750 matches
-
Ιουδαίος, Filon Iudeul, în ebraică: פילון , "Filon Ha'alexandroni" sau ידידיה "Yedidia Ha'alexandroni"), (n. 15/10 î.Hr. - d. c. 54 d.Hr.) a fost un filozof mistic evreu de limbă greacă din Egipt, unul dintre cei mai mari filozofi elenistici din rândul evreilor. A încercat să combine religia iudaică cu platonismul, pitagorismul și stoicismul. A recurs în acest scop la interpretări alegorice ale dogmelor religioase tradiționale în spiritul acestor concepții filozofice. Concepțiile sale au avut un rol important în formarea
Philon din Alexandria () [Corola-website/Science/312564_a_313893]
-
unele cunoscând apoi o circulație largă. Neavând valoare intrinsecă, acceptarea pe anumite piețe se făcea după contramarcarea monedelor, adică imprimarea cu ajutorul unui poanson a unui element figural relevant (capul/bustul unui zeu - capul Demetrei este specific orașului Callatis în epoca elenistică etc.) sau a unei litere sau grup de litere (cum ar fi TOM pentru orașul Tomis în perioada ocupației romane). Contramarcarea s-a aplicat mai rar și monedelor din metale prețioase. În Evul Mediu tehnicile de fabricație a monedelor se
Monedă () [Corola-website/Science/297478_a_298807]
-
ale insulei s-au așezat succesiv diverse triburi ilirice care au fondat o serie de așezări, dar niciuna din acestea nu a supraviețuit în epocile istorice de mai târziu. Aceste triburi se îndeletniceau cu agricultura, pescuitul, mai târziu, în perioada elenistică, au purtat negoț de tip cabotaj. Începând din secolul al IV-lea î.Hr., odată cu expansiunea colonială a statelor grecești în Marea Adriatică, când multe din insulele apelor interioare dalmațiene au fost transformate în colonii grecești, insula Brač a intrat în sfera
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
tip cabotaj. Începând din secolul al IV-lea î.Hr., odată cu expansiunea colonială a statelor grecești în Marea Adriatică, când multe din insulele apelor interioare dalmațiene au fost transformate în colonii grecești, insula Brač a intrat în sfera de influență a civilizației elenistice, aceasta conducând la o dezvoltare rapidă a civilizației insulare. Cu toate că insula nu a devenit niciodată colonie grecească, relicvele arhelologice descoperite în regiunea golfului Vičja din vecinătatea localității Ložišća demonstrează existența unor legături comerciale intense dintre locuitorii iliri ai insulei și
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
regatul Epirului la vest și cu regiunea Tracia la est. Pentru o scurtă perioadă de timp, a fost cel mai puternic stat în Orientul Mijlociu antic, după ce Alexandru cel Mare a cucerit cea mai mare parte a lumii cunoscute, inaugurând perioada elenistică a istoriei Greciei. Macedonenii au populat cea mai sudică parte a Macedoniei din timpurile precreștine. Primul stat macedonean a apărut în secolul al VII-lea î.Hr. sau la începutul secolului al VII-lea î.Hr. în timpul dinastiei Argeadă, când se presupune
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
statul macedonean și-a recăpătat independența sub conducerea regelui Alexandru I (495-450 î.Hr.). Până la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr., regatul ocupa o regiune care corespunde cu oarecare aproximație cu Macedonia din Grecia zilelor noastre. Macedonia a căpătat un caracter elenistic din ce în ce mai pronuntat, deși elenii din acele timpuri îi considerau pe macedoneni sălbatici și barbari. Un stat macedonean unificat a fost edificat de regele Amyntas al III-lea (circa 393-370 î.Hr.), deși se mai păstrau contraste evidente între ținuturile de câmpie
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
cu regiunile din Republica Macedonia: Monastir/Bitola și respectiv Gevgelija). Macedonia a devenit mult mai apropiată politic de orașele-stat ale Greciei Antice. În schimb a păstrat o cultură mai arhaică, mai asemănătoare cu cea a micenienilor decât cu cea clasică elenistică. Printre caracteristicile arhaice ale societății macedonene erau poligamia și monarhia ereditară absolutistă. Puterea absolută era uneori contestată de unii dintre membrii familiei regale, sau chiar de către membrii aristocrației funciare. Aceste caracteristici contrastau puternic cu cele ale culturilor grecești de la sud
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
frigieni se referea la troieni. Karykas observă că 3000, numărul oamenilor din cal, conform lui Apolodor, în cea mai veche sursă, Mica Iliadă, este de fapt numărul echipajului dintr-un helepolis, o parte dintr-un echipament de asediu din era elenistică. Mai mult el spune că în acea vreme asirienii puneau nume de animale mașinăriilor de asediu. Robert Graves crede că, mai degrabă, zidurile Troiei au fost sparte de un turn de lemn pe roți, turn care a fost acoperit de
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
de Est și Tracia) iar, din 2011, ea a fost desemnată drept centrul istoric al „municipalității” omonime ("Δήμος Αβδήρων"), cu sediul la Genisea. Relicve arheologice dovedesc că cetatea antică Abdera datează din secolul al VII-lea î.Hr. În epoca clasică, elenistică și romană, Abdera a fost un oraș prosper, cu contribuții însemnate la cultura antică greacă. Aici s-au născut, printre alții, Protagoras și Democrit. Orașul antic a fost distrus de un cataclism în sec. IV d.Hr. Istoricii estimează că
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
al Macedoniei. Împreună cu orașele Maroneea și Ainos, el a fost integrat într-o "strategia" (greacă: "στρατηγεία"), teritoriu aflat sub administrația directă a unui general macedonean. După moartea lui Alexandru cel Mare, Abdera a trecut sub dominația succesivă a diferitelor state elenistice rivale întemeiate de diadohi: Macedonia antigonidă, Siria seleucidă și Egiptul ptolemeic. Recucerit de către regatul macedonean, orașul și-a redobândit independența pentru scurt timp, în 188 î.Hr, cu ajutorul romanilor. În 170 î.Hr., însă, el a fost asaltat și devastat de către
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
W. Regel. Primele săpături au fost întreprinse de către arheologi francezi, iar după 1950, ele au fost continuate sistematic de către Societatea Greacă de Arheologie, sub conducerea lui D. Lazaridis, concentrându-se mai ales în perimetrul sudic al orașului (perioada clasică și elenistică). După 1981, săpăturile s-au concentrat în perimetrul nordic (perioada arhaică) și necropole. În 1985 a fost inițiat un program de lucrări de conservare care se desfășoară până în prezent. Astăzi, o parte din vestigiile arheologice pot fi vizitate "in situ
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
Regatul Pontului (la scurt timp după 302 î.Hr.), care ar fi condus de către urmașii săi care poartă cea în mai mare parte același nume, până în 64 î.Hr.. Astfel, aceasta Dinastia persana a reușit să supraviețuiască și să prospere în lumea elenistica, în timp ce principalul Imperiul Persan a căzut. Acest regat a ajuns la înălțimea cea mai mare sub Mitridate al VI-lea sau Eupator Mitridate, de obicei numit cel Mare, care a fost în război cu românii o lungă perioadă de timp
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
medievale, scrisă în arabă, lingua franca a civilizației islamice. Traducerile în latină ale scrierilor medicale arabe au exercitat o puternică asupra dezvoltării ulterioare a medicinei moderne. a avut ca punct de plecare medicina arabă tradițională din perioada lui Muhammad, medicina elenistică, vechea medicină indiană Ayurveda, precum și cea iraniană (Academia din Gundishapur). Conform tradiției, primul medic islamic a fost însuși Mahomed. Acestuia i se atribuie următoarele citate: Concepția conform căreia există tratament pentru fiecare afecțiune a încurajat savanții islamici să întreprindă cercetări
Medicina islamică () [Corola-website/Science/312169_a_313498]
-
latină ca "Taurum tollet qui vitulum sustulerit"), adică "Poate să care și un bou, cel care a ridicat vițelul", prin care lăsau să se înțeleagă că relațiile intime puteau să continue și când cel tânăr ajungea la maturitate. Asemenea lumii elenistice, homosexualitatea era o practică des întâlnită în rândul romanilor. Dacă în perioada de început a Republicii, homosexualitatea era privită ca o practică nenaturală, fiind prin urmare condamnată prin lege, anii ce aveau să urmeze aduceau în Cetatea Eternă o schimbare
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
încă din antichitate, alchimia cunoaște o dezvoltare deosebită în Evul Mediu, când tot mai mulți credeau că este posibilă transformarea metalelor uzuale în aur, cu condiția utilizării unei substanțe cu puteri magice. În Alexandria, care devenise un focar al civilizației elenistice, în afară de celebra Bibliotecă, existau și laboratoare, iar unul dintre primii alchimiști poate fi considerat Zosimos din Panopolis care a trăit în jurul anului 300 d.Hr. Hypatia din Alexandria a inventat un instrument pentru măsurarea densității apei, un fel de precursor
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
cel al funcției tragediei. Orizontul filosofic al tragediei este definit în problematica destinului (caracterul este destinul omului). De un mare interes sunt lămuririle de ordin conceptual, studiul fiind și un dicționar „din mers” al conceptelor tragediei. I-a urmat "Civilizația elenistică", apărută la Editura enciclopedică română în 1974. „Trei secole de istorie mediteraneană au purtat pecetea personalității lui Alexandru cel Mare și deopotrivă pe cea a universalizării culturii grecești, ajunsă o dată cu trupele strălucitului macedonean până în inima Orientului. Două lumi, două moduri
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
două concepții asupra omului, structural diferite, s-au înfruntat influențându-se reciproc, în vreme ce în mintea grecului se contura tot mai clar ideea că este un cetățean al unei lumi complexe în care urma să-și găsească rostul și norocul. Civilizația elenistică a fost, mai mult decât ne închipuim, o necesară treaptă la ceea ce avea să fie peste secole cultura europeană și civilizația universală a zilelor noastre.” „Un prieten cu adevărat sincer și constant mi-a fost profesorul Marcel Renard de la Bruxelles
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
artei antice pe teritoriul României, din veacul al VII-lea î.e.n. până în secolul al VII-lea e.n., iar în Suplementum, arta antică în colecții românești. Pentru ilustrație 32 planșe - adică pagini - vase cipriote în colecțiile din țară, intalii romane, intalii elenistice, sticlărie romană. După care hotărât s-a îndreptat spre ieșire. Sântimbreanu, mai relaxat, l-a chemat și după o discuție, între doi oameni de cultură, i-a mai acordat un număr de coli. Lucrarea a apărut în 1982, 19,5
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
învecina în nord cu o parte din Sarmatia, la vest cu Iberia, la sud cu Armenia. Cu toate că granițele politice ale Albaniei nu erau stabile și se schimbau adesea, se poate considera, în general, că teritoriul acestei țări cuprindea în epoca elenistică o parte din teritoriul actualului Azerbaidjan și raioanele sudice ale Daghestanului. Condițiile naturale din Albania se caracterizează printr-o mare varietate. Conform datelor prezentate de autorii antici si de săpăturile arheologice, această țară ni se înfățișează ca o țară bogată
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
de la Caucazul Mic și cursul inferior al râului Kura până la ramificațiile nord-estice ale lanțului muntos al Caucazului Superior. Albanii, după cum scrie Strabon, trăiau „"între iberi și Marea Caspică"”. Izvoarele scrise atestă diferențierea pe clase, în funcție de avere, existența în Albania epocii elenistice a populației libere, a pauperilor și aristocrației, a sclavilor bisericii si preoților păgâni. Albanii aveau monedă și monetărie proprie, armată și rege. În sec. I-II î.e.n. regii albani au devenit pentru scurt timp vasalii Imperiului Armeniei Mari, în vremea
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
cea amintită în Vechiul Testament, în Cartea Regilor II ca fiind locul de obârșie al lui Meshulemet Bat Harutz, mama regelui Amon al Iudeei este identică cu Yodfat. Totuși, ruinele cele mai vechi găsite la fața locului datează abia din epoca elenistică timpurie, din secolele IV-III î.e.n.. După relicvele arheologice, în această perioadă Yodfat era o așezare mică locuită de idolatri și doar după cucerirea Galileei de către regii Hasmonei a început stabilirea evreilor în localitate. În vremea marii revolte a evreilor împotriva
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
au executat la fața locului 8 sesiuni de săpături arheologice din partea Serviciului antichităților al Israelului și a Universității Rochester din S.U.A, sub conducerea lui D.Edwards, Mordehay Aviam și D.Adan-Bayewitz. Arheologii au dezvelit urme mergând de la epoca elenistică și până în evul mediu.S-au găsit urmele unui zid de fortificație din epoca ptolemeică, precum și, la nord-vest, urmele unei rampe utilizate de romani în asediul din anul 67. De asemenea au fost descoperite dărâmături ale unor ziduri care par
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
și al VII-lea î.Hr. astronomii babilonieni încep să aibă preocupări filozofice punându-și problema cosmogoniei. Astfel apare astrologia, dar sunt puse și bazele filozofiei științei. Filozofia babiloniană a exercitat o puternică influență asupra celei grecești, în special asupra filozofiei elenistice. Textul babilonian "Dialogul pesimismului" conține similarități cu gândirea agonistică a sofiștilor, cu doctrina contrastelor a lui Heraclit, cu "Dialogurile" lui Platon și poate fi considerat precursor al metodei maieutice a lui Socrate. Aceasta perioadă este delimitată între anii 400 d.
Istoria filozofiei () [Corola-website/Science/315063_a_316392]
-
continua martiriul încrezător că acesta îi va pecetlui și acredita episcopatul. Temele spirituale ale scrisorilor - participarea la Dumnezeu, Sfânta Euharistie, martiriul, unitatea, atingerea lui Dumnezeu, urmarea Sa - au fost considerate a sugera o îndepărtare de eshatologia biblică, înlocuirea cu înălțarea elenistică a sufletului spre nemurire 9. Dar în toate scrisorile Sfântului Ignatie, dimensiunea ecleziastică este de maximă importanță. Împotriva individualismului „falșilor învățători” docetici, el subliniază nevoia de a arăta dragoste pentru văduve și orfani și pentru acei în nenorocire 10. Adevărații
Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
a fost reprezentat Iisus prunc în potir, ca simbol al jertfei euharistice. Capul îngerului reprodus oferă un admirabil exemplu de interpretare originală a modelelor bizantine de epocă: ovalul pur al feței, nasul prelung, ochii mari și adumbriți de tristețe, pieptănătura elenistică, Desenul este deopotrivă ferm și sensibil, iar modelul cromatic, care urmărește cu o fidelă tandrețe formele, vădește o îndelungă experiență a picturii. În nava bisericii, pe peretele nordic se păstrează un fragment din compoziția Sfântul Gheorghe în luptă cu balaurul
Ribița, Hunedoara () [Corola-website/Science/300557_a_301886]