314 matches
-
a numit "doctrina Brucan" față de Ucraina, doctrină la fel de dăunătoare față de țara în care acest alogen trăia și față de poporul român, de care fostul ideolog comunist nu s-a simțit niciodată legat. Avertismentul "gurului din Dămăroaia" a fost recepționat corespunzător de emulii săi din Cancelaria diplomatică a țării, într-un moment în care discuțiile începuseră pentru încheierea a ceea ce s-a numit, în epocă, tratate politice de bază, în cazul nostru un astfel de document cu Ucraina. Discuțiile s-au împotmolit datorită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
Informat prin canalele sale că în M.A.E. român există și opinii care se pronunță pentru o atitudine demnă, conformă adevărului istoric și temeinic ancorată în Dreptul internațional, "gurul de la Dămăroaia" elaborează în grabă doctrina sus-menționată privind Ucraina pe care emulii (slugarnicii) săi din Cancelaria diplomatică românească o folosesc cu succes pentru a anihila vocile distonante. Pe scurt, M.A.E. era deja confruntat cu dilema ori de a "face saltul în prăpastie", încheind un document bilateral cu Ucraina (Tratat, Declarație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
44 la 58, cu un record de 23 de abțineri. Odată vârful "revoluției culturale" depășit și înțelegând că noile state nu sunt dispuse să-și cedeze nici unei puteri, nici măcar Chinei, independența recent câștigată și că Uniunea Sovietică îi este un emul fățiș, dacă nu chiar dușman în anumite domenii, Ciu En-lai, aflat în plină ascensiune politică, a conceput o nouă strategie în politica externă a Chinei. Premierul își căuta, de data aceasta, prieteni printre națiunile industrializate și puternice ale lumii: S.U.A.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
în noiembrie 1969, ei nu au fost numai oameni de cercetare. De exemplu Iorga, nu a fost numai cercetător, ci a fost și un bun propagandist, care a militat activ pentru cunoașterea istoriei poporului român"13. Fascinația pentru Stalin și emulii săi mergea până la plagiat. Mai mult, Ceaușescu invoca situații asemănătoare cu cele din Uniunea Sovietică pentru a-și oferi ocazia să facă uz de temeinicele cunoștințe în domeniu. La întâlnirea evocată mai sus, Ceaușescu le-a imputat intelectualilor umaniști, în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
matcă. Mulți dintre noi am fost dependenți de oameni aparent sau poate chiar efectiv mai deștepți decât tot ce-am întâlnit până într-un anumit moment al existenței. Îmi căutam modele printre profesori, dar aceștia ori nu aveau chef de emuli, ori nu aveau ce oferi. Datorită amicului, care producea cu fiecare izbândă a dialogului și temeiul ratării de mai târziu, am înțeles devreme un adevăr cardinal, și anume că nu există drumuri scurte de tot către calitate. Asta mă înnebunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fruntaș, într-un scriitor, conștient de condiția sa. G. Mărgărit, poet și eseist de talent, afirmat în preajma Jurnalului literar și a lui George Călinescu, era mai ales un extraordinar vorbitor, un „băutor” care făcea din exercițiul inteligenței desfășurat în fața câtorva emuli care-i sorbeau vorba, scopul suprem al existenței. Cu instinctul foarte precis al lucrurilor care-l «interesează» și al oamenilor superiori în tovărășia cărora orele pierdute sunt ore câștigate, Labiș l-a descoperit pe G. Mărgărit și, o vreme, a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Vasile Filip, Virgil Cuțitaru, iar, de la Pașcani, Corneliu Sturzu. Când Labiș devine figura de marcă a noii poezii ieșene care, din talentele atrase de centrul universitar, începeau să se înfiripe în jurul revistei Iașul Nou, poetul abia împlinea șaisprezece ani. În vreme ce emulii lui Labiș se căzneau cu subtilități prozodice înghesuite în canoane lozincarde, poetul căuta formula care să-l exprime și care venea spre dânsul ca valurile din ocean, cu o expresivitate din ce în ce mai bogată. Nimeni însă nu avea anvergura sa, nici măcar la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și documentat, argumentat, cu nerv, și nu poate fi încadrat în categoria ce-o ilustrează vânătorii de senzațional. Singurul reproș ar fi acela că, în fervoarea susținerii tezei (gazetarul Eminescu, devenit incomod, ar fi fost asasinat) atât profesorul, cât și emulii săi scot "argumente" din piatră seacă, ajungându-se uneori chiar în pragul ridicolului. Iată: faptul că Eminescu scria, de la Mănăstirea Neamț, "mă aflu bine sănătos" ar îndritui concluzia că poetul n-a fost niciodată bolnav, de parcă s-ar cunoaște vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pus la muzeu (...) Literatura română s-a gramatizat sută la sută (ehei, de-ar fi chiar așa! n.n.), cuvintele cad în cărți direct din dicționarul ortografic, ortoepic și cum i-o mai fi spunând, scriitorii au devenit cei mai docili emuli ai lingviștilor și grămăticilor." Lingvist și grămătic împătimit este și N. Georgescu, numai că el parcurge drumul invers, de la îndreptare către presupusa eroare, ceea ce-i prilejuiește adesea revelația că nu asta a vrut să spună ori să sugereze Eminescu. Păcătoasele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
convins că a primit această doză de umilință prin intermediul unui modem cu viteza de 56K. Poate că, la ora actuală au și conexiune de bandă lată În Tora Bora. Primindu-și În acest mod doza de umilință, Bin Laden, Împreună cu emulii săi, a Învățat să răspundă cu aceeași monedă. Vreți să Înțelegeți de ce islamist-leniniștii decapitează americani În Irak și Arabia Saudită, iar apoi transmit pe Internet imagini ale capetelor Însângerate zăcând pe trupuri descăpățânate? Fac astfel pentru că nu există altă formă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Orații (1972) de pildă, poetul încearcă să cânte cu tot dinadinsul „noul”, Pillat și Blaga sunt uitați cu totul și banalitățile goale își fac locul de îndată. „Meșter” neoparnasian într-ale prozodiei, P. încearcă să se sincronizeze cu mai tinerii emuli ai lui Miron Radu Paraschivescu, inovând în sensul lui Ion Caraion sau al lui Geo Dumitrescu, adoptând și el disimetria în versificație și mai ales expresia violent prozaică, ca în Baladă a dimineților cenușii, dedicată filosofului Ion Petrovici: „La cinci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
sărăcie; pentru ei prețurile sunt foarte importante, sunt prudenți și doresc garanții la cumpărare; c) atașații (33%) sunt persoane conservatoare, nostalgice, cu venituri medii, ce refuză experimentele și efectuează cumpărături obișnuite, nedorind să iasă în evidență prin ceea ce cumpără; d) emulii (10%) sunt ambițioși, competitivi, au venituri mari, sunt cei care vor „să ajungă cineva”, consumă ostentativ, cumpără articole la modă; e) realizații (23%) sunt cei care doresc succesul, celebritatea, confortul, au venituri mari și educație superioară, cumpără produse noi, moderne
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
care tiranizau „academiile” de studiu teologic din perioada interbelică. Cele mai savuroase comentarii ale lui Gh. Racoveanu însoțesc vânătoarea de „perle” produse de I. Popescu-Mălăești, neavenitul decan al Facultății de Teologie din București. Cine ar putea îndrăzni astăzi să fie emulul Predaniei fără a primi o condamnare fără remușcări din partea aliaților sistemului de învățământ criticat? Înțeleasă în sensul ei profund, ca albie a trecerii Duhului în istoria creației, predania nu slujește amestecului sau promiscuității. Tradiția nu le apare teologilor interbelici - aici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
, Immanuel (14.III.1920, Cernăuți - 28.V.1979, București), traducător. Este fiul lui Isak Weissglas, jurist. După terminarea liceului, perioadă în care se împrietenește cu Paul Celan, acesta devenindu-i și emul în cucerirea măiestriei poetice, lucrează ca bibliotecar în orașul natal. Tot aici începe studii filologice la Universitate, dar le întrerupe din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Un val de arestări declanșat în vara lui 1942 lovește și familia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290677_a_292006]
-
pe care trebuie să le admită necondiționat. Atunci, el înțelege că poate fi, pe cont propriu, un întemeietor. Odată cu asumarea creativității, omul devine tot mai conștient de vocația lui demiurgică și se transformă, cu metafizica lui cu tot, într-un emul al lui Dumnezeu. Acest fapt este ilustrat de numeroasele redefiniri și "autoîntemeieri" în domeniul științelor spiritului în ansamblu și al filozofiei în special (II, 2Bh). Considerată la fel de îndreptățită în limitele premiselor pe care și le asumă, dar la fel de unilaterală și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fost diferită. Vocile critice ale anilor ’50 au amuțit curând; odată cu implementarea de noi rezultate ale cercetării psihologice și pedagogice, teoria modernă a curriculumului s-a optimizat continuu. Cea mai consistentă contribuție științifică a venit din partea unui notoriu eficientist și emul al lui Tyler, Benjamin Bloom, care, în 1956, a publicat Domeniul cognitiv al vestitei sale Taxonomii de obiective pedagogice 21. Taxonomia lui Bloom permitea designul unor curricula centrate pe obiective comportamentale consistente, promițând chiar o știință riguroasă a curriculumului și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Wexler” s-a abătut asupra așa-numitei „noi sociologii” în Social Analysis of Education: After the New Sociology (1987)69. După el, reprezentanții noii sociologii educaționale sunt, de fapt, reacționari. Îi avea în vedere pe Bourdieu, Passeron, Bernstein și pe emulii lor americani. În legătură cu Apple și Giroux, nu i s-a părut suficient calificativul „reacționari”, considerându-i pur și simplu „schizofrenici”. În anii 2000, Wexler și-a nuanțat această poziție vehementă. În 1989 s-a auzit o „voce cu alt timbru
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
id=”42”>Devereux, M. & Sutherland, A., Financia l g lobalization and monetary policys, “Journal of Monetary Economics” 55 (2008), pp. 1363 - 1375 </footnote>. Fluxurile de capital au atins niv zut între anii 1950 și 1960, perioadă în care s ist emul internaâional era dominat de regimul ratelor fixe de schimb (Br etton Woods), de o mobilitate limitată a capitalului și de polit ici monetare autonome. Anii ̕70 au marcat începutul unei noi ere pentru sis temul financiar internațional. Ca rezultat
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
în 1930, cu volumul Nod ars, caracterizat de G. Călinescu ca fiind „de influență barbiană”. Versul scurt, ritmul sacadat, melodicitatea ce duce spre incantație, jocul copilăresc sau descântecul, ca și numeroasele tente exotice îl recomandă într-adevăr ca pe un emul al lui Ion Barbu. Există însă la el și o aplecare spre miniatură (în genul Elegiilor pentru ființe mici ale lui Eugen Ionescu), dar și spre prețiozitate și cadență gravă, stimulate probabil și de admirația pentru opera lui Mateiu I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
în eficacitatea imediată a activității simbolice cuvînt viu, cuvînt imprimat este una eficace: ea pare chiar să adoarmă, în 1935, vigilența intelectuală a Marelui Supraveghetor. Ignora el faptul că puterea de creație ontologică prin suflu este rezervată lui Dumnezeu? Poate emulul lui Moise, conducătorul luminat care își dorea să-i conducă pe oameni către adevăr și pe intelectualii europeni spre opera lui, avea nevoie să creadă în asta ca să-și joace rolul pe deplin. Fără îndoială, și civilizația cea mai îndelungată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Dumitru D. Botez. În 1958 a preluat de la George Pascu conducerea Corului „Gavriil Musicescu” al Filarmonicii „Moldova” Iași, la pupitrul căreia s-a aflat până în 1990. Ioan Pavalache a probat calitățile sale dirijorale chiar din primii ani, dovedindu-se un emul apreciat al maestrului D.D. Botez. A fost dirijor permanent (19581963) și dirijor colaborator (1963-1990) al corului Operei Române din Iași. A inițiat și a pregătit corurile reunite ale Operei și Filarmonicii ieșene, reușind să impună ansamblul între cele mai valoroase
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
ecleziastică, singura care le-ar fi putut împiedica, și care nu mai exista, căci se amestecase cu puterea suverană; Episcopii renunțaseră să mai fie Episcopi, pentru a fi mari la curte; și nu numai că se separaseră între ei, devenind emuli invidioși și plini de zavistie; dar între Conducătorul lor, Pontiful roman și Biserica universală au ales uniunea individuală cu Suveranul; și au renunțat, astfel, la existența proprie și prin acest fapt au devenit sclavi ai oamenilor îmbrăcați în veștminte fine
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mai mult simțite ca expresie a voinței de eliberare de sub tutela maestrului; neputîndu‑se sustrage acestei influențe, singura soluție e de a‑l învinge pe cel care o exercită pe propriul său teren. O șansă pentru epigon de a deveni emul“1. „Propriul teren“ al lui Gogol este, firește, Petersburgul, despre care Dostoievski scria că este cel mai „premeditat“ oraș din lume, iar Gogol ne asigură că „minte“, mai ales cînd este scăldat în lumina tremurătoare a felinarelor. Din acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
un propagandist, un profet, pe măsură! Carol al II-lea și Codreanu, care au exersat, enigmatic pentru noi, cei de azi, o ciudată fascinație asupra unui profesor de filosofie fără cărți - Nae Ionescu, el Însuși idol, dar și prizonier al emulilor săi. Unul dintre ei, evreu, brăilean, Mihail Sebastian, Îi dă, de altfel, o lecție pe care abia târzia postumitate o va descifra: aceea de a-l invita să-i recomande, să-i prefațeze un excelent roman, De două mii de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au fost supuși, apoi, mai bine de un deceniu, unei exagerate, am mai spus-o, vindicte și „polarizări” a nemulțumirilor largi și complexe, multe dintre acestea care nici nu țineau de competența și responsabilitatea președintelui. Dar... „norocul” lui și al emulilor săi politici a fost nedibăcia și corupția adversarilor săi politici: după ce, cum o spuneam, În ’96, când „opoziția democrată” a ajuns triumfal la putere, el „și ai săi” fiind considerați un trecut politic definitiv și ignobil, folosind nepriceperea, diletantismul, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]