116 matches
-
mecanizatorii lor sînt mai destoinici” (Flacăra, 1978). Căutarea cu ajutorul motorului Google ne oferă câteva exemple de situații în care se mai folosește în prezent termenul destoinic: în afara textelor religioase, acesta apare mai ales în presa locală, în articole convenționale de elogiere a celor dispăruți sau a autorităților: „fiu destoinic al plaiurilor mătăsărene” (gorjeanul.ro), „un primar destoinic” (monitoruldevalcea.ro); „Laudă unui primar destoinic” (crainou.ro). Alte utilizări par mai curând ironice, parodice: „Cum să fii un tătic la fel de destoinic precum Brad
Destoinic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4879_a_6204]
-
ca și imposibile, ca, de pildă, liricitatea asumată (Cioran credea că are suflet de poet, ceea ce s-a dovedit o iluzie la acest posteminescian, pentru care, așa cum zice, „sunt prea închis pentru ca să pot spune tot ce simt“), altele din fervoarea elogierii inutilității, ca izvor al comprehensiunii, chit că refuzul efortului pentru tine însuți se traduce, sec, în ipoteza întreținerii de către alții, așadar în ipostaza de parazit. Atare vis nu ar avea cum să fie cognoscibil decât în Franța, unde, în opinia
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
ani. Mai toți autorii care semnează textele vorbesc despre persoana lui Șora, nu despre cărțile lui. Aici nu e vorba de o lacună a unui volum cu adevărat exemplar prin antologia contribuțiilor conținute și prin scopul pe care îl are - elogierea unui intelectual - , ci de o obișnuință pe care o arătăm cu toții în receptarea lui Șora: ne gîndim la seninătatea omului, nu la conținutul operei. În fond, cărțile nu i-au fost citite decît cei care l-au întîlnit în carne
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
N. Steinhardt nu este timid în judecarea literaturii, este generos. El nu se sfiește să se distanțeze - după ce inițial îi admiră - de monștri sacri ai literaturii, ca Teilhard de Chardin sau Emil Cioran. Apologia spiritului românesc La fel trebuie înțeleasă elogierea de către N. Steinhardt a românilor, a României, a stilului de viață românesc. Elanul scriitorului-călugăr împinge românismul spre ipostaza lui ideală, îl obligă să fie așa cum ar putea fi, îl inventează plecând de la o esență revelată în momente faste. Frazele lui
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
e cea mai bine ilustrată. Ca specie, a fost încercată de o mulțime de condeieri de diverse calibre, dar de-abia în secolul al XVIII-lea apar primele firave dovezi de ingeniozitate encomiastică. Este de neînțeles cum epigraful, adică actul elogierii indirecte a celui care catadicsea să protejeze un autor, să autorizeze o tipărire și să o finanțeze, poate fi socotit un produs al mentalității baroce. Rezultată, aceasta, dintr-o criză a valorilor umaniste. Ne vine greu să nu întrebăm: care
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
duritate viziunea socială și culturală a primului nostru romantism, umilul și popularul scriitor, creatorul unei literaturi anti-pașoptiste, devine extrem de prețuit. A fost de ajuns ca Eminescu să-l declare "isteț ca un proverb", iar Hasdeu să-l considere geniu, pentru ca elogierea fără rezerve a lui Anton Pann să continue în cascadă. Snobismul circumstanțial atinge cele mai înalte cote în secolul XX. Unii dintre cei mai subtili și mai pretențioși literați interbelici (începînd cu Mateiu Caragiale, Ion Barbu sau Lucian Blaga și
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
puterea de a-și susține propria libertate morală. El nu este, cu siguranță, un susținător al libertății În societate.” Ba este, bietul de el! Este, a fost, cu siguranță, și a rămas. Un visător, susținător al libertății, ăsta este nenorocitul. Elogierea simbolului „revoluționar”, Întruchipat În sălbatica maladie „Înnoitoare” a rinoceritei? Inculparea anti-eroului Bérenger? Studenta răsturna, cu o calmă candoare, premisa dragă autorului și admiratorilor săi și lectorului rătăcit În acea toamnă și sală de curs americană. Renunța cu greu, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu seamă, de a-și amplifica acțiunile propagandistice. Exceptând, firește, propaganda cu caracter fascist, manifestările la care mă refer constau, de regulă, în critici severe aduse regimului Ceaușescu, politicii interne a acestuia, în principal în domeniul nivelului de trai, în elogierea atât a trecutului dinainte de instaurarea comunismului, cât și a lumii occidentale, precum și în comentarea „dușmănoasă” a știrilor posturilor de radio „Europa Liberă” și „Vocea Americii”. Iar scoaterile de sub urmărire penală decise în cauzele respective au fost justificate legal prin aceea
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
În literatura, cultura și istoria Basarabiei și a Țării: poeții Grigore Vieru, Nicolaie Dabija, D. Matcovschi - critici literari, istorici, oameni politici, universitari, gazetari și foarte mulți clerici. Societatea ”Ginta Latină” păstrează o amintire de neuitat ce evocă acțiuni comune de elogiere a neamului românesc În Țară și În Basarabia. Viziunea sa poetică Toma Istrati a exprimat-o În poezia ”Peste timp și peste spații”: Așa a fost și o să fie Că frați-s frați peste poteci Si-n lume-i doar
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
prin nimic pe un cititor care nu cunoaște personajele și situațiile evocate. Cu atât mai surprinzător este faptul că într-o postfață semnată de un istoric literar, deci de un specialist în literatură, George Muntean, cartea are parte de o elogiere entuziastă și de o situare decisă în proximitatea creației unora dintre cei mai mari scriitori români: „La întretăierea orizonturilor lui Panait Istrati, Galaction și Sadoveanu, ale lui Zaharia Stancu și Marin Preda, în confluență cu acestea și cu ale altora
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dramatism secret, poartă în ea amintirea efortului (uneori eroic) de a ajunge la perfecțiune. Textelor din volumul Amprenta spirituală le lipsește acest dramatism; ele nu sunt create, ci confecționate, pe baza unor tehnici simpliste. În mod frecvent, autorul recurge la elogiere, omagiere, glorificare. Copleșit de admirație ca de o criză de astm, el nu observă când devine grandilocvent și în cele din urmă ilogic. Iată l slăvind patria: „Eu, țară, pe-al tău cer de peruzea, / Aș vrea să fiu și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
copyright“ în întreaga lume: Aceste teribilisme nu sunt provocatoare, cum speră autoarea. Reușesc, cel mult, să-l sâcâie pe cititor, ca plimbarea țanțoșă a unei muște pe ecranul televizorului în timpul trasmiterii unui meci de fotbal. Forțată și agasantă este și elogierea Danielei de către editorul ei, Valeriu Bârgău, pe ultima copertă a cărții: „Dacă primul român ajuns în Regatul Unit al Marii Britanii a fost Vlad țepeș - Dracula - care i-a înfiorat pe mândrii insulari, ultimul român sosit în același regat este îngerul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care îl învăluise fierbinte cu forța unei gigantice explozii nucleare. Visă că, hăituit fiind de niște aprigi vânători ai septentrionului, se pitula într-un iglu de eschimoși, fiindcă Miliția îl prigonea nemilos, pentru născocite și nedrepte vinovății. Idolatru nenorocit, trădezi elogierea Taberei lui Mercur! zbiera la el Bibi Bleotu, care, într-o manta albastră de colonel de Miliție, îl dibuise în iglu, scărpinându-și, între timp, umerii înstelați de cicatrice purulente. Mercur e un zeu, dar e și un element letal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
grav chiar, preferă trăirii creația, îi răspunde în același număr al revistei cu o notă intitulată „Existențialism sau neputință de a crea?“ Răstălmăcind intențiile lui Grigore Popa, el afirmă că, la noi, „existențialismul s-a schimbat în uimitor pretext de elogiere a sterilității și de exaltare a neputinței congenitale de a crea“. Acest existențialism nu e altceva decât impotență. Nota e traversată de o pasiune polemică vrednică de cauze mai nobile. Astfel, el scrie: „Unii existențialiști îți declară cu grave jurăminte
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
claritate a stilului, „bun-simț”, coerență și „sănătate” psihologico-morală („Sufletul uman constituie o unitate organică ale cărei manifestări trebuie să se echilibreze armonic, fără hipertrofii sau atrofii”). Opțiunea autorului pentru o modernitate „cuminte”, „ordonată” și „echilibrată”, fără „excese”, apare ilustrată prin elogierea ca model a poeziei lui Ion Pillat, singurul partener de dialog din zona „anarhismului extremist” fiind considerat Ion Vinea (al cărui antimanifest din revista Punct, „Vorbe goale”, îi prilejuiește următoarele considerații: „Ne bucurăm că - cel puțin la finele acestui întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pedeapsa cu moartea. Însă legislația lui Cristos, în opinia lui Origene, chiar dacă abrogă violența, nu face prin ea din om o ființă pasivă, din moment ce dispune de legi noi bazate pe pace, mult mai eficiente decât celelalte, unind omenirea cu Dumnezeu. Elogierea acestei noi legi de pace este prezentă și în Contra Celsum, V, 33, unde Biserica nu este considerată o națiune particulară, cu legi și tradiții proprii, ci o instituție universală supusă legii lui Cristos. În Origene, conceptul de Biserică îl substitue
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
organizarea falansterului fourierist, număra} mare de festinuri trebuia să ilustreze și, în același timp, să pecetluiască armonioasa coeziune a omunității... Banchetul, o lucrare a lui Michelet 69 publicată postum, dar care a fost redactată în 1850, e consacrată în întregime elogierii acelei "virtuți puternice" care este "miracolul asocierii". "Sfînta Masă", proclamă, la rîndul său, Michelet evocînd Cena și ceea ce mai păstrează în amintire istoria gîndirii antice. Comuna din Paris, evocă el, s-a gîndit, în timpul Revoluției, să organizeze mese publice pe
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
constatarea cu durere a destinului nemilos, care nu pare a favoriza de cele mai multe ori omul; r. 38 39 : „se vede că și lui Dumnezeu îi plac tot puișori de cei mai tineri” credință autoimpusă, cu scopul de consolare și de elogiere a persoanelor decedate, potrivit căreia mor oameni capabili, buni, plini de calități, la care ar râvni însuși Dumnezeu; p. 20, r. 4 5 : „mi-a spus nenea Martin dac-ai vrea d-ta să-i dai un băiet, să-l
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
alte locuri drăgălașe ce lăsam în urmă-ne, scoteam câte-un suspin adânc din piepturile noastre!” atașamentul față de locurile natale iese la iveală în momentul despărțirii de acestea, iar reacțiile protagoniștilor le dezvăluie sensibilitatea; r. 37 38 : „Halal pe la noi!” elogierea locului natal, prin compararea cu altele ce nu par a se ridica la rangul celui de origine; p. 225, r. 15 : „e lumea a dracului” - obiceiul societății de a critica defectele prin intermediul cuvintelor acide sau a gesturilor, toate încărcate 75
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
replici; p. 97, r. 7 8 : „grație forței noastre naționale, am scăpat de acești oaspeți urâcioși” unitatea națională dă oamenilor forța de a lupta împotriva invaziilor de orice natură; r. 24 25 : „Așa e țara noastră...e bună și tolerantă!” elogierea caracteristicilor naționale, dovadă de patriotism și mândrie. ÎNTÂMPINARE LA CRITICA DOMNULUI I. NĂDEJDE ASUPRA PĂRȚEI ȘTIINȚIFICE DIN CARTEA DE CETIRE „ÎNVĂȚĂTORUL COPIILOR” p. 100, r. 11 12 : „toată furia ursului îndreptată asupra câtorva albine?”nepotrivirea dintre puterea atacatorului și a
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
prin scrisoarea de față ofensa și insulta ce v-am făcut-o oral". Ce va fi făcut oral I. L. Caragiale reprezentanților casei regale e greu de presupus, limitîndu-mă la examinarea surselor scrise. În 1897, ziua de 10 Mai îi prilejuiește elogierea mărețelor realizări și a conducătorului iubit în ziarul conservator Epoca: "...nu puțin a contribuit la realizarea acestui bine concursul superioarei inteligențe, prudenței totdeauna deștepte, înaltei dibăcii politice a regelui Carol I" iar în 1906 încredințează lui Missir sincerele sale elogii
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
unei panegiric închinat liderului. De exemplu, manualul de Istoria contemporană a României este împovărat de formule elogiante și descrieri hiperbolice ale secretarului general al Partidului. O adevărată epitetică ceaușistă poate fi culeasă din rândurile manualului. Câteva exemple pot evidenția amploarea elogierii și intensitatea patosului poetic: Nicolae Ceaușescu se distinge prin "energia sa clocotitoare", "spirit clarvăzător și îndrăzneț" transpuse în "activitatea sa neobosită" (p. 6). Un alt pasaj subliniază identitatea de destin dintre biografia lui N. Ceaușescu și istoria contemporană a României
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 128. 212 Ibidem, p. 158. 213 Ibidem, p. 159. 214 Ibidem, p. 393. 80 exemplu clar de reminiscențe medievale într o operă cu o viziune predominant înnoitoare, renascentistă. Lauretta, al cărei nume se dorește o prefigurare a recunoașterii și elogierii povestirilor, realizează, în prima zi a întrunirii, un elogiu lumii curtenești de altădată, ce păstra intacte ceremonialul și curtoazia, noblețea sufletească, onoarea, spiritul justițiar, și care se găsea, la sfârșitul Evului Mediu, într-o degradare a idealurilor sale. Curteanul se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
canalii renumite pentru slugărnicia lor față de cei doi tirani. Ei ne-au adus voioși amețitoarea hazna a României Mari, odioasele campanii din Azi-ul anului 1990, slugărnicia criminală a TVR-ului, care a generat și amplificat linșajul practicat de mineri, elogierea televizată a escrocheriei "Caritas", reabilitarea porcului național țintuit cu flegme la revoluție, "găina care naște pui vii" și "cotidienele" isterii moralizatoare ale unui proprietar de BMW care schilodește copii și dă vina, laș, tot pe ei. Cu așa nași, așa
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
păduri, saltele de paie, rufărie, gutui, blănuri, portocale, ceai, pâine, lapte, fructe putrede, alune, fasole verde, mazăre, cartofi, ringlote, banane, coacăze. Ulise este un poem descriptiv al vieții diurne fără alt conținut decât prezentarea cu gest voluptuos a lucrurilor și elogierea lor: Te oprești la vânzătoarea de legume îți surâd ca șopârlele fasolele verzi constelația mazărei naufragiază vorbele boabele stau în păstaie ca școlarii cuminți în bănci ca lotci dovleceii își vâră botul înaintează amurgesc sfeclele ca tapițerii pătrunjelul mărarul. Chiar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]