86 matches
-
atât formal cât și prin concepțiile eshatologice. De multe ori, cercetătorilor le este greu să facă o distincție clară între ritualurile orfice și misterele dionisiace. Astfel, orficul este condus în lumea de apoi de "bacchoi" (entuziaști) și mistagogi. Chiar imnurile eleusine aduse zeiței Demetra, datate în a doua jumătate a secolului V î.Hr. (terminus post quem), erau atribuite lui Orfeu. Cultul se pare că nu era unitar în Grecia, ci varia geografic, în funcție de diversele influențe ale tracilor, fenicienlor ori frigienilor. Influența
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
au fost sărbători bianuale ținute în Grecia antică în templul din Eleusis dedicate zeiței Demetra și fiicei ei Persefona din recunoștință pentru darul agriculturii. Conform legendei, eleusinii erau protejați de Demetra fiindcă se arătaseră primitori față de ea când luase înfățișarea unei bătrâne sărmane, atunci când o căuta pe fiica ei Persefona. Asemeni misterelor orfice, alături de care probabil s-a dezvoltat în mod paralel, festivitățile misterelor din Eleusis aveau
Misterele din Eleusis () [Corola-website/Science/304202_a_305531]
-
pe fiica ei Persefona. Asemeni misterelor orfice, alături de care probabil s-a dezvoltat în mod paralel, festivitățile misterelor din Eleusis aveau parțial un caracter esoteric, care presupunea inițierea și prin mitul Persefonei denotau credința în nemurirea sufletului. Conform surselor, misterele eleusine se celebrau încă din sec. al VII-lea î.Hr.. Antichitatea lor este confirmată și de descoperirile arheologice. Pe lângă cele două zeițe htoniene, misterele au fost sărbătorite mai târziu la Eleusis și Dionis, numit acolo Iachos, era prezent drept reprezentant al
Misterele din Eleusis () [Corola-website/Science/304202_a_305531]
-
al VII-lea î.Hr.. Antichitatea lor este confirmată și de descoperirile arheologice. Pe lângă cele două zeițe htoniene, misterele au fost sărbătorite mai târziu la Eleusis și Dionis, numit acolo Iachos, era prezent drept reprezentant al forței creatoare a naturii. Cultul eleusin s-a răspândit în toată lumea, iar urmele sale se găsesc și în Egipt. Sacerdoțiul eleusin era transmis ereditar. Preoții care oficiau misterele erau: Hierofantul (preotul suprem), Daducos (purtătorul făcliei), Hierokeryx (crainicul sfânt) și Epibomios (preotul celebrant). Inițierea în cult se
Misterele din Eleusis () [Corola-website/Science/304202_a_305531]
-
zeițe htoniene, misterele au fost sărbătorite mai târziu la Eleusis și Dionis, numit acolo Iachos, era prezent drept reprezentant al forței creatoare a naturii. Cultul eleusin s-a răspândit în toată lumea, iar urmele sale se găsesc și în Egipt. Sacerdoțiul eleusin era transmis ereditar. Preoții care oficiau misterele erau: Hierofantul (preotul suprem), Daducos (purtătorul făcliei), Hierokeryx (crainicul sfânt) și Epibomios (preotul celebrant). Inițierea în cult se făcea prin mai multe ceremonii tainice de purificare și prin rostirea unor formule magice. Ca
Misterele din Eleusis () [Corola-website/Science/304202_a_305531]
-
mult timp înainte venirea, își asumau cheltuieli însemnate din cauza animalelor destinate sacrificiilor și erau obligați să postească înaintea procesiunii timp de nouă zile. Festivitățile decurgeau în felul următor: În anul 382 d. Hr., împăratul roman Teodosiu I a interzis cultul eleusin, ca dealtfel toate cultele celebrate prin mistere.
Misterele din Eleusis () [Corola-website/Science/304202_a_305531]
-
intrat permanent în uz până în secolul al V-lea î.Hr. După războaiele greco-persane, la Delphi o inscripție a fost dedicată victoriei și generalului Pausanias, conducătorul elenilor. Conștiința unității pan-elene a fost promovată de festivaluri religioase, cele mai importante, Misterele eleusine, în care inițiații trebuiau să vorbească greaca, și aproape la fel de important, prin participarea la cele patru Jocurile pan-elene—inclusiv Jocurile Olimpice—în care participanții erau recunoscuți prin afiliația tribală. Nici femeile, nici ne-grecii nu aveau voie să participe; excepțiile
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
ul (din greaca veche μυστικός - "mystikos", un inițiat în Misterele Eleusine; μυστήρια - "mysteria" însemnând "inițiere") este căutarea atingerii comuniunii, identității sau conștienței realității ultime, divinității, adevărului spiritual, sau a lui Dumnezeu, prin experiență directă, intuiție sau înțelegere pătrunzătoare. Tradițiile pot include credința în existența propriu-zisă a variate realități dincolo de percepția empirică
Misticism () [Corola-website/Science/311409_a_312738]
-
rituală care presupune inițierea și un mit respectiv concept care explică toate aspectele realității. Cuvântul "mysterion" trimite în primul rând la verbul "myein" ("a închide", "a încuia"). "Myesis" se pare că desemna, conform acestui înțeles, o inițiere preliminară în cadrul misterelor eleusine. Inițiații în aceste mistere purtau denumirea de "mystes", transmisă împreună cu adjectivul "mysticos" și cu substantivul "mysterion" de către dramaturgii greci clasici. Un alt termen central al cultului de la Eleusis este cel de "teleté", înrudit cu "telos" ("țel", scop"), prin care era
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
Phytice din Delphi și Jocurile Panatenaice din Atena, unde câștigătorul cursei de care cu patru cai era recompensat cu 140 de amfore cu ulei de măsline (foarte căutat și prețuit în antichitate). Premiile acordate celorlalți concurenți constau în cereale în Eleusina, scuturi din bronz în Argos și vase din argint la Marathon. O altă formă a curselor de care de luptă era proba de la Jocurile Panatenaice numită "apobatai", în care concurenții purtau armură și coborau periodic din care alergând alături de acestea
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
comunitate a tuturor celor care ridică un chip uman către zei s-ar prăbuși în haos”. “Peste tot unde a pătruns tradiția grecească a ființei, modul grecesc de a trăi experiența vieții, acolo au emigrat și ideea, discreția și responsabilitatea eleusină. Biserica veche creștină a preluat fără să știe și fără să vrea, numai un fragment al moștenirii ei.” Ernst Bertram - “Nietzsche, Încercare de mitologie”, Ed. Humanitas, București, 1998, Versiunea Românească, p. 294, 296. Așa și prin multe alte feluri încerc
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]