148 matches
-
scolastica medievală. Al treilea moment corespunde constituirii fizice moderne de Galilei și Descartes care au corectat erorile aristotelice, continuând intenția lui Toma d'Aquino referitoare la valoarea rațiunii ca mijloc de acces spre adevăr. Ca urmare a conjuncției între gândirea empiristă și rigoarea iconoclastă a raționalismului apare pozitivismul. Istoricismul și scientismul reprezintă două filosofii care anulează valoarea gândirii simbolice, a raționamentului prin analogie, adică metafora, Imaginarul fiind lipsit de orice funcție simbolică 3. Dacă romantismul, simbolismul și suprarealismul au fost adevărate
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Henri de Saint-Simon despre o filosofie bazată pe știință, ca o încercare de a îndrepta nelegiuirile Revoluției Franceze. Pozitivismul său influențează pe Karl Marx. Concepția lui propovăduiește altruismul ca o religie a umanității. 102 Claude Bernard (1813-1878). Fiziolog francez agnostic, empirist și scientist, introduce metoda științifică în practicarea medicinei. El introduce, în cercetarea științifică, "experimentul orb" ca o condiție de respectare a obiectivității. Contribuie la înțelegerea funcțiilor pancreasului, ficatului, sistemului nervos autonom simpatico-parasimpatic. Cea mai de seamă contribuție a sa rămâne
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ideilor înnăscute. Conceptul metafizic al sinelui este rezultatul unui mănunchi de senzații. Hume este un sentimentalist. Immanuel Kant apreciază filosofia lui Hume, care sprijină utilitarismul, logica pozitivă, concepțiile lui William James și științele cognitive. Einstein este un admirator al filosofiei empiriste a lui David Hume. 186 Alfred Kleiner (1849-1916), fizician suedez, profesor de fizică experimentală la universitatea din Zürich. Este conducătorul tezei lui Einstein. Are cercetări în domeniul modificărilor atracției gravitaționale 187 Bertrand Arthur William Russell (Third Earl Russell, 1872-1970), istoric
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
analitice și adevăruri sintetice, între științe formale și științe factuale, distincție consacrată de filosofia analitică modernă a limbajului științei. Hume, în opinia lui Mircea Flonta, este considerat drept filosoful clasic care a dat formularea cea mai clară punctului de vedere empirist asupra cunoașterii. Distincția lui între relații între idei și fapte este privită ca o prefigurare a distincției între adevăruri analitice și cele sintetice și ca o respingere anticipată a conceptului sintezei a priori, pe care se sprijină filosofia kantiană a
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
teoria realistă privește politica ca având „o bază mai curând materială decât socială” (Wendt, 1999, pp. 13-14). Acuzația conține trei elemente. Că teoria realistă: 1) pune accentul pe capacitățile materiale; 2) are o concepție materialistă despre natura umană; 3) este empiristă. Aceste trei acuzații sunt distincte și, dacă una ar fi adevărată, ar indica o incompatibilitate între realism și constructivism. Dar, la o analiză mai atentă, nici una nu se susține. În ceea ce privește prima acuzație, că viziunea realistă despre putere favorizează concentrarea asupra
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Morgenthau pare să fie mai interesat de explicarea politicii, a caracterului și a limitărilor sale. Deși există cu siguranță în întreaga sa operă un interes normativ pentru strategii, contribuția lui Morgenthau la evoluția programului realist se distinge prin expunerea sistematică, empiristă a practicii politicii internaționale. Prezentarea sa a fost, fără îndoială, condiționată de o anumită concepție a naturii și a destinului uman, dar, în cele din urmă, își propunea mai curând să creeze un cadru care să-i „impună observatorului o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de date empirice care, deși parțial destinate ameliorării politicii, este acum în mod fundamental orientat către crearea cunoașterii obiective autonome. În măsura în care lucrările lui Morgenthau reprezintă cea de-a doua aspirație, ele pot fi considerate în mod justificat drept sinteza abordărilor empiriste caracteristice realismului tradițional. Realismul tradițional: logica dominației, primatul indivizilor, inductivismul auster Tradiția realismului politic analizată până acum prin abordările a trei practicieni - unul antic, celălalt premodern și al treilea modern - sugerează că programul realist de cercetare poate fi rezumat după cum
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fel sau altul, ei sunt preocupați de rezolvarea problemelor practice ale deciziei politice). Această preocupare de a examina generalitățile empirice pe baza unei percepții austere a fenomenelor vizibile este, poate, cea mai veche metodă de dobândire a cunoașterii, iar tradiția empiristă s-a distins prin efortul de a crea generalizări universale, atât practice, cât și teoretice, prin metoda inductivă de a repeta și de a compara afirmații izolate bazate pe observație. Toți trei își realizează analizele pe baza acestui tip de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Urmează critica teologică: contingențele realului sunt raportate la o ordine imuabilă a Creației, ordine În care, la fel ca În dreptul natural medieval, fiecare Își are locul său. Drepturile omului, din această perspectivă, sunt o mască a corupției. Cele două critici, empiristă și teologică, se unesc apoi pentru a da naștere unei critici sociale: „Orice ordine socială fiind În mod natural ierarhizată prin raportare la ordinea cosmico-teologică, abstracția este absolut inaplicabilă, iar imposibilul egalitarism al drepturilor omului nu poate conduce decât la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de pornire a cercetării în antropocentrismul tradiționalist, sprijinit pe: credință, naționalism, tradiție și idealuri înalt umaniste. Modernismul începe cu revoluțiile industriale care au condus la instaurarea capitalismului și care, prin dezvoltarea tehnicii au oferit încredere omului în forțele sale. Filosofia empiristă și iluministă au condus spre slăbirea credinței, ajungându-se la Nietsche care decretează moartea lui Dumnezeu. Omul începe să uzurpeze tronul divinității, națiile continuă să devină tot mai puternice, până pe la mijlocul secolului XX. Structura liricii moderne a fost foarte exact
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe această bază metodologică nu condamnă ineluctabil la un empirism trivial capabil să ofere doar un descriptivism steril teoretic. Cercetătorul social ce mânuiește metoda analizei documentelor poate evita, cu puțin efort și simț teoretic, ceea ce ar putea fi numită eroarea empiristă, constând în "confundarea științei cu acea vană erudiție care acumulează mașinal fapte" (Comte, 1999, p. 26). Dimpotrivă, metoda analizei discursive, mobilizată de un cercetător imaginativ, pune la dispoziția acestuia o platformă metodologică robustă de analiză a datelor empirice. Mânuită cu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
funcție determinată în actul cunoașterii; și nu se poate decide cu toată certitudinea, dacă nu cumva Kant a acceptat ca fiind necesară această ipostază a noumen-ului tocmai pentru a scăpa de sensurile posibile ale unui soi de solipsism (de nuanță empiristă), observat de unii exegeți chiar și după publicarea celei de-a doua ediții a Criticii rațiunii pure (1787); și e drept că sensibilitatea, așa cum o înțelege Kant, poate fi luată ca sursă a unui "văl al aparenței", care separă subiectul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândire, care începe cu empiriștii englezi, în special Locke și Hume, și care prinde o semnificație fenomenologică în "psihologia descriptivă" a lui Franz Brentano și în psihologia fenomenologică a lui Husserl și Merleau-Ponty. Neurmând îndeaproape, în acest discurs, linia modelului empirist sau logica "tare" a tehnicii fenomenologice, trebuie regândită această problemă în funcție de rezultatele reducției judicative a dictaturii judicativului formulate în lucrarea de față. Primul răspuns este acela că judecata oferă o imagine. Prin urmare, nu un concept, deși este alcătuită din
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și aici analogonul funcțional al percepției și va implica în demersurile sale tot pachetul investigativ de care dispune, pentru o restructurare permanent necesară unei dinamici firești a vieții interioare. Capitolul 3 Mai mult decât percepție. Premisele autentice ale schimbării Curentul empirist a consacrat problema conștiinței cu o determinare de sens care marchează zorii unei problematizări restrictive a exercitării noetice, limitând înrudirea reprezentațională a vizării reflexive la cadrele concrete ale percepției (singurul act virtual compatibil cu tipul universal de priză la realitatea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ale unei maniere auto-referențiale apropiate de sursa comună a tuturor ideilor. Această noțiune a inaugurat un model de înțelegere menit să împace o divergență de tip metodologic între cunoașterea de sine și cunoașterea obiectelor lumii, prima regăsindu-și în definiția empiristă o modalitate investigativă noetică similară celei de-a doua, într-o tentativă de unificare trans-tipologică ce acordă preeminență existențială acesteia din urmă. O sumă întreagă de trăsături distinctive care intră în caracterizarea conștiinței obiectelor s-a transferat în virtutea principiului simetriei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
vorbit totuși de existența unor adevăruri matematice și metafizice care nu pot fi niciodată reductibile la senzații; Locke, dimpotrivă, în această problemă opinează că nu există cunoștințe apriorice, iar ceea ce este astfel considerat, nu este decât produsul experienței. 3. Varianta empiristă a introspecției Cei doi autori, Descartes și Locke, au dat aceeași interpretare alcătuirii structurale a conștiinței. De la Descartes, Locke a preluat postulatul "conștiința este observarea a ceea ce se întâmpla în interiorul minții" ceea ce este, de fapt, exact formula introspecției. Prin ea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
rațiunii, să se împotrivească asociațiilor de idei. Numai că asociația și-a dobândit între timp, în sistemul gândirii, psihologice un loc statornic pentru încă două sute de ani. 7. Empirismul lui David Hartley Unul dintre reprezentanții distincți ai tendinței de gândire empiristă a fenomenelor naturale și comportamentale a fost David Hartley (1705-1757). Hartley s-a distins prin încercările sale de a da o nouă interpretare fenomenului de asociație care se produce în mintea umană, contribuție care s-a dovedit importantă pentru această
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Asociația din creier un fenomen sufletesc primea astfel nu doar o explicație mecanicistă, de a se produce în raport cu legile mecanicii, ci și o reprezentare empirică, larg accesibilă oamenilor. Istoria cunoașterii științifice a recunoscut meritele lui Hartley în această direcție -explicarea empiristă a fenomenelor naturale și sufletești. Atașamentul său la această tendință de gândire a acționat asemenea unui destin, de care a fost stăpânit încă de când, ca tânăr cuviincios, a ascultat de îndemnul părinților și a pornit spre a-și clădi o
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
astfel de maniere valoroase de comportare, pe cele capabile să pregătească și să selecteze ce fel de agenți stimulatori vor "intra" și se vor asocia la nivelul sistemului nervos. Învățătura lui Hartley este o creație de vârf a gândirii asociative empiriste a secolului al XVIII-lea, având înrâurire pe întregul continent și un rol decisiv pentru fundamentarea ulterioară a nașterii gândirii psihologice, etice, estetice, pedagogice, biologice. V. PSIHOLOGIA ILUMINISMULUI SECOLUL AL XVIII-LEA Renascentismul a fost vremelnic și, acolo unde a
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
independent de buna funcționare a receptorului. Pe de altă parte, s-a înmulțit simțitor numărul celor care susțineau însemnătatea intervenției unor factori înnăscuți în producerea reflectării senzoriale. Necesarul progres s-a materializat la confluența dintre tendințele explicative nativiste și cele empiriste și îl are ca un reprezentat distinct pe fiziologul german Hermann Helmholtz (1821-1894). De numele lui Helmholtz se leagă reconstrucția din rădăcini a fiziologiei modalităților senzoriale. Am amintit anterior despre contribuția sa în fundamentarea matematică a legii conservării energiei. Prin
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
societății dominate de pătura burgheziei, de progresele sociale rezultate, preotul se adresa esenței religioase a ființei umane, întru totul interesat de reașezarea acesteia în raport cu condițiile sociale schimbate. Secolul al XVIII-lea era marcat de controversa și disputele purtate cu argumentele empiriste ale lui Locke și respectiv cu monadele lui Leibniz. Științei psihologiei îi lipseau încă fundamentele cognitive. Empirismul avea un succes crescând, dar era pus serios în dificultate în fața argumentelor raționaliste ale matematicilor. În atenția filosofilor se afla același om concret
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a spiritului uman, ale cărei elemente primare pot fi identificate de la o vârstă fragedă. Omul concret era considerat dintr-o perspectivă mai largă, cu o spiritualitate a sa și o structură proprie, care cunoaște o dezvoltare în cursul vieții. Perspectiva empiristă căuta soluții care se aflau în considerarea unei ordini de distribuire spațio-temporală a acțiunilor individuale și imputa raționaliștilor golirea sau "vidarea" acestui cadru de conținut. Pentru ca reflectarea perceptivă să aibă loc, conform lui Kant, sunt necesare unele condiții prealabile, a
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
rațiunea caută conceptul a ceea ce este independent de orice altă condiție și îl găsește în condiția suficientă pentru orice altceva. Concluzionează că ființa supremă, ca principiu originar al tuturor lucrurilor, există în mod necesar 135. Putem aminti aici și poziția empiristă a lui Hume și critica acestuia la adresa argumentului ontologic, multe din ideile sale fiind considerate valide și de către Kant. Hume a considerat că se poate demonta argumentul ontologic dacă ne raportăm la prezența răului în lume și la măreția lui
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
baconiană. Toți aceștia încercau să pună ordine în mental și nu în științe, deoarece omul era considerat centrul universului, iar cunoașterea rațională ca fiind singura eficientă. Erau metode care țineau numai de rațiune, fără consecințe asupra științelor empirice. Nici încercările empiriste, consideră Bacon, nu au avut un real succes. El critică toate aceste direcții pentru ineficiență: "Căci empiricii, după exemplul furnicilor, adună doar faptele și nu se folosesc decât de experiența dobândită; raționaliștii, dimpotrivă, după exemplul păianjenilor, țes pânze după propria
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
metodică nu au rămas doar la stadiul de enunț teoretic, e însoțind multe dintre activitățile științific ale epoci. În cadrul celebrei Societăți Regale s-a încercat punerea în practică a metodologiei dezvoltate de filosoful englez. Științele naturii și în special direcția empiristă dezvoltată de școala engleză s-au dezvoltat sub impactul acestei metodologii. 3.4.2. Metoda carteziană și rolul matematicii în cadrul științelor Metoda dezvoltată de Descartes este opusă în anumite privințe de cea baconiană pentru că filosoful englez căuta relațiile directe cu
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]