249 matches
-
în „destoiniciile sociale” ale colectivității. Republica lui Platon este „un mare tratat de pedagogie socială”, iar în timpurile moderne Comenius „a pus în primul rând greutate pe factorul social al educației”. Contribuții la dezvoltarea pedagogiei sociale, constată Narly, au adus enciclopediștii francezi, Pestalozzi, Fichte, pentru ca Paul Natorp și Paul Bergemann s-o ridice la poziția de disciplină autonomă, cu un profil propriu. Ce înțelege C. Narly prin sintagma „pedagogie socială”? În primul rând, o educație socială („educația prin societate”), adică prin
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
datini românești, pe care le consideră derivate din cele romane. Diregătoriul bunei-creștere spre îndreptarea multor părinți și bun folosul tinerimei române (1830), o lucrare de pedagogie practică având aplicare în școală, familie și societate, adună eclectic idei din etica wolfiană, enciclopediștii francezi și din tradiția „moralnică” românească a vechilor cărți religioase și de înțelepciune. Pledoaria pentru educație și învățământ, încrederea în capacitatea rațiunii omenești și în valoarea culturii au drept finalitate „buna norocire” a omului, ale cărui virtuți contribuie la dezvoltarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
dualiste occidentale pot fi privite drept diverse fațete ale unui unic sistem mai cuprinzător. De la Începutul secolului al XV-lea și pînă la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, dualismul pare să existe doar ca o curiozitate În cărțile ereziologilor și enciclopediștilor. Însă pe la 1850 exista deja o Întreagă eflorescență de mituri romantice care dovedeau extraordinare asemănări cu mitul gnostic. Ultimul capitol al acestei cărți va examina mecanismul generator de scenarii pseudognostice ca parte a sistemului pus În mișcare de nihilismul modern
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
în secolul al XX-lea.109 Multe dintre aceste științe nu existau atunci când Bacon le descrie și de aceea denumirea realizată de el este mai puțin riguroasă. Descrierile realizate de Bacon au stat ca fundament la clasificarea științelor realizată de enciclopediștii francezi și ulterior la dezvoltarea științelor 110. Ce este predicția ce se autorealizează și cum funcționează aceasta la nivelul științei? Este una dintre metodele cel mai des întâlnite prin care imaginarul se împlinește în real. Nu este necesar ca inițial
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
-lea, mai ales în a doua jumătate, pe fondul anticlericalismului francez și al tinerelor teorii despre partiția raselor, în favoarea celui dintâi, obținându-se marea euforie a prestigiului originii ariene, indo-iraniene și mai ales iraniene. „Persia profitase de pe urma polemicilor îndreptate de enciclopediști împotriva Bisericii creștine; numele sonor și misterios al lui Zoroastru, proslăvit de tradiția clasică, îngăduia să i se opună un rival lui Moise; Persia le disputa vechilor evrei gloria unei legislații primitive și sublime”, recunoaște derapajul, încă în 1932, patronul
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
W., "Le capitalisme allemand: existe-t-il? A-t-il des chances de survivre?", în C. Crouch și W. Streeck (dir.), Les capitalismes en Europe, Paris, La Découverte, 1996 96 Înrădăcinată în tradiția filozofică de la Aristotel la personaliști, trecând prin Toma d'Aquino și enciclopediști, ideea de subsidiaritate a fost aplicată sistematic pe parcursul construirii Uniunii Europene și ea cere ca autonomia cetățenilor și ordinea socială justă să coabiteze. 97 Polidano, C. și D. Hulme, "Public Management Reform in Developing Countries: Issues and Outcomes", în Public
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
a fost ancorat mai degrabă în problema aplicării ei în educație. Așa cum se știe, școala (educația) publică funcționează, azi, în mai toate țările lumii, având la bază un curriculum construit pe "discipline"; este modul consacrat, prin tradiție, de o paradigmă enciclopedistă a cunoașterii. Un asemenea model curricular nu permite construirea unei viziuni holistice (integrate) asupra lumii și a cunoașterii; cunoașterea omului și a lumii rămâne fragmentară, conexiunile nu se produc; se înregistrează o periculoasă ruptură între lumea exterioară și cea interioară
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
1858, iar a doua la începutul lui 1859. Redactor este B. P. Hasdeu. Național și unionist, programul politic răspunde întru totul liniei politice de mai târziu a istoricului. În plan cultural și literar, ambițiile redactorului sunt de pe acum cele de enciclopedist, el anunțând că va publica articole de istorie, filosofie, „storia firească”, beletristică, literatură străină ș.a. Prins însă în campania prounionistă, Hasdeu scrie, ca și în alte periodice la care colabora, articole predominant politice, lăsând realizarea planurilor sale literare pentru vremuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289342_a_290671]
-
primordial, un rost nou, al aplicațiilor practice (Traian Herseni, 1940/2007, 35, 38, 39). Cu toată bogăția de idei, cu toată vastitatea operei sale, care acoperă domeniile psihosociologiei, antropologiei, sociologiei, istoriei culturii și civilizației, filozofiei, cu toată statura sa de enciclopedist, Traian Herseni este uitat pe nedrept chiar de către unii profesori care s-au autobotezat „psihosociologi”, în manuale cărora nu se face trimitere la niciuna dintre lucrările lui Traian Herseni, iar alții, probabil din motive de „vigilență ideologică”, anatemizează primul manual
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Vlasiu, Drum spre oameni, București, 1961, 124-130; Vasile Drăguț, Picu Pătruț din Săliște, SXX, 1965, 9; Paul Anghel, Arhivă sentimentală, București, 1968, 140-165; Octavian O. Ghibu, Bibliografia operei lui Picu Pătruț din Săliștea Sibiului, BOR, 1976, 3-4; Răzvan Theodorescu, Un enciclopedist al spiritului săsesc, MS, 1985, 4; Al. Zub, Univers rustic, VR, 1986, 8; Mihai Rădulescu, Picu Pătruț, ilustrator al lui E. Sue și S. Gessner, MS, 1986, 4; Octavian O. Ghibu, Copia lui Picu Pătruț după „Divanul” lui D. Cantemir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
Mircea Popescu, Alexandru Ciorănescu - Utopie et littérature, „Revista scriitorilor români” (München), 1975, 13; Mircea Anghelescu, Le Comparatisme roumain de l’entre deux guerres, CREL, 1979, 1; Virgil Ierunca, Alexandru Ciorănescu colaborând la „Diogene”, „Limite” (Paris), 1982, ianuarie; Mircea Anghelescu, Un enciclopedist: Alexandru Ciorănescu, RL, 1983, 22; Basarab Nicolescu, O importantă contribuție la critica barbiană, „Limite” (Paris), 1983, 38-39; Adrian Marino, Alexandru Ciorănescu, „Le Masque et le visage”, „Synthesis”, 1984; Alexandru Ciorănescu. L’Homme et l’Oeuvre, Madrid, 1991; Vintilă Horia, Recucerirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
invidiei. Liberalismul anglo-saxon (promovat de David Hume, Adam Smith, Adam Ferguson, dar și de francezi precum Montesquieu, Benjamin Constant și Alexis de Tocqueville) a pus accentul pe corectarea carențelor educaționale ale delincvenților și pe reducerea coerciției. Liberalismul francez (reprezentat de Enciclopediști și Rousseau, Condorcet, dar și de englezul Thomas Hobbes) s-a axat pe sporirea coerciției și pe impunerea unor instituții de izolare a delincvenților. Ambele filosofii au cunoscut o vastă difuziune în țările vest-europene, dar au suferit grave modificări prin
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Octavian Goga), reapare ca director al săptămânalului „Torța” (1945), apoi ca redactor și membru în comitetul de direcție al „Universului”, metamorfozat din 1946, sau ca sporadic colaborator la unele ziare și reviste, între care și „noua” „Viața românească”. Latura de enciclopedist a lui S. este evidențiată și de elaborarea unor lucrări oarecum surprinzătoare. Astfel semnează Monografia orașului Ploiești (1938), de peste nouă sute de pagini format mare, structurată în patru părți, tratând atât istoria localității - care cuprinde și Galeria oamenilor de seamă -, cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
care în practica lui de istoric literar a subliniat neîncetat diferența dintre idee și experiență (Erlebnis). În istoria gândirii, el deosebește trei tipuri principale de gândire: *24 pozitivismul, care vine de la Democrit și Lucrețiu și-i include pe Hobbes, pe enciclopediștii francezi și pe materialiștii și pozitiviștii moderni; idealismul obiectiv, ai cărui exponenți au fost Heraclit, Spinoza, Leibniz, Schelling, Hegel; și idealismul dualist sau "idealismul libertății" reprezentat de Platon, de teologii creștini, de Kant și de Fichte. Primul grup explică lumea
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
teme, ca în Octavian Goga între colectivitate și solitudine (1981) sau în Introducere în opera lui Ion Agârbiceanu (1982). O propensiune mai nouă este încercarea de recuperare a unor valori de prim rang ale culturii din Transilvania (Timotei Cipariu. Ipostazele enciclopedistului, 1993), de integrare a culturii române în mișcarea literară europeană (Convergențe europene, 1995), de studiere a interferențelor (Apropieri literare și culturale româno-maghiare, 1998) și de scrutare critică a valorilor exilului românesc (Reîntoarcerea la Ithaca, 1998). În plină epocă totalitaristă P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
Transilvania de la începuturi până în 1918 (în colaborare cu Valentin Tașcu), Cluj-Napoca, 1980; Tectonica genurilor literare, București, 1980, ed. București, 2003; Octavian Goga între colectivitate și solitudine, Cluj-Napoca, 1981; Introducere în opera lui Ion Agârbiceanu, București, 1982; Timotei Cipariu. Ipostazele ale enciclopedistului, București, 1993-1994; Estuar, Cluj-Napoca, 1995; Convergențe europene, Oradea, 1995; Aspecte și interferențe iluministe, Timișoara, 1997; Apropieri literare și culturale româno-maghiare, Cluj- Napoca, 1998; Reîntoarcerea la Ithaca, București, 1998; Mihai Eminescu. Contextul receptării, Reșița, 1999; Homo militans, Cluj-Napoca, 2000; Mihai Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
concepe critica literară, precum și prin exemplul fără pereche al unui stil când eliptic și când periodic, dar totdeauna calculat inginerește și de o splendidă refrigerență.”2 Personalitate copleșitoare a criticii și istoriei literare românești, G. Călinescu este asociat marilor spirite enciclopediste ale culturii noastre. Opera lui Mihai Eminescu, Pe o pagină albă din „Cronicile optimistului”, Instinctul artistic, Eminescu văzut de G. Călinescu, G. Călinescu și spectacolul personalității, Eminescu într-o nouă ediție școlară, Viața lui Ion Creangă, Clasic, baroc, rococo sunt
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
structura unei holograme), Michel Henry nu probează virtuțile doxografului hrănit din superstiția exhaustivității. El face economie de citate, blochează conturile polemice și, mai ales, ignoră referințele critice secundare. Acest boicot sistematic al formalităților trădează vocația esențialului. În locul minuției erudite a enciclopedistului, Michel Henry a ales să folosească muniția simplificată a gânditorului. Titlurile bibliografiei sale1 abreviază geniul totalității, împlinită din datorie și cu pasiune. Solstițial, ultimele eseuri au venit parcă să confirme rectitudinea și consistența unui traseu orientat religios. Pentru Michel Henry
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
aceeași tipologie se poate înscrie și raționalismul lui Caragiale. Întreaga prospețime a scrisului caragialian aparține și acestui tip de inteligență lucidă și mobilă, comunicată în mod flexibil. Din scrisul lui Caragiale lipsesc însă o serie de întrebări care animă opera enciclopedistului. Lipsește de exemplu o dimensiune mitică a rațiunii. Kir Ianulea și Calul Dracului, scrise cu trei ani înaintea morții, sunt produsele plenitudinii conservate până la capătul drumului. Ambiguitatea și menținerea în ea, cu privire la intervenția neobișnuitului sau la motivarea unei acțiuni este
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
științifică la nivelul realizărilor europene. Criticul Mihai Cimpoi pe lângă aprecieri superlative consideră pe Hașdeu „o adevărată operă a momentului și universalului În aspirația de a cunoște și a cupride absolutul, de planuri gigantice și realizări pe măsura lor .... de un enciclopedist monstruos care seacă toate fântînele (sursele) și care aruncă o lumină vie „asupra tuturor originilor”. Petru Movilă (1597-1647), fiu al pârcălabului de Hotin, strălucește În scaunul mitropolitan al Kievului și se distinge ca un mecena al culturii strămoșești, prin danii
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
cercetări arheologice, azi Mangalia. Cantemir - familie domnitoare în Moldova. Primul domnitor din această familie a fost Constantin Cantemir (1685-1693), căruia i-a urmat fiii săi, Antioh (1695-1700, 1705-1707) și Dimitrie (vezi Cantemir Dimitrie). Cantemir Dimitrie (1673-1723) - domnitor al Moldovei (1710-1711), enciclopedist, primul savant al acestei țări, fiul lui Constantin Cantemir, domnul Moldovei (vezi Cantemir). A crescut în Constan-tinopol ca ostatec și a învățat mai multe limbi străine. A scris multe cărți, printre care Descrierea Moldovei în limba latină. capitalele Moldovei - mai
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Latif Mohamed al-Bagdadi (1162-1231), în perioada cât a lucrat în Egipt, a făcut o descriere destul de precisă a circulației pulmonare. Aceeași circulație pulmonară este redescoperită de Miguel Servet de Villanova (1509-1553), una dintre marile figuri ale medicinii spaniole, umanist și enciclopedist, dar și mare anatomist (printre alții, a studiat la Paris cu Sylvius, Fernel și Günther von Andernach). Pornind de la principul creștin că sufletul omului se află în sânge, Servet urmărește cu atenție drumul acestuia în corp. Așa descoperă el circulația
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
acest aspect esențial: "Înțelegerea rolului intermediar al animalului nu este adesea posibilă decât prin intervenția unui alt mediator, omul Bisericii. Acesta este singurul care are puterea de a interpreta clar și în toată bogăția sa "discursul" animalului. Sfinții Părinți, Fiziologul, enciclopediștii, exegeții se încumetă să-l traducă în lecții simple pe înțelesul creștinilor. Clericii își arogă medierea animalului și îi aruncă în categoria satanică pe toți cei care sunt tentați să-l utilizeze în afara domeniului creștin, prin divinație sau magie. Pe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este lucrarea Indica, a grecului Ctesias din Knidos, medic al lui Darius II și apoi al lui Artaxerxes.14 Pasajul a fost reluat de aproape toți cei care s-au ocupat sistematic de unicorn și i-a influențat pe toți enciclopediștii și naturaliștii antici și, prin intermediul lor, și pe cei medievali sau renascentiști. Există în India măgari sălbatici la fel de mari precum caii și chiar mai mari; au corpul alb, capul roșu, ochii de un albastru închis. Acest animal are un corn
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de natură cu arme letale 9. Cum putea Cantemir să treacă sub tăcere o asemenea faimă? El o preia întocmai, dar intervine într-un singur punct: Șoimul este, cum altfel?, căpetenie a hăitașilor unicornului, dar nu are succesul care, după enciclopediștii medievali, nu îi scăpa niciodată. Mesajul autorului român devine însă clar: dacă nici un astfel de vânător nu îl poate captura pe Inorog, poate că nu le este dat muritorilor să-l prindă. Altfel, deși rămâne în aria preocupărilor sale tipice
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]