KorAP: Find »[drukola/base=encliză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

123 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

aici. În structurile cu auxiliar simplu (perfect compus: a avea + participiu; condițional prezent / viitor: aș / voi + infinitiv), toate formele de inversiune sunt atestate în textele românei vechi, însă cu frecvență diferită în funcție de auxiliar (77); inversiunea auxiliarului este adesea coocurentă cu encliza pronumelor clitice (77c-e). Structurile inversate sunt întregistrate de-a lungul întregii perioade vechi (cf. exemplele din (77)), înregistrând un apogeu de frecvență în secolele al 16-17 și fiind în declin treptat până către sfârșitul epocii vechi. Realizând o statistică pe

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2014: 16)33. Exemple din cele mai vechi texte românești arată că această corelație nu este atât de strictă cum apare la autoarele citate (v. și Nicolae și Niculescu 2015: 233). Există o tendință puternică de a exclude structurile cu encliză pronominală și postpunerea auxiliarului din interogativele parțiale (94), însă această tendință nu constituie regula: în unele situații, inversiunea este permisă în propozițiile interogative parțiale (95). Variația este permisă în cadrul aceluiași text (e.g. PH.1500-10, e.g. (94a) / (95a-c); CC2.1581, e

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
specificatorului și a centrului aceleiași proiecții completive - (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter (v. §III.3.5 pentru o discuție detaliată). Să examinăm măsura în care această predicție este îndeplinită. În primul rând, se observă că subjonctivele fără să se asociază cu encliza pronumelor clitice, care marcheză deplasarea verbului la C; acesta este primul și cel mai important argument pentru ideea că verbul deplasat la C este găzduit în (Spec,)FINP. (98) a. De-ne noauă duhul svântu după moarte-ne împărăția-și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
bine delimitate mai ales prin prezența constituentului nu cumva/cândva, complementizatorul să este dublu lexicalizat în FORCE0și FIN0, este posibil ca lexicalizarea joasă a lui să să fie blocată de deplasarea V-la-FIN (101a) de către aceeași constrângere, (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter; encliza pronominală în exemple ca (101b) indică părăsirea de către verb a domeniului flexionar și ridicarea la FIN. Poziția FORCE nu este afectată de deplasarea verbului în domeniul C, dovadă și lexicalizarea complementizatorului să la stânga constituentului nu cumva/cândva în exemplele din

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
complementizatorului să la stânga constituentului nu cumva/cândva în exemplele din (101). (101) a. Senu cânduvadzică limbile (PH.1500−10: 67v) b. sănu cândva rădice-se (CP1.1577: 268r) Există și câteva atestări care contrazic această generalizare, și anume structuri cu encliză pronominală la dreapta complementizatorului să. (102) a. Pre tine nedejduiiu: să nu rușinedzi-mă în veac și să nu mă râdză aleanișii miei (CM.1567: 238v) b. Se sfiască-seși se întoarcă-seînderret toți ce gilăluiescu Sionulu. (PH.1500−10: 112v) c. rrogu-vă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
CL.1570: 9v) Există însă o serie de considerente care ne conduc către ideea că aceste structuri nu sunt reprezentative pentru româna veche, fapt care le diminuează importanța pentru analiza de față. În primul rând, există foarte puține atestări de encliză la dreapta lui să, doar în traduceri. În al doilea rând, într-un exemplu ca (102a), observă că encliza pronominală apare la dreapta complementizatorului să, dar mai ales la dreapta negației: analiza cliticelor și a negației (v. §§2.1.2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
reprezentative pentru româna veche, fapt care le diminuează importanța pentru analiza de față. În primul rând, există foarte puține atestări de encliză la dreapta lui să, doar în traduceri. În al doilea rând, într-un exemplu ca (102a), observă că encliza pronominală apare la dreapta complementizatorului să, dar mai ales la dreapta negației: analiza cliticelor și a negației (v. §§2.1.2; 2.1.3 supra) a scos în evidență ideea că encliza pronominală la dreapta negației nu se conformează specificului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
rând, într-un exemplu ca (102a), observă că encliza pronominală apare la dreapta complementizatorului să, dar mai ales la dreapta negației: analiza cliticelor și a negației (v. §§2.1.2; 2.1.3 supra) a scos în evidență ideea că encliza pronominală la dreapta negației nu se conformează specificului sintactic al românei vechi, ci copiază mai degrabă un model străin, slav(on). În al treilea rând, pronumele encliticizat la dreapta lui să în exemplele (102b-d) este pronumele reflexiv; encliza pronumelui reflexiv

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ideea că encliza pronominală la dreapta negației nu se conformează specificului sintactic al românei vechi, ci copiază mai degrabă un model străin, slav(on). În al treilea rând, pronumele encliticizat la dreapta lui să în exemplele (102b-d) este pronumele reflexiv; encliza pronumelui reflexiv a fost considerată un element de influență slavonă asupra românei vechi 38. Procliza pronominală cu subjonctivul în absența complementizatorului să este cu totul accidentală: (103) Aceea dau știre domnivoastră și Dumnezeu vă veselească, amin. (DÎ.1599−600: XXV

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
românei vechi 38. Procliza pronominală cu subjonctivul în absența complementizatorului să este cu totul accidentală: (103) Aceea dau știre domnivoastră și Dumnezeu vă veselească, amin. (DÎ.1599−600: XXV) Rezultate de reținut • distribuția complementizatorului să prin raportare la procliza și encliza pronominală conferă argumentul distribuțional forte pentru identificarea poziției care găzduiește verbul în deplasarea la C: proiecția joasă a complementizatorului FINP • acest rezultat se poate generaliza la analiza inversiunii din româna veche: toate formele inversate (cu inversiune V-CL / V-AUX

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pentru această reprezentare, grupul negației NEGP și proiecțiile de topic TOPP din periferia stângă a propoziției): (104) FORCEP qp FORCE 0 FOCP qp FOC0 FINP [uFocus] qp FIN0 PERSP* qp PERS0 IP {MOODP > TP > ASPP} Într-o structură simplă cu encliză pronominală, de tipul celei din (98a), verbul (la subjonctiv) se deplasează la [Spec,FINP], iar constrângerea (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter blochează lexicalizarea lui să, ca în reprezentarea de mai jos: (105) De-ne noauă duhul svântu după moarte-ne împărăția

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
asimetrie exclusivă, ci mai degrabă cantitativă. Metodologie Pentru acest studiu statistic, am avut în vedere în primul rând poziția auxiliarelor pentru diagnosticarea deplasării verbului la C. După cum s-a remarcat în secțiunile anterioare (v., mai ales, §2.1.2 supra), encliza pronumelor (mai ales reflexive) nu respectă întocmai specificul sintactic al românei vechi (cliticizare la dreapta negației, a complementizatorului de subjonctiv să), fiind influențată de reguli sintactice străine (slavone); de asemenea, linearizarea postverbală a unor pronume clitice (fem. sg. ac. o

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
detaliu în secțiunile anterioare) care arată că deplasarea verbului la C nu a avut loc. (115) a. ceia ce nuînșalî-se de mine (CT.1560-1: 21v) b. de auînchis-o în curțile lui (NL.~1750−66: 22) Dorind să eliminăm cazurile de encliză determinate de alți factori decât deplasarea verbului la C, am ales deci să luăm în considerare doar structurile în care este prezent auxiliarul verbal, incluzând deci structurile de tip V-AUX / V-CL-AUX. Poziția auxiliarului rămâne un indicator fidel pentru diagnosticarea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
prin comparație cu gramatica V-la-I, opțiunea generalizată în trecerea la româna modernă (deja dominantă în limba veche). Metodologie Deși și inversiunea formelor sintetice (i.e. structurile V-CL) diagnostichează tot o gramatică cu deplasare V-la-C, este posibil ca unele forme de encliză pronominală să derive din influența unui text/model străin asupra textului românesc. Din acest considerent, am ales să realizăm statistica bazându-ne exclusiv pe poziția auxilarului ca diagnostic pentru deplasare V-la-I (procliza auxiliarului), respectiv V-la-C (encliza auxiliarului); structurile cu auxiliar

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ca unele forme de encliză pronominală să derive din influența unui text/model străin asupra textului românesc. Din acest considerent, am ales să realizăm statistica bazându-ne exclusiv pe poziția auxilarului ca diagnostic pentru deplasare V-la-I (procliza auxiliarului), respectiv V-la-C (encliza auxiliarului); structurile cu auxiliar și clitic (CL-AUX-V pentru deplasare V-la-I / V-CL-AUX pentru deplasare V-la-C) au fost luate, desigur, în considerare. Luând drept diagnostic al deplasării verbului poziția auxiliarului, am inclus în categoria structurilor cu gramatică V-la-I și structurile AUX-V-CL, în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
structurile cu auxiliar și clitic (CL-AUX-V pentru deplasare V-la-I / V-CL-AUX pentru deplasare V-la-C) au fost luate, desigur, în considerare. Luând drept diagnostic al deplasării verbului poziția auxiliarului, am inclus în categoria structurilor cu gramatică V-la-I și structurile AUX-V-CL, în care encliza pronumelui clitic este fie determinată fonologic (cu fem. sg. ac. o: cum că au arat-o Bogdan-vodă cu leșii, NL.~1750-66: 4), fie rezultatul influenței modelului / textului străin asupra textului românesc (de obicei, dar nu obligatoriu, cu pronume reflexiv: cela

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
veche (ca și în cazurile limitate din româna modernă, §III.3.5), deplasarea verbului în domeniul complementizator (i.e. deplasarea V-la-C) se manifestă / diagnostichează sintactic prin inversiune: verbul lexical se deplasează la stânga cliticelor pronominale și/sau a auxiliarelor (având ca rezultat encliza auxiliarelor și/sau a pronumelor clitice). Manifestarea sistematică a ridicării verbului la C prin inversiune se explică prin aceea că strategia generalizată de deplasare a verbului în română (atât faza veche, cât și faza modernă) este deplasarea grupului verbal (engl.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în domeniul flexionar): distribuția globală (pe toate cele trei secole vechi) a gramaticii V-la-C este de 8.58% față de 91.42% pentru gramatica V-la-I; proporția structurilor inversate scade rapid pe parcursul secolului al 18-lea. Întrucât structurile V-la-C diagnosticate doar prin encliză pronominală nu au fost luate în considerație în studiul cantitativ (din motive explicate în §3.2.2.4 supra), se cuvine să facem cunoscută constatarea din Nicolae și Niculescu (2015: 234): apariția crescândă a cliticelor pronominale în prima poziție se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în studiul cantitativ (din motive explicate în §3.2.2.4 supra), se cuvine să facem cunoscută constatarea din Nicolae și Niculescu (2015: 234): apariția crescândă a cliticelor pronominale în prima poziție se corelează în manieră invers proporțională cu restrângerea enclizei pronominale (i.e. a deplasării V-la-C). Este adevărat că pronumele clitice pot apărea în prima poziție a propoziției (principale) în primele faze ale românei vechi - mai des în textele originale decât în traduceri, fapt care stă mărturie pentru sintaxa mai inovativă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
se analizează prin deplasarea auxiliarului la C (AUX-la-C) și rămânerea subiectului în [Spec, IP]; deplasarea auxilarului la C este o opțiune a acestor limbi vechi, după cum arată atestarea structurilor AUX-CL-V (v., pentru exemple și discuție, §3.1.4.2 supra), encliza pronominală fiind un diagnostic indiscutabil al deplasării V-la-C. Poletto (2014) insistă asupra acestei deosebiri în analiza italianei vechi, bazându-se mai ales pe distribuția verbului prin raportare la adverbele care diagnostichează ridicarea verbului din domeniul vP. De asemenea, unele tipuri

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ACORD la distanță (alternativă la deplasarea sintactică), gramatică "resetată" ca efect al slăbirii morfologiei. 5. Negocierea unei gramatici În această secțiune, ne propunem să discutăm pe scurt două aspecte ale influenței modelelor/textelor străine asupra sintaxei limbii române vechi: (i) encliza pronominală în contexte nespecifice și (ii) anularea efectelor pragmatice. 5.1 Encliză pronominală în contexte nespecifice În §§ 2.1.2; 2.1.3; 2.2 supra am avansat ideea că unele situații de encliză pronominală, implicând mai ales pronumele reflexiv

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
slăbirii morfologiei. 5. Negocierea unei gramatici În această secțiune, ne propunem să discutăm pe scurt două aspecte ale influenței modelelor/textelor străine asupra sintaxei limbii române vechi: (i) encliza pronominală în contexte nespecifice și (ii) anularea efectelor pragmatice. 5.1 Encliză pronominală în contexte nespecifice În §§ 2.1.2; 2.1.3; 2.2 supra am avansat ideea că unele situații de encliză pronominală, implicând mai ales pronumele reflexiv (inerent sau cu funcție sintactică), rezultă din influența modelelor / textelor slavone asupra

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
asupra sintaxei limbii române vechi: (i) encliza pronominală în contexte nespecifice și (ii) anularea efectelor pragmatice. 5.1 Encliză pronominală în contexte nespecifice În §§ 2.1.2; 2.1.3; 2.2 supra am avansat ideea că unele situații de encliză pronominală, implicând mai ales pronumele reflexiv (inerent sau cu funcție sintactică), rezultă din influența modelelor / textelor slavone asupra vechilor scrieri românești (Stan 2013: 21-22, 170). Aceste contexte pe care le etichetăm ca fiind nespecifice sunt encliza pronominală la dreapta negației

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
că unele situații de encliză pronominală, implicând mai ales pronumele reflexiv (inerent sau cu funcție sintactică), rezultă din influența modelelor / textelor slavone asupra vechilor scrieri românești (Stan 2013: 21-22, 170). Aceste contexte pe care le etichetăm ca fiind nespecifice sunt encliza pronominală la dreapta negației, la dreapta complementizatorului subjonctival să sau la dreapta auxiliarului verbal, ilustrate prin exemple ca (172). Toate cele trei contexte sunt nespecifice pentru că distribuția enclizei la dreapta negației, a complementizatorului să sau a auxiliarului verbal arată că

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
21-22, 170). Aceste contexte pe care le etichetăm ca fiind nespecifice sunt encliza pronominală la dreapta negației, la dreapta complementizatorului subjonctival să sau la dreapta auxiliarului verbal, ilustrate prin exemple ca (172). Toate cele trei contexte sunt nespecifice pentru că distribuția enclizei la dreapta negației, a complementizatorului să sau a auxiliarului verbal arată că encliza verbului nu se asociază cu deplasarea verbului în domeniul C53. Alte situații de encliză pronominală, chiar dacă se produc prin copierea unui model străin, respectă specificul sintactic al

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]