255 matches
-
și culturi europene presupune evidențierea capacităților sale de sinteză dogmatică și ritualică între catolici, ortodocși, protestanți, neoprotestanți, dar nu ca o realizare definitivă, cum preconiza Hegel să se întâmple cu statul prusac și cultura germană în secolul al XIX-lea. Elenismul a favorizat cizelarea și rafinarea creștinismului "primitiv", cu multe peceți iudaice, printre care "mesianismul" Dumnezeului unic care și-a trimis pe fiul său Hristos să-i mântuiască pe oameni de păcatul originar al folosirii fructelor cunoașterii, prin dragostea pentru Hristos
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de protejarea Germaniei de o catastrofă similară prin care a traversat Franța în timpul dictaturii iacobine. A scris "Istoria perioadei revoluției", studiind arhivele din Paris și a prezentat revoluția ca un dezastru pentru masele populare. Johann Gustav Droysen a scris "Istoria elenismului" și "Istoria politicii Prusiei", relevând eforturile familiei Hohenzollern pentru a realiza unitatea Germaniei. În Franța, problema cea mai dezbătută a fost cea socială, toți istoricii scriind despre istoria revoluției franceze. Jules Michelet (1798-1874), profesor la College de France și la
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
epirotică care i se va ceda Greciei aceasta va afla în macedoromâni folositoare elemente de cultură și, dacă-i va trata cu bunăvoință, poate și buni cetățeni. În orice caz nu trebuie să se uite în Pireu cât de mult elenismul a avut a mulțumi patriotismului macedoromânilor în timpul războiului de eliberare, cât de mari merite și-au câștigat în acel timp chiar numai o singură familie macedoromână. Românul Sina înființă comunitatea greacă din Viena și făcu colecte pentru insurecțiunea grecească, lucru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
regatului i-a dat corespondentului ocazie de-a vorbi despre maximele nefaste a administrației grecești, cu totul asemănătoare regulelor de guvernământ demagogic de la noi. Dacă administrația nu se va regenera și reforma nu va putea fi nici vorbă de viitorul elenismului în Peninsula Balcanică, chiar dacă regatul ar anexa, fără sacrificii proprii și fără război, Tessalia și Epirul ca dar al puterilor, ba de și-ar apropria mai târziu insulele Mării Egeice și părți din Macedonia și Tracia. Partidul care domnește ia
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Dacă o aseminea părere e justă sau nu e o altă cestiune, pe care vom lămuri - o mai la vale. D. admiral Jurien de la Graviere încheie cartea sa cea mai nouă "La situation du Levant", cu dorința de a vedea elenismul în Turcia opuindu - se panslavismului. După d-sa rezultatul cel mai însemnat al revoluției grecești din 1821 n-au fost crearea micului regat grecesc, ci transformarea Turciei. Între cele 12 milioane de creștini autorul crede că neamul lui Kyrios Pappadakys
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
3, unii fiind asimilați, alții mutându-se în zone cu vad comercial. Un nou puseu al elementului grec se înregistrează în a doua jumătate a secolului XIX, după Tratatul de la Paris (1856). Dacă în epoca fanariotă asistăm la asimilarea de către elenism a unor elemente românești, mai receptive, în a doua jumătate de veac XIX, procesul se desfășoară în sens invers. Nu doar cultura română, aflată în plin proces de renaștere, nu doar mediul social imediat influențează naturalizarea grecilor, ci și condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
veniți, atrași de posibilitățile economice oferite de România, considerăm că românizarea devenea în unele cazuri aproape totală și efectivă în două-trei generații după Unire, când erau întrunite condițiile necesare acestui proces 5. Apariția statului grec, după 1830, conduce la topirea elenismului ca formă culturală în Răsăritul european, fapt pentru care N. Iorga afirma: „Creațiunea Elladei moderne a făcut din el o formă politică și, îndată, extensiunea lui a încetat. El s-a definit, dar s-a împuținat“6. Savantul a surprins
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o formă politică și, îndată, extensiunea lui a încetat. El s-a definit, dar s-a împuținat“6. Savantul a surprins esența fenomenului, iar cercetările ulterioare ale Corneliei Papacostea-Danielopolu au arătat că abia după 1860 cultura greacă (sau, altfel spus, elenismul cultural) devine periferică în ansamblul manifestărilor culturii autohtone. Pe de altă parte, după 1830, susține pe bună dreptate Georges Tolias, apar noi dimensiuni ale elenismului, când emergența Greciei pe scena diplomatică induce noi stări de spirit în opinia publică europeană
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ulterioare ale Corneliei Papacostea-Danielopolu au arătat că abia după 1860 cultura greacă (sau, altfel spus, elenismul cultural) devine periferică în ansamblul manifestărilor culturii autohtone. Pe de altă parte, după 1830, susține pe bună dreptate Georges Tolias, apar noi dimensiuni ale elenismului, când emergența Greciei pe scena diplomatică induce noi stări de spirit în opinia publică europeană sau revitalizează altele mai vechi 7. Cărturarii români participă, chiar și după 1821, la mișcarea de renaștere a elenismului, contribuind totodată și la dezvoltarea culturii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Georges Tolias, apar noi dimensiuni ale elenismului, când emergența Greciei pe scena diplomatică induce noi stări de spirit în opinia publică europeană sau revitalizează altele mai vechi 7. Cărturarii români participă, chiar și după 1821, la mișcarea de renaștere a elenismului, contribuind totodată și la dezvoltarea culturii române, fără conștiința rivalității, cel puțin într-o primă fază. Paul Cornea nota că la începuturile modernității nu exista ostilitate pe planul culturii împotriva grecismului, iar afirmarea personalității naționale românești se produce - cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Cuza, Vasile Alecsandri, Panait Radu, Mihai Negulici, pe întreaga perioadă a studiilor 14. Întorși în țară, unii dintre studenții, ce au intrat în contact cu medii grecești sau filogrecești, traduc din operele cărturarilor greci și mențin o relație permanentă cu elenismul cultural, corespondând chiar cu eleniști de marcă 15. O anume chestiune lingvistică, lupta pentru limba vorbită, a intermediat un raport strâns de colaborare între elitele intelectuale ale românilor și grecilor. Nicolae Bănescu a publicat 16 extrase din corespondența dintre Neofit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de limbă greacă, preiau din cursurile ținute de profesorii lor greci și din textele eline doar acele elemente care se potriveau specificului național și care puteau impulsiona cultura română. Unii, cum este cazul lui Naum Râmniceanu, sunt chiar vehemenți la adresa elenismului în general și a fanariotismului în special 37, dar continuă a scrie în greacă și a preda limba și literatura elină, pe care le consideră drept un imens izvor de inspirație și un model demn de urmat în acei ani
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-a realizat o sinteză complexă între lumea greacă, lumea romană și orient care au dat ceea ce noi numim azi Imperiul Bizantin. Este vorba despre ,,o sinteză a tuturor elementelor politice, religioase, intelectuale ale lumii antice în declin: tradiție latină, elenism, creștinism, cultură orientală"150. Ovidiu Drîmba argumentează că timp de unsprezece secole, perioadă în care occidentul medieval se afla în decădere și dezagregare, ,,(...) Imperiul Bizantin și-a creat o monarhie absolută și o administrație puternic centralizată, a conservat tradițiile clasice
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
perfectă pentru a realiza sinteza despre care vorbim și această sinteză a fost realizată. Nicolae Iorga subliniază: ,,Sinteza sa (a imperiului Bizantin n.n.) este una dintre formele cele mai bogate ale vieții de ansamblu a umanității și anume: Roma politică, elenismul cultural și ortodoxia religioasă, dar este și continuarea persistentă a unui orientalism al cărui asiatism au vrut unii să-l ducă până în îndepărtata Chină"153. Contrar opiniei lui Spengler, considerăm că devenirea umană este pătrunsă de trăsături civilizaționale care se
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Hircan I și Aristobul I s-a fondat și comunitatea eseniană. Esenienii se deosebeau de farisei în mai multe privințe. Este important să menționăm că textele biblice erau percepute în mod diferit de către comunități diferite: cei care erau deschiși către elenism și cei care se opuneau elenismului; cei pentru care scrierile mozaice și cele homerice se situau pe același nivel; cei care socoteau scripturile drept sfinte; cei care înțelegeau tradiția orală drept o extensie a legii mozaice și cei care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a fondat și comunitatea eseniană. Esenienii se deosebeau de farisei în mai multe privințe. Este important să menționăm că textele biblice erau percepute în mod diferit de către comunități diferite: cei care erau deschiși către elenism și cei care se opuneau elenismului; cei pentru care scrierile mozaice și cele homerice se situau pe același nivel; cei care socoteau scripturile drept sfinte; cei care înțelegeau tradiția orală drept o extensie a legii mozaice și cei care nu luau în seamă legea orală; cei
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Tora scrisă, ne putem aștepta la un text mai complet, și întrucât saducheii nu făceau deosebirea dintre literatura canonică și cea noncanonică, fiind în mod clar dispuși unor influențe străine, ne putem aștepta ca textele să fi fost influențate de elenism în aceste cercuri. În urma preluării conducerii întregii comunități religioase iudaice de către farisei, ne putem aștepta la stabilirea unui anumit text în Ierusalim. Faptul că textul biblic folosit de către fariseii din Ierusalim se bucura de o anumită întâietate nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ai preciziei scribale 1. Ulterior, lumea elenistică a favorizat dezvoltarea unei clase independente de scribi care nu mai îndeplineau și slujba de preot. Activitatea scribilor din perioada elenistică se vede mai ales în imensa literatură care apare în acea vreme. Elenismul a adus cu sine secularizarea parțială a muncii scribului și, implicit, o scădere a prestigiului de care acesta se bucurase până atunci 2. Este limpede că în trecerea de la tradiția orală la cea scrisă, scribii au jucat un rol important
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
distrus în anul 128 templul de pe muntele Garizim, iar în anul 107, orașul Sichem. La baza acestor evenimente au stat atât tensiunile create prin alianțele încheiate de ambele părți cu ptolemeii și seleucizii, resentimentul evreilor față de acceptarea de către samariteni a elenismului lui Antioh al IV-lea Epifanes, ostilitățile dintre samariteni și evrei în comunitățile lor din diaspora Egiptului, în timpul lui Ptolemeu al VI-lea Filometor (180-145), cât și politica expansionistă a Macabeilor, în special a lui Ioan Hircan. Potrivit părerii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
turnanta secolelor și din timpul Republicii de la Weimar. Mai simplu spus, s-ar putea să descoperim că dorința secretă a școlii germane de istorie a religiilor a fost să pună În evidență originile orientale ale ideologiilor și instituțiilor Occidentului, prezentînd elenismul, iudaismul, gnosticismul și creștinismul ca pe niște produse tîrzii ale influenței orientale. Drept candidată la rolul de „sursă” În istoria ideilor Occidentului a fost aleasă cea mai neverosimilă, dar și cea mai puțin Înțeleasă dintre religii - și prin urmare, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unui accent mai puternic asupra elementelor filozofice din platonismul mijlociu, considerate drept componente primare ale gnosticismului 17. Atît Simone Pétrement, cît și Ugo Bianchi au văzut rădăcinile dualismului anticosmic În Grecia antică; pentru ei gnosticismul a devenit o consecință a elenismului, totuși nu În sensul celebrei formule a lui Adolf von Harnack, prin care gnosticismul era numit „eine akute Hellenisierung des Christentums”, o elenizare acută a creștinismului, ci mai degrabă În sens opus: o creștinare acută a elenismului 18. Evident, chestiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o consecință a elenismului, totuși nu În sensul celebrei formule a lui Adolf von Harnack, prin care gnosticismul era numit „eine akute Hellenisierung des Christentums”, o elenizare acută a creștinismului, ci mai degrabă În sens opus: o creștinare acută a elenismului 18. Evident, chestiunea relației dintre (pretinsul) gnosticism iranian timpuriu și creștinism, care a constituit o obsesie a școlii germane de religie și căreia i s-a dat un răspuns inechivoc de către Rudolf Bultmann (creștinismul este o variantă a gnosticismului), a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
referit la mai toate literaturile principale din Europa. Pentru relațiile cu cultura bizantină, neogreacă si balcanică în genere, menționăm lucrările unui mare savant, puțin cunoscut publicului larg, Demetrios Russo : Studii bizantino-romăne, București, 1907 ; Critica textelor și tehnica edițiilor, București, 1912 ; Elenismul în România, București, 1912, volumele postume Studii greco-române, 2 vol., București, 1939. Cf. de asemeni lucrările lui Al. Elian (de exemplu, Moldova și Bizanțul in sec. al XV-lea, în Cultura moldovenească. In timpul lui Ștefan cel Mare, București, 1964
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
-și supraviețuiască? Peisajul absent În multe culturi, nu există cuvânt pentru "peisaj" (mult timp strămoșii noștri au străbătut "ținuturi", nu peisaje). În multe culturi, nici pentru artă. Curios e că sunt aceleași. Pentru a rămâne în aria noastră de civilizație, elenismul, universul bizantin, latinitatea medievală. Arta, peisajul, țăranul: abia pierzându-le le descoperim. Au existat întotdeauna anatomii, dar nudul este recent. Au existat dintotdeauna munți, păduri și râuri în jurul așezărilor, ca și efigii, graffitti și pietre înălțate în mijlocul grupurilor sedentare. Dar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
înlocuiască definitiv simbolurile păgâne, Biserica luând o poziție oficială față de arta sacră prin Sinodul Quinisext (692). Prin elaborarea acelor trei importante canoane de reprezentare 382, sinodul a contribuit la reliefarea unui program propriu artei creștine, care îmbina formele estetice ale elenismului târziu cu valențele spirituale ale creștinismului bizantin. Când, în sfârșit, arta creștină părea să își fi regăsit propriul făgaș evolutiv, avea să se petreacă unul dintre cele mai importante evenimente ale artei bizantine iconoclasmul 383, mișcarea inițiată și condusă de
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]