148 matches
-
unei revelații - și, cu atât mai puțin, conținutul revelației divine. Dacă metafizica s-a ocupat de întemeierea lucrurilor sub umbrela categoriei de necesitate, fenomenologia privilegiază posibilul par excellence. Pentru a ieși din orice constrângeri ideologice - legate fie de un pozitivism empirist, fie de un dogmatism religios aprioric (cum este noțiunea islamică de revelație) -, fenomenologia întreține cu teologia creștină un raport mult diferit de ceea ce acopereau, în perioada scolastică, noțiunile de theologia revelata și metaphysica specialis. „Paradoxul paradoxurilor” despre care vorbește tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vorbit totuși de existența unor adevăruri matematice și metafizice care nu pot fi niciodată reductibile la senzații; Locke, dimpotrivă, în această problemă opinează că nu există cunoștințe apriorice, iar ceea ce este astfel considerat, nu este decât produsul experienței. 3. Varianta empiristă a introspecției Cei doi autori, Descartes și Locke, au dat aceeași interpretare alcătuirii structurale a conștiinței. De la Descartes, Locke a preluat postulatul "conștiința este observarea a ceea ce se întâmpla în interiorul minții" ceea ce este, de fapt, exact formula introspecției. Prin ea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
rațiunii, să se împotrivească asociațiilor de idei. Numai că asociația și-a dobândit între timp, în sistemul gândirii, psihologice un loc statornic pentru încă două sute de ani. 7. Empirismul lui David Hartley Unul dintre reprezentanții distincți ai tendinței de gândire empiristă a fenomenelor naturale și comportamentale a fost David Hartley (1705-1757). Hartley s-a distins prin încercările sale de a da o nouă interpretare fenomenului de asociație care se produce în mintea umană, contribuție care s-a dovedit importantă pentru această
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Asociația din creier un fenomen sufletesc primea astfel nu doar o explicație mecanicistă, de a se produce în raport cu legile mecanicii, ci și o reprezentare empirică, larg accesibilă oamenilor. Istoria cunoașterii științifice a recunoscut meritele lui Hartley în această direcție -explicarea empiristă a fenomenelor naturale și sufletești. Atașamentul său la această tendință de gândire a acționat asemenea unui destin, de care a fost stăpânit încă de când, ca tânăr cuviincios, a ascultat de îndemnul părinților și a pornit spre a-și clădi o
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
astfel de maniere valoroase de comportare, pe cele capabile să pregătească și să selecteze ce fel de agenți stimulatori vor "intra" și se vor asocia la nivelul sistemului nervos. Învățătura lui Hartley este o creație de vârf a gândirii asociative empiriste a secolului al XVIII-lea, având înrâurire pe întregul continent și un rol decisiv pentru fundamentarea ulterioară a nașterii gândirii psihologice, etice, estetice, pedagogice, biologice. V. PSIHOLOGIA ILUMINISMULUI SECOLUL AL XVIII-LEA Renascentismul a fost vremelnic și, acolo unde a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
independent de buna funcționare a receptorului. Pe de altă parte, s-a înmulțit simțitor numărul celor care susțineau însemnătatea intervenției unor factori înnăscuți în producerea reflectării senzoriale. Necesarul progres s-a materializat la confluența dintre tendințele explicative nativiste și cele empiriste și îl are ca un reprezentat distinct pe fiziologul german Hermann Helmholtz (1821-1894). De numele lui Helmholtz se leagă reconstrucția din rădăcini a fiziologiei modalităților senzoriale. Am amintit anterior despre contribuția sa în fundamentarea matematică a legii conservării energiei. Prin
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
societății dominate de pătura burgheziei, de progresele sociale rezultate, preotul se adresa esenței religioase a ființei umane, întru totul interesat de reașezarea acesteia în raport cu condițiile sociale schimbate. Secolul al XVIII-lea era marcat de controversa și disputele purtate cu argumentele empiriste ale lui Locke și respectiv cu monadele lui Leibniz. Științei psihologiei îi lipseau încă fundamentele cognitive. Empirismul avea un succes crescând, dar era pus serios în dificultate în fața argumentelor raționaliste ale matematicilor. În atenția filosofilor se afla același om concret
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a spiritului uman, ale cărei elemente primare pot fi identificate de la o vârstă fragedă. Omul concret era considerat dintr-o perspectivă mai largă, cu o spiritualitate a sa și o structură proprie, care cunoaște o dezvoltare în cursul vieții. Perspectiva empiristă căuta soluții care se aflau în considerarea unei ordini de distribuire spațio-temporală a acțiunilor individuale și imputa raționaliștilor golirea sau "vidarea" acestui cadru de conținut. Pentru ca reflectarea perceptivă să aibă loc, conform lui Kant, sunt necesare unele condiții prealabile, a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și aici analogonul funcțional al percepției și va implica în demersurile sale tot pachetul investigativ de care dispune, pentru o restructurare permanent necesară unei dinamici firești a vieții interioare. Capitolul 3 Mai mult decât percepție. Premisele autentice ale schimbării Curentul empirist a consacrat problema conștiinței cu o determinare de sens care marchează zorii unei problematizări restrictive a exercitării noetice, limitând înrudirea reprezentațională a vizării reflexive la cadrele concrete ale percepției (singurul act virtual compatibil cu tipul universal de priză la realitatea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ale unei maniere auto-referențiale apropiate de sursa comună a tuturor ideilor. Această noțiune a inaugurat un model de înțelegere menit să împace o divergență de tip metodologic între cunoașterea de sine și cunoașterea obiectelor lumii, prima regăsindu-și în definiția empiristă o modalitate investigativă noetică similară celei de-a doua, într-o tentativă de unificare trans-tipologică ce acordă preeminență existențială acesteia din urmă. O sumă întreagă de trăsături distinctive care intră în caracterizarea conștiinței obiectelor s-a transferat în virtutea principiului simetriei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Mircea Florian remarca "puternicele infiltrații" ale romantismului până în pozitivismul și în neopozitivismul zilelor noastre. El definea romantismul drept "o renaștere a antropocentrismului în climatul științific modern" (Recesivitatea..., II, p. 342). Deși nu putem trece cu vederea relația pozitiviștilor cu tradiția empiristă afirmată programatic în pozitivismul secolului XX, afirmațiile lui M. Florian ne întăresc totuși convingerile atât în legătură cu rădăcinile istoriste ale pozitivismului, cât și în legătură cu deja discutata resurecție a paradigmei romantice într-o epocă istorică sau alta. 213 Această afirmație a lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey este inclusă și "ideea regulativă" (Simmel și Freyer vorbesc, poate mai expresiv, despre un weltanschauliches Apriori vezi III, 4) ne întărește convingerea că filozoful german nu abandonează cu totul apriorismul, ci numai varianta lui kantiană. În schimb, în viziunea empiristă există numai doi factori: faptele și construcția, pentru că "o idee regulativă" ar scăpa de sub controlul faptelor. Schnädelbach notează că "dubla confruntare cu filozofia și cu științele naturii, foarte caracteristică pentru conștiința istorică din Germania, solicită istoricilor o reflecție epistemologică și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
5), ele sunt incluse de la bun început chiar în actul interogației filozofice, pentru care devin constitutive. Din această perspectivă putem înțelege mai bine distincția operată de către Blaga între abordarea transcendentală (care analizează condițiile de posibilitate în procesul cunoașterii) și abordarea empiristă, care se rezumă, cel puțin din punct de vedere programatic, numai la doi factori (faptele investigate și construcția teoretică), pentru că se ignoră în mod deliberat condițiile apriorice, fie ele și relativizate, așa cum apar la Dilthey (vezi II, 2Ba, 2Bd și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
expansiune ca stat multinațional, se bucură de vitalitatea extraordinară a oricărui Început și a amestecului de rase. Ei nu au filosofie - mă rog, Încă n-au filosofie! - comparabilă chiar și cu vîrfurile de mâna a doua ale filosofiei europene, post-carteziene, empiriste sau romantice germane - nu vorbim de Greci, ei, presocraticii și cei care urmează plutesc deasupra tuturor și ființează ca principiile eterne a tot „ce va veni!” -, și nu au nici modele artistice sau literare comparabile cu cele europene; nu, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cadentismului și simbolismului precum și altor „-isme” mai puțin prestigioase. Cu privire la opera lui Stendhal și a diferitelor niveluri de conștiință care se reflectă în operă, Jean Starobinski realizează distincția între senzații și per‑ cepții în funcție de arbitrajul conștiinței, temă privilegiată a filozofiei empiriste : „La sensation, qui appartient à la vie du corps, ou qui du moins ne dépasse pas un certain champs de conscience obscure, est donnée dans l’immédiat. La perception, au contraire, organise la sensation en con- science claire, lui donne
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
inteligența umană nu înseamnă doar simple percepții, ci ea semnifică o procesualitate în urma căreia rezultă idei abstracte sau combinații de idei variate. În concluzie, inteligența umană se poate dezvolta numai dacă este stimulată de impresiile sau percepțiile lumii externe. Filosoful empirist considera că nu există idei înnăscute, că la naștere intelectul este o ,tabula rasa, conchizând că ,,nouă zecimi din oamenii pe care îi cunoaște sunt ceea ce sunt, buni sau răi, utili sau inutili, datorită educației pe care au primit-o
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
1935), Unitatea vieții sufletești. Problema întregului în psihologie în raporturile ei cu educația (1934). Ingeniosul pedagog susținea un sistem de predare-învățare bazat pe intuiție, printr-o ,,ridicare” continuă a elevului din abstractul noțiunilor și ideilor transmise în concretul-empiric-palpabil: ,,Procedarea exagerată empiristă este antipsihologică, fiindcă ține spiritul într-o inerție perpetuă, în planul amănuntelor fără sistem, nesocotind spontaneitatea creatoare, exact ca în cazul învățământului memorial-abstract.” Pedagogul ieșean propunea o analogie între treptele formale herbartiene în devenirea educogenă a copilului și cerințele principiului
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
tărâm al nesiguranței și, în final, al spaimei fără rețineri. Fantomele care își fac apariția prin cotloanele bătrânului castel din Udolpho se disipează instantaneu în fața cartezianismului naratoarei. De altfel, critica vremii (și nu numai) i-a reproșat autoarei tocmai graba empiristă de a închide orice portiță de scăpare explicației care depășește frontierele bunului-simț. Totuși, autoarea are intuiții remarcabile din perspectiva postmodernității, de vreme ce, în proza sa, cultivă cu abilitate dialogul intertextual cu fragmente aparținând unor scriitori englezi (Shakespeare, Milton) sau italieni (Ariosto
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
știință politică coordonat de Goodin și Klingemann, publicat în România în 2005 (Tickner, 2005), și în impresionantul Handbook of International Relations publicat de Carlsnaes, Risse și Simmons (2002). Teoriile feministe în relațiile internaționale Feminismul liberal, asociat sau nu cu feminismul empirist (ca reflecție metodologică a unei poziții ontologice), este, într-o abordare cronologică, primul curent feminist în relațiile internaționale. El se înscrie în prima etapă identificată de True, aceea a genului ca variabilă. Scrierile feminismului liberal nu contestă granițele relațiilor internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Humanitas, 1996). În acest cadru, am putea vorbi mai întâi de toate despre un behaviorism metafizic, despre unul metodologic și despre unul analitic. Behaviorismul pare în orice caz să sondeze foarte adânc în mentalul anglo-saxon, preluând pe coordonate proprii tradiția empiristă dezvoltată de secole în filosofia insulară. Mărturisesc că, deși odată mare consumator al unor astfel de psihotehnici ale lui cum să... și cum să... și cum să..., behaviorismul îmi rămâne, fie și numai prin referiri tangente, o atitudine străină și
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
ușă, uitam complet pe ce lume trăim. Intram în lumea lui Pico della Mirandola, în cea a judecăților sintetice a priori, chiar și în lumea în care aripilor trebuia musai să le punem plumbi, că se deschidea o întreagă ofertă empiristă. Toți eram fermecați de acea Șeherazadă, toți, până la unu. Iar ea își iubea toate personajele, oameni sau idei, cu admirație, cu blândețe, cu ironie, dar le iubea pe toate, nu le vomita ca pe o cunoaștere calpă ca să ne lărgească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
s? studieze �n Statele Unite �ncep�nd cu 1932 gra?ie unei burse Rockefeller, s-a instalat definitiv aici �n 1935. Mai �nt�i a ocupat un post la Universitatea din Newark, apoi a devenit rapid liderul principal al tradi?iei empiriste ?i cantitative dezvoltate la Columbia unde a fost numit profesor �n 1940, �n acela?i timp cu Merton. El s-a dedicat codific?rîi procedurilor metodologice ale anchetei, elabor?rîi tehnicilor de culegere ?i de analiz? a datelor (panel, analiza
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
i va afla principalul inspirator: C. Wright Mills. Originea universitar? periferic? (Wisconsin) a acestui sociolog (mort prematur �n 1962) �l autorizeaz?, f?r? �ndoial?, s? �nfrunte un establishment c?ruia �i stigmatizeaz? ?i teoretiz?rile sistematice (de la Harvard) ?i practicile empiriste (de la Columbia), denun?�ndu-le ezoterismul ?i falsă neutralitate ideologic?. Mills cheam? la punerea �n act a �imagina?iei sociologice� (1959) care articuleaz? �ncerc?rile personale� tr?ițe �n realitatea cotidian? ?i �mizele colective ale structurii sociale�, a?a cum o
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
considerabil din partea marilor funda?îi americane ?i de sus?inerea guvernului federal, �nainte de toate pentru dezvoltarea cercet?rîi empirice. Prin această erau completate politic finalit??ile economice ale planului Marshall al c?rui interven?ionism viza ?i �substituirea demersurilor empiriste ra?ionale �n locul tradi?iilor �ideologice� ale europenilor ?i �n locul demersurilor globalizante, iar prin această, �nt?rirea propensiunii pragmatismului ?i explorarea posibilit??ilor de compromis �ntre for?ele sociale opuse�, ceea ce, pe termen lung, ar fi trebuit s
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
de teren nu s�nt adesea dec�ț generaliz?ri empirice greu integrabile �n cunoa?terile deja constituite � contrar credo-ului �incrementalist� ce consideră acumularea datelor o cale privilegiat? de extindere a cunoa?terii (Turner, �n [52]). �n plus, obsesia empirist? induce multe efecte perverse cum ar fi: construc?ia nominalist? a �faptelor� a c?ror specificitate, chiar dac? exist?, adesea rezult? din metodele cu care s�nt observate ?i analizate; identificarea ?tiin?ificit??îi ?i a valorii cognitive a rezultatelor
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]