702 matches
-
legate de relațiile Țării Românești cu turcii, înainte ca ei să fi atins, Dunărea ca hotar. Ele privesc Brăila fie indirect fie direct. Așa de pildă partea a doua a Cronicii lui Enveri, intitulată Düsturname, se ocupă de campaniile Umur-bei, emirul din Aidîn, care întreprinde o expediție navală, ajungând până la Chilia cu 300 de vase. Faptul s-ar fi petrecut între 1339 și 1341. Partea a treia cuprinde istoria otomanilor de până la expediția din 1462 (866 AH) a sultanului Mehmet al
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
17 decembrie 1273 a fost îngropat într-un sarcofag alături de cel al tatălui său. Hüsamettin Çelebi, succesorul său la conducerea ordinului islamic Mevlevi, a ordonat în anul 1274 construirea unui mausoleu peste mormântul stăpânului său. Construcția a fost finanțată de emirul selgiucid Suleyman Pervane și de soția sa Gürcü Hatun, iar proiectul a fost realizat de arhitectul Behrettin Tebrizli. De-a lungul timpului, datorită influenței ordinului Mevlevi mausoleului i-au fost adăugate mai multe clădiri, printre care o moschee și un
Mausoleul Mevlana () [Corola-website/Science/332552_a_333881]
-
formând o societate în comun cu Orbit Communications Company. Canalul BBC s-a închis după un an și jumătate de activitate când, guvernul Arabiei Saudite a încercat să suprime informația, inclusiv un reportaj violent despre execuții și păreri ale disidenților. Emirul Qatarului, șeicul Hamad bin Khalif, a oferit un împrumut de 500 de milioane de riali qatarezi (echivalentul a 137 de milioane de dolari) pentru a susține Al Jazeera în primii cinci ani. Acțiunile au fost deținute de investitori străini, cât
Al Jazeera () [Corola-website/Science/314650_a_315979]
-
început difuzarea în 1996, majoritatea angajaților fiind foști angajați ai BBC World Service`s, coproprietar fiind Arabic Language TV. Logo-ul companiei este o reprezentare decorativă a numelui companiei, scrisă în caligrafie arabă. Selecția a fost făcută de fondatorul companiei, emirul de Qatar, șeicul Hamad bin Khalifa, în urma unei competiții de design. Wadah Khanfar, la momentul formării Al Jazeera, era directorul Arabic Channel, fiind propus pentru funcția de director general Al Jazeera, acceptă și continuă să muncească pe ambele poziții. După
Al Jazeera () [Corola-website/Science/314650_a_315979]
-
expulzarea din comunitatea religioasă. De asemenea, yazidiții sunt, în general, monogami, însă liderii comunității pot fi și poligami. Yazidiții sunt împărțiți pe caste, sistemul fiind stabilit de șeicul `Adi Ibn Musăfir, iar în fruntea lor se află un prinț sau emir, în timp ce șeicul este conducătorul religios. Există trei caste, cea numită murīd, apoi cea a șeicilor, iar cea din urmă cea a pirilor. Casta preoților este și ea împărțită în trei, astfel există: "faqirii", mai precis casta cea mai înaltă a
Yazidiți () [Corola-website/Science/329063_a_330392]
-
un succesor al lui Lantfrid. Astfel, sudul Germaniei încă o dată a devenit parte a regatului franc. Dar, din 731, propriul său teritoriul a devenit nesigur, Charles a început să se pregătească exclusiv pentru furtuna care venea din sud-vest. În 721, emirul din Córdoba a construit o armată puternică din Maroc, Yemen, Siria și a cucerit Aquitania, marele ducat dinn sud-vestul Galiei, nominal sub suzeranitatea francilor, dar, în practică, aproape independent în mâinile lui Odo cel Mare, duce de Aquitaine, deoarece regii
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
Odo cel Mare, duce de Aquitania, care nu a fost precursor a unei linii regale. Mai târziu a fost explicat cum Odo i-a învins pe musulmanii invadatori, dar când s-au întors, lucrurile au fost mult diferite. Sosirea unui emir nou de Cordoba, Abdul Rahman Al Ghafiqi, care a adus cu el o forță uriașă de arabi și de călăreți berberi, a declanșat o invazie mult mai mare. Abdul Rahman Al Ghafiqi a fost la Toulouse, iar cronicile arabe explică
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
cu el o forță uriașă de arabi și de călăreți berberi, a declanșat o invazie mult mai mare. Abdul Rahman Al Ghafiqi a fost la Toulouse, iar cronicile arabe explică în mod clar că s-a opus ferm deciziei fostului emir de-a nu asigura apărarea exterioară împotriva unei forțe, cea ce i-a permis lui Odo și armatei sale pentru a ataca înaintea cavaleriei islamice. Abdul Rahman Al Ghafiqi nu a avut nici o intenție de a permite un astfel de
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
Vissi era premiată pentru cele șapte discuri de platină obținute cu albumul "Kravgi". La 6 iunie 2001, Anna a fost protagonista spectacolului "2001 Odiseea Păcii" desfășurat la București (în Piața Unirii, în apropiere de râul Dâmbovița), alături de regizorul și producătorul Emir Kusturica și formația No Smoking. Evenimentul includea un spectacol multimedia cu proiecții gigantice, lasere, holograme, ecrane de apă, sunet și lumină transpuse în scenă de Angelos Hatjandreou, regizorul spectacolelor lui Vangelis, o călătorie în timp și spațiu narată de actorul
Anna Vissi () [Corola-website/Science/303326_a_304655]
-
în perioada victoriana locomotive cu abur puternice revoluționaseră deja călătoria pe uscat tot în această vreme a fost înlocuit și la școală din cauza grevei declarate de elevii unor clase el a devenit capitala unui mic stat islamic independent cu un emir și moschee proprii vanga era inteligentă cu ochi albaștri și cu părul blond semnele erau imprimate pe sigilii mici dar și pe alte obiecte ca și tatăl său a fost conservator canalul incisiv continuă traiectul canalului mandibulei și se termină
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
martie 1268, regele își anunță hotărârea de a mai conduce o cruciadă. La 1 iulie 1270, vasele cu cruciați pornesc spre Siria, dar corăbiile își schimbă ruta spre Tunisia. În Tunisia, puterea o deținea dinastia berberă a hafsidilor, monarh fiind emirul Abu’Abd Allah. Schimbarea destinației s-a explicat prin politica personală a lui Carol d’Anjou, ajuns rege al Siciliei, care nu-i ierta emirului din Tunisia că oferise azil celor fugiți din Sicilia și că dinastia hafsidă nu voia
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
schimbă ruta spre Tunisia. În Tunisia, puterea o deținea dinastia berberă a hafsidilor, monarh fiind emirul Abu’Abd Allah. Schimbarea destinației s-a explicat prin politica personală a lui Carol d’Anjou, ajuns rege al Siciliei, care nu-i ierta emirului din Tunisia că oferise azil celor fugiți din Sicilia și că dinastia hafsidă nu voia să mai plătească tributul pe care-l vărsa mai înainte fostei dinastii (de Hohenstauffen) din Sicilia. Deci, în loc să ajungă la Acra, care își trăia ultimele
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
vărsa mai înainte fostei dinastii (de Hohenstauffen) din Sicilia. Deci, în loc să ajungă la Acra, care își trăia ultimele ceasuri, cruciații au ajuns în Tunisiaș unde nu căutau decât noi cuceriri și jafuri. Baibars, sultanul mameluc al Egiptului a oferit ajutor emirului Tunisiei. Regele Franței, Ludovic al IX-lea, moare în luptă, după ce a izbucnit o epidemie, iar puținii cruciați rămași în viață s-au întors, înfrânți, în Franța. Pe patul de moarte, regele a șoptit: ""Oh Ierusalim, Ierusalim"." Cu această ultimă
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
granițele Bucureștiului, dând dispoziție să se pună la marginea orașului hotare și cruci dincolo de care „a se întinde nimeni cu facere de case” și stabilește numărul mahalalelor la 67. Pe Podul Șerban Vodă domnitorul construiește case de primire a pașalelor, emirilor, mumbașirilor sosiți în oraș cu diverse misiuni; casele se numesc "beilic" iar o vreme strada unde s-au construit aceste case se va numi Podul Beilicului.<br> În 1781 se publică în cartea "Geschichte des Transalpinische Daciens" un document cartografic
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
de Mu'azzim, sultan al Damascului; în 1229, prin tratatul cu Egiptul, Ierusalimul a trecut temporar în mâinile lui Frederick II al Germaniei. În 1239, a început să reconstruiască zidurile, dar ele au fost dărâmate din nou de Da'ud, emirul Kerakului. În 1243, Ierusalimul a ajuns din nou temporar sub controlul creștinilor, iar zidurile au fost reparate. au preluat orașul în 1244, iar sultanul Malik al-Muattam a distrus zidurile. Actualele ziduri ale Orașului Vechi au fost construite în 1535-42 de
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
de Boulogne lasă comitatul în stăpânirea varului sau Baudouin du Bourg. Acesta, continuând polica inițiată de Baudouin de Boulogne, se căsătorește cu Morfia, fiica principelui armean de Malatya, Gabriel. Încercările sale de a-si extinde posesiunile în Est, în dauna emirului de Mosul, se soldează cu capturarea să la asediul cetății Harran în 1104. Comitatul rămâne sub regenta lui Richard de Salerno, senior de Adana care reușește cu greu să respingă asediile musulmanilor până la eliberarea lui Baudouin du Bourg în 1108
Comitatul de Edessa () [Corola-website/Science/298734_a_300063]
-
nu într-o măsură atât de mare încât să piardă controlul nemjlocit asupra sud-estului Moldovei. Se pare că în ultimii ani orașul era condus de un principe autonom, fapt confirmat și prin baterile de monede cu inscripția "Amrallah" (adică amir, emir, duce), fapt nemaiîntâlnit în restul imperiului, până atunci. Către 1369 tătarii nu mai bat monedă aici, și nu mai joacă acea poziție importantă pe care o ocupau anterior. Conform ipotezei monedei bătute la Șehr al-Djedid, reiese că în a doua
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
frustrată de către regii germani de a mai adăposti coroana imperială. O intervenție armată în Siria nu însemna o lipsă de simț politic, deoarece situația, mereu schimbătoare din Orientul Mijlociu, se prezenta, după toate aparențele, în favoarea cruciaților. Între sultanul Egiptului, Al-Salih, și emirii din Alep și Homs interveniseră certuri, soldate cu ciocniri militare, la adăpostul cărora cruciații ar fi putut debarca nestingheriți și înainta asupra Ierusalimului, cetatea fiind, după cum se știe, cu zidurile de apărare distruse și deci ușor de cucerit. Ludovic al
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Mansurah, luase măsuri de pedepsire a fugarilor de la Damietta și ca vrednic descendent al lui Saladin, pregătea campania împotriva agresorilor când, răpus de boală, murea. Situația pentru egipteni devenea tragică. Moștenitorul tronului Ayubid, Al-Muazzam-Turan-Șah, se afla tocmai la Yazira (Mesopotamia), emirii puteau să se răscoale dintr-un moment în altul, corpul de oaste al mamelucilor manifesta porniri spre nesupunere, francezii de îndată ce ar fi aflat de moartea sultanului și-ar fi reluat ofensiva, cum, de fapt, s-a și întâmplat. Din acest
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
porniri spre nesupunere, francezii de îndată ce ar fi aflat de moartea sultanului și-ar fi reluat ofensiva, cum, de fapt, s-a și întâmplat. Din acest impas Egiptul a fost salvat de văduva sultanului, inteligenta și energica turcoaică Shajar-Al-Durr. Ajutată de emirul Fakhr, un apropiat al lui Al Salih, și de câțiva sclavi credincioși, ea a ascuns moartea soțului și, ca să nu trezească vreo bănuială, să câștige timp până la venirea fiului, a continuat să emită acte purtând semnătura sultanului, un fals, se
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
a ascuns moartea soțului și, ca să nu trezească vreo bănuială, să câștige timp până la venirea fiului, a continuat să emită acte purtând semnătura sultanului, un fals, se înțelege, făcut cu mult talent. Sub un pretext oarecare, Shajar a obținut de la emiri un jurământ de fidelitate față de sultan și moștenitor, ușurându-i astfel, acestuia din urmă recunoașterea ca succesor al lui Al-Salih și, lucru important, a reușit să-l impună pe Fakhr Al Din șef militar și administrator al statului. Aceste măsuri
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
turci și arabi o bucurie de neînchipuit. Mantia de purpură a lui Ludovic al IX-lea tivită cu hermină a fost luată de sultan ca trofeu și trimisă guvernatorului Damascului odată cu fericita veste. Un martor ocular, Abu Shama, povestește cum emirul a pus mantia pe el și beat de fericire a adus mulțumiri lui Allah. Sultanul a reluat tratativele cu prețiosul său prizonier, tratative impuse de învingător, sub amenințarea cu moartea. El cerea restituirea necondiționată a Damiettei și o răscumpărare personală
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
de o lovitură de stat dată de grupul Bahryya, ascensiunea lui politică datorându-se nenumăratelor servicii militare aduse țării și faptului că erau legați etnic de sultana Shajar. Foștii luptători sclavi ajunseseră mari proprietari de pământ, dețineau funcții de guvernatori (emiri) și chiar înaltul titlu de atabeg la care Baibars, și el un mameluc, ajunsese, lui datorându-se-i-se în cea mai mare parte înfrângerea cruciaților și deci se considera îndreptățit să fie răsplătit pentru aceasta. Al-Muazzam, însă, venise din Orient, înconjurat de
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
și chiar înaltul titlu de atabeg la care Baibars, și el un mameluc, ajunsese, lui datorându-se-i-se în cea mai mare parte înfrângerea cruciaților și deci se considera îndreptățit să fie răsplătit pentru aceasta. Al-Muazzam, însă, venise din Orient, înconjurat de emiri turci, lor le împărțea toate favorurile, în ei avea încredere. De aceea mamelucii, nemulțumiți, au pus la cale înlăturarea vechii dinastii și înlocuirea ei cu una mamelucă. Așa se face că în una din zilele lunii februarie 1250, după ce armata
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
cel ce ține în mâinile sale moartea regilor! Împăratul Germaniei, Fredric al II-lea, regele Ungariei, Andrei al II-lea, sultanul egiptului, Al Muazzam, îi plătiseră tribut, răscumpărându-și astfel viața. Venise rândul regelui Franței. Așa se face că un emir, trimis de Bătrânul din Munți venea la Acra, cu misiunea specială de a-l intimida pe Ludovic, de a-l amenința pentru a obține de la el plata unui tribut cât mai mare, căci se pare că pe bătrân îl interesau
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]