266 matches
-
ei, o reluare mult lărgită a unui studiu de succes din 1939, Conceptul de artă populară. Zoe Dumitrescu- Bușulenga se distinge prin cercetările Eminescu. Cultură și creație (1976) și Eminescu și romantismul german (1986), o sinteză a preocupărilor sale de eminescologie fiind volumul din 1989, Eminescu. Viață, creație, cultură. Zoe Dumitrescu- Bușulenga s-a îndreptat deopotrivă spre cultura și umanismul Renașterii, ca în Valori și echivalențe umanistice (1973), Sofocle (1974) și Umanismul artelor (1975), reprezentând dezvoltarea unor sugestii generoase preluate de la
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
XVII: Bibliografie. Viața-Opera, București, 1999 (în colaborare), Poezii, vol. I: Satire, București, 2002; I. E. Torouțiu, Exegeza eminesciană, București, 2002 (în colaborare cu Doina Rizea). Repere bibliografice: Z. Ornea, Din nou despre senzaționalul în istoria literară, RL, 1994, 27; Ioana Bot, Eminescologia de scenarii și mistere, ST, 1994, 9; Constantin Cubleșan, Eminescu în perspectivă critică, Oradea, 1997, 20-25; Gh. Bulgăr, „Luceafărul” lui Eminescu. O nouă ediție comentată, L, 1999, 34; „Mă topesc în flăcări.” Dialoguri cu eminescologi din lume realizate de Mihai
GEORGESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
VTRA, 1985, 9; Adrian Dinu Rachieru, Miorițologie, „Crai nou” (Suceava), 1995, 11 noiembrie; Mircea A. Diaconu, Stanțe rustice, „Crai nou” (Suceava), 1996, 30 noiembrie; Rachieru, Poeți Bucovina, 175-177; Nicolae Manolescu, Oaia năzdrăvană și Hyperion, „Curentul”, 1998, 6 noiembrie; Th. Codreanu, Eminescologie la timpul prezent, „Sinteze” (Bacău), 1999, 4; Liviu Papuc, Din nou Eminescu, CRC, 1999, 7; Al. Pintescu, „Asupra cuvântului «noroc»”, PSS, 1999, 3-4; George Munteanu, Jurnal intermitent, ALA, 1999, 491; Theodor Codreanu, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Brașov, 1999, 139-142
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
noroc»”, PSS, 1999, 3-4; George Munteanu, Jurnal intermitent, ALA, 1999, 491; Theodor Codreanu, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Brașov, 1999, 139-142; Ion Beldeanu, Eminescu și marea sa călătorie, „Crai nou” (Suceava), 2000, 19 februarie; Grațian Jucan, O carte falsă și eminescologia, „Gazeta de Câmpulung”, 2000, 60; Constantin Cubleșan, Drumul împărătesc, PSS, 2000, 3-4; Datcu, Dicț. etnolog., I, 265-266. I.D.
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
II, Pitești-Brașov, 2001-2002. Repere bibliografice: Culcer, Serii, 91-93; Nicolae Oprea, „Structură și mit în proza contemporană”, ARG, 1982, 5; Ioan Holban, Altceva despre „Luceafărul”, CRC, 1984, 2; Valeriu Cristea, O nouă călătorie a „Luceafărului”, RL, 1984, 16; Marin Mincu, Puțină eminescologie (Un plagiator: P. M. Gorcea), LCF, 1984, 16-17; N. Steinhardt, O nouă interpretare a „Luceafărului”, AST, 1984, 6; Piru, Critici, 58-61; George Munteanu, Eminescu și eminescianismul, București, 1987, 10, 17-21, 29-33; Ulici, Lit. rom., I, 532; Dicț. scriit. rom., II, 430-431
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
București, 1985, 134, passim; Anghelescu, Lectura, 187-192; Nicolae Manolescu, Eminescu și comentatorii săi, RL, 1989, 46, 48; Mircea Anghelescu, Istoricul literar, T, l990, 1; Mircea Popa, D. Popovici - emblema personalității, ST, 1992, 10; Cornel Munteanu, D. Popovici și reconsiderarea statutului eminescologiei, F, 1993, 1; Mircea Zaciu, Ca o imensă scenă, Transilvania..., București, 1996, 439-444; Dicț. esențial, 685-687; Micu, Ist. lit., 325; Firan, Profiluri, II, 198-200. N.M.
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
parte din redacție până la 1900. Aici și-a publicat majoritatea studiilor filosofice și literare. A mai colaborat la „Arhiva românească”, „Noua revistă română”, „România jună” „Adevărul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Argus” ș.a. Ca istoric literar, R.-P. aduce contribuții notabile în eminescologie, cercetând printre primii manuscrisele depuse de Maiorescu la Biblioteca Academiei. Editează, în cadrul unui studiu referitor la epoca vieneză a poetului - Câteva pagini inedite din tinerețea lui Eminescu (1903) -, o parte din articolul Naționalii și cosmopoliții, iar în altă lucrare - Kant
RADULESCU-POGONEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
Hasdeu” al Academiei Române) indica hotărât această deplasare a interesului. Venind după biografia lui G. Călinescu, noua „viață” se impune prin bogăția și acuratețea documentației. Autorul a investigat exhaustiv manuscrisele și publicistica poetului, arhiva Junimii, mărturiile din epocă, contribuțiile predecesorilor în eminescologie, lucrarea urmând riguros și amănunțit cronologia. Traiectul existențial al poetului ar fi supus dialecticii „eonilor” „htonic” și „astral” („contemplativ”, al „nemarginilor de gândire”). Acestei perspective de sus i se subsumează o serie de (re)interpretări ale unor fapte biografice: relația
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
Popa, George Munteanu, ST, 1984, 4; Mircea Handoca, Prezența lui Eminescu, RL, 1984, 24; Theodor Codreanu, Existența hyperionică, LCF, 1987, 2; Theodor Codreanu, Cunoașterea hyperionică, LCF, 1988, 2; Edgar Papu, Lumea conceptelor, LCF, 1988, 3; Ovidiu Ghidirmic, Un reprezentant al eminescologiei actuale, R, 1989, 3; Edgar Papu, „Noi suntem adevărații contemporani ai lui Eminescu”, SLAST, 1989, 19; Alex. Ștefănescu, Un profesor universitar despre epoca marilor clasici, RL, 1995, 11; Marian Barbu, Rostul istoriilor literare, L, 1995, 15; Liviu Grăsoiu, Marii clasici
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
despre o „dogmatică personală” a poetului în Eminescu și cugetarea sacră (1994). N. reunește în două volume, Vocația spiritualității (1995) și Interferențe spirituale (2002), articolele publicate de-a lungul timpului în presa culturală din țară, diversitatea tematică - de la subiecte de eminescologie, literatură veche, recenzii la cărți aparținând unor autori craioveni până la pledoaria pentru canonizarea lui Mihai Viteazul - fiindu-le caracteristica definitorie. SCRIERI: Publicații periodice din Oltenia, I-II, pref. Dan Simonescu, Craiova, 1976-1979; Manuscrise și cărți vechi, pref. Dan Simonescu, Craiova
NEDELCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
în filologie, cu teza A doua tradiție. Forme ale poeziei naive în literatura română până la Anton Pann. Încă elev, debutează la „Neue Literatur” în 1971, cu poezii, traduse în limba germană de Richard Wagner. Ca student, participă la Cercul de eminescologie îndrumat de Ioana Em. Petrescu și se integrează grupului din jurul revistei „Echinox”, în paginile căreia începe să scrie, în 1974, critică literară. Colaborează constant la „Vatra”, unde susține rubrica „Poeți ce vin” (mai târziu, „Scriitori ce vin”), consacrată scriitorilor postmoderni
PERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288759_a_290088]
-
relevând accentul pus pe receptarea activă a influențelor. Un studiu echilibrat și restitutiv este și cel despre Nicolae Petrașcu, prezentat ca disident maiorescian, dar și ca precursor al lui E. Lovinescu în teoria culturii. Sunt subliniate meritele de pionier în eminescologie și de practicant al criticii estetice și al celei caracterologice de tip sainte-beuvian, Petrașcu încercând să concilieze critica de gust (maiorescian) cu critica mai nouă (Georg Brandes). Editorul P. îi restituie texte reprezentative: Biografia mea, Noi în 1892, D. T.
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
edit., București, 1971, Teatru, I-III, introd. edit., București, 1973, Maxime și reflecții, pref. edit., București, 1975, Danton, pref. edit., București, 1991. Repere bibliografice: Sasu, Progresii, 20-24; Gh. Bulgăr, Date și sugestii, FLC, 1983, 48; Roxana Sorescu, Două studii de eminescologie, VR, 1984, 3; D. Micu, Noi studii eminesciene, VR, 1985, 10; Ion Dur, „Eminescu. Metamorfozele creației”, „Revista de filosofie”, 1986, 2; Vasile Spiridon, Romanul începuturilor, SLAST, 1989, 36; Micu, Ist. lit., 498, 780. D.V.
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
1989, 12; Ioana Bot, Poezia românească după Eminescu, ECH, 1990, 1-2; Monica Spiridon, Conceptul de Eminescu, R, 1990, 2; Sanda Cordoș, A douăsprezecea elegie, APF, 1990, 3-4; Alexandru Duțu, Vedere și viziune, VR, 1990, 3-4; Petru Poantă, O „integrală” a eminescologiei, TR, 1990, 24; Gabriela Omăt, Critică neoromantică, RL, 1990, 31; Ion Simuț, „Eminescu și mutațiile poeziei românești”, F, 1990, 8; Diana Adamek, „Eminescu și mutațiile poeziei românești”, TR, 1990, 42; Ion Vlad, Harul deplinei dăruiri, TR, 1990, 42; Regman, Nu
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
ca o carte de discuții, câteodată cu puncte de vedere surprinzătoare, propice polemicilor. Fermitatea în susținerea unor opinii adeseori extrem de personale, care au suscitat riposte vehemente, caracterizează majoritatea contribuțiilor sale de istorie literară, consacrate în general unor probleme controversate (de eminescologie, cu privire la pașoptism, romantism, poporanism, simbolism, la romanul românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea, la paternitatea Cântării României etc.). Cele mai multe dintre acestea i-au fost strânse postum în volumele Studii și articole despre Eminescu (1968) și Structură și continuitate (1970
NICOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]
-
N. Gherghel, din mai multe motive: a) de modul În care sunt transmise rezultatele unei cercetări științifice depinde valorificarea În practică a acestor rezultate. Un studiu confuz de critică literară - despre Eminescu, de pildă - nu va constitui niciun progres În eminescologie; b) redactarea după norme riguroase a unei lucrări conduce la o rapidă comunicare Între specialiști, lucru cu atât mai imperios În epoca noastră, dominată de Internet; c) lucrările științifice impecabil redactate au șanse mai mari de a fi acceptate spre
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și, de asemenea, coordonator al unora dintre lucrările Istoria și teoria comparatismului în România (1972), Literatura română contemporană (I, 1980), Bibliografia I. L. Caragiale (1852-1912) (I-II, 1997), B. s-a ilustrat și prin contribuțiile la istoria presei românești și în eminescologie. SCRIERI: Zi de vară până-n seară, București, 1966; Ovid Densusianu, București, 1967; C. A. Rosetti. Mesianism și donquijotism revoluționar, București, 1970; Lucian Blaga. Dor și eternitate, București, 1971; La apa Vavilonului, București, 1971; Istoriografia literară românească de la origini până la G.
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
unde vorbește întâi de toate profesorul, prea puțin criticul literar. Multe dintre deschiderile speculative, dar și idiosincraziile Ioanei Em. Petrescu se regăsesc aici, ca și în prima parte a volumului din 1997, Trădarea cuvintelor, unde sunt analizate diverse contribuții în eminescologie, de la D. Popovici la Mircea Cărtărescu. Foarte utilă este încercarea de a-l situa pe D. Caracostea în peisajul ideilor literare românești și europene (D. Caracostea, teoretician și critic literar, 1999), teză de doctorat care cuprinde abordarea studiilor de lingvistică
BOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]
-
critic literar, 1999), teză de doctorat care cuprinde abordarea studiilor de lingvistică, stilistică și poetică ale lui Caracostea, problema „formei interne” și relectura lui Humboldt, înțelesurile noțiunii de „expresivitate” în limba română, evoluția ideilor literare ale autorului, aportul acestuia la eminescologie, la teoria literară și folcloristică, problema criticii genetice ș.a. SCRIERI: Eminescu și lirica românească de azi, Cluj-Napoca, 1990; Trădarea cuvintelor, București, 1997; D. Caracostea, teoretician și critic literar, București, 1999; Histoires littéraires: littérature et idéologie dans l’histoire de la littérature
BOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]
-
balcanică, București, 1997 (în colaborare cu Ana Mihăilescu); Charles Mauron, De la metaforele obsedante la mitul personal, îngr. în colaborare cu Raluca Lupu, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Ioana Em. Petrescu, Eminescu și lirica românească de azi, TR, 1990, 24; Mircea Mihăieș, Eminescologia în bluejeans, O, 1990, 24; Ion Simuț, Citatul - semn de criză, RL, 1990, 31; Alex. Ștefănescu, Farmecul discret al erudiției, RL, 1990, 33; Ion Buzera, Dincolo de citat, R, 1990, 9; Gabriela Duda, Acțiunea citatului eminescian, VR, 1991, 1; Maria-Cornelia Oros
BOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]
-
Un destin perdant, O, 2000, 11; Petraș, Panorama, 141-144; Al. Cistelecan, Poezia patriotică, un concept acordeon, VTRA, 2002, 3-4; Ioana Pârvulescu, Fluturele regal, RL, 2002, 27; Paul Cernat, Totuși, poezia patriotică, OC, 2002, 100; Mihaela Ursa, A patra evanghelie a eminescologiei?, ST, 2003, 4-5. D.C.M.
BOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]
-
o înclinare spre categorial în sfera sintezei. Observație valabilă pentru volumele apărute fie în țară, fie peste ocean. Titanul și geniul în poezia lui Eminescu, subintitulat Semnificații și direcții ale etosului eminescian, propune o tipologie creatoare situată aparent pe linia eminescologiei anterioare (cu precădere D. Popovici).Totuși, ductusul investigației diferă sensibil de cel al predecesorilor. C. semnalează existența unui Eminescu bifrons, a cărui efigie de Ianus va fi ulterior limpezită și legitimată de Ion Negoițescu, într-o carte fundamentală. Mai curând
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
precursor al lui Ion Negoițescu. Spre deosebire de primul, el citește pe Eminescu într-un mod vizibil situat, la fel ca și cel de-al doilea: din perspectiva unei estetici conservând emfatic memoria experienței moderniste. De aici decurge o altă diferență în raport cu eminescologia antecedentă: interesul pentru plasarea fizionomiei creatoare în orizonturi epistemice ample. Indiferent de obiectul lor imediat, interpretările din carte rămân constant la nivelul relației simptomatice dintre un intelectual (Eminescu) și timpul său. În perspectiva conceptualizantă a lui C., eminescianismul devine o
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
poliției politice - KGB-ul de ieri și de azi. Altul, coborât din fotoliul propagandei de partid, publică o carte de versuri intitulată - chiar așa! - „Steaua Eminescu”, poate cea mai proastă carte scrisă vreodată în limba română. Nimeni din criticii și eminescologii noștri nu s-au simțit ofensați, n-au consemnat măcar blasfemia, iar „creatorul”, devenit deodată un adorator impenitent al lui Eminescu, promite să scrie și un al doilea volum. Nu mai pomenesc aici de marea armată de versificatori, plodiți parcă
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
interioară a eminescologului Theodor Codreanu, un coleric în susținerea altor puncte din programul manifestării? C.A. - Theodor Codreanu este marele prieten al Salonului, nelipsit la Iași și, mai ales, la Chișinău, contribuțiile sale critice și de istorie literară în domeniul eminescologiei românești, de mare originalitate, fiind aprec iate de participanții și publicul Salonului. Regalul eminescian, susținut în acest an de academician Mihai Cimpoi, profesorii Nicolae Georgescu, Al. Dobrescu, Dumitru Irimia, Petru Ursachi și, bineînțeles, Theodor Codreanu a reprezentat încă o măiestr
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]