260 matches
-
sau Suida), ori dintr-o compilație târzie cu caracter biografic intitulată Viața lui Constantin. În afară de această Istorie bisericească, Filostorgios ar mai fi scris și alte opere: o apărare a creștinismului contra faimoasei scrieri polemice a lui Porfir, și o scriere encomiastică dedicată lui Eunomius, scrisă cu multă căldură și plină de laude. Bibliografie. Ediții: GCS 21, 19722 (J. Bidez - F. Winckelmann). 2. Socrate Avem foarte puține informații despre acest istoric. Așa cum spune el însuși, s-a născut și a crescut la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
florilor de stil. În acest sens, Socrate îi reproșează lui Eusebiu faptul că s-a mulțumit să relateze doar în parte întâmplările în care a fost implicat Arie pentru că opera sa, fiind dedicată lui Constantin, era în esență o scriere encomiastică și autorul era prea puțin preocupat de prezentarea exactă a faptelor. E limpede că, prezentându-și concepția teoretică, istoricul încearcă să se distanțeze de predecesorul său și să-și declare propria independență. Iar pentru că Socrate, caz unic poate în istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai fi scris „rapoarte, scrisori, dialoguri, discursuri” pe care le amintește în opera sa principală, însă toate s-au pierdut. „Rapoartele” ar fi fost scrise de el în numele lui Grigorie, patriarhul de Antiohia; unele dintre discursuri aveau caracter oficial și encomiastic fiind scrise în cinstea împăratului. Bibliografie. Ediții: PG 86, 2, 2415-2886; The Ecclesiastical History of Evagrius with the Scholia, edited with Introduction Critical Notes and Indices by J. Bidez and L. Parmentier, London, 1898 (retip. Hakkert, Amsterdam, 1964). Studii: O.
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dat, fără complexe culturale: „Mi-a provocat același șoc pe care l-a simțit și I.L.Caragiale, când l-a cunoscut pe Mihai Eminescu în trupa unchiului său, Iorgu”3. Deși sincer prețuitor al prietenului, Șerban Cioculescu evită sistematic tonul encomiastic: „Fire complexă și aparent contradictorie, Vladimir Streinu pendula între mari expansiuni juvenile carel făceau încântător în societate, și între prelungi închideri în sine, ale unui solitar, neîmpăcat cu semenii săi, uneori chiar nesuferit, distant și 1 ibidem, p. 614 2
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
41 4 loc. cit. 5 op. cit., p. 44 98 Într-o carte ce îmbină discret confesiunea personalistă și sentimentală cu detaliul memorialistic și comentariul critic, Liviu Călin consacră câteva pagini cald-comprehensive lui Vladimir Streinu. Peste rânduri adie un vag aer encomiastic, subtil reprimat: „Ușoara afectare, un anume orgoliu aristocratic în mișcarea studiată a mâinilor, pauzele care te făceau să bănuiești grija pentru cuvântul rostit, ținuta catedratică într-o conversație de cenaclu intim îmi erau complet necunoscute până la întâlnirea cu profesorul și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Dicționar cronologic - Literatura română - coordonatori I.C.Chițimia, Al.Dima, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979 4 idem, p.649 115 marginile unui stil strict funcțional. Autorul monografiei nu-și îngăduie volutele grațioase, jocurile de artificii, înfloriturile stilistice. Evită sistematic judecata encomiastică, rămânând în perimetrul aprecierilor critice cumpănite. Compartimentările lucrării reflectă aceeași viziune pozitivist funcțională asupra operei și personalității criticului: Excurs biografic, Spre un statut propriu al criticii literare, Pentru o estetică a poeziei moderne, Între tradiție și modernitate, În labirintul clasicismului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
monografiile pe care B. le-a consacrat unor glorii ale teatrului ieșean - Matei Millo (1963), unde interpretul preferat al lui V. Alecsandri e văzut ca un „reformator pe linia realismului”, Aglae Pruteanu (1965), care, evitând romanțarea, ia totuși o turnură encomiastică, în fine, Biografie și creație (1983), o reconstituire a carierei de „actor total” a lui C. Ramadan. Apelând, ca un cercetător scrupulos ce era, la date culese din publicațiile vremii și de prin arhive, precum și la alte mărturii, folosite cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
română, spre a fi tipărite în „Revista nouă”. Apărute postum (1889), textele, de factură romantică, sunt destul de convenționale și fragile ca valoare. În nuvelă (mai curând o povestire) se simte modelul stilisticii din Sultănica lui B. Delavrancea, iar versurile, retorice, encomiastice, trimit la câteva tonalități din V. Alecsandri. Oeuvres posthumes (1889-1890), ediție structurată în trei volume cu titluri semnificative - Bourgeons d’avril. Fantaisies et rêves; Chevalerie. Confidences et canevas; Théâtre. Legendes et contes -, includ poezie, proză, teatru, eseuri, traduceri și numeroase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
armonioasă, construcția dramatică e artificială, iar situațiile, potențial semnificative, sunt fals imaginate. Mai târziu S. va aborda subiecte „grele”, dar de pe poziția păgubitoare a omagiului convențional, ba chiar conjunctural. Ovidius (1958) și Hyperion (reprezentată la Constanța, în 1965) sunt compuneri encomiastice bazate pe situarea a doi mari poeți - Ovidiu și Eminescu - în contexte sociale care să le releve calitățile excepționale fie prin contrast, fie direct, prin laude nemăsurate aduse de cei din jur. Tropaeum Traiani (jucată la teatrul constănțean în anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
sentimentul național, nemulțumirea mărinimoasa și mărinimoasa aspirație, durerea universală de durerea patriei, câștigând astfel admirația unora.61 Criticile crociene sau, în cel mai bun caz, afirmațiile sale prea puțin laudative îndreptate cu precădere împotriva prozei ofereau o contrapondere la tonul encomiastic cu care Micile opere morale și culegerea Zibaldone erau preamărite, în anii douăzeci, în paginile revistei 'La Ronda'. Portretul complet al acelui Leopardi novecentesc ce își va face simțită prezența în scrierile noilor creatori se contura la confluenta dintre valorizarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
modelului antic, trâmbițat în capitala cu mai mult aplomb decât în restul teritoriului, se avea în vedere crearea unei autarhii alimentate de aspirații imperialiste. Cenzură impusă de regim și necesitatea de a produce un număr mare de poezii și cântece encomiastice au determinat scindarea panoramei literaturii italiene în funcție de disponibilitatea sau refuzul de a sluji puterea. Ca reacție la apariția modelului de autor implicat activ în promovarea fascismului a luat naștere tipul intelectualului care protesta în tăcere, preferând izolarea în locul conflictului. Dintre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
până la extrem conține o inspirație subtilă tot mai sterilă, destinată să se stingă; că forța lui Quasimodo, tânăra, atentă, măsurată, deține cele mai alese atribute ale noii arte. Dorința exegetului de a-si laudă prietenul l-a împins spre exagerări encomiastice, aflate uneori departe de adevăr: El, după cum bine spune Natoli, nu a preluat nimic de la crepusculari, futuriști, vocieni, avangardiști (ca să nu mai vorbim despre Pascoli și D'Annunzio!). Această afirmație, oare nu este cea mai bună recunoaștere, a personalității sale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
noapte-n cap, din zorii lumii / el n-a ajuns la stână nici acum. Încremenit sub gluga lui așteaptă / un semn divin cu magii austeri /, iar pe la spartul plaiului, pe toamnă, / pornește după steaua lui din cer”. Tonul jubilant și encomiastic, atitudinile euforice sunt contrapunctate intermitent de tonalități elegiace, cu vagi tente simboliste, pe alocuri date de terminologia neologistică: „Trec ființe morgane și tremură-n zare / schelete de berze muiate în clor, / mileniul a stat, nici un om nu mai moare”. Cuprinzând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
cu emfază de inspectori, profesori, învățători, elevi și studenți, puțini cunosc harta completă a răspîndirii românilor în spațiul carpato-dună-rean. Într-o manieră neclară, incoerentă și insuficientă este prezentat statutul românilor în epocile trecute și starea lor actuală, exprimările sentențioase și encomiastice substituind prezentările obiective de fapte, comparațiile concludente, demonstrațiile și interpretările valorificatoare, absolut necesare pentru formarea unui tînăr. De aceea, după douăsprezece clase, tinerii români nu știu să facă nimic și nu au nici o orientare, fiindcă școala nici nu-i învață
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ori în împăratul Theodor II Laskaris, toți stihuitori într-o limbă ce disprețuiește, încă, idiomul vorbit, reprezentanți de marcă. În poezia laică, convenționalismul domină elogiile compuse de un Mihail Holobolos sau de Manuil Philes (condeier „profesionist” care solicită intens formulările encomiastice), sfaturile plictisitoare pe care le împrăștie neobosit Theodor Lapites sau enormele compoziții ale lui Theodor Melitheniotes, a cărui alcătuire Despre prudență, cu cele 3 062 de versuri ale ei, redactate, se pare, sub înrâurirea scrierii L’Amorosa visione a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
strident care frapează pe oricine nimerește în „țara tuturor anomaliilor”. Convingerile din adolescență își păstrează intactă seducția, C., căruia i se pare că deslușește „glasul revoluției”, așteptând cu înfrigurare „ceasul proletariatului”. „Forța magnetică a socialismului” este invocată și în reconstituirea encomiastică a pateticei existențe a lui Jean Jaurès (Cuvinte despre Jean Jaurès, 1934). Partizan al intervenției, la izbucnirea primului război mondial, C. scoate o broșură, Cu cine? (1914), în care strânge la un loc opiniile unor fruntași ai vieții culturale și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
din 3-5 noiembrie 1971, degaja același aer de improvizație, peste care plutea ca un abur omniscienta nemulțumire a lui Ceaușescu față de prestațiile tuturor celor de la vârf și ale întregului sistem instituțional. Persoana excepțională a secretarului general se contura solitară, prin encomiastice discursuri ale apropiaților, asemenea unui far, într-o mare de incertitudini și pericole la adresa socialismului. Întărirea "rolului conducător al partidului", intensificarea propagandei și transformarea culturii în ideologie fuseseră tot timpul în programul de acțiune al lui Ceaușescu. Ceea ce reușise acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
valoarea scrisului, reiterând, în cronică, elogiul minții și lauda „alcătuirilor retoricești”) recurge la modele bizantine; e preferat Manasses, cu Istoria sinoptică (extrem de receptat și „productiv” în școala cronografică a locului), al cărui stil manierist convine vehemenței de comandă ori exercițiului encomiastic, disimulării sau eschivelor candide ale cronicarului. Descoperit la Petersburg, într-un miscelaneu transcris, se pare, în Moldova pe la sfârșitul veacului al XVI-lea sau începutul celui următor, letopisețul datorat lui A. e publicat de A. I. Iațimirski, în 1908, și peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
lăuntric în curgerea implacabilă a timpului. Imaginea ultimă nu se compune la P. dintr-o poezie interiorizată a senectuții, ci dintr-o accentuare a adecvării la conjunctural. Discobolul (1972), Poema română (1980), Maieutica luminii (1985), Drumul luminilor (1987) conțin texte encomiastice folosind o anume îndemânare a punerii în scenă și deturnând unele concepte estetice pentru a da oarece lustru versului obedient, suprasaturat de clișee, proslăvind partidul și conducătorul lui. Sonetul este specia pe care autorul o exersează abuziv, titlul unei poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
lentoare moldovenească. Și Cioculescu aducea un aer nou. E.M.: Dar despre spiritul critic moldovenesc în sensul definit de Ibrăileanu ce părere aveți? Eu aș crede că dintotdeauna, chiar și astăzi, la Iași ești oarecum silit să pui surdină unei atitudini encomiastice mai pronunțate, de care ai fi tentat uneori. E.S.: Este în asta o cumințenie moldavă. Să știți că spiritul critic ieșean datorează totuși foarte mult, înainte de toate, Junimii și lui Maiorescu. Pentru că aici au apărut "Convorbirile", aici s-a instaurat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aici, mâine-n Focșani”. În viziunea lui D. Drăghicescu (1907/1995, p. 221), fluctuația apare în forma „continuului acces de isterie”, „convulsiunilor și spaimelor la intervale scurte”. În atitudinile față de ființa lor etnică, românii pendulează între critică excesivă și etnocentrism encomiastic. 2.3. Schimbarea ca scop în sine Istoria românilor apare ca un lung șir de schimbări la față, acceptate de oameni pentru a-și asigura supraviețuirea. Nu este o schimbare planificată, cu un scop, ci una dictată, impusă, adusă din
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
acestuia din urmă se găsea o expunere satisfăcătoare, întinsă pe două pagini, a domniei lui Ștefan, proclamat drept "cel mai important voievod medieval"140. Manualele tipărite după "scandalul" din 1999 i-au acordat domnitorului atenția cuvenită. Au revenit și aprecierile encomiastice de altă dată: "considerat cel mai important voievod al secolului al XV-lea, Ștefan a marcat apogeul Moldovei medievale"141. Autorii s-au grăbit să prevină astfel orice posibilă culpă, căci la prima ediție, toate manualele alternative aprobate de minister
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
culturii, strada Ștefan cel Mare"192. Au rămas în continuare sensibili la încercările din viața eroului: "era mic de statură și sabia lui era grea"193. Neașteptata lor compasiune pentru marele războinic salvează tacit Eroul de la completa lui mumifiere prin encomiastica de ocazie. Nici elevii din anii terminali ai liceului nu au uitat repertoriul anecdotic asociat domnitorului 194, amintind de faptul că era scund, că purta plete, că a murit din cauza unei săgeți sau că a construit câte o biserică după
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
alături de alte activități patriotice cum erau cele pentru 1 Mai (ziua internațională a "oamenilor muncii"), 23 August, 30 Decembrie (ziua proclamării Republicii Populare Române)208. Intruziunile propagandistice mergând până la asocierea cu data de 26 ianuarie, când se aniversa tot mai encomiastic ziua de naștere a lui Nicolae Ceaușescu nu au reușit să demonteze popularitatea unirii "mici" și a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Firește, există o distribuție regională preferențială pentru aceste simpatii, mai evidentă după 1990, când inițiativele comemorative nu mai depind
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
una dintre ideile-forță ale manualului, era extrasă în final din presupusa ei istoricitate, devenind o axiomă atemporală: "este veșnică, după cum veșnic este și poporul român"372. După astfel de rânduri, cu greu s-ar mai fi putut inova ceva în encomiastica de gen. Într-adevăr, manualul din 1985, ca și cel din 1989373, erau practic identice cu cel din 1981. Ceea ce autorii înșiși ar fi vrut, poate, să transmită în plus, dincolo de aceste pagini, aflăm din prima ediție postdecembristă a manualului
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]