306 matches
-
Lisan ad-Din ibn al-Khatib (nume întreg Muhammad ibn Abd Allah ibn Said ibn Ali ibn Ahmad al-Salmani) a fost poet, scriitor, istoric, filosof și politician în Emiratul Granadei. S-a născut la 16 noiembrie 1313 în Loja, în apropiere de Granada. A fost cel mai vestit scriitor din Granada, și ultimul mare intelectual, scriitor și om politic din Spania musulmană. Fiul unui oficial al curții regelui din
Ibn al-Khatib () [Corola-website/Science/330925_a_332254]
-
de la Karaciai-Cerchezia până la Marea Caspică, sunt parte a teritoriului invadat de Rusia în secolul al XVIII-lea, care ulterior i-a expulzat pe cei mai multe dintre caucazieni în Turcia, Bulgaria, Siria, Iordania și alte state. Aceleași figuri au proclamat Emiratul Caucaz, după căderea Republicii Cecene Icikeria. Din punct de vedere geografic, termenul Caucazul de Nord cuprinde versantul nordic și extremitatea vestică a munților Caucazul Mare, precum și o parte din panta de sud-vestică (până la râul Psou). Zona de stepa pontică este
Caucazul de Nord () [Corola-website/Science/331530_a_332859]
-
I s-a dovedit repede fragil. Sub conducerea emirului din Karaman, principii anatolieni au profitat de evenimentele din Balcani și au pornit ofensiva împotriva otomanilor. Drept răspuns Baiazid a strâns armata la Bursa, a recucerit teritoriile pierdute și a anexat emiratele din vestul Anatoliei. În primăvara anului 1390 Ioan al VII-lea Paleologul, susținut de Baiazid, l-a detronat pe împăratul bizantin Ioan al V-lea. Deși autoritatea lui Ioan al VII-lea părea bine stabilită, Manuel al II-lea, fiul
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
și principatul Kaheția, condus de un principe cu titlul de corepiscopos, în centrul țătii, Hereția în est sau Egrisi-Abhazia în sudvest și-au putut totuși păstra independența până în secolul al X-lea. Arabii au întemeiat în secolul al VII-lea emiratul Tbilisi în centrul țării, care a dăinuit până în 1122. În această perioadă s-a dezvoltat în Georgia viticultura și în general agricultura, aceasta din urmă și datorită introducerii unui nou tip de plug georgian. Orașele mari erau în acea perioadă
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
Nizam al-Mulk de către secta asasinilor și moartea sultanului Malik-Șah în 1092. Selgiucizii erau slăbiți pe deasupra și de conflictul cu forțele cruciate. Astfel, în anul 1099 David a ajuns să nu mai plătească tributuri selgiucizilor, după eliberarea tuturor ținuturilor georgiene în afara emiratului Tbilisi și a Hereției. În 1103 el a reorganizat biserica, legând-o de stăpânirea sa prin instituirea unui logofăt domnesc (Mtsihnobart Ukhutsesi) în rangul de catholicos (arhiepiscop). În campania din 1103-1105, armata georgiană a recucerit Hereția și a întreprins raiduri
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
al-Nusra a fost desemnată drept organizație teroristă străină de către Statele Unite, urmate de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, Franța, Australia, Regatul Unit, Canada, Arabia Saudită, Noua Zeelandă, Emiratele Arabe Unite, Rusia și Turcia. La începutul anului 2015 au existat informații privitoare la faptul că emiratul Qatar și alte state arabe din Golful Persic ar încerca să convingă al-Nusra să se distanțeze de al-Qaeda, promițând un consistent sprijin financiar grupării sunite. Observatori occidentali și un observator sirian au considerat această distanțare improbabilă și, în martie 2015
Frontul al-Nusra () [Corola-website/Science/335023_a_336352]
-
de a obține sprijin internațional și, prin schimbarea numelui, de a încerca să-și facă uitată reputația de brutalitate. Membrii Frontului al-Nusra Front sunt în special musulmani suniți sirieni. Scopul grupării este răsturnarea guvernului lui Bashar al-Assad și crearea unui emirat islamic guvernat de legile sharia, dar cu un accent pus încă de la început mai degrabă pe lupta contra „inamicului apropiat”, reprezentat de regimul sirian, decât pe jihadul global. Membrii sirieni ai grupării susțin că luptă doar împotriva regimului Assad și
Frontul al-Nusra () [Corola-website/Science/335023_a_336352]
-
oraș din Calabria. Robert s-a hotărât să profite de capacitățile militare deosebite ale lui Roger pentru a cuceri Sicilia. La acea vreme, insula era condusă de musulmanii arabi, iar populația era majoritar formată din greci bizantini. Conducătorii arabi din Emiratul de Sicilia deveniseră independenți față de sultanul din Tunis. În mai 1061, cei doi frații din familia Hauteville au traversat strâmtoarea Messina pe la Reggio și au capturat Messina. După ce au ocupat Palermo în ianuarie 1072, Robert Guiscard, din postura de suzeran
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
secolului al XVI-lea. A fost un război de asedii și apărare de castele și orașe și ambuscade în defileuri ale munților. Mult distinsul Córdoba a fost la apărarea avanpostului de Illora. Datorită abilității de a vorbi araba berberă, limba emiratului, a făcut să fie ales ca unul dintre ofițeri care vor aranja capitularea și pacea din 1492, fiind recompensat cu un teren în orașul Loja, în apropierea orașului Granada. A reorganizat armata spaniolă în curs de dezvoltare și tacticile sale
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
intra în Sevillia ca un cuceritor pe 22 decembrie 1248. Andaluzii au fost neajutorați în fața acestui masacru. O dată cu plecarea almohazilor, dinastia Nasrid ("Banū Nașri" (Arabic: بنو نصر)) au venit la putere în Granada. După marea incursiune creștină dintre anii 1228-1248, emiratul din Granada a fost tot ce a rămas în urma andaluzilor. Granada va rămâne independentă pentru încă 250 de ani, dezvoltându-se ca noul centru andaluz. În părțile africane unde dețineau controlul, almohazii au incurajat instaurarea creștinilor chiar și în Fez
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
au trecut hotarul Macedoniei, iar bulgarii, profitând de ocazie, au asediat Didymotika. Oștirile lui Ioan VI, împinse spre litoral, se pregăteau să-și dea viața în luptă, însă pe neașteptate, a venit ajutorul-300 de corăbii cu mercenarii lui Umur, cârmuitorul emiratului turc de Aydîn. La sfârșitul toamnei anului 1343, cantacuziniștii și trurcii au trecut la ofensivă și au pus stăpânire pe multe orașe și castele din Tracia, devastându-le. Regența Constantinopolului era ajutată de slavii din Sud; în afară de Ștefan Dușan, ea
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
asupra cărora să se poată domni! Domeniul împărătesei Anna era limitat acum doar la capitală și la împrejurimile sale. Eforturile împărătesei pentru a recruta trupe turcești ajungeau la final; în cursul verii anului 1346 soseau 6.000 de selgiucizi din emiratul Sarukhan dar, în loc să se îndrepte împotriva lui Cantacuzino, ei au jefuit împrejurimile Constantinopolului. În Tracia au năvălit, iarăși, hoarde de soldați turci, folosiți de ambele părți, răspândind peste tot oroare și moarte. În căutare de bani pentru mercenarii săi, Anna
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Emiratul de Sicilia a fost un stat islamic din insula Sicilia, care a existat între anii 965 și 1072. În 535, împăratul bizantin Iustinian I a readus Sicilia sub ascultarea Imperiului roman, guvernat de la Constantinopol. Pe măsură ce puterea bizantină intra în declin
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
982 o armată germană comandată de împăratul Otto al II-lea a fost înfrântă în apropiere de Crotone în Calabria, în cadrul bătăliei de la Stilo. Odată cu domnia emirului Yusuf al-Kalbi (990-998), a început o perioadă de tot mai accentuat declin pentru emiratul Siciliei. Sub al-Akhal (1017-1037), conflictul dinastic s-a intensificat, înregistrându-se tot mai dese cazuri în care anumite facțiuni din cadrul familiei domnitoare a kalibizilor se aliau fie cu Imperiul Bizantin, fie cu dinastia zirizilor. Din vremea emirului Hasan as-Samsam (1040-1053
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
1330, ea va ajunge la numai 51.000. De asemenea, călătorul, geograful și poetul arab Ibn Jubair a vizitat regiunea la sfârșitul secolului al XII-lea, lăsând o descriere a Al-Kasr și Al-Khalisa. Pe de altă parte, pe tot parcursul emiratului de Sicilia, au continuat să aibă loc revolte ale bozantinilor, în principal în răsăritul insulei, iar părți din teritoriu au fost chiar reocupate de către greci. Populația locală căzută sub stăpânirea musulmană era constituită din sicilieni catolici romanizați în apus și
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
100 de ani de supunere, numeroși creștini din Sicilia vorbitori de greacă au supraviețuit în comunități, în special în nord-estul Siciliei, ca "dhimmi". Acești sicilieni în general i-au întâmpinat pe normanzi cu bucurie când aceștia au început invadarea Siciliei. Emiratul de Sicilia a început să se fragmenteze pe măsură ce disputele interdinastice se înmulțeau. Începând din secolul al XI-lea, statele din sudul Italiei continentale angajau mercenari normanzi, care erau descendenți creștini ai vikingilor; normanzii au fost cei care, sub Roger I
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
L’" conserva și documente administrative care datau din epoca prezenței franceze, afișe, diferite lucrări savante și povestiri ale călătorilor olandezi și englezi. Emiratele Arabe Unite au anunțat că vor participa la costurile de restaurare ale obiectelor salvate. Șeicul Sultan Al-Qasimi, guvernator al Emiratului Sharjah, a promis să plătească pentru reconstrucția clădirii și să doneze o parte din propriile sale cărți rare pentru completarea bibliotecii. Alte lucrări care ar putea fi puse la dispoziție includ diferite exemplare ale "Description de l'Égypte", din alte
Institut d'Égypte () [Corola-website/Science/333314_a_334643]
-
Războiului arabo-israelian în Palestina în anul 1948 Legiunea iordaniană a pus stăpânire pe Muntele Templului. În urma eșecului Operației Kedem a armatei Israelului care viza cucerirea Orașului Vechi, acesta a rămas în mâinile Legiunii iordaniene, ceea ce a permis anexarea lui la Emiratul Transiordaniei. Noul regim arab a conferit Waqfului musulman din Ierusalim, dominat de clericii musulmani palestineni, administrația Muntelui Templului. La 20 iulie 1951 emirul hașemit al Transiordaniei, Abdallah, fiul lui Hussein Ibn Ali, și care, în urma anexării de teritorii din fosta
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
La 2 august 1990, sub pretextul că deține drepturi istorice asupra Kuweitului, Irakul, condus de Saddam Husein, a invadat acest emirat și l-a anexat. ONU a condamnat agresiunea și a instituit un embargo commercial împotriva Irakului și, față de refuzul Bagdadului de a-și retrage trupele, a declanșat la 3 ianuarie 1991, o operațiune militară (Operațiunea ""Furtună în deșert""), grosul forțelor
Războiul din Golf () [Corola-website/Science/304462_a_305791]
-
comisii internaționale în 1930 pentru a determina drepturile și revendicările musulmanilor și evreilor referitoare la zid. În urma războiului arabo-evreiesc în Palestina în anii 1948-1949 Orașul Vechi împreună cu Zidul de apus au fost cucerite de Legiunea Arabă transiordaniană și anexate la emiratul arab al Transiordaniei,devenit ulterior Regatul Hașemit al Iordaniei. În timpul administrației iordaniene, între anii 1948-1967 credincioșii evrei nu au mai avut acces la Zidul plângerii. În Războiul de Șase Zile din iunie 1967 Orașul Vechi a fost ocupat de armata
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Marea Neagră. Relațiile otomano-Akkoyunlu s-au agravat și mai mult după lupta pentru tronul beilicului Karaman din coasta mediteraneană a Anatoliei. În 1467, suveranul Karakoyunlu Djahanșah (1435-1467) la instigația și cu sprijinul lui Mehmet II a înaintat spre capitală statului, încă emirat Akkoyunlu, orașul Diyarbekir. Însă în bătălia de noapte de la Erzincan armata Karakoyunlu a fost zdrobită și deja în 1468 Uzun Hasan cucerise toate ținuturile Azerbaidjanului până la sudul fluviului Kura. Tebriz a devenit capitala statului Akkoyunlu, iar Azerbaidjanul - cu excepție ținutul
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
de securitate ca ținte legitime primare. Între anii 2006 și 2007, Umarov a fost președenite ilegal al Republici Icikeria, care însă e nerecunoscută oficial. Ulterior el a devenit Emir autoproclamat al Caucazului de Nord rusesc, declarându-l stat islamic al Emiratului Caucaz. Până la decesul său a fost căutat intens de Rusia pentru infracțiuni de răpire, crime și trădare de patrie. El a fost unul dintre principalii lideri rebeli din Rusia și și-a asumat responsabilitatea pentru numeroase atacuri, inclusiv Atacurile teroriste
Dokka Umarov () [Corola-website/Science/329976_a_331305]
-
Atacurile s-au soldat cu 40 și 36 de victime civile respectiv, și sute de răniți în ambele cazuri. La 1 august 2010, Umarov a demisionat din poziția sa și l-a numit pe Aslambek Vadalov ca nou Emir al Emiratului Caucaz. Cu toate acestea, la 4 august, a emis o declarație "care anulează" precedenta sa declarație și preciza că va rămâne în funcție. În iulie 2011, Tribunalul rebel Șaria a decis conflictul în favoarea lui Umarov, după care ceilalți rebeli i-
Dokka Umarov () [Corola-website/Science/329976_a_331305]
-
2011, guvernul Statelor Unite oferă 5 milioane de dolari pentru informații ce-ar duce la capturarea lui Umarov. Pe 18 martie 2014, moartea acestuia a fost anunțată de Kavkaz Țentr, care spunea că decesul lui Umarov a fost confirmat de Comandamentul Emiratului Caucazian, care însă nu a oferit mai multe detalii. S-a anunțat că el a fost înlocuit de juratul Șaria senior din Emiratul Caucaz, Ali Abu Muhammad, cel care a confirmat oficial moartea lui Umarov într-un video postat pe
Dokka Umarov () [Corola-website/Science/329976_a_331305]
-
a fost anunțată de Kavkaz Țentr, care spunea că decesul lui Umarov a fost confirmat de Comandamentul Emiratului Caucazian, care însă nu a oferit mai multe detalii. S-a anunțat că el a fost înlocuit de juratul Șaria senior din Emiratul Caucaz, Ali Abu Muhammad, cel care a confirmat oficial moartea lui Umarov într-un video postat pe YouTube. Conform unui reportaj al Kavkaz Țentr, Dokka a fost otrăvit pe 6 august 2013, stingându-se din viață de 7 septembrie 2013
Dokka Umarov () [Corola-website/Science/329976_a_331305]