153 matches
-
ca trăsătură a personajului la Marin Preda, tehnica dialogului la D. R. Popescu) atrag prin justețea intuiției, ca și prin pregnanța formulării. Criticul își asumă integral opțiunile și enunță judecăți tranșante: Ioan Alexandru suferă de retorism pleonastic, Marian Popa de enciclopedism mecanic, Adrian Păunescu regizează de multe ori un spectacol lipsit de substanță ș.a.m.d. Ș. recurge la astfel de aprecieri categorice chiar cu riscul simplificării viziunii. Însă imaginea despre poezia lui Nichita Stănescu, redusă aici la efectul de limbaj
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
enciclopedic, scriitorul vrea să folosească toată știința vremii pentru a rezolva toate chestiunile cu care cultura păgînă îl face să se confrunte; este o atitudine comună a literaților din Antichitatea tîrzie, în cazul cărora, totuși, intenția este complet diferită, deoarece enciclopedismul și erudiția corespund dorinței lor de a păstra ceea ce a fost transmis de înaintași. în această operă, Augustin își folosește capacitățile exegetice, reluînd probabil doctrinele donatistului Tyconius, cum este cea referitoare la milenarism; propune o proprie teologie a istoriei; folosește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este definită, pe de o parte, de nonconformism, iar pe de altă parte, de „grandoarea” proiectului, de „excesivitatea” viziunii și a dicțiunii. Programul său poetic este maximalist, vădește aspirații către îmbrățișarea atotcuprinzătoare a omenescului, fără a eșua în vreun fastidios „enciclopedism” liric. Poezia nu este un joc futil, ci o rostire trăită cu intensitate, el fiind cu adevărat un vates, un poet cu dominantă vizionar-oraculară. Viguros, blazat, parcă vindicativ față de omenirea întreagă, de un patetism nesolemn, ușor batjocoritor, adesea sarcastic, pamfletar
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
productivă reprezintă modalitatea cea mai eficientă de educare a elevilor în spiritul unei atitudini conștiente și active față de muncă. Sistemul de învățământ românesc și-a schimbat în ultimii ani obiectivele în ceea ce privește formarea competențelor la elevi pe parcursul școlarității, trecându-se de la enciclopedismul cunoașterii către înzestrarea elevului cu un ansamblu structurat de competențe de tip funcțional, pe care acesta să le poată aplica în anumite contexte. O activitate didactică eficientă, presupune diversificarea tehnicilor, instrumentelor si strategiilor de predare, învățare și evaluare, păstrarea unui
Metodologia aplicării metodelor moderne de predare, învăţare şi evaluare în învăţământul primar. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Asăvoae Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1134]
-
11; Paul Al. Georgescu, Cartea întâmplărilor, București, 1999, 101-123; Mihai Sorin Rădulescu, Genealogii, București, 1999, 117-125; Simion, Fragmente, III, 189-199, IV, 154-201; Mihai Șora, Crochiuri și evocări, 2000, 83-97; Marin Diaconu, Mircea Vulcănescu. Profil spiritual, București, 2001; Cristian Măgură, Nostalgia enciclopedismului interbelic, RL, 2003, 28; Mirela Marian, Mircea Vulcănescu. Profil spiritual, APF, 2003, 10. E. S., M. Dn.
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
de virtuțile necesare unei elevații științifice și mistice poate chiar superioare celor menționate. Pitagora a fost, într-adevăr, asemănat cu Iisus de către biografii târzii. Era un bărbat cuceritor și misterios care uimea laicii prin hlamida albă de lână, vegetarianismul sever, enciclopedism și maiestatea pe care o impunea celor din jur. Evident, discipolii cărora le cerea cu severitate echemythia (evcemuqía = „tăcerea, obligația de a-ți înfrâna limbuția”) îl priveau cu smerenie și îi atribuiau minuni. Hegel s-a burzuluit în legătură cu „miracolele pitagoreice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
clamat puternic de postmodernism, idealul paideutic al vechilor greci nu poate fi reînviat atât de curând încât să poată orienta curriculumul educațional contemporan altfel decât în sensul - mai restrâns - al „împlinirii umane prin cultură” (care nu se confundă cu idealurile enciclopedismului și erudiției). Dar nimeni nu poate contesta cât de necesară i-ar fi omului contemporan o orientare pansofică a curriculumului, cum visase cândva Comenius. 12.6.2. O metodă rațională de orientare a curriculumului moderntc "12.6.2. O metodă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe care acesta o ilustrează exemplar. Faptul că Heliade n-a putut „să urmărească o problemă până în amănuntele sale ultime” coincidea cu însuși „imperativul epocii sale: în locul explorării intensive, în adâncime, care duce la specializare, activitate extensivă, care duce la enciclopedism”. Istoricul literar urmărește cum, sub eclectismul și disparitatea suprafețelor diverselor scrieri, se încheagă comandamentele ce conferă operei o unitate de adâncime: ideea de naționalitate conjugată cu cea cosmopolită și umanitaristă a „omului evanghelic”, cultul „datelor generale ale sufletului omenesc” și
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
a doua jumătate a secolului al XVII-lea - sunt douăsprezece, ca în tradiția occidentală. În cartea lui, sibila Eritreea prezice că vulturul bicefal din nord (emblemă a țarilor ruși) va învinge, protejat de semnul crucii, împărăția musulmană. Baroc este și enciclopedismul lui M., așezat și la temelia reorganizării, în 1703, a școlii din Moscova, în a cărei programă s-au introdus științele pozitive și latina - lui i se atribuie compunerea unui Dicționar greco-latino-slav, dar și „luarea de poziție” Dovadă pe scurt
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
în a cărei programă s-au introdus științele pozitive și latina - lui i se atribuie compunerea unui Dicționar greco-latino-slav, dar și „luarea de poziție” Dovadă pe scurt cum că învățătura limbii eline este mai folositoare decât a limbii latine -, un enciclopedism care l-a îndemnat să traducă lucrări precum Cartea despre natură, Cartea despre animalele lumii ori Cele șapte minuni ale lumii. Duhul baroc aducător de modernitate în această parte a lumii a patronat scrierile marelui cărturar român. SCRIERI: De la Tobolsk
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
sale, un nemulțumit. Nu întâmplător în 1839 participase la conspirația lui Leonte Radu. Opera lui P., cu țintă satirică, își are un impuls tocmai în această nemulțumire. Cunoscând limbile greacă, franceză și rusă, comisul e un spirit nutrit și de enciclopedismul și iluminismul veacului al XVIII-lea. Elemente clasiciste și preromantice coexistă în poezia sa. El s-a bucurat de notorietate datorită unei scrieri - apărută în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, în 1839 - căreia i s-a dat titlul Niam
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
stabilizare, de extensie în suprafață și de nuanțare a ideii de literatură, tensiunea se adâncește și capătă aspecte multiple. Printre ele, opozițiile dintre civilizație și poezie sau dintre literă și spirit evoluează semnificativ. Luminile sunt, pe de o parte, epoca enciclopedismului triumfal, a erudiției, a scientismului, iar pe de alta, veacul unui interes acut pentru autenticitate și pentru omul natural rousseauist, nepervertit de cultură. Într-o atmosferă de panideologism, de enciclopedism și de militantism febril, se fixează marile valori heteronome ale
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
spirit evoluează semnificativ. Luminile sunt, pe de o parte, epoca enciclopedismului triumfal, a erudiției, a scientismului, iar pe de alta, veacul unui interes acut pentru autenticitate și pentru omul natural rousseauist, nepervertit de cultură. Într-o atmosferă de panideologism, de enciclopedism și de militantism febril, se fixează marile valori heteronome ale literaturii. Iar la antipozi, sensul autonom, specific se angajează decis pe calea estetismului, întrupându-se în etalonul ideal al poeziei. Secolul al XIX-lea are un statut cu totul aparte
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
că studiul academic serios al unei teme poate începe numai după o solidă pregătire fundamentală, bazată pe cunoașterea directă a textelor importante. O atare atitudine, în ultima vreme anatemizată de postmoderniști, a dat în America de Nord unele dintre ultimele expresii ale enciclopedismului, prin inițiative precum colegiile de arte liberale, studiul „marilor cărți”, „marilor idei” etc.1 Programul de la University of Chicago - o instituție considerată conservatoare și chiar reacționară în mediile de stânga - a fost ilustrat de personalități ca Hannah Arendt, T.S. Eliot
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
se numără printre suporterii ideii de core curriculum, contrazicând practic tendința pulverizării ofertei educative, abia stăvilită de așa-numita „concentrare”, cerința ca studentul să nu ia numai opționale fără legătură, urmându-și eventuale curiozități adolescentine ce nu duc nici la enciclopedism, nici la specializare. 2. Mihai I. Spariosu, Global Intelligence and Human Development. Toward an Ecology of Global Learning, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts, Londra, 2004. Spăriosu propune una dintre cele mai plauzibile teorii și practici ale învățării globale, mergând până la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
totalitară și la derapajele democrației americane din anii ’50, a modelat și conștiințele multora dintre cei activi în științele naturii, medicină, tehnologie, ca să nu mai vorbesc de economie și drept. Universitatea păstra încă niște relicve ale spiritului său fondator - umanismul, enciclopedismul, imperativul adecvării intelectului la lucruri, conștiința și etica magisteriului etc. Două au fost, în esență, traseele ideologice și politice ale primei generații americane studențești postbelice: a) activismul de stânga, mergând în anumite cazuri și împrejurări până la stalinism, dar în genere
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
va marca și istoria diasporei iudaice, creînd un moment pe care istoriografia l-ar putea numi drept a doua Renaștere a poporului evreu. Cu toate urmările bune și rele pe care le provoacă orice ieșire în arena mare a lumii. Enciclopedismul, filosofia raționalistă vor motiva o asemenea turnură istorică. E o adaptare din mers, o potrivire a pasului. Mendelssohn, în Jerusalem oder über religiöse Macht und Judenlhwn, prevestește o mare și progresivă Reformă, nu numai pentru poporul evreu, ci și pentru
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Iași. Pentru continuarea studiilor, pleacă în 1805 la Viena, capitala despotismului luminat, ocupată atunci de Napoleon. Beneficiază, între 1805 și 1808, de prelegerile de matematică și astronomie ale lui J. T. Burg, dar și de o pregătire polivalentă, în spiritul enciclopedismului vremii, în artă, literatură și limbi străine. Orientarea umanistă îi resuscită tradiția latinistă și nostalgia obârșiilor romane, făcându-l să aleagă Italia drept patria desăvârșirii sale spirituale. Străbate orașele lombarde, aflate sub stăpânire habsburgică, călătorește până la Neapole și la ruinele
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
dar, vreme de o jumătate de veac, a surprins pe contemporani printr-o prodigioasă activitate de polihistor și campion al republicanismului. Lipsit cu desăvârșire de vocație filozofică, a găsit în pozitivismul lui Auguste Comte, înțeles cu aproximație, justificarea teoretică a enciclopedismului său și tot de la Comte a împrumutat spiritul de sistem, sub obsesia căruia a trăit toată viața. Profesor la Universitatea din Lisabona, a plănuit o istorie a literaturii portugheze în 36 de volume și chiar a scris vreo douăzeci. Fără
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
filozofică, mitocritică, psihanalitică, estetică ș.a.m.d. Ele au introdus în folclorul critic o serie de formule memorabile — „omul mecanomorf”, „portrete-destin” etc. Meritul lor e de a fi scos definitiv producțiile urmuziene din zona derizorie a „farselor” comice și „absurde”. „Enciclopedismul” hermeneutic devine însă, de la un punct încolo, excesiv de pedant, frizînd uneori delirul erudit. Textele urmuziene sînt puse în relație cu nume sonore din marea cultură universală, de la Platon, Ovidiu, Bosch, Arcimboldo, Botticelli, Athanasius Kircher pînă la Sade, Fr. Schlegel, Kierkegaard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
precizează Eliade În „Cuvântul Înainte” al Tratatului de istorie a religiilor, nu poți Împresura fenomenul religios de fiziologie, psihologie, sociologie, economie, lingvistică, arte. Făcând astfel, lăsăm să se scape „ce are unic și iremediabil, vrem să spunem, caracterul lui sacru”. Enciclopedismul l-a ajutat să aibă o viziune largă, de sinteză, depășind viziunea Îngustă a specialistului În creștinism, budhism, islamism sau mozaism. monumentală, de sinteză „Istoria credințelor și ideilor religioase” continuă și completează „Tratatul de istorie a religiilor”. Primul volum, intitulat
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
are puțină consistență... Există aici câteva pasaje interesante care-i permit cititorului să-și facă o idee despre figura lui Socrate. De asemenea, câteva pagini consacrate lui Antistene. Despre Socrate însuși, a se vedea sinteza greu de depășit, dat fiind enciclopedismul ei, a lui Jacques Mazel Socrate, Fayard, Paris, 1987, precum și Pierre Hadot, Eloge de Socrate, Allia, Paris, 1998. * ** Memoria cinică. Cinicii dispun de doxografia lor grație valoroasei lucrări a lui Léonce Paquet Les Cyniques grecs. Fragments et témoignages, Ed. de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lumii de azi, cred specialiștii, practicienii cu deosebire, nu poate fi decât dezvoltarea continuă a individului, educația sa permanentă, o politică culturală care să-i permită adaptarea suplă („din mers”), dându-i posibilitatea să se orienteze în problematica lumii contemporane. Enciclopedismul care a caracterizat omul cultivat în trecut nu mai e posibil. E nevoie să se renunțe la ambiția de a dobândi o cultură și o cunoaștere care să se dovedească utile întreaga viață. Această concepție se cere înlocuită cu o
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
din istorie este echivalent cu omniprezența istoriei în discursul modern și prezența istoricității în gândirea și practicile curente, astfel încât s-a ajuns la percepția falsă că oamenii nu se instruiesc prin istorie, devenită o cunoaștere puerilă, tasată într-un banal enciclopedism, gratuită și fără valoare. Istoria, deși poate fi "accesată" de către oricine, de X-media factor, nu este deloc lipsită de putere. Istoria ne învață un mod de a fi în putere și pentru putere; un mod de a fi pentru lovirea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fie bune". Revista era gândită ca "un repertoriu general" de literatură, strânsă din tot spațiul nostru cultural, "o oglindă" a creației noastre în acest domeniu. Față de celelalte reviste, Kogălniceanu voia să facă așadar un pas mai departe în direcția specializării. Enciclopedismul întâilor începuturi nu-l mai satisfăcea. Ca și în spiritul românesc îndeobște, literatura avea nevoie de unire. De aceea, redactorul se angaja să respecte normele unei critici cât mai obiective. "În sfârșit, insista Kogălniceanu, țălul nostru este realizația dorinții ca
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]