342 matches
-
asupra universității de pretutindeni. Principalele fenomene care au afectat universitatea în America celei de a doua jumătăți a secolului al XX-lea au fost dezmembrarea structurii cercetării raționale, repetarea tot mai insistentă a unor imperative precum egalitatea, eliminarea rasismului, sexismul, elitismul, ideologizarea studenților cu doctrine de stânga, cum era Free Speech Movement (Mișcarea libertății de expresie), șovăielile profesorilor în a reacționa corespunzător la obrăzniciile studenților, mergând până la capitularea lor față de datoriile de educatori consecvenți. De aici, au urmat estomparea reflecțiilor despre
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fost transferat din produsele pentru sexe, în viața de familie și în politică. Drogurile au devenit o constantă a vieții, fără ca autoritatea universitară cu autonomia ei să intervină. La dorințele studenților de a trăi după bunul plac se adăuga "un elitism ascuns", o ambiție de a conduce, chiar dacă aspiranții nu aveau resursele necesare, riscând să fie acuzați de "crima de a conduce". La această pornire, în felul ei firească, au apărut noile modele de conducători aleși dintre unii care promovau egalitatea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cunoașterii pe discipline consacrate și separate prin granițe stricte; - detașare de aplicativ; - armonizarea instruirii cu cercetarea și preeminența cercetării; - autonomie universitară și libertăți academice nelimitate; - servicii sociale (comunitare) minime. Etatism al finanțării: - finanțare publică generoasă și exclusivă; - independență de piață. Elitism meritocratic: - selecție meritocratică a studenților; - centrare exclusivă pe studenți tineri; - prestigiul diplomei și privilegii ale recunoașterii sociale. Colegialitate: - model colegial de evaluare a performanțelor; - model colegial de conducere instituțională. Autoritarism moral și individualism al performanței. Universitatea de piață Universitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
supus jocurilor pieței pentru exploatarea cererii individuale și sociale de educație superioară și pentru maximizarea profitului financiar. Premisele apariției și funcționării universității de piață sunt: a) cererea tot mai mare de diplome universitare; b) reticența universităților tradiționale de a părăsi elitismul meritocratic și de a flexibiliza rigiditatea diviziunii academice a cunoașterii; c) liberalizarea pieței serviciilor, inclusiv a diplomelor universitare. O universitate de piață prospectează domeniile în care cererea de diplome universitare e mai mare, costurile de instruire sunt minime, iar universitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sistemul public etatist și să se afirme ca o corporație a învățării și cercetării, ce acționează antreprenorial și cultivă un cosmopolitism al valorilor civismului extins (global) și al rațiunii cunoscătoare. Studenții universității tranzitorii vor înceta să fie doar reprezentanți ai elitismului meritocratic al tinereții. Universitatea tranzitorie va opta pentru eterogenitatea vârstelor și profesiilor, deși unele vor rămâne elitiste, iar altele se vor situa pe continuumul performanțelor academice pe acele poziții pe care și-au construit prestigiul. În tabelul 5.5.g.
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Opțiuni instituționale pentru cercetare sau pentru instruire, odată cu stratificarea universităților în funcție de aceste opțiuni și de prestigiul pe care îl au în comunitatea universitară și în cea socială Mobilitate universitară bazată pe performanțe, în cadrul unor rețele omogene de interese și performanțe Elitism meritocratic vs eterogenitate studențească Urmând filierele schimbărilor din universitatea tranzitorie, observăm că aceasta este în căutarea unui profil care este departe de a fi unic. Modernizării lineare a universității tradiționale i se substituie un evantai de opțiuni. Din combinarea acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mai de bună credință cititor. Ironia unui astfel de demers critic hipertehnicizat stă în faptul că nu face altceva decât să înstrăineze din nou textul caragialian de cititorul nostru, care se vede exclus de la dialogul cu acesta din cauza unui excesiv elitism de limbaj.
Pragmatică în loc de analiză by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14132_a_15457]
-
scuze, surîdem și totul devine suportabil pentru ambele părți. Dovedim, astfel, ca insul - ca atare - este un produs al... educației care l-a "strunjit" pe parcursul anilor de început ai vieții. Apoi, ajungîndu-se la scoala, se produce selecția care ține de elitism, deci cei mai înzestrați și evoluați din punct de vedere educativ dobîndesc o primă de încurajare specială, o anumita promovare - de unde și meritocrația, înaintemergătorii. Cu mulți ani în urmă, în 1977, mă aflam într-o călătorie prin U.S.A. Eram
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
militantă de dreapta sub direcția lui Nichifor Crainic. Este, de asemenea, condamnat ministrul de Interne C. Argetoianu pentru măsurile represive luate împotriva studenților legionari care manifestaseră la Tutova în sprijinul candidatului lor. De dreapta este revista prin apelul la naționalism, elitism, mesianism și moralism, prin respectul ierarhiei și al autorității, prin cultul față de tradiție. Sunt evidente simpatiile față de mișcarea legionară și aderarea la principiile acesteia: fundamentalism ortodox, purificare morală, dimensiune mistică, militarism, tendințe vizibile în programul literar și cultural al revistei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286868_a_288197]
-
în mână" omul se simte "liber", fără să-și dea seama că se afla "într-un ocean de cultură fără capodopere" (idem, p. 40). Postmodernismul propune kitsch-ul, cultura coca-cola, într-un cuvânt hedonismul global. Spre a nu cădea în elitism, mass-media au decretat lumea show-business-ului, a publicității, a filmului american contra celui european, renunțând la problematizare și finețuri artistice. Alain Finkielkraut consideră că postmodernismul a deschis porțile unui "Disneyland" al culturii. Omul postmodern s-a plictisit de a fi persoană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Babița". Această soluție urmuziană, în fondul ei comică, este enunțul unuia "dintre ultimii teoreticieni ai postmodernismului de la noi, poetul Daniel Corbu"... Trimiterea către "omul recent" îl vizează direct pe H.-R. Patapievici, vedeta și stâlpul de catifea violentă, a noului elitism deșirat și anost. Numim aici numai premizele unei analize grea de sensuri, a dlui Theodor Codreanu, singura ce conduce la o sinteză bine articulată și clar exprimată, putem zice cu valoare de sistem, pe falia "naționalismului organic", ca fundament al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Țin sub control mass-media, ...formează conștiințe. Dar... având atâta putere... ei dau vina (pentru dezastrele de azi și de ieri) tot pe poporul român, pe "metehnele" sale și pe trecutul lui". Simptomul este numit "divorțul dintre intelighenția cu pretenții de "elitism" și România profundă". Uneori acest simptom capătă o înfățișare de-a dreptul patologică, un aspect de "caz" clinic. Nu e o întâmplare, cel mai mare articol polemic al cărții este "Cazul Patapievici". Nici o exagerare! Cazul este anatomizat cu scrupulozitate, pornind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de relativism moral, mi-e teamă că „înțelepciunea“ a devenit mai mult o formă de supraviețuire și de salvare pe cont propriu, decât un semn de maturitate. Așa se explică faptul că reprezentanții acestei categorii a intelighenției au preferat un elitism sui-generis, separat de problematica tragică a societății. În consecință, ecoul puținelor voci protestatare a fost modest, nereverberând decât vag în societate. Lipsa abordării tragice, de tip Adam Michnik ori Václav Havel, nu poate fi • Gustave le Bon, Psihologia mulțimilor, București
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și națiune. Avea să eșueze lamentabil în versiunea neoromantică a celei de a treia căi, care s-a vrut echidistantă în raport cu statul și societatea. Poziționându-se echidistant în relația dintre stat și societate, intelighenția a eșuat într-o specie de elitism sui generis și un complex sacerdotal, fără a reuși să medieze între cei doi factori 26. Din acest motiv, revoluția din decembrie 1989 nu a putut propulsa figuri emblematice ale societății civile, ci doar ale aparatului comunist. Ceva mai inspirată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
asumarea rolului de părinte-șef sau de ghid care acordă autonomie. Fiii patriei, bine socializați, rămân mereu copiii sau adolescenții dependenți de autoritatea mamei binefăcătoare. Tentația simplicității, etichetă și simbol al purității, dar ascunzând, de fapt, uniformitatea și opoziția față de elitism, alimentează agresivitatea față de cei care sunt altfel, complicați și netransparenți. Cei educați în respectul acestor valori au o „conștiință” înaltă, acceptând ordinea socială existentă, regimul politic în care s-au născut, ierarhiile stabilite de sus, cu privilegiile și obligațiile aferente
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca e
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
University Press. Best, H., V. Cromwell, C. Hausmann și M. Rush. 2001. "The Transformation of Legislative Elites: The Cases of Britain and Germany since the 1860s". The Journal of Legislative Studies 7(3): 65-91. Busino, Giovanni. 1992. Elite(S) Et elitisme. Paris: Presses Universitaires de France Chiru, Mihail. 2010. "Selecția candidaților pentru Parlamentul României după schimbarea sistemului electoral" in Sergiu Gherghina. Ed. Cine decide? Iași: Editura Institutul European, 107-132. Coenen-Huther, Jacques. [2004] 2007. Sociologia elitelor. Iași: Editura Polirom. Crowther, William E.
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
dreapta moderată și cea extremistă s-au întâlnit în următoarele coordonate ideologice: anticapitalism, tradiționalism, centralism, naționalism și etnicism (în diferite nuanțe). Le-au despărțit: democratismul, gradualismul și individualismul celei dintâi și totalitarismul, radicalismul, corporatismul, trăirismul, xenofobia, fundamentalismul ortodox, mesianismul și elitismul celei de-a doua. Toate aceste coordonate au gravitat în jurul unei teme fundamentale: instituirea și apărarea identității naționale...". După căderea regimului comunist, cele două direcții, protocronismul și modernismul, au fost asimilate ca stânga și dreapta, existând însă confuzii în suprapunerea
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Batlles. Romanian Postmodernism Before and After 1989, Iași, 1997, passim; Regman, Dinspre Cercul Literar, 105-208; Generația ’80 în proza scurtă, îngr. Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa, Pitești, 1998; Valeriu Bârgău, Generația ’80: precursori și urmași, Deva, 1999; Adrian Dinu Rachieru, Elitism și postmodernism, Iași, 1999, 27-167; Cărtărescu, Postmodernismul, 142-165, 364-457; Gheorghe Iova, Acțiunea textuală. Bunul simț vizionar, Pitești, 1999; Mihaela Ursa, Optzecismul și promisiunile postmodernismului, Pitești, 1999; Andrei Bodiu, Direcția optzeci în poezia română, I, Pitești, 2000; Bucur, Poeți optzeciști; Daniel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
și stilistic. Aceasta e ținta idealului postmodernist. Alain Finkielkraut vorbea de provocarea unui metisaj generalizat 70. Era "noului antropocentrism", eliberată de revelația biblică, este era nomazilor, a tiers-mondiștilor. Există speranța unui neoluminism planetar 71, de astă dată, cu deconstrucția oricărui elitism, cu dispariția noțiunilor de adevăr și de minciună: "Noi trăim în era feelings: nu mai există nici adevăr, nici minciună, nici stereotip, nici noutate, nici frumusețe, nici urâțenie, ci doar o paletă infinită de plăceri, diferite și egale"72. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
burgheze, îndemnul era: Enrichessez-vous!, în cel postmodernist devine: Amusez-vous!73 Este eonul ridicării oricărei distracții la demnitate culturală: "nici o valoare transcendentă nu trebuie să frâneze sau să condiționeze exploatarea plăcerilor și dezvoltarea consumației"74. Spre a nu se cădea în elitism, mass-media a decretat vremea show-bussiness-lui, a publicității, a filmului american contra celui european, care e anacronic prin problematizare și finețuri artistice. Tradițiile au fost abandonate ca rămășițe penibile ale trecutului. A trecut pentru totdeauna și vremea modernismului "disperaților", al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
modă. Aceasta este fața ușor de deconstruit, cel puțin la nivel teoretic, a postmodernismului. Există, însă, un postmodernism al elitelor, în pofida faptului că noțiunea nu mai are relevanță în canon. Adrian Dinu Rachieru a putut scrie o carte cu titlul Elitism și postmodernism. Voi numi acest product postmodernism înalt. Cu el, merită, într-adevăr, să te confrunți. III. POSTMODERNISMUL ÎNALT (I) La noi, conceptul de postmodernism a fost consacrat după 1980, cu precedente în strădaniile lui Marin Mincu, preluate, apoi de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Da Vinci. Autorul este sclipitor de inteligent și a avut dibăcia să recurgă la formula cărților de consum, atât de căutate în kitsch-ul postmodernist. El a pariat pe o cât mai largă penetrare în "mase", fiind la antipodul elitismului neo-gnostic. Erezia lui pariază pe ideea veche că Biserica a denaturat creștinismul primitiv. Momentul crucial este stabilit în anul 325, la Conciliul de la Niceea. Știm că atunci s-a impus definitiv dogma Sfintei Treimi, care a schimbat fața civilizației europene
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
188 Ibidem, p. 192. 189 Ibidem, p. 212. 190 Ibidem, p. 213. 191 Ibidem, p. 222. 192 Ibidem, p. 270. 193 Ibidem, p. 276. 194 Ludwig Wittgenstein, Însemnări postume. 1914-1951, Editura Humanitas, București, 1995, pp. 60-61. 195 Adrian Dinu Rachieru, Elitism și postmodernism, Editura Garuda-art, Chișinău, 2000, p. 268. 196 Daniel Corbu, op. cit., pp. 65-66. 197 Adrian Dinu Rachieru, op. cit., p. 24. 198 Ibidem, p. 38. 199 Ibidem, p. 209. 200 Ibidem, p. 229. 201 Cristian Tudor Popescu, Românul național, în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]