527 matches
-
regăsesc diferențe între limbajul folosit de povestitor și cel folosit de personaje. Conform lui Călinescu, Sadoveanu are „o capacitate de a vorbi autentic enormă”, asemănătoare cu cea a lui Caragiale și a lui Ion Creangă. Scriitorul însuși era fascinat de „elocvența” oralității rudimentare, și în special a discuțiilor băieșilor pe care le-a auzit în timpul călătoriilor sale. Pornind de la observațiile făcute de mai mulți critici, care au lăudat, în general, calitățile poetice ale prozei lui Sadoveanu, Crohmălniceanu a vorbit în detaliu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
grădină sau prin camera sa de lucru. Apoi când avea totul pregătit, memorizând discursul aproape cuvânt cu cuvânt, el se ducea la Camera Comunelor unde reușea să captiveze atenția colegilor săi vorbindu-le mai multe ore în șir cu o elocvență excepțională. Gladstone mărturisește că un anunț că Macaulay avea intenția să vorbească era cel mai eficient mod de a asigura prezența tuturor membrilor camerei. Discursurile sale reușeau să îmbine forță dramatică, claritate, spirit pozitiv, vigoare, dinamism și astfel reușeau totdeauna
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
Versurile au o notă optimistă, iar interpretarea Shakirei este una emoțională. Majoritatea caracteristicilor sunt prezente și pe alte compoziții incluse pe albumul de proveniență, "She Wolf". De asemenea, conform MTV, „Give it Up to Me” — alături de „She Wolf” — reprezintă exemple elocvențe ale direcției în care s-a mers pe albumul de proveniență. Percepția criticilor de specialitate asupra înregistrării a fost preponderent favorabilă. În acest context, Kelsey Pâine de la "Billboard" declarat că „al doilea single de pe viitorul album "She Wolf" al Shakirei
Give It Up to Me () [Corola-website/Science/320809_a_322138]
-
au încercat să-l mituiască pe tânăr. Hera i-a promis ca-l va face rege peste toata Asia (în acea perioadă, "Asia" era numele pentru Asia Mică de astăzi), Atena i-a promis că-l va înzestra cu darul elocvenței si victorii in lupte, iar Afrodita era dispusă să i-o dea ca iubită pe Elena, regina Spartei, una din cele mai frumoase muritoare. Paris i-a cedat mărul Afroditei, apoi după mai multe incidente și-a aflat descendența regală
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
arhiepiscop al Constantinopolului (din 379). Dar din cauza grupărilor rivale care sfâșiau Biserica sa, din anul 383 s-a retras la Nazianz, unde a rămas până la moarte, dedicându-se rugăciunii și lucrărilor teologice. Pentru marea și adânca sa învățătură și pentru elocvența cu care o împărtășea, a fost numit «teologul». este sărbătorit în Biserica Ortodoxă la 30 ianuarie, iar în Biserica Catolică, la 2 ianuarie. O parte din capul Sf. Grigorie Teologul se află la Mănăstirea Slatina din județul Suceava (România), fiind
Grigore de Nazianz () [Corola-website/Science/305040_a_306369]
-
străine în Anglia și, pentru a exercita un control intern suplimentar, la 16 noiembrie 1538 a ordonat ca toate cărțile noi tipărite în Anglia să fie aprobate de către un consiliu privat înainte de publicare. John Milton (scriitor englez) a criticat cu elocvență cenzura și legea de acordare a licențelor (cunoscută sub titlul "Licensing Order of 1643") care era o formă de cenzură apriori utilizată pentru a suprima opiniile potrivnice puterii în pamfletul polemic "Areopagitica: A Speech for the Liberty of Unlicensed Printing
Libertatea presei () [Corola-website/Science/318899_a_320228]
-
de viață al acestor grupuri a impus o importantă trăsătură - oralitatea, folosirea cuvântului în scopul creării unei forme de artă. A existat încă din această perioadă și până în zilele noastre, în cadrul poporului arab, o fascinație pentru cuvântul rostit frumos, pentru elocvență după cum spune W. Polk: „Limba nu este o formă de artă, ci arta arabilor prin excelență” și după cum o afirmă și istoricul P. Hitti: „Nici un popor din lume, probabil, nu manifestă o asememenea entuziastă admirație față de expresia literară și nu
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
idolul soldaților, în oraș idolul tinerilor nobili. O inteligență de prim rang însuflețea acest trup de atlet și de războinic. "Pe lângă el, spune un istoric, ceilalți oameni păreau niște brute". Unei culturi foarte întinse și foarte variate, el adăuga o elocvență naturală și discursurile lui aveau o putere de convingere aproape de neînvins. Era vesel, spiritual, cu un spirit batjocoritor, care nu cruța pe nimeni. Gata să observe tot ce era ridicol, el se întrecea în a-și bate joc de oameni
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
pentru cruzimea sa. Împăratul a chemat cincizeci dintre cei mai buni filosofii păgâni și oratori pentru disputa cu ea, în speranța că aceștia vor respinge argumentele sale pro-creștine, dar Ecaterina a câștigat dezbaterea. Mai mulți dintre adversarii ei, cuceriți de elocvența sa, s-au declarat creștini și au fost laolaltă pedepsiți cu moartea. Ecaterina a fost apoi biciuită și închisă, timp în care peste 200 de oameni au venit să o vadă, inclusiv soția lui Maxentius, ; toți s-au convertit la
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
În mitologia celtică, este zeul elocvenței, al cuvântului. El stăpânește uriașa putere pe care o au cuvintele asupra oamenilor. Este fiul zeiței Dana și frate cu zeul Dagda, celții considerându-l drept inventatorul alfabetului antic Ogham, alfabet folosit în vechile scrieri irlandeze. este reprezentat ca un
Ogma () [Corola-website/Science/299556_a_300885]
-
la apariția comunității devălmașe, forma socială inițială a satului românesc. Obiceiul pământului și datinile acționau în interiorul acesteia ca factori socializanți motivând valoric acțiunile atât în plan moral, spiritual și juridic. Instituțiile obișnuielnice (cutumiare) cercetate de istorici și sociologi probează cu elocvența faptelor că în acest cadru putem identifica începutul obștii sătești care va cumula prerogative integrale asupra drepturilor de proprietate și folosință comună a unui anumit teritoriu. Tipic acestui moment poate fi satul răsfirat în care factorul genealigic, deși preponderent, încetează
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
fraților săi, dar știe să fie gentilă și miloasă. Crescută de Adriana, Lucreția a primit o educație completă: învață spaniola, italiana, franceza și puțină latină; studiază și muzica, desenul, dansul și broderia. Este învățată să se exprime cu eleganță și elocvență, iar cu Carlo Canale, ultimul soț al Vannozzei, (care-i transmite dragostea pentru științele umanistice), studiază latina, greaca, poezia și artele în general. În conventul din San Sisto învață practicile religioase. La unsprezece ani este promisă de soție a doi
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
CIMA, CFA și alte 20 de certificate postuniversitare. Prin InterActive studenții au acces la săli de clasă online, forumuri și o arie largă de resurse ce include lecturi în direct și înregistrate, asistenta tehnical 24/7, bibliotecă online și “Cazuri elocvențe” publicate de Harvard Business School pentru a le facilita învățatul. În 2010 LSBF a dezvoltat două aplicații inovatoare folosind plaforma socială Facebook: Centrul Preparator LSBF pentru ACCA, o resursă vastă de studiu pentru studenții ACCA; și LSBF Global MBA, primul
London School of Business and Finance () [Corola-website/Science/326692_a_328021]
-
obținut de la conciliul din Sens condamnarea lui Abelard, care îl neliniștea cu îndrăzneala vederilor sale, iar în 1145, a avut satisfacția să-l vadă pe unul din fiii săi spirituali ajuns papă sub numele de Eugeniu III. Prin predicile și elocvența sa, Bernard a dobândit sprijinul germanilor și al francezilor pentru declanșarea celei de-a doua Cruciade, devenind principalul ei ideolog. El însuși descria astfel, nu fără oarecare emfază, efectul predicii sale: "Am deschis gura, am vorbit și îndată numărul cruciaților
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]
-
lui Asterix, distinsul intelectual și politolog Gheorghiu îl pune pe Burebista să-i transmită „un salut părintesc tânărului șef Vercingetorix” („Fierul și aurul” p. 59). Realizatorului nu-i mai rămâne decât să reconstituie, ambițios, ample scene de bătălie, dar nu elocvența săbiei, ci gestul emfatic dă miezul acestei hazardate restituiri, o distribuție de aur rămânând captivă clamării, în ton tragic, a textelor jurnalistice. N-a mai rămas nimic din noblețea, firescul și omenescul dialogului reușit de Titus Popovici în filmele sale
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
străin și departe de sensul pe care vrea să-l exprime: Franz Kafka va vorbi mai târziu despre două principii antagonice care i-au guvernat familia. Primul este cel patern, "Kafka", care se evidențiază prin « tărie, sănătate, apetit, intensitatea vocii, elocvență, mulțumire de sine, dominarea lumii, rezistență, prezență de sine și cunoașterea naturii umane ». Acestea sunt practic caracteristicile lui Hermann Kafka, negustorul autoritar și egocentric, care și-a construit cu propriile forțe o carieră de succes. Al doilea principiu, cel matern
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
săi asigura legăturile între societatea-mamă și filiale. O analiză socială a membrilor, atât a celor din Paris cât și a celor din provincie, arată aceeași predominanță a elitelor stării a treia: negustori, magistrați, ofițeri, medici, arendași. La Paris, Mirabeau, prin elocvența sa, a exercitat, cel puțin până în decembrie 1790, cea mai mare influență în rândul Clubului Iacobinilor. La 2 martie 1791, Lameth i-a distrus influența acuzându-l de complot cu „aristocrații”. Începând de atunci, iacobinii au fost dominați de triumvirat
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
a arătat că Chamberlain și colegii săi au ales pacificarea în locul altor politici viabile. În cele două volume ale sale, "Chamberlain and Appeasement" (1993) și "Churchill and Appeasement" (2000), Parker a scris că, din cauza „personalității sale puternice, încăpățânate” și cu ajutorul elocvenței sale în dezbateri, Chamberlain a determinat îmbrățișarea pacificării în locul unei mai eficiente politici ferme. Parker a sugerat și că dacă Churchill ar fi fost lider în a doua jumătate a anilor 1930, ar fi construit o serie de alianțe ce
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
argumente a prezis că Ghaylăn va fi omorât din porunca omeiazilor. Ghaylăn a fost al treilea gânditor musulman care și-a sacrificat viața pentru ideile lui, înaintea lui au murit în mod asemănător Umar al Maqśuś și Jahm ibn Safwan. Elocvența lui Ghaylăn era celebră, la fel ca și devotamentul pentru credințele lui, pentru concepția lui. Ghaylăn a făcut publice ideile sale, concepția sa pe stradă, fără teamă de omeiazi. În articolul „Theological Conflicts in Early Islamic Era: the Execution of
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
doar să ducă un război defensiv pentru a convinge Nordul că victoria are costuri prea mari. Nordul trebuia să cucerească și să controleze porțiuni vaste din teritoriul inamic și să învingă armatele confederate pentru a câștiga. Importantă a fost și elocvența lui Lincoln în explicarea scopului național și priceperea sa în a păstra statele de graniță de partea Uniunii. Deși abordarea emancipării de către Lincoln a fost lentă, Proclamația de emancipare a fost un exemplu de utilizare eficace a puterilor Președintelui pe
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
spațiilor libere de teorii și interpretări, la marginea cărora se află imperturbabilul Sfinx. Ca și acesta, bătrânii lui Vida fac punte între viață și moarte. Cu înfățișarea lor exterioară dezolantă, acești oameni colțuroși sunt totuși blânzi ca o adiere, iar elocvența lor misterioasă e rostită muzical. Poate în imperiul bătrâneții lor n-au mai rămas nici măcar amintirile, ci numai realitatea unor statui de lemn și cadrul devenit abstract al unei generații victorioase. Istoria acesteia, ca istoria oricărei generații de altfel, nu
Sfatul bătrânilor din Baia Mare () [Corola-website/Science/314154_a_315483]
-
răvășită de furtună. Prin simplitatea cu care a reprezentat elementele de compoziție a reușit să pună în valoare măreția momentului de tipică tristesțe, printr-o luminozitate și o cromatică caldă dublată de o tușă liberă care aduce un plus de elocvență fără a deveni ostentativă. În această lucrare, pictorul s-a dovedit a fi un bun realist însă el a dat naștere unui lirism grav prin discreția cu care a înfățișat scena pe care criticii acelor vremuri au considerat-o una
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
materialul adunat de alții, arabi și de alte neamuri, într-o manieră intertextuală sui- generis, specifică acelor cărți despre care se spune că aparțin unui gen aparte, numit adab. La fel ca și alte lucrări de acest tip "Bayan", retorica, elocvența, nu presupune o organizare strictă, ea trece de la un subiect la altul fără să avertizeze cititorul, apoi revine la el și-l abandonează din nou. De-a lungul lucrării, autorul lasă impresia că își dă seama că nu respectă o
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
avut un rol și în memorarea acestor poeme, îndelung păstrate sub formă orală în perioada preislamică, și notate începând cu secolul al VIII-lea. Dacă avem în vedere titlul cărții lui al-Ğahiz, „al-Bayan wa-l-Tabyin” , ea ar trebui să vorbească despre elocvență, despre retorică. De fapt cu aceasta începe autorul și la ea revine mereu. Autorul face o legătură între discursul despre limbă, despre exprimarea clară și corectă, despre elocvență și retorică și discursul de autolegitimare conținut în subtextul cărții. Din acest
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
titlul cărții lui al-Ğahiz, „al-Bayan wa-l-Tabyin” , ea ar trebui să vorbească despre elocvență, despre retorică. De fapt cu aceasta începe autorul și la ea revine mereu. Autorul face o legătură între discursul despre limbă, despre exprimarea clară și corectă, despre elocvență și retorică și discursul de autolegitimare conținut în subtextul cărții. Din acest punct de vedere două probleme atrag atenția în mod special: cum se realizează comunicarea în general și cum se definesc străinii prin limbaj și cum apare elocvența arabilor
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]