113 matches
-
pe ceara fierbinte pentru a nu se mai șterge. Am ajuns aproape la capătul cărărei. Când mă uit îndărăpt la calea ce am străbătut și la atâta amar de vreme rămasă în urmă, ruptă din existența mea, simt o tainică emoțiune văzând marea prefacere ce a luat țara în acest răstimp. În cincizeci de ani, ce par mulți în viața unui om, dar cari nu sunt decât un fulger sclipitor în viața unui popor, toate s-au schimbat din temelie. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adânci în istoria țărei noastre. La oara 11 dimineața, unchiul meu Alecu Grigoriu-Văsescu, care era secretar la biuroul adunărei, mă introduse într-una din tribunele publice ale Camerei elective. Rând pe rând veneau deputații, Alecu Cuza, viitorul domn, palid de emoțiune, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Manolache Costache-Epureanu, Costache Hurmuzache, într-un cuvânt toți aleșii țărei cari făceau parte din Camera electivă. Mai multe zeci de mii de oameni umpleau tribunele publice, coridoarele și curtea palatului. La oara 12 se deschide ședința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
colora mai viu mișcarea de atunci să fi întrebuințat cuvinte pe care un istoric rece le-ar fi înlăturat. Dar mi se va ierta, căci am fost însumi martor la aceste evenimente unice în istoria noastră contimporană; am împărtășit însumi emoțiunile ce au zguduit inima multîncercatului nostru popor, am trecut însumi rând pe rând, prin toate crizele lui de neastâmpăr, de îndoieli, de speranțe, de bucurii, la o vrâstă când aceste mișcări sufletești nu se uită, și poate de aceea voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în fine încărunțit, împresurat de griji, dus când lin, când furtunos pe oceanul lumei, dar dus implacabil spre tainicul țărm. Reînviind în mintea mea fazele prin care am trecut, mă repun în starea sufletească din acele timpuri; resimt încă o dată emoțiunile, durerile, bucuriile ce au zguduit atunci ființa mea, și aceasta întoarcere retrospectivă este pentru mine cu atât mai fermecătoare, cu cât; toate le revăd acum prin oglinda închipuirei înseninate, dezbrăcate de caracterul acut al patimilor momentului, sub un colorit dulce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bărbăteasca pasiune a vânatului. Nu e vânător care să nu fie iubitor de natură. Alecsandri a zis odinioară că tot românul e născut poet, eu adaog că e născut și vânător. În adevăr, puțini sunt aceia care nu cunosc puternica emoțiune ce simte omul când, rezemat de copac în pustiul codrului, cu pușca în mână, cu ochii mari deschiși, așteaptă în bătaia inimei apropierea dihăniei. Acelora le lipsește cea mai armonioasă coardă de la liră. În zadar a zis un glumeț că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Negruzzi, Dorul lui Șerbănescu, Desperarea lui Cornea, Fluierul lui Ștefan, o novelă a mea, și câte și mai câte altele care figurează în primul număr al Convorbirilor de acum 36 de ani și pe care nu le pot receti fără emoțiune, căci ele îmi revin ca un eco departat al unor vremi ce nu mai sunt. Dar iată că mă alunec în sentimentalism. Bine îmi zicea Carp în "Junimea" că sunt o natură lirică. Ce să fac, dacă așa mi-e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să vreu îmi veniră în minte cei trei urși a lui Catrințaș. "Auzi, trei urși!... Unul, înțeleg... doi, treacă-meargă... dar trei, fără șagă erau cam mulți." Aveam, drept să spun, simțimântul soldatului care intră pentru prima oară în foc. Aceeași emoțiune, aceeași strângere de inimă, aceeași groază de necunoscut, cu deosebire că soldatul nu merge acolo de bun cheful, iar eu naivul m-am prins în horă numai de ambiție, să nu mă las mai jos decât ceilalți. Ei, dar din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu ochii holbați, ațintiți în pământ, cu-n picior în aer, cum îl apuca vremea, cu coada dreaptă, întinsă, a cărei vârf se mișca ritmic după bătăile inimii lui. Atunci un curent magnetic se stabilea între câne și mine și emoțiunea ce-l cuprindea în fața sălbătăciunei tupilate, se repercuta cu aceeași putere și în inima mea. Pil!... strigam eu atunci. Doamne sfinte!... Cine ar putea spune în ce stare de friguri se găsea Milordachi, de câte ori auzea acest cuvânt magic care-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
foarte întreprinzător și curajos. Dealtfel, această perioadă naivă a primei tinereți, cu toate neajunsurile ei, are un farmec nespus de poezie. Atunci, în adevăr, trăiam și simțeam că trăiesc. Aspiram viața prin toți porii. Inima îmi era deschisă la orice emoțiuni. Aveam bucurii care acum nu le mai simt. Un lucru de nimic, un copac, un părăoaș, o floare mă făcea să visez. Parcă nu calcam pe pământ; parcă întreaga natură se împodobea în haine frumoase anume pentru mine, ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ușei salonului am stat un moment de m-am răsuflat, apoi intrând triumfător înăuntru am spus doamnei ce vroia să plece că trăsura e la dispoziția ei. Maică Precistă!... Multă vreme m-a urmărit spaima acestor câteva momente de strașnică emoțiune în care am fost așa de aproape de desperare, de fugă, de sinucidere chiar. Așa-i când te iè gura pe dinainte și te gurguți 173 mai sus decât te rădică călcăile. Atunci am văzut eu că e mai bine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
uitându-se la o stea pe care știe dinainte că n-o s-o poată atinge. Ei!, Doamne... Ce ciudate îmi par acum toate aceste privite din departarea unei vieți de om, și unde a fi eu în stare să descriu emoțiunele ce au mișcat atunci sufletul meu, să descriu bătăile de inimă, nopțile nedormite, micile bucurii, marele amărăciuni ce mă înecau rând pe rând; ar trebui să mă întorc mult îndărăpt spre acele timpuri binecuvântate ca să pot da acestor vibrări sufletești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fiind, încât nu știu zău cum mă vor fi judecat tovarășii mei care se uitau ciudat la mine, bănuind că nu calcam tocmai pe pământ sănătos. Dar să-mi povestesc nebunia pănă la capăt: Cu inima mișcată de o stranie emoțiune, de un fel de bucurie pe care nu pot să o definesc, o bucurie, sau mai bine zicând, o stare de extaz, cum ar simți cineva, când, înzestrat cu aripi, s-ar vedea deodată plutind în sferile senine, deasupra păcătoșiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă pricepeam și eu să-l împodobesc pentru noua viață a tiparului. Cu sau fără succes, așa am procedat totdeauna și niciodată nu m-am silit să scriu ceva fără să mă simt mișcat, fără să fiu sub stăpânirea unei emoțiuni. Dacă voi fi avut fericirea să comunic această emoțiune și cetitorilor mei, atunci voi fi în drept a crede că lucrarea mea n-a fost lipsită de valoare literară și voi simți o mulțămire sufletească mare, mai mare decât dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
viață a tiparului. Cu sau fără succes, așa am procedat totdeauna și niciodată nu m-am silit să scriu ceva fără să mă simt mișcat, fără să fiu sub stăpânirea unei emoțiuni. Dacă voi fi avut fericirea să comunic această emoțiune și cetitorilor mei, atunci voi fi în drept a crede că lucrarea mea n-a fost lipsită de valoare literară și voi simți o mulțămire sufletească mare, mai mare decât dacă aș dobândi orice alt bine pe pământ. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
seara aceasta cu mine mi-a provocat uimire și încântare; de la condițiile neașteptatei mele descinderi la otel, de la melodia care m-a întâmpinat în sala unde mi-am luat masa, prin melancolia acestei posomorâte seri de toamnă, așa de propice emoțiunilor pe care le resimt, și până la drumul acesta, întru nimic surprinzător în el însuși desigur, dacă nu l-aș fi făcut cu pași de somnambul și dacă mintea nu l-ar fi perceput abia după îndeplinirea lui... Odată, demult, pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ordine de preferință în expunerea lor? Nici un criteriu, e poate cam exagerat. Căci dacă în adevăr eu nu mi-am propus nici o teză și n-am încercat nici o demonstrațiune, apoi n-aș putea spune c-am rămas totuși indiferent la emoțiunile și sentimentele pe care m-așteptam să le provoc sau la reconstituirea și menținerea acelei atmosfere morale, plină de poezia trecutului, de care cartea aceasta a rămas impregnată. Cât despre ordine, țin să se știe că, produs al memoriei involuntare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
zgomot. Când ne-am suit în trăsura ce trebuia să ne ducă la "Hotel Traian" (care de curând construit, era pe atunci, mi se pare, cel mai frumos și cel mai mare hotel din țară), tata, căruia nu-i scăpase emoțiunea ce-o resimțeam, se aplecă puțin, și-mi spuse zâmbind: Un infern... Nu-i așa? Un infern, în adevăr. Pentru mine, cel puțin, care nu văzusem încă un oraș mare. Căci, la epoca aceea, Iașul era încă un oraș mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Era pe la începutul lui Martie. Iarna grozavă prin care trecuserăm părea că nu se hotărăște încă să ne lase; cerul era posomorât, vântul tăios și rece. Fără îndoială posibilă, împrejurările acestea au intrat și ele cu partea lor eficientă în emoțiunea cu care am trecut poarte, dincolo. Căci în colțul acela retras, care deși în plin centru al orașului, păstra totuși în el liniștea liniștea-i veche și statornică, iluzia că mă desprind de cele din jurul meu, pentru a mă reîntoarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sentimentul că drama nefericitului meu amic n-ar fi din lucrurile care s-au întâmplat în realitate; că sursa adevărată a ceea ce a conservat amintirea mea ar fi o veche, tulburătoare lectură. Dar câte reziduuri de vis, de impresiuni și emoțiuni artistice nu se filtrează în amintirile noastre, diformându-le, alterându-le! Oricum, moartea lui Rodion a rămas pentru mine o dureroasă enigmă. "Ostenit de viață" era, desigur. Dezamăgirile lui, intensificate în nevroza generală a războiului, îl împiedecau de a-și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am reînviat? Și eroul din cartea despre care am mai vorbit, a lui Carco (care ar putea foarte bine fi Carco însuși), reîntors după o lungă lipsă în locurile unde și-a petrecut copilăria, resimte într-o împrejurare analoagă o emoțiune la fel. Pe când se silea să recunoască în umbra serei unul din peisagiile altădată familiare, el auzi, undeva, nu departe, țipătul slab, neașteptat la ora aceea, al unei paseri. Un țipăt discret, plângător. Trei note numai, subțiri și scurte, purtate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
seara aceasta cu mine mi-a provocat uimire și încântare; de la condițiile neașteptatei mele descinderi la otel, de la melodia care m-a întâmpinat în sala unde mi-am luat masa, prin melancolia acestei posomorâte seri de toamnă, așa de propice emoțiunilor pe care le resimt, și până la drumul acesta, întru nimic surprinzător în el însuși desigur, dacă nu l-aș fi făcut cu pași de somnambul și dacă mintea nu l-ar fi perceput abia după îndeplinirea lui... Odată, de demult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prin excelență progresistă. Astfel eu îmi închipuesc noul partid ca un produs conștient dar fatal al unor adânci nevoi sociale, care-și împrumută viața, de la viața societății în care trăiește și în care se dezvoltă. Înțelegeți acum fondul adevărat al emoțiunei mele. Din vremea visurilor dintâi și până acum, eu nu m-am mai simțit într-o atmosferă mai caldă, mai curată și mai sinceră, ca în acea în care mă aflu acum (aplauze). Împrejurările m-au smuls din pesimismul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
generis și bine-nțeles că sarcina vânzării lor fusese Încredințată tot polițiștilor locali. Pe 30 aprilie 1878, sărmanul comisar Pașcanu, șeful Despărțirii I-a, compusese cu lacrimile grele ale neputinței adresa nr.498 În care scrisese cu mâna tremurând de emoțiune și obidă: „Dupe toate stăruințele depuse până astăzi, nu am putu vinde nici unul din biletele primite cu ordinul Dvs. nr.(...) ast fel dar În anexă cu aceasta cu respectu vi le Înapoescu În număr de douăzeci și 5”. Mult mai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
comisiei electorale a BPD” a făcut un apel călduros la populația evreiască pe care ar fi vrut-o prezentă „...În unanimitate” la votarea din 19 noiembrie. Uimiți de audiența Înregistrată, șefii CDE-ului au distribuit populațiunii evreiești copleșite de adânci emoțiuni, „...50 broșuri cu <<Pogromul de la Kilce>> de A.D. Vaida; 25 de ziare Unirea și 15 reviste <<IKUF>>”. Ca să nu se răcească ecourile ședinței din 1 septembrie 1946, boșii și-au frecat bucuroși mâinile și au lansat asistenței invitația participării
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a licări ; în latină crepusculum de la creperus = obscur, ambiguu. În acel vers citat și comentat de Negoițescu : „De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și ”, în care comentatorul vede lirismul plutonic eminescian, nu e vorba de plâns ca efect al unei emoțiuni depresive individuale, ci de un plâns cosmic, cu sensul resorbției în sine a Creațiunii, în ultimă esență a Erosului originar („L’Amor che move il sole e l’altre stelle”) sau a acelui Logos spermatikos din cosmogonia gnostică. E totuși
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]