913 matches
-
Alexandru, nu avem de ce ne plânge. A fost o ușoară stagnare prin anii '80, dar se pare că trăim un fenomen de "renaștere". O.I. Moldovan: Poeziei trebuie să i se faciliteze drumul către contactul cu publicul, altfel rămâne un fenomen elitist. După ce am făcut niște înregistrări din poezia lui Nichita, poetul ne-a spus: "Vă mulțumesc. Am crezut că poezia mea este ermetică și nu va fi receptată de public. Fără voi nu ar fi penetrat". Petra Vlah: Interpretarea unei poezii
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
zbaterile și căutările acestuia. Căci postmodernismul epocii actuale se constituie într-un teritoriu vast al etalărilor de tot felul, de la tematismul generos al comunicării de tip romantic, la acțiunile prospective, experimentale, de compunere și descompunere a sunetului, de la atitudinea estetizantă, elitistă, la cinismul rebarbativ considerat drept posibilă atitudine estetică, de la respectul formei drept esențială modalitate a comunicării artistice, la nihilismul dizolvant. În numele libertății de creație, oare totul este posibil? Poate... Până la limitele respectului actului însuși al creației. Aș adăuga. Originalitatea se
Un festival al rezistenței în zona culturii europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16935_a_18260]
-
o qualité maîtresse. Este cel mai complicat dintre toate orașele pe care le-am văzut. Imensitatea lui contradictorie sfidează orice încercare de a-l prinde în capcana unei definiții. Ca să încep cu ceva, să spun că e, în același timp, elitist și popular, arogant și prietenos. în miezul Manhattanului, o lume bună, foarte șic, te întîmpină din vitrinele cîtorva din cele mai scumpe magazine din lume. Zece străzi mai la sud, chiar pe Broadway, dai de un fel de tarabe cu
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
atunci când evaluează raporturile internaționale. Procedează astfel pentru că maimuțăresc - de altfel, fără să-l înțeleagă - spiritul practic american. Și pentru că n-au avut niciodată o reprezentare clară a culturii, pe care o consideră în mod eronat o îndeletnicire secundară și facultativă, elitistă, ineficientă și căzută în desuetudine. Cultura constituie însă o ofertă cu nimic mai prejos, din punct de vedere diplomatic, decât produsele alimentare sau armamentul, informația științifică sau securitatea regională. în plus, ea este o marfă miraculoasă: exportată, rămâne și în
Strada Eminescu din Islamabad by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15898_a_17223]
-
semnificație, reciclează o cantitate însemnată de clișee narative, se bazează pe o informație mitologică, istorică și teologică demnă de invidiat, pe scurt îndeplinește toate condițiile pentru a deveni un best-seller, fără a displăcea nici publicului cultivat, fie acesta oricît de elitist. Scriitorul italian știe exact cum să întrețină suspansul, dozează cu grijă elementele de senzațional și mostrele de erudiție, adoptă mecanismele literaturii de consum, dar face din cînd în cînd cu ochiul cititorului avizat, știe să fie amuzant sau grav, după
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
din romanul lui Pascal Quignard sînt, reprezentanții unor 'căi' de viață care aparent se exclud nu numai ca date de pornire, ci și ca miză. Domnul de Sainte Colombe este ultimul sacerdot al muzicii făcute în singurătate, al unei muzici elitiste numai pentru inițiați, compozitori și interpreți de clasă, care nu se supune regulilor spectacolului, fie el și de curte ' și mergînd toată viața pe această cale, el reușește să ajungă la muzica adevărată, în stare să deschidă o poartă către
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
poezia și proza pașoptistă și postpașoptistă, iată subiectul tezei de doctorat a profesorului Liviu Papadima. Dar cartea tratează degajat și spiritual chestiuni de teorie a literaturii accesibile în mod normal numai omului de litere. O carte "grea" și cu pretenții elitiste în fond, fermecătoare și rafinată ca stil, seducătoare în idei și atent frivolă, ca o causerie. Discuția are întotdeauna un background teoretic solid și clar argumentat, după care particularitățile aduse în prim plan sunt problematizate și deschise controversei. De pildă
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
critică este într-adevăr de luat în seamă. Ea se referă la oboseala științifică a conceptului, în curs de muzeificare. Problema este că, dacă scoatem la pensie, cuvântul și nu punem altul mai bun în loc, aruncăm și obiectul lui. Cultul elitist și responsabilizant al operei în anii șaizeci-optzeci este un fapt istoric. Aceasta este provocarea: dislocăm o secvență din istorie, cu tot potențialul ei explicativ, sau încercăm să regândim conceptul, în dinamica și în funcționalitatea lui? Nu se poate anula retrospectiv
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
a premiselor de lucru. În aceste condiții surpriza e încă efectivă, dar într-un registru familiar. Talentul se manifestă parcă nu plenar, ci într-un cadru privat, civilizat, precaut, păstrând tabieturile din vremea când era doar un hobby (chiar și elitist), în rând cu construcția instrumentelor muzicale. Să nu exagerăm însă: Paolo Maurensig scrie foarte bine, foarte matur, chiar și fără a opta, el însuși, pentru vreo halucinantă Variantă Lüneburg. Paolo Maurensig, Varianta Lüneburg, trad. Florin Galiș, col. "Romanul secolului XXI
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
Spunem democrație, diversitate, toleranță și descentralizare doar atunci când suntem minoritari. Scriem prost, dar la obiect, suntem anticalofili, avem idei și o ideologie a timpului. Ceilalți au stil, dar nu au morală și nici idei democratice, cărțile lor au probleme. Suntem elitiști, dar urâm elitele căci produc intoleranță. Scoatem intoleranța pe ușă și o strecurăm înapoi pe fereastră; suntem toleranți doar cu cei care nu ne pot amenința poziția, acceptăm diferența atâta vreme cât nu e diferența la care ne raportăm direct. Premiem pe
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
care Cannes? care marfă? care bani? Întîlnirea filmului cu publicul lui a fost ratată; Marfa și banii n-a prins deloc și a făcut săli goale. Lucrul e cu atît mai neașteptat cu cît nu e vorba de un film "elitist", "intelectualist" sau "contorsionat", ci de o "felie de viață", un drum Constanța-București și retur, un film îmbibat de "aerul timpului" și în care se vorbește ca pe stradă: replicile care revin cel mai des fiind "Ce p...mea!", "Îmi bag
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
dincolo de care adeseori se află un capital mult mai concret (bani și putere socială)? John Michael e acut conștient de potențiala duplicitate a intelectualului din ziua de azi, care ușor poate fi ispitit să devină din aliat al maselor, un elitist sau snob scîrbit de vulg? Păcat că în cartea aceasta Michael nu își propune să analizeze moștenirea ideologică și filozofică a Iluminismului, tocmai spre a vedea exact cum a influențat ea datele actuale ale problemei. Ambiguitatea atitudinii intelectualilor europeni față de
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]
-
desigur - Gohatto, Japonia 2000, filmul prin care după 13 ani Nagisa Oshima, clasicul noului val japonez revine în atenția generală, interesat în continuare de tema dragostei - sub orice formă. Ecranizînd două romane ale lui Ryotaro Shiba consacrate unei vestite comunități elitiste de războinici din secolul XIX, maestrul atacă un subiect tabou - interdicția tacită de a se vorbi despre homosexualitatea samurailor. Evident, nu pentru a scandaliza, ci pentru a invita la meditație. S-ar putea ca în homosexualitate să fi constat forța
ASIA la "Europa" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16071_a_17396]
-
panoramare strînsă a unui cadavru mutilat și invadat de viermi ce navighează prin inciziile purulente. Cadavre similare vor mai apărea pe parcursul tramei ce nu se vrea însă o simplă investigație polițistă. Mobilul crimelor ce se succed în zona unei universități elitiste este de natură demonstrativă (așa cum de la Seven încoace se obișnuiește frecvent!) și pare inspirat de Umberto Eco și al său roman criptic Numele trandafirului. Paralelismul în această ipotetică actualizare transoceanică pare sesizabil chiar de la nivelul protagoniștilor: doi investigatori complementari, unul
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]
-
finanțarea proiectelor culturale. Se găsesc bani groși pentru pomeni electorale, dar nu se găsește mărunțișul pentru cărți, expoziții, spectacole ori tabere de creație. Mai nou, niște tembeli, cu aere de revoluționari bolșevici, vântură pe site-uri sintagma stalinistă a culturii „elitiste”, ca și cum cultura ar putea fi altfel. Ei sunt promotorii unei viziuni resentimentare, potrivit căreia omul trebuie să-și expună public nu produsul creierului, ci al părților de la nivelul articulării membrelor inferioare de bazin. Nerușinați și ratați, ar dori ca un
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
reușit să-ți antrenezi mintea dincolo de cele câteva sute de cuvinte învârtite în gură de vedetele de televiziune școlite mai mult cu „lecțiile vieții” și obișnuite cu subtilitatea conturilor bancare, și nu a complexității culturale, sigur că vei califica drept „elitist” demersul altminteri cât se poate de firesc al creatorilor de valoare. Cât de strâmbă - de fapt, schimonosită de neputință și abjecție morală - e lumea celor care dau cu piatra în creatori ne spune următorul exemplu: oare nu tot ceea ce face
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
fapt, schimonosită de neputință și abjecție morală - e lumea celor care dau cu piatra în creatori ne spune următorul exemplu: oare nu tot ceea ce face posibil ca odioasele lor raportări la cultură să ajungă la urechea oamenilor sunt tocmai creații „elitiste” precum televizorul, internetul, telefonul mobil? Dacă le-ai cere să saboteze și fondurile de cercetare în domeniul tehnologiei, te-ar privi ca pe un nebun. La fel trebuie să-i privim și noi pe cei care, în numele unor neîmpliniri personale
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
tehnologiei, te-ar privi ca pe un nebun. La fel trebuie să-i privim și noi pe cei care, în numele unor neîmpliniri personale, în absența unui organ care să le îngăduie accesul la marile frumuseți - pentru că acesta e obiectul muncii „elitiștilor”, frumusețea, acea frumusețe despre care știm că va salva lumea - contribuie la distrugerea culturii unei națiuni. Și asta în ciuda funcțiilor - când e vorba de politicieni -, și a celebrității, dacă vorbim de oamenii din televiziuni.
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
prin însăși esența ei. Are legătură cu libertatea, nu cu egalitatea. În materie de literatură, nu-și au rostul votul sau referendumul. Tipul însuși de „alegere” diferă de acela politic: el se numește spirit critic. Iar acesta este nepopular și elitist. Dacă se va confirma, evoluția actuală va conduce la un impas, începând cu schimbarea arbitrară a canonului. Prezenteismul caracteristic mentalității generației 2000 nu poate susține o schimbare valabilă de canon, câtă vreme este ignorată istoria literaturii. Un nou canon nu
Despre ce e vorba by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2682_a_4007]
-
Ce se întâmplă cu noi în fața acestui fenomen? Vasile Dâncu are curajul de a pune această problemă și de a nu o pune în sensul foarte prozaic al respingerii de pe scaunul înalt al unui mare intelectual sau al unui mare elitist", a mai spus Maior. La rândul său, autorul volumului a spus că această carte face parte din viața sa. Această carte face parte din viața mea, din viața noastră. Am încercat să dau o interpretare a acestei realități, în care
Maior îi sugerează lui Dâncu să facă, într-o carte, o analiză despre breaking-news-uri () [Corola-journal/Journalistic/26277_a_27602]
-
soliștii interpretîndu-și rolul într-un decor format din prelat, corifei și falangele însoțitoare. Restul celor care vin la Junimea e material de umplutură, simpli enoriași cărora li se adresează deviza filantropică: entre qui veut, reste qui peut. În realitate, matricea elitistă a Junimii e inamovibilă, adevărat cerc închis pe care valurile de vizitatori nu îl schimbă. Ceremonia literară îmbracă două forme: conferințele și întrunirile. Conferințele („prelecțiunile populare“) sunt de un protocol atît de rigid că senzația de punere în scenă cu
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
sentimentale, uneori tragicomice și mereu într-o umbră glam. Albumul ei de debut, Party Girl (2007), a avut un real succes în Canada, iar muzica ei poate fi auzită în mod regulat de la iahturi de miliardari ruși, petreceri de ceai elitiste din Lituania, piste de modă la Moscova, precum și tonuri de apel ale mamelor din Ucraina. Cel de-al doilea album, The Face (2010) i-a definitivat stilul- decadent, dramatic, cu trăsături de epocă, dar precis. To be with Others (2012
Chinawoman, sound-uri europene şi experienţe inedite [Corola-blog/BlogPost/98469_a_99761]
-
în întreaga lume. La Art Georgies, găsești în același loc o expoziție cu vânzare de tablouri și opere de artă, alături de o cafenea. Este un concept unic ce îți oferă o experiență desprinsă parcă dintr-o altă lume, una distinsă, elitistă, cu oameni iubitori de frumos. Ideea a pornit de la dorința celor doi artiști de a le oferi o atmosferă relaxantă clienților ce veneau la ei pentru a le cumpăra operele de artă. Clienții erau întâmpinați cu cafea și cu zâmbete
Cafeneaua Art Georgies Iasi [Corola-blog/BlogPost/98972_a_100264]
-
care cluburile reprezintă unica garanție a distracției, cei prea cuminți, pe care cu greu îi scoți din casă, și în sfârșit, oamenii pentru care, o seară perfectă nu se poate traduce printr-un singur element. Pentru acești clienți, nu neapărat elitiști, dar care apreciază înainte de orice calitatea, indiferent că vorbim de băuturi, servire, locație sau aspecte care țin de ambianță, există Elements. Înainte de a intra în acest local, uitați de toate barurile în care ați așteptat o jumătate de oră pentru
Elements [Corola-blog/BlogPost/97429_a_98721]
-
Ion C. Rogojanu), dorința dobândirii unei notorietăți factice, aducătoare de efemere și orgolioase jubilații beletristice, reprezintă un parametru de recunoaștere al veleitarismului la modă. Autorii unor asemenea ”multe și mărunte”, așteaptă cu nedisimulată înfumurare cuvenitele laude confraterne, venite din partea caimacului elitist, ghedesionat, entuziasmat și de un plesnitor dispreț față de tot ce nu se prosternează extaziat în fața acestor ”nimicuri chinuite” (difficiles nugae). Pentru unii autori, demonizarea eminescianismului, în plan literar, considerat un reziduu retrograd, pernicios și remanent, o stavilă în calea modernizării
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]