232 matches
-
clasică și din umanismul bizantin îl apropie pe Ș. de orientarea din slavistică (reprezentată de Francis J. Thomson și Victor M. Zivov), potrivit căreia materialul literar slav ortodox premodern reflectă nu cultura bizantină, ci universul monasticismului bizantin - un fel de elenism vulgarizat -, refractar la cultura laică. Două dintre studiile sale dinainte de cel de-al doilea război mondial se referă la originea și circulația unui fragment din Leviticul românesc de la Bălgrad (1927) și la dezvoltarea vechii istoriografii românești (1939), cel din urmă
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
explorării. Pentru Z. ziaristica este o pasiune, dar, mai mult decât atât, înseamnă „o lume, o istorie, o mitologie”. SCRIERI: Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900 (în colaborare), București, 1979; ed. București-Chișinău, 2002. Ediții: B. Fundoianu, Iudaism și elenism, pref. edit., București, 1999 (în colaborare cu Leon Volovici). Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, O mare sinteză, CNT, 1979, 51; Z. Ornea, „Dicționarul literaturii române” - un eveniment cultural, „Era socialistă”, 1979, 24; Dicționarele literare și locul lor în cadrul culturii românești contemporane
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
degradat termenul diletant (de la dileto, -³re, -³vi,-³tum, care înseamnă „a iubi, a admira, a respecta”) în vremurile noastre căzute în cultul bezmetic al „specialistului” (în câte un mărunt și singular domeniu al culturii). Dar în vremurile încă limpezi ale elenismului nu era o rușine, ci o onoare să fii declarat și să te declari „om întreg”, care nu disprețuiește, ci iubește orice fapt de cultură. De aceea idealul educațional isocratic ar putea fi chiar soluția problemelor cu care se confruntă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
octava muzicală, octocordul inteligenței și coincidentia octogonală a „celor patru atribute”: erosul (iubirea), philia (prietenia), epinoia (gândirea) și metis (chibzuința). Legăturile „celor șapte arte liberale” cu kosmopoiesisul symphonic al numerelor pitagoreice s-a pierdut în secolul I d.Hr; dar în elenism amintirea acestei harmonia matematico-paideutică era încă puternică. Astfel încât enkyklios paideia bazată pe symphonia heptadică pe care o realizau triunghiul artelor literare și pentagrama științelor crea o impresie de rigoare și armonie curriculară cu măreție cosmică - pe care nici un alt curriculum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
posibilitatea de a recâștiga imortalitatea pierdută a androgynos („omul desăvârșit”). Altădată athanasia putea fi recucerită prin eroizare; eroul care pierea glorios în luptă devenea nemuritor și fericit, rămânând în memoria urmașilor; chiar și învingătorul olimpic avea parte de eroizare. În elenism s-a cristalizat credința în posibilitatea recuceririi athanasiei prin cultură. Paideia era așadar o soteriologie. Eroizarea prin educație și cultură, care conferea nemurire, echivala cu recâștigarea condiției androginice, fiind așadar o mântuire. Acest privilegiu îl avuseseră mai mulți. Totul pare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
maeștri ai scolasticii au înțeles ce mari foloase ar putea aduce Logica lui Aristotel Bisericii creștine. Alungată cu pietre de către primii creștini și de apologeți, filosofia a fost reprimită în Civitas Dei; desigur, nu cu fala de altădată, din vremurile elenismului, ci doar ca ancilla theologie, ca „sclavă a științei divine” a creștinilor. O umilire a „marii arte”, slăvită în enkyklios paideia și curricula polymatheice? Poate. Dar curând, în Renaștere, filosofia va înflori din nou, reînviind și oropsita episteme. Universitățile sunt
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că, deși etnonimele și toponimele au conotații precise Într-un spațiu geografic, nu poate fi vorba despre o ,,imuabilitate identitară” a acestora. Alegerea etnonimului ,,Hellenos”, și nu ,,Romaios” În Grecia modernă exprimă nu doar opțiunea pentru restabilirea unei filiații cu elenismul antic, ci și ruptura cu ,,raționalismul birocratic occidental” Într-o țară a ortodoxiei. În Grecia, ,,vlahii” (aromânii), descendenți ai populației romanizate din Balcani, nu sunt nici astăzi recunoscuți ca minoritate etnică. În timp ce Romei i se contestă În Italia rolul de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și cealaltă analogie pe care o folosește O. în prefața la ediția a doua: „Coaja lucrurilor a fost un fel de gaură neagră. A absorbit cam tot ce a întâlnit în cale: ocultism, etimologie, hidrodinamică, speologie, arhitectură, oenologie, aerofotogrametrie, istoria elenismului, chimia pigmenților, mecanica motoarelor, botanică ruderală, jurisprudență, teoria conspirațiilor, arta vitrinierilor, tarotul divinatoriu, meșteșugul sculpturii în scârț”. Cadrul epic se schimbă în două volume de povestiri cu un subtitlu comun: Carte de calculatoare pentru spirite literatoare, și anume în Chei
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
responsabil pentru continuarea editării operei lui Evagrie. Reaplicând categoriile consacrate de Pierre Hadot 1 în interpretarea istoriei filozofiei antice, ultimii doi savanți francezi tind să reducă fenomenul monastic creștin la tiparele generale ale exercițiilor spirituale sau ascetice cunoscute în perioada elenismului târziu. Specificul teologic și eclezial al scrierilor patristice tinde astfel să se estompeze. Acestei grupări moderate i se adaugă pletora de cercetători americani din școala lui Peter Brown (ne gândim în primul rând la Elisabeth A. Clark 2 sau D.
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
indica puterea credinței de a recapitula dialectic toate achizițiile meritorii ale culturii seculare. O hermeneutică teologică a istoriei religiilor ne-creștine presupune elaborarea unui sistem de corespondențe terminologice și conceptuale, cu ajutorul căruia neofitul poate identifica într-o anumită tradiție (e.g., elenismul platonizant) elementele de adevăr desăvârșit (e.g., critica idolatriei) și neadevăr viciat care, la întâlnirea cu revelația creștină, se limpezesc definitiv. Atributul nuanțelortc "Atributul nuanțelor" Prioritatea teologiei ne reamintește însă faptul că recuperarea strict istorică și culturală a tezaurelor tradiției creștine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
albano-române. Așa a fost posibilă o nouă și ultimă evidențiere a factorilor unificatori ai Sud-Estului, factori care contribuie la perceperea ansamblului european: substratul traco-iliric, Imperiul Macedonean, civilizația elenistică, Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, ortodoxia, slavii, Imperiul Otoman, civilizația islamică, romanitatea balcanică, elenismul postbizantin, noua ortodoxie. Din contactul acestui Orient european cu Occidentul se naște marele schimb al științelor și artelor, de aici izvorăște marea dispoziție naturală a spiritualității bătrânului continent. Este foarte adevărat că temele de studiu pe care le-a îmbrățișat
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
crearea unei morale creștine, reliefând nu numai acțiunile omului, cât mai ales rolul voinței și al libertății ca o condiție fundamentală a acțiunii morale”. Conservat în asemenea cugetări, promovat mai întâi prin aristotelism, mai târziu, în pragul Renașterii, prin platonicism, elenismul avea să fecundeze concepțiile despre om, natură, legi, religie, politică, ale sfârșitului de Ev Mediu și avea să devină coordonatorul marilor idei ale lumii noi; împreună cu reflecțiile de sorginte iudaică, avea să formeze baza culturii europene moderne. Să menționăm tot
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a continentului încă din anii când văzuseră pentru prima dată lumina tiparului. Este cazul cu Adagiorum, Colloquia familiaris, Querella pacis, Encomium moriae ș.a. Să precizăm că la capătul acestei suite de exemple, ele însele fragmente ale unei vaste istorii, că elenismul are și el un important cuvânt de spus în geneza Luminilor atât în Europa Centro-Răsăriteană, cât și în aceea Sud-Estică. Renașterea intelectuală elenă se datorează stimulului care vine dinspre Occident, contactului pe care grecii îl stabilesc în Europa în genere
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
îl are o civilizație în diaspora; acolo, ca și în Anglia lui Eduard I sau Spania lui Fernando al VII-lea, ca în multe alte regimuri totalitare din istoria umanității, nu s-a înțeles necesitatea dialogului cu alteritatea. Iudaismul, alături de elenism, era și este cea mai percutantă forță de civilizație a unui popor împrăștiat între alte popoare. Cu acte de excepție ale legislației medievale, precum cel acordat de Bela al IV-lea în anul 1251, nu înflorește o societate, cu atât
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
2. Theophile Corydalée, Commentaires à la Metaphysique, introducere și traducere de Constantin Noica, text restabilit de T. Iliopoulos, București, 1973; p. 2. C.Th. Dimaras, op. cit., capitolele „Începuturi pe ruine. Grecia în timpul stăpânirii otomane”, pp. 73-95; „Semne de sărbătoare”, pp. 96-121; „Elenismul în străinătate”, pp. 122-135. Vezi și excelentul studiu al lui Victor Papacostea despre „Originile învățământului superior în Țara Românească”, în Victor Papacostea, op. cit., pp. 259-282, în care autorul aduce informații, analize și interpretări deosebit de utile în reconstituirea cât mai exactă
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
, „Cine zice slavism, zice bizantinism - afirma Demostene Russo în cartea sa Elenismul în România (1912) -, căci slavonismul nu era altceva decât trupul exterior mișcat de sufletul bizantin.” Remarca reputatului bizantinolog cuprinde o doză importantă de veridicitate, dar are și tendința de a trimite către o generalizare (excesivă și oarecum exclusivistă) a „stării
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
-se ca o adevărată literatură europeană. Repere bibliografice: Karl Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Literatur von Justinian bis zum Ende des Oströmischen Reiches (527-1453), München, 1897; D. Russo, Studii bizantino-române, București, 1907; D. Russo, Studii și critice, București, 1910; D. Russo, Elenismul în România, București, 1912; O. Dalton, East Christian Arts, Oxford, 1925; Charles Diehl, Manuel de l’art byzantine, I-II, Paris, 1926; N. Iorga, Histoire de la vie byzantine. Empire et civilisation, I-II, București, 1934; ed. (Istoria vieții bizantine. Imperiu
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
au încercat circumscrierea aspectelor esențiale ale râsului de-a lungul istoriei civilizației - de la Platon și Origen la psihanaliza freudiană și „mecanica vie” a lui Bergson -, B. își focalizează instrumentarul analitic asupra scrierilor patristice răsăritene, reconstruind, pe fondul confluenței spirituale dintre elenism și tradiția vetero- și neotestamentară, atitudinile culturale și mentale ale Bisericii Ortodoxe în privința deriziunii. Râsul are o funcție fundamental religioasă, afirmă autorul: în economia raportului dintre sacru și profan, hohotul de râs, indiferent că este vorba de parodie, imitație sau
BACONSKY-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
biscuiți, toți trei. — „Zilele mele cele mai prețioase sunt acelea în care las cercetarea estetică“, scandează, tărăgănat, doctorul. Cunoașteți versul? „Zilele mele cele mai prețioase sunt acelea în care las cercetarea estetică“, reia recitatorul... „În care abandonez frumosul și durul elenism,/ cu suverana-i atașare/ la perfecte și trecătoare albe membre. Și devin ce am vrut totdeauna să rămân: al ebreilor, al sacrilor ebrei fiu.“ Teribil vers, nu? „Al ebreilor, al sacrilor ebrei fiu...“ Kavafis. Kavafis al dumneavoastră... Marga privește spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
au scumpit rău în timpurile din urmă, iar pământul nu mai rentează ca odinioară. Firește, făcuse aluzie că el ar fi amatorul și ea a înțeles. Era grec născut în țară. Nu știa grecește decât vreo zece cuvinte. Dragostea pentru elenism și-a manifestat-o botezîndu-și copiii cu nume eroice, băiatul Aristide și fata Elena. Altfel se naturalizase și spera că fiul său, făcând politică, va ajunge deputat. De aceea cheltuia cu el să studieze dreptul și-i împlinea toate dorințele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-lea î.C., ucis în împrejurări pe care nu le mai putem evalua. Membrii grupului ce trăia în pustiu erau saducei care erau în contradicție cu sadu-ceii de la templu din cauza compromisurilor pe care aceștia din urmă le-au făcut cu elenismul; întrucât erau saducei era logic ca și ei să intre mai târziu în polemică cu fariseii. Respingeau lumea din exterior, dar totodată aveau o atitudine pacifistă, deși în scrierile lor se poate observa o deosebită agresivitate verbală și ideologică. După
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Cibicioc, Paradisul statistic și Abecedar de povestiri populare a lui Ion Călugăru (adolescenți în timpul Primului Război Mondial) datorează mult tradiției hasidice galițiene. Colaborările lor la revistele Mîntuirea și Lumea evree stau, de asemenea, mărturie în acest sens (v. B. Fundoianu, Iudaism și elenism, ediție și prefață de Leon Volovici și Remus Zăstroiu, Editura Hasefer, București, 1998). Pe de altă parte, influența simbolistă și mai ales cea a lui Tudor Arghezi, cu aliajul de cruzime naturist-blasfemiatoare și disciplină formală, nu pot fi omise. Începuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
B., Écrits pour le cinéma: le muet et le parlant, texte strînse și prezentate de Michel Carassou, Paris, Plama, 1984 Fondane, B., Le Féstin de Balthazar, autosacramenta, text stabilit de Eric Freedman, Saint-Nazare, Arcane, 17, 1985 Fundoianu, B., Iudaism și elenism, ediție îngrijită, note și prefață de Leon Volovici și Remus Zăstroiu, Editura Hasefer, București, 1999 Fundoianu, B., Strigăt întru eternitate, investigație documentară, alcătuire și îngrijire editorială de Geo Șerban, Caiet Cultural 2, editat de Federația Comunităților Evreiești din România, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-o cu filosofia, și despre aer, care tot drum este, comparându-l cu poezia. Pentru că este sigură intrarea poeziei între științe. Aici voi insera despre "simțurile umede" ale lui Homer și, cu această ocazie, voi vorbi despre Homer și despre elenism. ETIMOLOGIA Cuvântul cocotologie se compune din două părți, din francezul cocotte, păsărică din hârtie, și din grecescul logos, tratat. Cuvântul francez cocotte este infantil și se aplică în sens restrâns, puilor iar prin extensie, la toate păsările. În sens larg
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
unui singur aspect din opera sa târzie (rămasă neterminată 2). Ea oferă o spectaculoasă sociologie a cunoașterii de sine plecând tocmai de la atitudinea epocilor premoderne față de trup și sexualitate. Vom nota mai întâi tezele lui Foucault cu privire la semnificația corporalității în elenismul târziu și ecoul acestor idei în scrierile din primele secole creștine. Vom analiza apoi limitele interpretării orizontale a textelor creștine despre corporalitate, introducând argumentele lui Michel Henry în favoarea unei mai juste comprehensiuni, filozofice și teologice, a relației dintre trup, revelația
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]