83 matches
-
hiatale obișnuite, întrucât în cazul lor este vorba de o veritabilă aplazie diafragmatică, având ca urmare o vastă dehiscență, întinsă către dreapta și comunicând frecvent cu orificiul aortic, pilierul drept fiind adesea absent [3]. Sunt rezultatul unui deficit de dezvoltare embriologică a porțiunii lombare a diafragmului, derivată din mezoesofagul dorsal. Se întâlnesc mai ales la copiii mici. Herniile diafragmatice prin aplazie hiatală sunt prevăzute cu sac herniar și pot cuprinde în sacul herniar tot stomacul și prima porțiune a duodenului. Splina
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
statistica personală). În hernia diafragmatică congenitală postero-medială nu există un hiatus esofagian și nici orificii separate pentru esofag și aortă, ci un defect diafragmatic, dezvoltat către dreapta, în care pilierii pot fi hipoplazici sau chiar absenți. Pilierii diafragmatici au origine embriologică separată, formându-se din mezoesofagul dorsal. Deficiențele în dezvoltarea acestei primordii a diafragmului duc la apariția acestui tip de hernie congenitală. Aceasta este diferită de hernia hiatală, în care există un hiatus esofagian, mai mult sau mai puțin lărgit, iar
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
-se spre vârful inimii. * Formarea sistemului excitoconductor Sistemul excitoconductor al inimii este format din nodul sinoatrial, care generează impulsurile electrice, nodul atrio-ventricular, responsabil de transmiterea impulsurilor de la atriu la ventricul, și fasciculul atrioventricular, cu ramurile sale dreaptă și stângă. Experimentele embriologice moderne sugerează că celulele crestelor neurale dau naștere sistemului conductor al inimii, activitatea nodului sinusal fiind demonstrată o dată cu apariția celulelor crestelor neurale în inimă. Miocardul primar al tractului de scurgere regresează concomitent cu formarea valvelor semilunare și dispare virtual în
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
intrauterine crestele bulbare și truncale fuzionează determinând segmentarea bulbului bulbus cordis și truncus arteriosus, iar într-un timp ulterior spiralarea aortei ascendente și a trunchiului pulmonar. Artera pulmonară stângă și segmentele distale ale arcului aortic comunică prin ductul arterial, derivat embriologic al arcului VI faringian. În momentul nașterii ductul arterial se contractă și devine atretic, persistând sub forma unui vestigiu embrionar numit ligament arterial (ligamentum arteriosum). Vena cardinală comună dreaptă și vena cardinală anterioară dreaptă determină dezvoltarea venelor cave superioară și
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
interatrial și în dreapta pâna la șanțul terminal His, peretele atrial este neted, reprezentân portiunea sinusală a atriului derivată din sinusul venos al tubului cardiac primitiv. Restul atriului prezintă în interior coloane musculare (miocardice) care reprezintă porțiunea trabeculară a AD, derivată embriologic din atriul primitiv. Raporturile atriului drept superior - vena cavă superioară; anterior - pericard, plămân drept, pleură mediastinală dreaptă; posterior - vene pulmonare drepte, atriul stâng; lateral - pericard, nerv frenic drept, vase pericardofrenice, plămân drept, pleură mediastinală dreaptă; medial - aorta ascendentă, atriul stâng
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
al venei cave superioare și se termină pe marginea dreaptă a venei cave inferioare; corespunde crestei interne dintre atriul și auriculul drept numită crista terminalis; sulcus terminalis și crista terminalis separă porțiunea posterioară netedă a atriului numită sinus venarum (derivat embriologic al cornului drept al sinusului venos) de porțiunea trabeculară anterioară auriculară care reprezintă jumătatea dreaptă a atriului primitiv; venă cavă inferioară. AD prezintă pentru descriere șase pereți, după cum urmează: peretele anterior care prezintă coloane musculare orizontale, asemănătoare dinților unui pieptene
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
stâng Generalități Atriul stâng formează 2/3 din baza cordului, primește sânge prin venele pulmonare și descarcă acest sânge spre ventriculul stâng. AS are formă ovoidală (alungită transversal), pereții mai groși, iar volumul mai mic. Porțiunea sa posterioară nu deriva embriologic din atriul primitiv, ci din vena pulmonară primitivă, iar tulburari ale procesului de dezvoltare atrială determină insuficienta înglobare a venelor pulmonare, cu formarea unui număr mai mic de orificii de deschidere ale venelor pulmonare. Limita între cele două porțiuni ale
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
et dextra), ramuri ale aortei ascendente. Există la nivelul terminologiei anatomice o lipsă de uniformizare în ceea ce privește descrierea pozițiilor ostiumurilor arteriale coronare în raport cu valva aortică. Nomina Anatomica descrie termeni de drept, stâng și posterior, ceea ce este mai adecvat referitor la dispunerea embriologică a cordului fetal. Considerăm că pentru un cord adult termenii corecți din punct de vedere anatomic sunt anterior, posterior stâng și posterior drept. Din punct de vedere morfologic și funcțional arterele coronare prezintă o porțiune infundibulară, lungă până la 0,5
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]