135 matches
-
extirparea sau pierderea caracterului lor național". Tocmai despre caracterul profund național, atacat de această fantomă a istoriei mondiale, vorbește poetul M. Eminescu considerând că este e "cestiune de existență pentru poporul roman". Acestea sunt argumentele care l-au determinat pe eminescologul Theodor Codreanu să scrie o astfel de carte, o carte de mare utilitate, mai ales în zilele noastre, când prin diverse cancelarii, europene și nu numai, se pune problema, diversionistă din punctul meu de vedere, a globalizării, a nivelării aspirațiilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ioana Em. Petrescu (Eminescu, modele cosmologice și viziune poetică, 1978), Constantin Ciopraga (Poezia lui Eminescu), George Munteanu (Eminescu și eminescianismul, 1987), Theodor Codreanu (Eminescu Dialectica stilului, 1984), Marin Tarangul (Intrarea în infinit sau Dimensiunea Eminescu, 1992). 4 Pseudonim folosit de eminescologul Nicolae Georgescu 5 Titlu denaturat de editură, restabilit în ediția de la Chișinău: Complexul Bacovia. 6 Afirmație care nu se arată astfel în exegeza lui Th. Codreanu. 7 Opiniile lui Edgar Papu par a se referi la zilele noastre, deși aceste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
colocvii culturale - câteva evenimente literare de rezonanță europeană: decernarea Premiului „Unione Latină” (scriitorului spaniol Gonzalo Torrente Ballaster); simpozioanele „Mircea Eliade - azi”, „Emil Cioran și francofonia” etc. Instituția a fost și este frecventata de traducători și profesori de literatură română, precum eminescologul Roșa del Conte, traducătorul Marco Cugno, profesorul Giorgio Caragiani. În prezent, se află, potrivit legii de organizare și funcționare a Academiei Române, în administrarea acesteia. La conducerea să, cu acordul Academiei Române, s-a aflat, între 1997 și ianuarie 1999, Marian Papahagi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285150_a_286479]
-
noastră este categoric diferită de ceea ce ne-am fi propus să vedem. Și astfel, Eminescu ni se înfățișează sub forma paradoxală a unui individ exponențial, dar atipic, adică nereprezentativ tocmai prin felul în care ne reprezintă. Nu în ultimul rând, eminescologul surprinde discret dimensiunea cristică a omului și a scriitorului: "Pe de altă parte, stai uneori și te întrebi: Oare să nu fie aici în joc ceva mai adânc decât simpla înmândrire cu faptul că un poet de statura lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Clio, etc.). Toți aceștia au operă cu reprezentativitate națională influențând hotărâtor localismul cultural, înlesnind circulația/recepția marilor valori naționale și europene din țară și din lume. Explozia cultural informațională din județul Vaslui, cu selecția valorilor în plan național (Theodor Codreanu - eminescolog; Dumitru V. Marin - etnolog, publicist; Theodor Pracsiu - publicist; Mircea Coloșenco - monografist; Cristian Simionescu - poet; Laurențiu Șoitu - filosof) ș.a., și universal (Marcel Guguianusculptor; ConstantinToma - biolog; Viorel Barbu - matematician; Radu Miron - matematician) ș.a. beneficiază de existența unui document autentic: MERIDIANUL. în ISTORIA
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
1932 (Tudor Vianu, „Poesia lui Eminescu”, Muzicalitatea lui Schiller și Eminescu). O poziție polemică în privința exegezei eminesciene, de data aceasta împotriva lui G. Călinescu, adoptă și I. E. Torouțiu (G. Călinescu, „Viața și opera lui Mihai Eminescu”) și C. Manolache (Un „eminescolog” autentic: Dl G. Călinescu), cărora criticul le răspunde într-un articol publicat în „România literară”. Alte studii sunt semnate de I. Petrovici, Augustin Z. N. Pop, L. Gáldi, Irina Balmoș, George Baiculescu. Numărul 18 din 1940 conține două articole intitulate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285929_a_287258]
-
A fiicei lui Eminescu? De ce s-o șteargă, în numele luptei de clasă? Dar culmea iresponsabilității gazetărești o reprezintă fraza "istoricii ieșeni și lingviștii confirmă în mare parte legendele oamenilor". Aiurea! Nu confirmă nici unul. Autorele și-l aduce în sprijin pe eminescologul Mihai Drăgan. Care-i mort și nimeni nu l-a auzit vreodată pe M.D., îngrijitorul Colecției "Eminesciana", pomenind despre asemenea parascovenie. Iată, deci, prin grația unor gazete, altă trăsnaie de genul găinii de la Pașcani care naște pui vii! În sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de Iosif Vulcan (cel care l-a debutat în revista Familia) "ultima și mult periclitata sentinelă a românismului."4 Șirul de documente consultat de noi prin vreme 5 (expresie a unui omagiu postum adus regretatei noastre profesoare din Clujul studenției, eminescologul Ioana Em. Petrescu 6) s-a întregit relevându-ne noi paliere: autori sătmăreni (poeți) ale căror versuri au fost cunoscute de M. Eminescu din presa vremii (din "Lepturariul românesc" al lui Arune Pumnul, Diorile Bihorului, Aurora, Foaie pentru Minte, Inimă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
, Amita (9.II.1933, Calcutta, India - 24.X.1992, București), eminescolog și traducătoare indiană. Fiică a unui jurist indian, Sudhir Kumar Bhose, B. provine din două familii cu tradiții intelectuale și beneficiază de o educație aleasă. Studiază chimia, fizica și matematica la Universitatea din Calcutta, obținând o diplomă în 1953. Însoțindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285717_a_287046]
-
are loc reeditarea unui act primordial, care va reactiva/reaminti identitatea. Nuvela este concepută pe baza ideilor relativității timpului în raport cu eternitatea și a metempsihozei, concepții pe care Amita Bhose le identifică fără dificultate și în gândirea indiană (2010 b, 25). Eminescologul din Bengal contrapunctează îndepărtarea lui Eminescu de consistența pur intuitivă a cate goriilor spațio-temporale kantiene cu apropierea de filosofia indiană, conform căreia timpul își reduce dimensiunile în raport cu eternitatea. Astfel, un an al muritorilor este cât o zi și o noapte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în proză (1997, 83). În ceea ce privește situarea intertextului filosofic din Sărmanul Dionis între Kant și Shopenhauer (G. Călinescu, I. A. Rădulescu-Pogoneanu, D. Murărașu, Al. Piru, S.P. Dan citați de Amita Bhose), cercetătorul manifestă nedumerire față de maniera prea puțin tranșantă în care eminescologul din Bengal a tratat acest aspect, mulțumit doar ca, oricare ar fi fost filiera, ea să conducă la indianism: "într-un fel se întâlnește Immanuel Kant cu Absolutul filosofiei indiene și într-un alt fel Schopenhauer. Or, din perspectiva raportării
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
archaei", așa cum comentează Călinescu" (Bhose: 2010 b, 92). Intertextul upanișadic constă din convingerea că spiritul universului (Brahmăn) se reflectă în profunzimea nemărginită a sufletului uman (ătman). Însă omul trebuie să se interiorizeze pe deplin ca să ajungă la Realitatea supremă explică eminescologul din Bengal. După ani de studiu în România, o altă cercetătoare din India a operei eminesciene a lăsat o contribuție importantă 23 pentru acest capitol al creației poetului nostru: Zricha Vaswani Eminescu și gândirea indiană, ediție bilingvă româno-engleză, Târgoviște: Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
umane ca națiune: sentimentul național și ideea moralității. Euthanasius le împărtășește. Mulțumită naturii, el s-a dezbrăcat de haina deșertăciunii. Ceea ce este mai important decât acțiunea concertată a celor două principii, specificul național și eticul, le transcende sau, cum formulează eminescologul îngrijitor al ediției despre cultură și artă, "este mai degrabă fundalul între coordonatele căruia celelalte două principii se mișcă și se impun: respectul adevărului"19. Protagoniștii nuvelei Cezara, nu știm dacă și personajul feminin, caută febril adevărul. Arta este calea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
îngrijitorul ediției integrale Mihai Eminescu la ale cărei volume am apelat pentru studiul nostru. Locul potrivit pentru tema organicității operei eminesciene va fi oferit, câteva pagini mai târziu, de capitolul referitor la intra textualitatea transgenerică (vezi infra). Organicitatea ilustrată de eminescologul care toată viața a decriptat manuscrisele eminesciene descrie intratextualitatea, de la cele mai vizibile forme (coincidența numelor și, în general, a unor unități lexicale) la repetarea intratextuală subtilă. Relativ la coeziune, scrierea autenticistă din proza eminesciană, cu întreaga ei desfășurare paradigmatică, oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
adus în lumea științifică al treilea Univers, iar apariția unei alte imagini presupune debutul unui nou model cosmologic: einsteinian. În cartea care se intitulează, în funcție de ediție, și Eminescu, poet tragic, autoarea lămurește semnificația/utilitatea modelului cosmologic pentru discursul critic al eminescologului și alege să aplice în studiul poeziei primele două modele. Cel einsteinian rămâne doar menționat. Considerăm că modelul cosmologic (s.n.) constituie o realitate de profunzime a viziunii, depășind în adâncime nivelul conștiinței teoretice (științifice), dar și nivelul materialului mitic din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a început această învățătură cu gramatica lui Bopp și a dus-o destul de departe" (Bhose: 2010 a, 10). Din faptul că poetul a lăsat căteva litere sanscrite în paginile aceluiași manuscris (2266) în care apar și două strofe din Luceafărul, eminescologul indian conchide că Eminescu învățase literele sanscrite înainte de îmbolnăvire. Interpretând afirmațiile călinesciene despre intenția definitivării unui dicționar de limba sanscrită ca fiind indirecte, pe filiera Octav Minar, Amita Bhose suspectează că "observațiile lui G. Călinescu dau de bănuit că el
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
india nismul romantic", Arion Roșu atrăgea atenția, în 1970, asupra unei erori din titlul Ta twam asi (forma sanscrită corectă, Tat twam asi), pe care o punea pe seama intenției auctoriale de a înlocui demonstrativul neutru tad (tat) cu femininul să. Eminescologul indian, care ne-a lăsat constelație de lucrări în "cununi de stele", nu este atât de sigur asupra sursei erorii, în sensul că, textul rămânând nedefinitivat de autor, consoana poate să se fi pierdut din cauza unei inadvertențe, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
necesare pentru radiografia textului, însă despre Eminescu nu se poate vorbi decât întru Eminescu. Să fie vorba despre apartenența la aceeași generație în receptarea critică a Poetului Național, ceva mai atașată afectiv, comparativ cu vocile criticii de după anul 2000? Înainte, eminescologul vorbea parcă mai mult despre autor după, atenția este captată de operă, dacă nu chiar de text. Pasiunea pentru Eminescu rămâne aceeași, doar abordarea și formulările diferă. 6 I. Petrovici "Contribuții la filosofia lui Eminescu", De-asupra sbuciumului, București: Casa
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Mihăilescu) Apariția, în anul 2000, a corpusului epistolar Eminescu Veronica Micle, aproape o sută de texte necunoscute până atunci, ținute la fereală de către descendenții familiei adresantei, a trezit un interes cu totul aparte, atât în rândurile istoricilor și criticilor literari (eminescologilor), cât și în mediile cele mai largi ale cititorilor, care așteptau să afle, în fine, cum a iubit Eminescu, pentru a prelua sintagma din titlul unei cărți datorate lui Octav Minar. Pentru mulți dintre aceștia lectura a constituit o dezamăgire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a-l pune într-o altă lumină decât cea pe care conștiința publică și-a însușit-o deja. În această ordine de idei, domnia sa îl citează pe G. Călinescu, dintr-un articol din 1932, care se exprima cu dispreț la adresa eminescologilor de ocazie:" Se cheamă eminescolog un publicist care, fără să se fi ilustrat în nici un domeniu al culturii (ba, uneori, fiind cu totul refractar ei) se așează ca mușița pe suprafața problemei eminesciene și o umple de o cangrenă verzuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Se cheamă eminescolog un publicist care, fără să se fi ilustrat în nici un domeniu al culturii (ba, uneori, fiind cu totul refractar ei) se așează ca mușița pe suprafața problemei eminesciene și o umple de o cangrenă verzuie și fetidă [...]. Eminescologul este ori cu desăvârșire incult, ori de o incomprehensibilitate fioroasă, de un fanatism și de un moralism superlativ, care mârâie la orice presupusă atingere a operei eminesciene. Dacă Eminescu ar trăi și ar citi ce scriu eminescologii noștri despre el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
obsesiv, pe Eminescu. * * * Cele șase eseuri reunite în volumul Despărțirea de Eminescu? (Editura Societății Literar-artistice "Tibiscus", Uzdin, Serbia, 2012) datorat lui Adrian Dinu Rachieru, au în comun dezbaterea polemică prilejuită de diversele aspecte ale abordării critice, în actualitate, de către "frontul eminescologilor" ("armata exegeților"), a atitudinii, la drept vorbind, a cititorilor de azi (a comentatorilor de toate categoriile) față de "poetul național", sintagmă care i-a iritat pe unii, fapt ce a stârnit, ca efect, și iritarea altora. Se pornește de la citarea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
hermeneuticii a "sensului în text". Ce vrea să însemne aceasta ne lămurește ea însăși:"Elementul principal al acestei noi interpretări îl realizează argumentarea tezei că cenzura ontologică între cele două lumi ale poemului, nu se legitimează, așa cum au presupus majoritatea eminescologilor de până acum, la granița dintre "o lume pământească" (a "fetei de împărat" și a lui Cătălin), pe de o parte, și lumea cealaltă, a Luceafărului (și a Demiurgului), pe de altă parte. Prin intenție expresă, cartea mea argumentează, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
meridianele cele mai diverse ale lumii. Este cercetat modul în care Eminescu apare în viziunea marilor scriitori români, fără a omite puzderia de Omagii lirice și odată cu acestea deschizând discuția despre Detractori și Antieminescieni, definind eminescologia și făcând, iarăși, catalogul eminescologilor, al eseiștilor și al traducătorilor. Nu lipsește, în final, reflectarea poetului în muzică, în artele plastice (în viziunea marilor pictori ai lumii), în cinematografie, filatelie și medalistică. Dicționarul de încheie cu enumerarea edițiilor importante ale operei, edițiile în limbi străine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ion Buzași, Veronica Micle, „Corespondență”, T, 1979, 4; Olimpia Berca, „Pe urmele lui Mihail Kogălniceanu...”, O, 1980, 26; George Chirilă, „Pe urmele lui Mihail Kogălniceanu...”, CNT, 1980, 36; Crăciun Parasca, „Pe urmele lui Mihail Kogălniceanu...”, F, 1980, 6; Dumitru Ignat, „Eminescologul e un devotat creației eminesciene”, ATN, 1986, 1; M. N. Rusu, „Caleidoscop eminescian”, SPM, 1987, 865; N. Mihăescu, Cu privire la Eminescu, SPM, 1987, 871; Al. Raicu, Popas sentimental, CNT, 1987, 3; Dicț. scriit. rom., III, 782-783; Popa, Ist. lit., II, 1092
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]