941 matches
-
Botta adoptă un ton șăgalnic, voit minimalizator, pentru că i se pare a fi găsit astfel o portiță firavă, dar accesibilă, în templul somptuos al morții, prin care se poate furișa ilicit, aducându-i un nou spectru cromatic, mult mai larg, eliberator. Însă jocul se dovedește în scurt timp incontrolabil. Chipuri valpurgice se întrec pentru a cuceri fatidica linie a morții. Sistemul de valori al unor astfel de (con)damnați nu este diferit de al nostru. Sarabanda morții seamănă suspect de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
desemnează indirect, alegoricul desemnează direct."61 Goethe stabilește aici opoziția simbol-ale-gorie. Admițând că alegoria împinge spiritul în sine însuși, conchidem că aceasta reprezintă tocmai forța centripetală de care exhibiționismul lui Emil Botta avea atâta nevoie. Simbolul, dimpotrivă, este liber și eliberator. Tocmai aceasta este cauza pentru care obiectele, simbolice, se regrupează după voința proprie, zădărnicind intențiile "actorului", încercând chiar să îl anihileze. El se pierde în limbaj (Jankélévitch spune: "Limbajul nostru este în mod natural alegoric"), ratează întâlnirea cu obiectele. Quiditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
abundența prozelor claustrării, în care personajul principal este întotdeauna o femeie închisă, captivă în propria existență, a cărei poziție în lume este cea a spectatorului unor vieți străine. Scrisul devine pentru autoarea Femeii in fata oglinzii un refugiu, un exercițiu eliberator a cărui repetare ritualică o sustrage rutinei unei vieți anoste. În același timp, Katherine Mansfield se mută deseori dintr-un apartament într-altul, călătorește mult, cultivă prietenii literare Ăcu D.H. Lawrence și Virginia Woolf, aceasta din urmă susținând că scriitura
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
momente de iluminare sunt energizate de trăirea profundă, cu spiritul și inima, a actului de instituirea a unei neorealități ideale; pe de altă parte, transa acestor trăiri devine inițiatică, produce atât la creator cât și la contemplator, acel fior (Schauder) eliberator goethean, acel "fulger sacru" hölderlinian, care ne "explodează" moarte și înviere în cel mai fascinant Dincolo; de fapt, cea mai densă și orbitoare Plenitudine. Tempt me no more; for I Have known the lightning's hour, The poet's inward
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
orfice, iar lira este ridicată de zei la cer, unde formează constelația lirei. Privită prin prisma multiplei simbolice orfice, poezia, muzică a verbului, este un mister care nu se înțelege decât cu misterul din noi înșine, setos de elanurile zborului eliberator către cele mai înalte creste ale simțirii și gândirii, luând pe aripi frumosul și sublimul naturii pentru a le înveșnici în prezenturi absolute. Ca atare, potrivit mitului lui Orfeu, în creuzetul alchimic al unei poezii orfice intră următoarele elemente: capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
armonizării cosmice prin dizolvarea în inefabil. Cvartetul nr. 132 al lui Beethoven cu "Imnul de mulțumire către Dumnezeu", moartea Isoldei wagneriană, Simfonia neterminată a lui Schubert sunt exemple de culminații ale privilegiatului al treilea văz. În lipsa acestui văz stă ineficiența eliberatoare a muzicii "moderno-moderniste" producții confuze antimelodice ale disonanțelor, ale stridențelor, care torturează auzul. Miracolul eliberator al muzicii este unul din cele mai dificil de înțeles. * Se observă că marile mutații în istoria spirituală și socială sunt efectuate de asemenea vizionari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mulțumire către Dumnezeu", moartea Isoldei wagneriană, Simfonia neterminată a lui Schubert sunt exemple de culminații ale privilegiatului al treilea văz. În lipsa acestui văz stă ineficiența eliberatoare a muzicii "moderno-moderniste" producții confuze antimelodice ale disonanțelor, ale stridențelor, care torturează auzul. Miracolul eliberator al muzicii este unul din cele mai dificil de înțeles. * Se observă că marile mutații în istoria spirituală și socială sunt efectuate de asemenea vizionari. Și se mai observă că acei care au efectuat atari mutații sunt uneori eliminați fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
demiurg. Eliberarea spiritului cititorului este maximă în această uluitoare deschidere fizică, la care se adaugă mișcarea ideatică de la teluric la astral, de la creat la increat, de la posibilul uman, teluric, la transposibilul metafizic. Citind Luceafărul, încercăm o plutire, o încântare înalt eliberatoare una din cele mai înalte și mai pure disponibilizări spirituale. Așa încât, numai pronunțând numele poemului, cel ce l-a parcurs simte cum îl cuprinde elanul zborului către zonele eterate ale simțirii și ale minții. Subtilă și cu deosebită rezonanță asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înalte și mai pure disponibilizări spirituale. Așa încât, numai pronunțând numele poemului, cel ce l-a parcurs simte cum îl cuprinde elanul zborului către zonele eterate ale simțirii și ale minții. Subtilă și cu deosebită rezonanță asupra receptării cititorului este mișcarea eliberatoare constituită de fenomenologia trifazică: viață-moarte inițiatică-renaștere pe un plan superior, pe care o întâlnim în mitul lui Zamolxe, precum și la Orfeu și Dionysos, toți trei fiind de origine tracă. Este vorba de poezii în care se pleacă de la lumină fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Este împlinit în felul acesta dezideratul de întotdeauna al operei de artă de a fi imperfectibilă, orice intervenție echivalând cu moartea operei, respectiv, cu moartea poemului. Poemul eminescian este model de îmbinarea organică dintre o măiastră organizare internă și deschiderea eliberatoare un tot dezvoltând un sistem de tensiuni temporo-spațiale și elanuri ideatice de o armonie absolută, din care iradiază vectori metafizici de eliberare a sufletului și intelectului. Cea mai perfectă finitudine impulsionează zborul cel mai înalt și fără oprire. Este poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
monolog sau un dialog cu Dumnezeu". Între arte, muzica induce o eflorescență de stări inefabile al căror ecou este misticismul. Este "împăcarea dintre antinomiile interne la interiorul unei sinteze noi, nașterea unei a treia realități". Muzica este devenirea, este marea eliberatoare, principiul ei se află dincolo de orice individuație. "Muzica mă face să cad în sus". În ce privește arta dansului, Nietzsche nu crede decât într-un zeu care știe să danseze. Pentru că dansul are multiplă încărcătură, el este nu doar un simbol, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sunetului nou din energia celui dispărut, constituie acea "veșnicie în mișcare" de care vorbea Platon, o veșnicie poetică, transfiguratoare, contracarând magic "vremuirea" ruinătoare. Poezia reinstituie primordialitatea Există în noi ceva mai mult decât noi înșine. Este un dincolo purificator și eliberator. Este geniul etern al poeziei. Poezia nu este o pură gratuitate, un joc facultativ, ci un efort eroic de a exista semnificativ, atât a poetului, cât și a vieții, a naturii aflate mereu în paranteza morții. Poemul: realitate absolută, prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de a fi ucis o marmură infinit de suavă. Întruchiparea Aurorei și a Gândirii având același model, iubirea Camille Claudel constituie un simbol etern care reunește triada supremei axiologii. Precum afirmam și în altă parte, muzica dezvoltă poetica cea mai eliberatoare, acest lucru mai ales în secvențele lente, în care vibrația melodică suavă, elevată, răscolitoare posedă prin excelență magia de a sublima și transfigura neliniștea ontică. Așa are loc cu mișcările adagio și andante din concertele pentru pian și orchestră ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
monorima, pentagrama. Și acum apare paradoxul: în condițiile în care cele două componente gândul orfic și structura prozodică conlucrează armonios, poemul dobândește capacitatea de dezvolta o a treia componentă care depășește perfecțiunea și armonizarea dublului cadru "geometric": este deschiderea metafizică eliberatoare. Întâlnirea dintre cvadratura pitagoreică și deschidere metafizică reflectă și pune în acțiune caracterul antinomic al lumii noastre, conflictul dintre finitudine și nemărginire, reflectat și pus în acțiune la rândul său, de aspirația apriorică a spiritului omenesc de transcendere a limitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prin Poezie, artă în general, Ființa ajunge la propria sa prezență. O poezie elevată va salva omenirea actuală. Poezia este marele posibil uman. Este o tensiune a sensibilității și intelectului care depășește lumea și eul empiric intramundan și dă aripi eliberatoare sinelui transmundan, homo sui transcendentalis nietzschean, abolind timpul consumptiv, apteric, pentru a deschide porțile eliberării metafizice în mers pasionat fără încetare, asemenea lebedelor în zbor extatic din viziunea lui Tagore. Poezie și imposibil Tu m'attendais depuis l'éternité, Et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în care își pierde identitatea, persistând doar o pură încântare fără nume: "Și ce-ncântare să naufragiez în vasta mare." Totul devine negrăita bucurie a "naufragiului", a absorbției în acea muzică pancosmică, acel suflu al indefinisabilului. Căci muzica este marea eliberatoare. În undele ei transfiguratoare se absoarbe Isolda în finalul dramei wagneriene: "În valurile unduitoare/, în marea extazului, în adiindul Tot mă cufund fără de nume cea mai înaltă încântare !" Fără de nume în voluptatea nonidentității, a pierderii de sine, se cufundă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prin eter, pătrunde în sferele superioare, parcurgând treaptă cu treaptă adevăruri tot mai înalte." Or, care este suprema aspirație a spiritelor dotate cu inteligență și iluminare divină: eliberarea metafizică. Focul și eterul mistuire și renaștere ca spirit pur sunt realitățile eliberatoare ultime care constituie cheia de boltă în gândirea poetică a lui Bruno. Iată alte texte în acest sens din opera amintită: "Nobilul foc mă nalță și mă mântuie de natura inferioară... Mereu voi fi asemenea Phoenixului... Prin lumina intelectuală sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
arcuiește atunci când apa îl lovește brutal. Începe să plângă încet. Abia acum învață să plângă. Lacrimile ei sărate se pierd în cas cada de apă transparentă care o acoperă, și plânsul ei devine din ce în ce mai puternic și mai sonor și mai eliberator și peste un sfert de oră nebuna obosește. Lasă ploaia artificială să o lovească în continuare. Loviturile sunt deja mângâieri, iar ea a învățat să res pire prin apa care îi inundă toată făptura. Iese din baie și merge încet
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
din nou și din nou și din nou, și brusc, omul își schimbă poziția și mâna lui dreaptă intră în buzunarul drept de la pantaloni și degetele lui simt metalul rece al cheii de la mașină. Pleacă. Rămâne nemișcat, hipnotizat de gândul eliberator. Trec zece secunde și fiecare dintre ele ține în mână un mănunchi de dinamită, cu fitilul aprins. Omul care a trimis un câine în lună se mișcă și acțio nează ca un automat, în timp ce-și dă seama ce
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
proletarule, ce este lupta de clasă, literatura și libertatea ei te-au îndemnat la revoluție, democrația burgheză te-a educat să fii antifascist și antinaționalist, universitatea burgheză te-a inițiat în Hegel și Marx, ca apoi, la vederea primului pistol eliberator, să ridici mâinile și să strigi: ŤAm greșit, am fost mințit, am fost trădat!ť - și, după prima revoluție culturală a noii burghezii instalate la putere, să fii decapitat și îngropat sub dosarul propriilor convingeri și bune speranțe. Acum ce
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
să scrii poeme, dar nu le poți scrie dacă le tot perturbi cu altceva. Dacă nu le mai perturbi, ele vin, te răsplătesc și vin ca un stol frumos de păsări, ca un stol de păsări frumoase. Deci poemul este eliberator, este plăcut, este ușor, vine peste munca aceea, care și ea îți dă satisfacții enorme. Dar bucuria, plăcerea poemului e totală. Un orgasm cerebral, am spus undeva despre poem. Intensitatea maximă a plăcerii creației e ceva extraordinar. Poemul scris într-
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
acontarea unei garsoniere. Făuritorii de opinie de astăzi, deși cei mai mulți trecuți de jumătatea vieții, nu știu de străvechiul obicei de a i se da oaspetelui, după un prânz îmbelșugat, niște bani, pentru ceea ce se numea în epocă, oboseala dinților. Ienicerii eliberatori introduseseră obiceiul care, iată, s-a mai păstrat. Acum toată suflarea românească îl hulește pe bătrân, care s-a retras demn în locuința lui, de unde poate adăsta timp îndelungat vrajbele iernii, tocmelile justiției, în depărtate anotimpuri. Vecini invidioși i-au
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
neiertător aplicat nesincerității. în dialogul cafenelei sau în arena politicii. Cafeneaua e deocamdată aici, în atelieru-mi de pe Armeană, în fața unei cafele negre. Inductoare de irepresibile idiosyncrasii. Era statuia aceea care începuse să bîntuie și prin Europa imediat postbelică, ostașul sovietic eliberator, cu brațul stîng pe sabia de lîngă șold, în cel drept ținînd la piept pruncul emblematic. Ce șansă colosală a avut continentul, opunîndu-se, cu imediată inteligență, perfidului prefabricat asiatic! Din seria hidoșeniilor tip Vera Muhina. Dar și producțiilor pe bandă
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
Unde ai găsit tu, Demonax, forța de a trece de la jocurile copilăriei la filozofie?“ „În coaie“, îi răspunde Demonax cinicul. (Lucian din Samo sata, Viața lui Demonax.) * De ce ne este atât de greu să credem că neantul e chiar sentimentul eliberator pe care îl trăim atunci când ne prăbușim obosiți în fotoliul din sufragerie după o zi infernală? * Un individ fericit e fericit pentru că se vede confirmat în micul lui neant personal (de iubire, de succes, de destin...). Neantul nu suferă de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
redesăvârșirea divină prin anularea sensurilor în care i s-a împăunat acestei divinități Creația. Și în care homosexualul frizează gluma picarescă a unei specii care i-a pretins deja libertății să se precizeze: ființă a uitării sau credință a eșecului eliberator. * Câtă diferență între apariția vieții și apariția omului. (Așa ajungi să gândești meschinăria la modul apocaliptic.) * Iată măreția, o străfulgerare a ceea ce nu știm să fim. * Orice mic-burghez așezat, mediocru și îngrămădit, își face un titlu de glorie din existența
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]