500 matches
-
RFR, 1937, 7; Biberi, Études, 140-141; Călinescu, Ist. lit. (1941), 829, Ist. lit. (1982), 913; Adrian Marino, „Amica mea Europa”, RFR, 1945, 6; Profira Sadoveanu, Stele și luceferi, pref. G. Călinescu, București, 1969, 135-146; Corbea-Florescu, Biografii, I, 217-224; Florian Potra, „Empirismul eretic” al lui D. I. Suchianu, LCF, 1974, 13; Cornel Cristian, Bujor T. Râpeanu, Dicționar cinematografic, 1974, 417; Petre Rado, Păcăliți și despăcăliți, „Cinema”, 1974, 133; Crohmălniceanu, Literatura, III, 378-384; Șerban Cioculescu, Drumurile „Mioriței”, LCF, 1978, 44; Cornel Ungureanu, „Foste adevăruri
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
și de perspective cuprinzătoare de cunoaștere. Sociologia ca știință de sinteză a societății era percepută ca fiind imperios cerută de nevoile vremii: „Era nevoie, pe de o parte, de documentare, pe de alta, de lămurire” pentru a ridica cetățeanul din „empirismul sărac pe care-l oferă cronica zilnică a locurilor comune și a faptelor meschine”. În urmă cu opt decenii a fost creat Institutul Social Român (ISR), din inițiativa eminentului sociolog Dimitrie Gusti (1880-1955), cu sprijinul unor specialiști în știința și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vizate aici două categorii de conducători: a) pe de o parte, este vorba despre oamenii de stat providențiali, înzestrați cu daruri naturale și experiență politică, dar care nu se pot ridica la înălțimea omului de stat modern decât prin depășirea empirismului afacerilor publice cu ajutorul culturii politice; b) în al doilea rând, este vorba despre formarea intermediarilor și a „directorilor de opinie publică”, a marii „armate cetățenești” care constituie acel grup util de colaboratori ai oamenilor de stat moderni. ISR și-a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
primul rând pe observația și experiența clinică a faptelor, în conformitate cu modelul științelor naturii, specific psihiatriei ca specialitate medicală. b) Modelul filozofic conceptual-fenomenologic, care caută să înțeleagă și să explice semnificația „fenomenului psihic morbid” în raport cu natura umană. Conceptualismul fenomenologic se opune empirismului clinico-psihiatric, întrucât el caută să descopere sensul primar al „fenomenelor clinice” sau „obiectivează” structurile mintale ale bolnavului psihic. În felul acesta se consideră că ceea ce se „obiectivează” în câmpul observației clinice, este de fapt, expresia unei activități a conștiinței modificate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
excepție ale lui Schwab, purtând cu mândrie stindardul modernismului și al gândirii pedagogiei moderne: Benjamin Bloom și Robert Gagné. Într-adevăr, în anii ’70, cercetările curriculare moderne au continuat, ignorând cu superbie criticile din ce în ce mai virulente. Curentul „științific”, bazat pe principiile empirismului behaviorist și ale raționalismului tylerian, a avansat imperturbabil în direcția fundamentării unei științe a instruirii și a curriculumului similară cu Naturwissenschaften. A fost deceniul cercetărilor educaționale „riguroase”, al lucrărilor înțesate cu scheme, grafice, tabele și analize matematice sofisticate. Cultul măsurării
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
inefabile” și a „fenomenelor originare” ale formării personalității umane. Exploratorii acestei dimensiuni educaționale au stăruit asupra rafinării metodei și au studiat probleme precum: problema predicției fenomenologice în educație; calitatea experiențelor pedagogice originare și a experiențelor pedagogice secunde; raporturile fenomenologiei cu empirismul; activismul conștient în educație; experiențele educaționale ca experiențe trăite; curriculumul ca știință a cursului vieții; limbajul teoriei curriculumului; dimensiunile etice ale educației și curriculumului; reconceptualizarea fenomenologică a teoriei curriculumului și a cercetărilor curriculare; convertirea autobiografiei și a dialogului în tehnici
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de inabilitatea de a construi teorii. Dacă sociologul actual știe cum să cerceteze o realitate empirică, el știe mult mai puțin ce să cerceteze și ce să facă cu datele obținute. Rămânerea în urmă a teoriei reprezintă cauza principală a empirismului lipsit de orizont de care se plâng sociologii. După părerea mea, problema majoră cu care se confruntă sociologia românească în momentul de față este tocmai aceea a dezvoltării unor teorii coerente și sistematice asupra marilor componente ale procesului de dezvoltare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
valabil. Același tip de critică se poate formula și în legătură cu legea productivitate/ stratificare. Ne putem întreba dacă în mod inevitabil starea de raritate este însoțită de inegalitate socială sau există posibilități stabile de organizare socială egalitară pe baza rarității. Problema empirismului cauzelor și a efectelor. Una dintre marile speranțe puse în schema cauzală se referă la pronunțata ei deschidere empirică. Există adesea chiar iluzia că procedurile empirice inductive pot duce cu ușurință la formularea de ipoteze cauzale. Dacă avem de explicat
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și McGaugh, pe de o parte, Rachman și Eysenck, pe de altă parte. Bineînțeles, istoria cognitivismului nu începe în acel moment. Ii putem găsi originea îndepărtată în lucrarea La Philosophie rationaliste a lui Kant (1724-1804) care s-a pronunțat împotriva empirismului și asociaționismului susținând că, dacă ideile noastre apar odată cu experiența, ele nu aparțin în totalitate experienței; altfel spus, ceea ce primează ca sursă pentru cunoștințele noastre este rațiunea și nu senzația. Pentru a înțelege ceea ce se întâmplă, trebuie, deci, să introducem
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cercetării bazate pe variabile, constând în identificarea de modele generale în relațiile umane. Cel de-al doilea subiect se ocupă de metodele prin care științele sociale încearcă să acumuleze rezultate empirice noi. Bazându-se pe filozofia cunoașterii, cursul susține că empirismul este un proces prin care omul de știință „propune lumii” anumite afirmații teoretice, pe care apoi le analizează, aplicând anumite proceduri riguroase de testare asupra unor date culese „din lume”, pentru a decide dacă aceste afirmații pot fi adevărate. Implicația
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
fals. În cea de-a doua, noi suntem aceia care ne dezvoltăm o viziune internă proprie asupra realității științifice, precum și standardele după care evaluăm fiecare nouă adăugire la această viziune. De asemenea, există două poziții combinate în tabel: metafizica și empirismul. În prima, lumea externă ni se prezintă direct, dar poate fi cunoscută doar prin folosirea raționamentului interior. În cea de-a doua, realitatea descrisă de știință constă din teorii și afirmații abstracte, dezvoltate de către oamenii de știință, dar probele externe
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
sau continuitate teoretico-metodologică Între sociologia antebelică și sociologia din perioada comunistă: statutul paradigmei marxist-leniniste; strategii defensive ale sociologilor; reluarea/reinventarea/redefinirea sociologiei după 1989: „căderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiții socioistorice; pluralism teoretic sau sincretism teoretic; resuscitarea empirismului?; influența modelelor sociologice occidentale și/sau răsăritene asupra sociologiei românești În diferitele sale etape (perioada antebelică, comunistă și de tranziție postcomunistă): direcții de manifestare, intensitate a impactului etc.; orientări teoretico-metodologice semnificative În sociologia românească după 1989: modele teoretice generale, teorii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a datelor, a antrenat același risc pe care l-a generat și sociologismul: dezvoltarea individului În social. Dacă În orientările sociologiste subiectivitatea a fost În mod programatic exclusă din orizontul generalizărilor teoretice, rezervându-i-se o poziție subalternă față de acestea, empirismul a condus la obturarea adevăratului rol al individului În creația socială prin subordonarea lui estimărilor statistice și tehnicilor matematice de culegere și interpretare a datelor. Punctul culminant l-a atins transformarea individului din sursă de inovație socială În simplă cifră
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
evoluție ale societății tale. Ești, Într-o măsură mai mare decât În orice altă meserie umanistă, În infernul lumii. Pe care ți-l asumi, căruia Îi răspunzi, după măsura și capacitatea ta. (Nu e vorba aici despre o invitație la empirism. Agenda unei societăți este de fiecare dată infinit mai subtilă și mai variată pentru a putea fi epuizată Într-un asemenea registru.) Din acest punct de vedere, lumea românească postbelică e marcată de o graniță insurmontabilă: Înainte și după 1989
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociologică de abordare. Dacă mai adăugăm și lucrările lui D. Drăghicescu despre ontologia socială și determinismul social, avem alți parametri de signifianță ai aportului românesc la constituirea sociologiei ca disciplină, instituție și profesie. Din zona profesionalismului nu poate lipsi cofondatorul empirismului sociologic european - D. Gusti, care, alături de Ferdinand Le Pley și H. Tourville, a creat paradigma monografică a cercetărilor de teren rămasă referențială până În zilele noastre. Nu trebuie uitată premiera mondială prin care D. Gusti, ca ministru, a legitimat pentru prima
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
școlarizării. Acest aspect explică paradoxul: oameni fără o cultură socială sistematică fac reforma socială a structurilor societății românești! Reluarea/reinventarea/redefinirea sociologiei după 1989: „căderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiții socioistorice; pluralism teoretic sau sincretism teoretic; resuscitarea empirismului? Septimiu Chelcea: Evenimentele din decembrie ’89 au deschis și pentru sociologie, ca și pentru alte științe socioumane, calea trecerii de la paradigma marxistă, În varianta ei ceaușistă - singura acceptată oficial până la acea dată -, la situația ei „normală”, de „știință multiparadigmatică”. Michel
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cei ce se cred niște Robinsoni rămași pe „insula adevăratelor metode” cu care vor să „reinventeze” sociologia ca disciplină de studiu, instituție și profesie. Pluralismul social din România este sincron cu un pluralism teoretic În care se „simte” nostalgia relansării empirismului (sub diferitele sale nuanțe) ca singură cale de accesare a stării de fapt „a României”, eliberată de tirania ideologică a bolșevismului, ce nu putea accepta că există și disfuncționalități. Totuși, frenezia de a „spune adevărul cu orice preț” a generat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mai mult mimate decât abordate serios. De aceea, sociologii români au fost disponibili pentru a se angaja În grupuri de cercetare comparativă inițiate de mult În Vest sau În dezvoltarea cercetărilor sociologice imediat aplicative, În special a sondajelor de opinie. Empirismul a renăscut - fapt foarte benefic atât pentru impunerea publică a sociologiei, cât și, mai ales, pentru o viitoare dezvoltare sănătoasă a perspectivelor teoretice fertile. Lipsesc Însă - iar această lipsă este deosebit de acută - analizele sociale complexe și cuprinzătoare care să poată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În ansamblu, perioada comunistă a lăsat moștenire o comunitate sociologică mai degrabă izolată de comunitatea academică din Occident. Coabitarea teoriilor vestice cu materialismul istoric a produs unele efecte previzibile, cum sunt o serie de incongruențe teoretice, sincretism teoretic, dar și empirismul multora dintre cercetările efectuate, practici sociologice puerile de recoltare de opinii, motive pentru legitimarea tezelor din documentele de partid. Suprapunerea unor idei, teorii sociologice occidentale peste doctrina oficială marxist-leninistă a generat apariția pe scară largă a empirismului ca practică sociologică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
teoretic, dar și empirismul multora dintre cercetările efectuate, practici sociologice puerile de recoltare de opinii, motive pentru legitimarea tezelor din documentele de partid. Suprapunerea unor idei, teorii sociologice occidentale peste doctrina oficială marxist-leninistă a generat apariția pe scară largă a empirismului ca practică sociologică. A existat Însă și un efect neanticipat al cercetărilor influențate de teorii apusene, care a făcut din acestea pricină de respingere a disciplinei de către partidul-stat comunist după 1978. Testând În practica empirică teze sociologice privind raționalitatea socială
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
marxist-leninistă. Spre deosebire de sociologia lui Marx, orientată spre analiza societății globale și a dinamicii sale, caracterizată de construirea unor modele structurale explicative, sociologia românească a fost masiv orientată spre cercetarea empirică a fenomenelor sociale. Ea a fost chiar caracterizată de un empirism excesiv: culegerea minuțioasă a datelor sociale și un deficit de teoretizare a lor. Metodologia culegerii datelor, masiv preluată din sociologia occidentală, a fost centrală. Un asemenea empirism s-a constituit, probabil, și ca mijloc de apărare. Teoretizările creșteau, inevitabil, vulnerabilitatea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
spre cercetarea empirică a fenomenelor sociale. Ea a fost chiar caracterizată de un empirism excesiv: culegerea minuțioasă a datelor sociale și un deficit de teoretizare a lor. Metodologia culegerii datelor, masiv preluată din sociologia occidentală, a fost centrală. Un asemenea empirism s-a constituit, probabil, și ca mijloc de apărare. Teoretizările creșteau, inevitabil, vulnerabilitatea politică a sociologiei. Al cincilea argument: orientarea reformatoare, incrementalistă, de „jos În sus” „Marxism-leninismul” conține o teorie a schimbării sociale prin revoluție și prin promovarea, cu instrumentele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
rezultatelor revoluției științifice și tehnice etc. În al treilea rând, ea a oferit o sursă foarte importantă În sfera metodologiei, rapid asimilată. Probabil că metodologia a fost elementul central al relansării sociologiei românești, conferindu-i și o caracteristică pronunțat empiristă. Empirismul a fost un mijloc de protecție, evitându-se generalizări și explicații expuse reacțiilor ideologice și politice negative ale regimului, dar a reprezentat și un instrument important al reformei sociale. Sociologia românească s-a fundat, În consecință, pe paradigma universală a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
asupra relațiilor de vecinătate este de factură empiristă. Linia gustiană a monografiilor de sat (cu Nerej, un village d’une région archaïque, 1939, semnat de H.H. Stahl, ca lucrare exemplară pentru gen) a operat În principal În acest registru al empirismului. O a doua caracteristică a studiilor comunitare românești din perioada interbelică, dar și din cea comunistă (vezi, spre exemplu, lucrarea coordonată de H.H. Stahl, M. Cernea, Gh. Chepeș, Două sate. Structuri sociale și progres tehnic, București, Editura Politică, 1970, sau
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
schimbări și proiecții și ce poate reușește până la urmă, fie și parțial, să prezică măcar unele tendințe trecute, prezente și viitoare. O astfel de abordare nu intenționează în nici un fel să trădeze vreun dispreț față de sociologia empirică. Admite însă că empirismul vidat de teorie este pur și simplu științific și că teoria socială neancorată în fapt este doar speculativă. Invoc concepte și idei ale Iluminismului sau ale sociologilor clasici, mă refer la teorii recente, dar toate le fac dintr-un singur
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]