120 matches
-
totodată ceea ce relativizează meritele cărții - este să-l facă pe inteligentul, dar destul de facilul Matei să se pună pe sine în pagină, să scrie, fără vreun ajutor din afară, întregul roman. Admițând că, în genere, complexitatea sufletească nu cunoaște restricții elitare, că un ins ocupat zeci de ore pe zi cu comenzi numerice complet străine profanilor este, la rigoare, apt de rafinate procese interioare, o chestiune rămâne, totuși, în suspensie. Fiindcă, oricâtă imaginație am investi în contururile acestui ales - sau, ca să
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
promoția "70" ar fi un efect al Echinoxului. Dacă ar fi să extragem cîteva din acele elemente care definesc spiritul echinoxist, am începe cu valorizarea esteticului ("evazionismul") și, corolar ei, nostalgia arhetipului cultural (Biblioteca - Universitatea - Cultura ca spații formatoare, înțelese elitar). Apoi constatăm un anume conservatorism și inapetența pentru teribilism sau avangarde: "nu-i vorba de o rezistență la ideile inovative, ci de un soi de sensibilitate academică pe care Clujul profund o conține generic și care are forța unei nisus
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
inhibiții, nu elaborează, nu construiesc, ei există în cadrul oferit de o schemă posibilă. Probabil în timpul repetițiilor s-au legat între ei și acum etalează spectacolul acestei legături, sentimentul de solidaritate și satisfacția de a produce performanță într-o zonă străină, elitară, prin standarde și clasificări. Subtextul demonstrației este "nu numai că putem fi ca toți ceilalți, putem fi și mai buni decât ceilalți". Regizorul are însă demonstrația lui și folosește farmecul otrăvit degajat de condiția interpreților pentru a exprima meditația asupra
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
de a vizita clădirea în care, cu ani în urmă, funcționase un Institut al Relațiilor Cordiale, unde lucrase și-și petrecuse anii de vii percepții ai tinereții. Avea în minte saloanele elegantei locuințe boierești transformate într-un Institut și el elitar, care respectase întocmirile pălățelului. în fapt, ceea ce-l pune în mișcare pe povestitor este obsesia ușilor din holul uriaș, ce-i revenea în vis, însă în configurații și dispoziții topografice diferite. îi apăreau, astfel, când cinci uși pe partea dreaptă
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
văzut toate filmele la Cinematecă, a depășit snobenia, face diferența între Polanski și Tarkovski. Teatrul e nesatisfăcător, pentru că nu mai poate intra cu carnetul de student și pentru că e o deșertăciune. Când nu e de bulevard, i se pare greu, elitar. Puțini se specializează în teatru și critică de teatru. Câteva cursuri de profil din facultate îl pregătesc la un nivel mediocru, preferă să-și ignore formația incompletă. N-are chef de complexe. De altfel, la Ateneu a ajuns și mai
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
Astfel de ecouri -sacre ori profane - , marile motive ale culturii din care s-a construit judecata noastră despre Frumos și Bine, acel Kalogathon asupra căruia s-a aplecat dintre români regretatul Petru Comarnescu - nu sunt însă la Vladimir Zamfirescu, balast elitar, factor de semețire intelectuală ori moralizatoare; astfel de transparente trimiteri la alte trepte și racorduri ale umanului dintotdeauna, au vocația de a da relief durabil obișnuitului, de a conferi iradiere sporită unor momente redate de paleta artistului în coduri de
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
ucigător neputința de-a le de monstra adolescenților, pe drept revendicativi astăzi, rațiunile care ne-au ținut pe noi, cincantenarii și sexagenarii de acum, departe de mirajul politicii, suspicioși față de ofertele ofi ciale, reticenți la demnități etc. În comunism, bruma elitară a fost educată să-și vadă de cultură, adică să-și sape singură groapa și să lase puterea pe seama grobianismului domi nator. După aceea, mizeria postceaușismului a carica tu rizat grotesc politicul, a diabolizat activismul și a postulat omnipotența calibanismului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
1989 nu a reușit să o clatine decât parțial, pentru că, în fond, mare parte din scrierile confesive publicate acum aparțin scriitorilor, filosofilor și oamenilor politici. Ceea ce ar duce la concluzia că, totuși, confesiunea literară este restrânsă, la noi, la palierul elitar al culturii. Ovid Țopa este, însă, un mic burghez. Fiu de preot din Bucovina aflată încă sub stăpânire austriacă (se naște în 1891), va face studii liceale și universitare la Cernăuți, finalizate cu un doctorat în Filosofie, funcționând apoi ca
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
printre cărți și cuvinte. Mă frapase de la Început participativitatea, pasiunea sa În lectură, În prietenie, În aversiuni. Și un fel de camaraderie lipsită de convenții, În relația cu tinerii sau cu oamenii simpli, de oriunde, atât de rară În tradiția „elitară”, bizantino-latină a locului. Fusese un iconoclast În România dintre cele două războaie și redevenise, după o „gripă” a oficializării, În anii de după război. Fostul comunist Înțelesese relativ repede monstruozitatea sistemului de care profitase, totuși, când și când, pentru a deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de un sănătos și alert instinct al evaluării oamenilor și cărților, cu dreaptă, genuină măsură. Ironiza instantaneu prețiozitatea, dubioasele jocuri de vodevil politic, demagogia de orice fel, xenofobia de orice fel, inclusiv, și mai ales, cea „subtil” ambalată În țopenie elitară. Minciuna, discursurile patetice, de „nobilă”, imaculată intransigență Îl oripilau, ca și distanțarea retorilor „stimați” În Forum de „prostimea” de care se știau, slavă Domnului, dintotdeauna străini, de parcă ar fi coborât, cum spune pe bună dreptate, recent, un poet, „cu hârzobul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care profesorul Îl Întruchipa. Ne vedeam rar și Întâmplător, În vizitele sale bucureștene, când se Întâmpla să-l Întâlnesc la Uniune sau În oraș. Eleganța sa vestimentară se armoniza cu o anume reticență „domnească”, ce putea fi citită și ca elitară sau chiar vanitoasă, dar atenția față de interlocutor, În cazul când te aflai printre amicii sau amicii săi potențiali, ameliora nota aparent scorțoasă. S-a Întâmplat să-l Întâlnesc, cândva, chiar În ziua când urma să iau un premiu literar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
iar „revendicările” scriitorilor se limitau la interese personale și de breaslă. Bursele și călătoriile În străinătate - un subiect frecvent În carte - erau importante, firește, dar rămâneau trucurile unei elite care Încerca, mereu, să negocieze privilegii cu Puterea, În tipica manieră „elitară” dintotdeauna, cu efecte nule sau chiar negative asupra situației generale. Îi scrisesem totuși autorului despre contrarierea cu care citisem descrierea serii În care fusese oaspetele meu. Luni, 22decembrie 1980, aflam din Jurnal, „societate foarte numeroasă, din care rămân până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și mediocru la unele Înalte fețe ale intelectualității. Un rafinat și greu de citit amestec de fudulie și frustrare exploda, când nu te așteptai, pelicula cosmetică. Mi se mai Întâmplase și eram, totuși, de fiecare dată derutat de gafele țopești-„elitare” ale unor oameni pe care Îi prețuiam și care se arătau sincer jigniți când, după ce se culcaseră seara siguri pe reputația lor imaculată, se trezeau dimineața arătați cu degetul pentru afirmații și afilieri nedemne de statura lor. Doar ne Întâlnisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dacă vulgaritatea unor grăbite, simplificatoare acuzări nu este cumva totuși mai mică decât vulgaritatea „pretextului” care le generează. Subconștientul cultural, zis și inconștient colectiv?... Codificat, adesea, la persoanele „cultivate” și izbucnind nesupravegheate la „instinctuali”. Prin forța lucrurilor, „gafele” revelatoare la „elitari” nu sunt Însă mai puțin șocante. Poate, dimpotrivă. Am rămas nu o dată Înlănțuit În ezitări privind asemenea șocuri, nu chiar rare, pe care le oferă intelectuali, altminteri, demni de toată stima. Cu atât mai mult În cazul unor persoane cunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Îngrijorarea lui Valéry, când se referea la civilizația europeană În care crezuse, pe care o Întruchipa și la a cărei prăbușire se referise În 1919, 1935, 1939... mitologizând o realitate complicată și dureroasă, receptată selectiv, doar prin glorioasele ei aparențe elitare. Modernitatea, cu tensiunile și izbânzile ei centrifuge, rezultase, de fapt, din numeroasele contradicții și impasuri ale unui model care Își epuiza, treptat, coerența și luminile, Întreținute prin mijloace rareori cucernice, silit să-și spulbere certitudinile și convențiile, deci și „centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cel mult să înregistreze suferința și să-l cheme apoi pe omul religios sau pe cel politic să o rezolve. Nu trebuie să înțelegeți o asemenea atitudine ca o formă de nepăsare, cruzime etc. "Aroganța" filozofiei nu este de ordin elitar, ci metaforic. Filozofia nu se ocupă de tot ce există, ci numai de ceea ce este cu adevărat, de ceea ce poartă în sine saturație ontologică. Ce nu este materia signata, pentru filozofie pur și simplu nu e. Filozofia își ia dreptul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe zi. (III) - Prin educație, anturaj și cultură personală am Înclinat conștiința spre obligația morală cuvenită oricărui român: nu am respectat „legile țării de atunci” care aglutinau Într-o bestiala ordine numerică oprimații speciei umane: umiliții, disprețuiții, deposedații de apetenta elitara etc. Mai mult chiar, le-am combătut. În definitiv, ce asentiment avea România pentru steaua cu cinci colțuri a Kremlinului pe care a fost răstignita? - Cât m-a costat această diligenta în stricto sensu, daca memorez că Împotriva comunismului am
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lor. Entuziasmul și adeziunea lor amenință să compromită mișcarea (s.a.)”. Iar în numărul 82, același Romulus Dianu va chema la ordine „o seamă de reviste de «avantgardă» pe care nu le recunoaștem plăsmuite din substanța noastră”. O atitudine de superioritate „elitară” a existat, de altfel, dintotdeauna la Contimporanul. Cunoscutul (anti)manifest „Vorbe goale“ pe care Vinea îl publica în revista Punct (nr. 13, 14 feb. 1925) denunța cu mijloace avangardiste (mai exact: futuriste) mecanica goală a „revoluției de cuvinte” și mentalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
țintește Însă mai sus. El s-ar vrea, după spusele aceluiași Sartre, „un ordin monahal reprezentând spiritualitatea pură”, din simplul motiv că vizează un ideal „mult mai mult decât poezia”1. Așadar, un ideal proiectat pe dimensiunea socialului, un model elitar al comunității artistice, așa cum Îl imaginează teoreticienii „artei pentru artă”. Principiile sale - enumerate de Sartre - scot dandysmul În afara legilor comune, ca o instituție ciudată și, În același timp, Îi prescriu niște legi noi, implacabile, cărora li se supun toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Într-o cu totul altă ipostază În varianta decadenței ca temă de reflecție filosofică, prin paginile lui Nietzsche sau Spengler. Cel care Începe să Îi atragă ca un magnet pe tinerii dandy, „rege al simboliștilor” și Întrupare a noului duh elitar, e Stéphane Mallarmé. În jurul său și al revistei Mercure de France se adună, precum fluturii absorbiți de lumina lămpii, o parte dintre cei mai „stricți” dandy ai Parisului. În primul rând, contele Robert Montesquiou de Fezensac, „stăpânul suavelor miresme”, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ai săi. Sau marchizul d’Anglesey, care organizează funeraliile propriului picior pierdut la Waterloo. Dar nici unul dintre aceștia nu figurează În marea paradă a dandy-lor pe care am imaginat-o. Pe bună dreptate, deoarece, deși se află mereu În cercul elitar al maeștrilor eleganței, ei nu sunt validați ca dandy tocmai din cauza excentricității lor necontrolate. Dandy-ul e Îndrăzneț, dar curajul său - o spune Încă Barbey d’Aurevilly - e „plin de tact, oprit la timp, găsind Între originalitate și excentricitate faimosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
socială, nici idealurile; el a ironizat mîrlănia bolșevică cu atîta pricepere, încît bieții semidocți, cocoțați pe baricadele epocii, habar n-aveau de viziunea distrugătoare a boierului. Tiberiu Vornic iubea prea mult viața ca să o piardă; nu era un fanatic, nici un elitar incurabil. Ca orice om inteligent, știa că dușmanul poate fi cumpărat, dîndu-i senzația că te cumpără. Și-a donat bogățiile personale, conștient că oricum le va pierde; și a "demascat" averea celorlalți din grup convins că, oricum, cineva mai mic
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fi devenit postmodern (În ciuda acelei La Chambre claire in 1980 și mai ales acum, după publicarea ultimelor sale cursuri comentate cu aplicare de Antoine Compagnon Într-un număr recent din Critique: Barthes apare aici un tradiționalist, nostalgic după o literatură elitară, după galaxia Gutenberg, etc.). Postmoderniștii americani și noii romancieri francezi au evoluat paralel, atît pentru că estetica lor avea presupoziții diferite, cît mai ales pentru că diferența În cauză era, din partea franceză În mod sigur, ierarhizantă. E drept, apare la Începutul deceniului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
despre scriitură: universitarii cred În frază, În stil, În vreme ce nonconformiștii cred În simplitatea spunerii. Alături de Pascal Quignard, Pierre michon, Pierre Bergounioux, Anne Garréta posedă o retorică tradițional franceză, elegantă pînă la rafinament, uneori abstrusă, exploatatoare moderată de dicționar: o scriitură elitară. Nu voi merge mai departe cu critica acestui stil care nu este În nici un caz inocent din punct de vedere politic: Pierre Bourdieu ar face-o mai bine ca mine și a făcut-o În atîtea alte cazuri. Iată o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai departe cu critica acestui stil care nu este În nici un caz inocent din punct de vedere politic: Pierre Bourdieu ar face-o mai bine ca mine și a făcut-o În atîtea alte cazuri. Iată o mostră de stil elitar care tematizează „eul și oglinda”: „Ce eram eu? Un travestit al intelectului, un gigolo al Îndrăgostirilor: infamă serie de aparențe obscene ce sfîrșiseră prin a-mi năpădi ființa fără ca prin asta să-i permită să scape de dezgolirea progresivă a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]