor să moară. Tronul e strălucitor și lumea supusă. Medicii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
influențat) de greci. Autoarele vehiculează și sistematizează o vastă informație, de la apariția scrisului până la constituirea și impunerea formelor de expresie ce stau la baza literaturii europene, punând totodată în evidență răspândirea și diversitatea lor în numeroasele centre contaminate de geniul elenic. Lucrare de comparatistică, Poezia latină în lumina influențelor grecești. Prelegeri de topologie comparată (1976) tratează, cu excepția poeziei dramatice, care ar fi necesitat un spațiu adecvat, principalele genuri dezvoltate de romani, în descendența literaturii eline - epopeea eroică, bucolica, poezia didactică, satura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
lor cu pământul fertil. Dar mai mult și mai bine decât În timpul aloelor, universul feminin Își află dimensiunea privilegiată În thesmophorii, sărbătoare de la care bărbații erau excluși cu strictețe; cu siguranță această sărbătoare era cea mai răspândită În Întreaga lume elenică. Legate și ele de fertilitatea pământului prin sacrificiul purceilor, aruncați mai Întâi În mègara În cinstea Demetrei și Corei, iar apoi scoși În anul următor, putreziți, ca să fie puși pe altare cu scopul de a obține o recoltă bună, thesmophoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
putea, evident, să fie valabil și pentru epoca arhaică și religia ei. Către sfârșitul anilor ’20, Franz Altheim, controversatul istoric al școlii istorico-religioniste de la Frankfurt, formulase o sinteză a religiei romane (Altheim, 1930; 1931; 1938). El se baza pe teologia elenică a maestrului său Walter F. Otto și folosea În special cercetările făcute despre mormintele italice (F. v. Duhn), numele proprii latinești (Wilhelm Schulze) și cuvintele etrusce din latină (Paul Kretzschmer). Reunind rezultatele obținute În domeniul lingvistic și arheologic și cunoștințele filologice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o amplă pătrundere În Orient a unei facies religioase grecești, care, În parte suprapunându-se peste cea locală și În parte conviețuind cu ea, conferă vieții religioase din marile orașe orientale, atât noi cât și Întemeiate din vechime, o amprentă elenică mai mult sau mai puțin pregnantă, dar, În orice caz, decisivă. La stabilirea acestei situații contribuie o serie de elemente. Pe de o parte, orientalii care, din diferite motive, se mută În Grecia, În Italia și În alte regiuni apusene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]