115 matches
-
trebui eliminate. După cum afirmă și Andreas Huyssen 194, indiferent cât de discutabilă este transformarea culturală despre care teoretizează postmodernismul, ea există și în acest context, atât susținătorii, cât și detractorii postmodernismului trebuie să cunoască trăsăturile și strategiile noului fenomen, astfel încât elogierea și ridiculizarea postmodernismului în ansamblu nu mai reprezintă opțiuni valabile. Ca o consecință a criticii reificării postmodernismului se impune și considerarea conceptelor specifice lui drept constructe teoretice, care sunt utilizate pentru a oferi anumite interpretări. În acest sens, ele nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se observă că acesta este "un amestec subtil de deliberativ și epidictic"363, în sensul în care epidicticul este legat de limbaj, de consolidarea adeziunii la un set de valori, în timp ce deliberativul este legat de partea argumentativă a textului publicitar. Elogierea produselor prin procedeul amplificării (în epidictic) se combină astfel cu sfatul și îndemnul de a le cumpăra, pe baza procedeului sugerării/demostrării a ceea ce este util sau bun pentru cumpărător (în deliberativ). Dar transformarea publicității însăși în obiect de consum
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin scrisoarea de față ofensa și insulta ce v-am făcut-o oral". Ce va fi făcut oral I. L. Caragiale reprezentanților casei regale e greu de presupus, limitîndu-mă la examinarea surselor scrise. În 1897, ziua de 10 Mai îi prilejuiește elogierea mărețelor realizări și a conducătorului iubit în ziarul conservator Epoca: "...nu puțin a contribuit la realizarea acestui bine concursul superioarei inteligențe, prudenței totdeauna deștepte, înaltei dibăcii politice a regelui Carol I" iar în 1906 încredințează lui Missir sincerele sale elogii
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
organizarea falansterului fourierist, număra} mare de festinuri trebuia să ilustreze și, în același timp, să pecetluiască armonioasa coeziune a omunității... Banchetul, o lucrare a lui Michelet 69 publicată postum, dar care a fost redactată în 1850, e consacrată în întregime elogierii acelei "virtuți puternice" care este "miracolul asocierii". "Sfînta Masă", proclamă, la rîndul său, Michelet evocînd Cena și ceea ce mai păstrează în amintire istoria gîndirii antice. Comuna din Paris, evocă el, s-a gîndit, în timpul Revoluției, să organizeze mese publice pe
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
constatarea cu durere a destinului nemilos, care nu pare a favoriza de cele mai multe ori omul; r. 38 39 : „se vede că și lui Dumnezeu îi plac tot puișori de cei mai tineri” credință autoimpusă, cu scopul de consolare și de elogiere a persoanelor decedate, potrivit căreia mor oameni capabili, buni, plini de calități, la care ar râvni însuși Dumnezeu; p. 20, r. 4 5 : „mi-a spus nenea Martin dac-ai vrea d-ta să-i dai un băiet, să-l
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
alte locuri drăgălașe ce lăsam în urmă-ne, scoteam câte-un suspin adânc din piepturile noastre!” atașamentul față de locurile natale iese la iveală în momentul despărțirii de acestea, iar reacțiile protagoniștilor le dezvăluie sensibilitatea; r. 37 38 : „Halal pe la noi!” elogierea locului natal, prin compararea cu altele ce nu par a se ridica la rangul celui de origine; p. 225, r. 15 : „e lumea a dracului” - obiceiul societății de a critica defectele prin intermediul cuvintelor acide sau a gesturilor, toate încărcate 75
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
replici; p. 97, r. 7 8 : „grație forței noastre naționale, am scăpat de acești oaspeți urâcioși” unitatea națională dă oamenilor forța de a lupta împotriva invaziilor de orice natură; r. 24 25 : „Așa e țara noastră...e bună și tolerantă!” elogierea caracteristicilor naționale, dovadă de patriotism și mândrie. ÎNTÂMPINARE LA CRITICA DOMNULUI I. NĂDEJDE ASUPRA PĂRȚEI ȘTIINȚIFICE DIN CARTEA DE CETIRE „ÎNVĂȚĂTORUL COPIILOR” p. 100, r. 11 12 : „toată furia ursului îndreptată asupra câtorva albine?”nepotrivirea dintre puterea atacatorului și a
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
din biserica creștină baptistă din Cuvin. Lecțiile din istoria Bisericii din Cuvin 15. ÎNVĂȚĂTURILE DIN ISTORIA BISERICII CREȘTINE BAPTISTE DIN CUVIN Principalele învățături din istoria bisericii din Cuvin se reflectă în menirea pe care biserica o are pe acest pământ: Elogierea Numelui lui Dumnezeu (Închinare), Edificarea credincioșilor (Zidire), Evanghelizarea păcătoșilor pierduți (Marea Trimitere) și Empatizarea cu cei săraci și cu cei suferinzi (Activități sociale). Închinare Lecția 1 - Lucrarea bisericii din Cuvin nu trebuie disprețuită deoarece este biserica lui Cristos. Unul din
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
e religiosa, dovettero aggiungersi numerosi episodi a carattere politico che prepararano la causa occasionale che determinò finalmente l'esilio:episodi collegati colla domus Fabia"28. Viziunea lui Ovidiu asupra lumii (Weltanschaung), așa cum se înalță din opera sa, se bazează pe elogierea libertății, pe glorificarea Republicii, și pe cultivarea valorilor nobiliare, marginalizate de regimul augustan, coborât la dictatura personală. Ovidiu era un liber cugetător și soluția cumulării delictelor sale legate de ordin moral, religios, politic culminând cu un crimen laesae maiestatis, ar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
literară 190, dar care a murit în Asia în anul 16 î.H. În schimb, destinatarul epistolei II, X din Ponticele, ar fi scris printre altele epopei, Antehomerica și Posthomerica 191, în care, fără îndoială, se încerca alipirea unor familii (elogierea uneia sau a alteia dintre acestea căpăta, bineînțeles, culoare politică, cum se va vedea) la tradiția mitologică greacă, pentru a le conferi mai multă strălucire legendară și prestigiul unui blazon nobiliar mitic. Potrivit unui studiu recent scris de J. Schwartz
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
totdeauna de ceea ce sunt pe cale de a cerceta în cele ce urmează. Pentru a putea percepe adevărata dispoziție sufletească a lui Ovidiu față de Augustus și instituția imperială, putem, ba mai mult, trebuie să lăsăm de-o parte toate expresiile de elogiere și de nemăsurată adulare, adresate marelui puternic al zilei: acestea, când nu ascund pentru cine e deja avizat o realitate contrarie, de batjocură, față de formularea propriu-zisă, exprimă cel mult o realitate convențională, obligatorie chiar pentru un exilat care spera să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mult, această constatare istorică privind domnia lui Tiberiu nu trebuia să fie foarte diferită de cea a lui Augustus. La banchetele (convivia) de tipul celor augustiene (deși frecventate în mod paradoxal de aristocrați κράτιστοι) se puteau asculta cuvinte emoționante de elogiere a libertății "democratice" anterioare regimului lui Augustus, care pot fi citite în Eseul despre sublim de Dionis de Halicarnas 397: "Mi se pare ciudat (cum cred că li se întâmplă multor altora) îi spune autorului un anumit membru al cercului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
urmele lui Vergiliu, Ovidiu reia lunga descendență a neamului lui Augustus de la Troia și de la zeii din Troia 435. Aceasta, însă, nu pare a fi și convingerea personală a sulmonezului, chiar dacă, în unele părți din Fasti (cu siguranță, refăcute), reînnoiește elogierea acestei străvechi și nobile descendențe a lui Augustus. Într-adevăr, trebuie să ținem cont de faptul că Augustus s-a născut (pe 23 septembrie 63 î.H.) din tată plebeu al ordinului cavaleresc. Mai mult, prietenii lui Octavian afirmau că
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vedere, Ovidiu se distingea atât de Augustus și de susținătorii lui, deschiși spre viitor, cât și de conservatorii și opoziționiștii, îndreptați mai ales spre mos maiorum de antică tradiție republicană. Din respectiva Weltanschauung ovidiană izvora atitudinea sa politică, bazată pe elogierea libertății (nu numai de ordin civic, ci și moral) și a adevăratelor valori nobiliare contra îmbogățiților regimului (homines novi), bazată într-un cuvânt pe glorificarea Republicii văzută din punctul său de vedere contra noului regim al Imperiului, asimilat de poet
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
principiile noii societăți, principalele curente fiind: romantismul, realismul, impresionismul, cubismul, simbolismul, etc. -Romantismul o a apărut ca reacție la clasicism; o punea accent pe sentimentele nobile și înălțătoare ale omului; o avea drept caracteristici: emoția; reveria și pesimismul; imaginația; nostalgia; elogierea trecutului și exaltarea sentimentului eroic; preocuparea pentru „culoarea locală”; o folosea ca surse de inspirație: creștinismul; valorile trecutului; virtuțile morale ale poporului; o în literatură a fost reprezentant de: Johann Wolfgang von Goethe „Faust”, „Egmont”, „Poezie și adevăr”, „Hermann și
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
pare a fi absurditatea în stare pură și o va demasca fie direct, în unele schițe, fie indirect, prin elemente ce-i configurează în substrat atitudinea critică. Promovarea constantă a nonvalorii, tolerarea senină a prostiei, acceptarea fără conflicte a inacceptabilului, elogierea falsului, etc., sunt paradoxuri care, nepercepute ca atare, revelează o lume nu doar absurdă, ci și tragică în inconștiența ei. Prin reflectarea acesteia în artă, se ajunge la situațiile aberante din schițele și comediile lui Caragiale. Ceea ce surprinde în primul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din avutul propriu ca un bun al său, ci toate le aveau în comun"284. Dulcea priveliște pe care o oferea această fraternitate, nemaicunoscută pînă atunci în Alexandria, l-a făcut pe Filo, deși evreu, să scrie o carte de elogiere. Această carte a fost mereu privită de Sfinți cu un fel de încîntare evanghelică, și se cunoaște din istorie cît de mult a dorit Gură de Aur să o introducă în rîndurile poporului său la Constantinopol; ea era desăvîrșirea din
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care îl învăluise fierbinte cu forța unei gigantice explozii nucleare. Visă că, hăituit fiind de niște aprigi vânători ai septentrionului, se pitula într-un iglu de eschimoși, fiindcă Miliția îl prigonea nemilos, pentru născocite și nedrepte vinovății. Idolatru nenorocit, trădezi elogierea Taberei lui Mercur! zbiera la el Bibi Bleotu, care, într-o manta albastră de colonel de Miliție, îl dibuise în iglu, scărpinându-și, între timp, umerii înstelați de cicatrice purulente. Mercur e un zeu, dar e și un element letal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fum a comparației dintre deplorabila Românie și minunata Italie mussoliniană. În această notiță, raționamentele sale colectiviste și apelul la "resursele vitale ale unui popor" seamănă grozav de bine cu raționamentele pe care le vor face, în anii treizeci, tot pentru elogierea extremei drepte și a colectivismului, Cioran și Noica; autorul, care are numai 22 de ani, mai adaugă și cîteva vagi considerații despre carte, afirmînd că a găsit-o "agreabilă" ca lectură, dar "detestabilă" ca "reflexie politică". Mussolini însă îi place
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
unei panegiric închinat liderului. De exemplu, manualul de Istoria contemporană a României este împovărat de formule elogiante și descrieri hiperbolice ale secretarului general al Partidului. O adevărată epitetică ceaușistă poate fi culeasă din rândurile manualului. Câteva exemple pot evidenția amploarea elogierii și intensitatea patosului poetic: Nicolae Ceaușescu se distinge prin "energia sa clocotitoare", "spirit clarvăzător și îndrăzneț" transpuse în "activitatea sa neobosită" (p. 6). Un alt pasaj subliniază identitatea de destin dintre biografia lui N. Ceaușescu și istoria contemporană a României
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a ochiului dinaintea nevăzutelor, marilor taine. O paralizie crescândă a mușchiului, o lăsare moleșită în fotoliul de șef de serviciu, cu împărțirea lumii în grade ofițerești, cu îmbrăcarea ca o mânușă a formulei cusute gata”. E perfect explicabilă, de aceea, elogierea unui scriitor nerecunoscut de „oficialitatea” literară, precum Urmuz, devenit și pentru Voronca, la fel ca pentru întreaga avangardă românească, o prezență emblematică, evidențiindu-se „gestul sublim de renunțare și de izolare”, „trăsnetul de ură, de răzvrătire, de singurătate; al celui
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de mulți, inclusiv de E.M. Cioran. și ce mai spune Herodot? Dar unirea lor e cu neputință și nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi. În acest punct, tăcere totală, de gol istoric ! Dacă este permisă elogierea tracismului spiritualist, de ce nu ne-am explica, măcar în parte, și o anume lipsă de vocație a românilor pentru organizare și cooperare, pentru coordonare și unitate, individualismul nostru acerb, pulverizarea permanentă a conștiințelor și eforturilor, tot prin acest eminent fond
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
stânga. În consecință, își deschide coloanele unor colaboratori precum Petre Constantinescu-Iași, Stanciu Stoian, Lothar Rădăceanu, Lucrețiu Pătrășcanu (semnează Ion C. Ion), H. Silber (Andrei Șerbulescu), Ghiță Ionescu ș.a. Unii radiografiază regimurile fasciste, reliefând nocivitatea lor, dar se exersează și în elogierea, mai mult sau mai puțin deschisă, a stalinismului. Realităților culturale, economice și sociale din Uniunea Sovietică li se consacră numeroase articole, chiar și un număr tematic (13-14/1934). Partea de ideologie rămâne substanțială și după 1935, dar frapează mai puțin
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
unei panegiric închinat liderului. De exemplu, manualul de Istoria contemporană a României este împovărat de formule elogiante și descrieri hiperbolice ale secretarului general al Partidului. O adevărată epitetică ceaușistă poate fi culeasă din rândurile manualului. Câteva exemple pot evidenția amploarea elogierii și intensitatea patosului poetic: Nicolae Ceaușescu se distinge prin "energia sa clocotitoare", "spirit clarvăzător și îndrăzneț" transpuse în "activitatea sa neobosită" (p. 6). Un alt pasaj subliniază identitatea de destin dintre biografia lui N. Ceaușescu și istoria contemporană a României
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În literatura, cultura și istoria Basarabiei și a Țării: poeții Grigore Vieru, Nicolaie Dabija, D. Matcovschi - critici literari, istorici, oameni politici, universitari, gazetari și foarte mulți clerici. Societatea ”Ginta Latină” păstrează o amintire de neuitat ce evocă acțiuni comune de elogiere a neamului românesc În Țară și În Basarabia. Viziunea sa poetică Toma Istrati a exprimat-o În poezia ”Peste timp și peste spații”: Așa a fost și o să fie Că frați-s frați peste poteci Si-n lume-i doar
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]