266 matches
-
și eseistul Theodor Codreanu selectează, în recenta sa carte [Controverse eminesciene, 2000, n.ed., L.C.] apărută la Editura " Viitorul românesc", studii și articole răspândite în presa de specialitate într-un răstimp de peste trei decenii. Cuprinsul celor două părți Controverse eminesciene și Eminescologie se orientează după criterii întemeiate pe axiologie estetică, drept dovadă încălcarea rigorilor cronologice prin alăturarea unor lucrări din perioade diferite. Conviețuirea lor are o justificare în plus la preluarea, detalierea și îmbogățirea nuanțată a unor idei pivotante care, de fapt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a scăzut. Stau mărturie cărțile scrise în ultima vreme și manifestările, acolo unde au fost, sobre și credibile, prilejuite de o sută cincizeci de ani de la nașterea poetului. Fie și selectiv, în partea a doua a lucrării lui Theodor Codreanu Eminescologie această observație se materializează din belșug. Articolele, cronicile și portretele spirituale despre G. Călinescu, M. Eliade, Edgar Papu, Jean-Louis Courriol, George Munteanu, D. Vatamaniuc întregesc, având același fluid ideatic, dar într-o tonalitate mai calmă, conținutul acestei cărți armonioase și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetului. Tot acum se dezvăluie și mijloacele scrierii sale, în care argumentul serios, rigoarea aproape clasică se amestecă într-o maniera indicibila cu patosul... O bună parte din articolele volumului se concentrează în jurul unor apariții eminesciene. Preferații domniei sale în ale eminescologiei sunt: Edgar Papu, George Munteanu, D. Vatamaniuc. La Edgar Papu identifică prima "încercare de cercetare structuralistă, a poeziei eminesciene", în cazul lui George Munteanu, cu referire la Hyperion, scrie că este "cea mai îndrăzneață biografie eminesciană de după aceea a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-l citează, în cele din urma, pe Valéry ca pe un suprem și liniștitor argument: "Nu spunea Valéry că leii, înfulecând berbeci, îi metamorfozează pe aceștia în leu?". Alcătuită din două secțiuni Controverse eminesciene, care dă și titlul volumului, și Eminescologia -, cartea lui Th. Codreanu dă seamă nu doar despre personalitatea unui autor, a cărui fișă de creație este mult mai amplă fiind prozator și epigramist, în același timp -, ci mai ales despre problematica operei eminesciene din ultimele două decenii... Fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
monumentalitate la fragmentarismul gâfâit, meschin, contorsionat. Poetul are revelația morții poeziei: nu o spune, ci ne-o sugerează. Înainte de-a muri el însuși, recită ultimul poem al neantului: "În-tu-ne-ri-cul". O spun cu mare tristețe: o sută de ani de eminescologie nu a descifrat universul poetului de la Ipotești, care are dimensiuni infinit mai de neînțeles decât s-a prefăcut George Călinescu a descoperi cu atâta magnificiență și suficiență. Dar, iată, vine un critic literar dresat profund în eminescologie, el însuși dătător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de ani de eminescologie nu a descifrat universul poetului de la Ipotești, care are dimensiuni infinit mai de neînțeles decât s-a prefăcut George Călinescu a descoperi cu atâta magnificiență și suficiență. Dar, iată, vine un critic literar dresat profund în eminescologie, el însuși dătător de legi în domeniu, și, ca un inițiat de data aceasta, reușește incredibilul: intuiește esența celui mai mare poet român al secolului XX și ne descrie, într-o carte admirabilă, universul bacovian. Este o viziune posibilă, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
romanul Varvarienii, sunt niște proiecte ale vârstei de care vorbim. A fost, autorul nostru, un tânăr prea îndrăgostit de Eminescu, și asta l-a împins într-o singura direcție: să devină "eminescian". Și încă unul de mare greutate, în peisajul eminescologiei contemporane. Așa încât, puține dintre ideile scrise la douăzeci de ani și-au pierdut prospețimea la cei peste cincizeci și cinci de ani ai autorului, dacă au fost, cum spuneam mai sus, cu adevărat idei. Cel mult, ideile domnului Codreanu au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dar, observăm cu regret, demitizarea funcționează și ea ca un nou mit. Din fericire, posteritatea eminesciană e vie, expansivă și controversele iscate (benefice, negreșit) și asigură o longevitate străină de supraviețuirea muzeală, cu iz funerar. Sunt, așadar, semne că "odihna" eminescologiei, întreținută o vreme de dulcea hibernare post-călinesciană a fost curmată. Ca reper absolut, Eminescu are dreptul la o posteritate scutită de izul muzeal, ceea ce s-ar putea traduce prin râvnita schimbare de imagine. Împovărat de clișeistica didactică, iscând un halou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și datoria morală de a denunța abuzurile și contrafacerile din biografia poetului, mă întreb câte din importantele cărți de altădată (care au falsificat adevărul prin omisiune vinovată și complice) vor mai fi căutate sau considerate repere esențiale nu neapărat în eminescologie, dar măcar în lectura școlară! Pentru ca volumele lui Nicolae Georgescu (A doua viață a lui Eminescu și Cercul strâmt. Arta de a trăi pe vremea lui Eminescu), ale lui Theodor Codreanu (mă refer aici inclusiv la Dubla sacrificare a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Svetlanei PaIeoIogu-Matta. Încercând "restaurarea transparenței", este compatibil cu noua paradigma a transmodernismului (p. 265). Cunoscuta analistă, "una dintre "logodnicele stelare" ale poetului național" (după o vorbă a lui Paul Anghel), iscând la București, cu ani în urmă, o furtună în eminescologie, mirată apoi ca trăitoare în spațiul helvet de ciudățeniile și alergiile elitiștilor noștri, își continuă preocupările exegetice de impresionantă consistență ontologică. După popasul în "luminișul cristalului", urmează, după câte știm, un studiu consacrat unui Eminescu dincolo de Heidegger, plombat în orizont
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la modul encomiastic, fie dimpotrivă, așa cum îi stă bine, de altfel, oricărei dezbateri pe o temă dată, în orice împrejurare. Cel care formulează aceasta sentință este Theodor Codreanu, un distins critic și istoric literar, cu numeroase contribuții de substanță în eminescologie (și nu numai). Domnia sa are marele avantaj în posibilitatea de a se rosti cu franchețe că stă "undeva", în provincie, la Huși, departe de vreo revistă literară anume (deși ar putea fi oricând un bun director de opinie), departe de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
îmbietor exegezei. "Fiindcă noutatea oamenilor mari scria Iorga nu se mântuie niciodată". Oricâte contribuții se vor ivi (unele ambiționând chiar a oferi "rezultate definitive", cum observa caustic D. Vatamaniuc; vezi, 1993), instaurând, poate, altă "dictatură hermeneutică", căutările continuă pe harta eminescologiei și, din fericire, aventura se anunță fără sfârșit. Ca dovadă, și două recente propuneri editoriale. [...] 2. Ivit recent, sub sigla editurii analiza retorică integrală o ediție definitivă (Chișinău, tiraj: 1.000 exemplare!), volumul d-lui Theodor Codreanu se vrea, aflăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deținut politic", a trezit numeroase reacții și suspiciuni, activând însă frontul celor interesați a cerceta "viața politică" a marelui gazetar, chemat irezistibil de sirenele jurnalismului. "Absorbit" de programul eminescian, N. Georgescu anunța, încă în 1994, acea "altă viziune", impunând în eminescologie un nou curent, ilustrat de câteva prestigioase nume, așa-zișii "cercetători indisciplinați". Printre ei, desigur, în primul rând, Theodor Codreanu și N. Georgescu, apoi Călin L. Cernăianu deschizând o anchetă juridică de ecou, I. Filipciuc, Constantin Barbu, cu impozantul corpus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acei ani (reprofilarea politicii externe, presiunea Tratatului secret de alianță cu Puterile Centrale, complicitatea unor personaje sus-puse, febra conspiraționistă etc.). Cei care s-au încumetat a reconstitui "filmul unei zile" o zi de răscruce în destinul eminescian încearcă a scoate eminescologia dintr-un "conformism docil", manevrând inerțial clișee bătătorite, cu vechi state de serviciu. În fond, în ziua în care Eminescu a fost "sechestrat" la ospiciul privat al dr. Șuțu sub pretextul de a fi înnebunit subit, conform "diagnosticului" soției lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Universul, Chișinău, 2011) n-a fost o surpriză. Se poate afirma cu îndreptățire la ora aceasta că, trecând printr-o enormă cantitate de informații, domnia sa și-a dedicat viața cu onestitate autorului poemei Luceafărul. Sunt câteva cărți de referință în eminescologie, începând cu Eminescu Dialectica stilului din 1984, până la această ediție definitivă, care valorizează documentație din Dubla sacrificare a lui Eminescu, în două ediții, și a celor următoare: De ce a fost sacrificat Eminescu?, Mitul Eminescu, Eminescu martor al adevărului, Eminescu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ideea pe care se axează întregul comentariu polemic al cărții lui Theodor Codreanu. Publicistica lui Eminescu pe această temă se revelează ca un suport ideatic și ideologic vizionar. Cartea lui Theodor Codreanu, este, în fapt, din punctul de vedere al eminescologiei, o demonstrație asupra vizionarismului lucid pe care îl oferea în epocă, pentru viitorime, Eminescu, acesta înfățișându-se ca un temeinic cunoscător al istoriei naționale și un fin (pătrunzător) analist al manevrelor politice într-o istorie modernă a Europei. Eminescu în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Marele zid" (Ed. Junimea, 1981) 14 Val CONDURACHE "Intră cine vrea rămâne cine poate" 15 Constantin CĂLIN Jurnal de lectură 16 Mioara BAHNA Theodor Codreanu: "Marele zid" 17 EMINESCU DIALECTICA STILULUI, BUCUREȘTI, EDITURA CARTEA ROMÂNEASCĂ, 1984, COLECȚIA "ESEURI" Al. DOBRESCU Eminescologie 23 Dan C. MIHĂILESCU Eminescu și fervoarea asociativă 25 Teodor PRACSIU Theodor Codreanu: "Eminescu Dialectica stilului" 29 Cristian LIVESCU "Eminescu Dialectica stilului" 30 Ioana Em. PETRESCU Studii eminesciene 33 Al. PIRU Armonia eminesciană 36 Adrian MARINO Cărți și lecturi critice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și necesară exegeză justițiară 104 CONTROVERSE EMINESCIENE, BUCUREȘTI, EDITURA VIITORUL ROMÂNESC, 2000 Ion Trif PLEȘA Theodor Codreanu: "Controverse eminesciene" 111 Ștefan MUNTEANU Modernitatea gândului eminescian 112 Viorel DINESCU De-a curmezișul 113 Adrian VOICA "Cartea lui Eminescu" 116 Constantin TRANDAFIR Eminescologie 118 Gheorghe LUPU "Controverse eminesciene" 120 Adrian COSTACHE Domnul profesor de la Huși 123 COMPLEXUL BACOVIAN, IAȘI, EDITURA JUNIMEA, 2002; COMPLEXUL BACOVIA, BUCUREȘTI-CHIȘINĂU, EDITURA LITERA INTERNAȚIONAL, 2003, ED. A II-A, COLECȚIA "BIBLIOTECA ȘCOLARULUI" Constantin CĂLIN Calea ontologică 125 Dan MĂNUCĂ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
diferiți, perspectiva arhetipală ne oferă șansa de a-i redescoperi prin unele afinități insolite, însă dificultățile de ordin teoretic și argumentativ sunt nenumărate. Să nu omitem că, de la apariția Operei lui Mihai Eminescu, de G. Călinescu (1936), și până în contemporaneitate, eminescologii s-au ambiționat în a evidenția cât mai multe și mai neașteptate mituri în opera scriitorului național. Din acest unghi de vedere, sintagma nicasiană " Ne-am odihnit în Călinescu" rămâne astăzi doar un superb sofism. În fond, "divinul critic" deschide
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
între civic și etic, 1983) sau ale prozei lui N. Filimon, A. I. Odobescu, Ion Creangă ș.a., descifrați dintr-o perspectivă diacronică, dar mereu raportați la gustul și orizontul de așteptare al actualității. O contribuție aparte o aduce C. în domeniul eminescologiei. În exegezele Eminescu în conștiința critică (1994), Eminescu în perspectivă critică (1997), Eminescu în orizontul criticii (2000), este vădită cumpăna dreaptă a judecății, criticul căutând de fiecare dată a pune în lumină elementul de originalitate al studiilor de eminescologie în raport cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
domeniul eminescologiei. În exegezele Eminescu în conștiința critică (1994), Eminescu în perspectivă critică (1997), Eminescu în orizontul criticii (2000), este vădită cumpăna dreaptă a judecății, criticul căutând de fiecare dată a pune în lumină elementul de originalitate al studiilor de eminescologie în raport cu ansamblul cercetărilor în domeniu și pledând pentru un Eminescu mereu înnoit, într-un context larg de universalitate. Volumul Luceafărul și alte comentarii eminesciene (1998) este alcătuit dintr-o suită de studii aplicate la poezia, proza și teatrul eminescian, opera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
edit., București, 1971, Teatru, I-III, introd. edit., București, 1973, Maxime și reflecții, pref. edit., București, 1975, Danton, pref. edit., București, 1991. Repere bibliografice: Sasu, Progresii, 20-24; Gh. Bulgăr, Date și sugestii, FLC, 1983, 48; Roxana Sorescu, Două studii de eminescologie, VR, 1984, 3; D. Micu, Noi studii eminesciene, VR, 1985, 10; Ion Dur, „Eminescu. Metamorfozele creației”, „Revista de filosofie”, 1986, 2; Vasile Spiridon, Romanul începuturilor, SLAST, 1989, 36; Micu, Ist. lit., 498, 780. D.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
în filologie, cu teza A doua tradiție. Forme ale poeziei naive în literatura română până la Anton Pann. Încă elev, debutează la „Neue Literatur” în 1971, cu poezii, traduse în limba germană de Richard Wagner. Ca student, participă la Cercul de eminescologie îndrumat de Ioana Em. Petrescu și se integrează grupului din jurul revistei „Echinox”, în paginile căreia începe să scrie, în 1974, critică literară. Colaborează constant la „Vatra”, unde susține rubrica „Poeți ce vin” (mai târziu, „Scriitori ce vin”), consacrată scriitorilor postmoderni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288759_a_290088]
-
Hasdeu” al Academiei Române) indica hotărât această deplasare a interesului. Venind după biografia lui G. Călinescu, noua „viață” se impune prin bogăția și acuratețea documentației. Autorul a investigat exhaustiv manuscrisele și publicistica poetului, arhiva Junimii, mărturiile din epocă, contribuțiile predecesorilor în eminescologie, lucrarea urmând riguros și amănunțit cronologia. Traiectul existențial al poetului ar fi supus dialecticii „eonilor” „htonic” și „astral” („contemplativ”, al „nemarginilor de gândire”). Acestei perspective de sus i se subsumează o serie de (re)interpretări ale unor fapte biografice: relația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
Popa, George Munteanu, ST, 1984, 4; Mircea Handoca, Prezența lui Eminescu, RL, 1984, 24; Theodor Codreanu, Existența hyperionică, LCF, 1987, 2; Theodor Codreanu, Cunoașterea hyperionică, LCF, 1988, 2; Edgar Papu, Lumea conceptelor, LCF, 1988, 3; Ovidiu Ghidirmic, Un reprezentant al eminescologiei actuale, R, 1989, 3; Edgar Papu, „Noi suntem adevărații contemporani ai lui Eminescu”, SLAST, 1989, 19; Alex. Ștefănescu, Un profesor universitar despre epoca marilor clasici, RL, 1995, 11; Marian Barbu, Rostul istoriilor literare, L, 1995, 15; Liviu Grăsoiu, Marii clasici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]