623 matches
-
târziu, tu. Eu ți-am zis, mai mult nu pot să fac!" Nici nu mai trebuie, doamnă. Oricum, vă mulțumesc pentru sfaturile dumneavoastră, dar cred că o să aleg un drum propriu." "Un drum propriu!", pufni disprețuitoare marea profesoară universitară. Urmă enervată: "Toate femeile care s-au ratat în plan familiar au ales un drum d-ăsta, propriu. Treaba ta, faci ce vrei, da' să nu zici că nu te-am avertizat dinainte că panta asta pe care ai pornit-o nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în continuare vie, ofensivă, instalată - cu o promptitudine neardelenească - în plină actualitate culturală. În nr. 121 (16-30 septembrie 2007) al publicației Ion Pop duce mai departe, până în pânzele albe, analiza poeziei lui Marius Ianuș, nelăsându-se influențat (nici intimidat, nici enervat) de agitația zgomotoasă din jurul acestui autor. Cunoscutul critic și istoric literar calcă imperturbabil, cu șenilele competenței sale de experimentat comentator de poezie, pe terenul minat al versurilor mizerabiliste. "O secvență a lui șa poemului Manifestul anarhist, n.n.ț, de rară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
Pelham Crescent. Antonia purta un pulover castaniu din cașmir și un șirag de perle pe care nu i le știam. Nu-și cumpăra nici măcar o batistă fără să-mi ceară părerea. Am constatat, cu un sentiment de ușurare, că e enervată, agitată și că nu e dispusă să mă sufoce cu tandrețea ei. Când m-a văzut, a sărit în picioare și a spus: — Cred că putea să mai aibă puțină răbdare și să nu se apuce să desfacă toată casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Marci pe Lauren ori de câte ori o vede. —Dumnezeule, nici nu mai știu, replică Lauren cu nonșalanță. -Așa le răspunde Lauren Întotdeauna celor care o Întreabă pe unde a mai fost. —Ei, na, trebuie să fi fost pe undeva, păru un pic enervată Marci. —Nu o să primești niciodată un răspuns, zise Milton, pe un ton solemn. Păi, eu am fost o vreme pe la ferma tatei, apoi am fost amândoi cu barca. De-astea... răspunse Lauren evaziv. —Amândoi? Întrebă Marci. A, nimeni, zise Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
apariția la proba stabilită. Eram sigură că o auzisem pe Lauren confirmând data și ora - 2 după-amiază, luni, 20 septembrie. Dar Alixe nici nu a dat telefon, nici nu a trimis email, iar la mobilul ei intra direct mesageria vocală. Enervat, Thackeray și-a petrecut Întreaga zi desenând cu furie schițe Întunecate de rochii pentru premiile Oscar, pe care, să sperăm, nici o actriță nu va fi condamnată să le poarte vreodată. Pe de altă parte, eu mi-am Îngropat capul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
veni eu la tine la hotel la 11, am spus, entuziasmată. Deși nici prin cap nu mi-ar fi trecut să fac cunoscut acest fapt, de-abia mă mai puteam abține. Influența Sophiei D’Arlan ajutase probabil, mă gândeam, ușor enervată. Probabil că trebuia să mă Împac bine cu ea de-acum. Nu, voi veni eu la tine. Nu vreau să te deranjezi, insistă Nina. —Ei, atunci, dacă ești sigură că te descurci să ajungi. Cred că mă descurc să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lași să mă Îngrijorez atâta timp, pentru toată treaba asta cu Lauren și Giles? Și cum rămâne cu logodnica lui? Ce se va Întâmpla cu ea? Asta le-ntrece pe toate! Pe cât de bucuroasă eram pentru Lauren, pe atât de enervată eram că putusem să fiu așa de naivă. —Sylvie, am inventat logodnica, spuse Lauren. Cum adică ai inventat-o? am Întrebat. —Nu Îți amintești? Ziua aceea la polo, când l-am Întrebat pe Giles pentru cine e inima Prințesei Letizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
doar frânturi, dat fiind faptul că lui Dan îi displăcea să vorbească deschis despre serviciu, ca și despre sentimentele sale. Știa foarte bine că nu poate risca să-l întrebe direct, că nu se va alege decât cu o grimasă enervată și cu imaginea moțului său, de-acum pleoștit, fluturând atunci când va trânti ușa. Absenteismul atrase după sine și mai multă băutură. Carol găsea sticle suspecte de lichioruri lipicioase și rachiu puturos în tot felul de locuri: sub chivuetă, pe sub taburete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
debordant de care Margoulies se ocupase îndeaproape și întru totul pe timpul acuplării lor din hol. Bull învățase repede că clitorisul său nu are nevoie de o apăsare insistentă și repetată - ca apăsarea butonului de apel pentru lift de către un manager enervat -, ci de o stimulare ațâțătoare, sugestivă. O atingere mai curând ghicită decât simțită. Bull se ghemui pe vine, apoi se lăsă cu totul pe spate, rezemându-se de marginea de melamină a măștii de la chiuvetă. Masturbarea fusese intensă, penetrantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să știe că pentru el nu existau alte voci feminine, cu care s-o poată confunda pe-a ei. — Caută să părăsești casa aceea cît mai repede cu putință! — Ești domnișoara Hilfe, nu-i așa? — Da, da, răspunse vocea, ușor enervată. Ai ghicit, eu sînt! — Vrei să vorbești cu fratele dumitale? — Nu, și nici să nu-i spui că ți-am telefonat. Dar ai grijă, pleacă. Pleacă de-acolo imediat! Lui Rowe Îi veni să rîdă. Ideea că ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se purtau frumos cu mine acolo, m-au numit chiar bibliotecar...“ Îi venea greu să exprime liber deosebirea dintre casa de nebuni și lumea reală. „Toți erau foarte rezonabili. Dă-mi voie să-ți Împrumut Istoria societății contemporane, adăugă el enervat, ca și cum dintr-odată n-ar mai fi iubit-o, ci ar fi urît-o pe maică-sa. E o lucrare uriașă, În sute de volume, dar mai toate au apărut și În ediții ieftine, cu titluri ca: Moarte În Piccadilly; Diamantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mare greșeală dacă te duelezi cu Alex. - Hm? Da? Ei și? Hai, ne duelăm: pe locuri, fiți gata... Eram pregătit să-l înfrunt, dar Alin nu se dădu bătut. - Stai, stai, ascultă-mă: gândești greșit! Absolut! - De ce? întrebă ursul vădit enervat. - Pune-ți următoarea întrebare: cu ce te alegi dacă-l omori pe Alex? - Cum cu ce? Îl pedepsesc pentru că s-a pișat pe pomul meu! - Da, asta înțeleg, dar cu ce te alegi? - Cu răzbunarea! - Gândești unidimensional, ursule. Uite, Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
preamărita-ți domnie. Dă-i afară pe ăștia pentru cinci minute. Promit să nu îți răpesc prea mult din prea puținu-ți timp. - Frate Alex, zise tipul spumegând, ești inconștient, din câte observ. Îndrăzneala ta... - Domne, i-am rupt-o vag enervat, îi dai afară sau nu? - Nu! - Bine. Bine, lasă. Rezolvăm treaba cu toată lumea de față, deși preferam altfel. Nu-i nimic. Să rămână. Ok. Deci problema e următoarea: voi ăștia sunteți pur și simplu mult, dar vai, foarte mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
înaintea mea în iad! Auzi arma încărcându-se. Focul avansează pe pereți în jos. — O, Doamne, da, Iisuse Christoase, țipă Ellis. O, Doamne, îmi vine! Brandy se oprește din râs. Mai mare și mai frumoasă ca niciodată, pare regală și enervată și sictirită de parcă toate astea nu-s decât o mare glumă, Brandy Alexander ridică o mână uriașă și se uită la ceas. Și eu sunt pe cale să devin un copil singur la părinți. Și-aș putea opri totul în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nimic neobișnuit, nimic care să intre în interesul Serviciului, domnule Mihail. Dar dacă se face o interpretare, atunci lucrurile se schimbă, se schimbă radical!" Șeful Serviciului îl privi de parcă atunci l-ar fi văzut prima dată. Puțin mirat, plictisit, poate enervat. "Puteai să dai și o altă interpretare decît aceasta pe care ai notat-o în raport?" Leonard Bîlbîie se prefăcea destul de bine că se gîndește, că pune în cumpănă ceea ce s-a întîmplat și după cîteva momente de tăcere ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fraze la sfârșitul cărora îi dădea, invariabil, nota șase. Când eleva Leon veni la școală răcită și începu să tușească, Gheorghița Vrăjitoru îi ordonă, scurt, să înceteze. Luana înghiți în sec dar peste cinci minute tuși iar. Profesoara se răsti enervată: Încetează! Fetei i se înroșiră obrajii, scoase batista și își ascunse fața în ea. Senzația puternică de tuse o sufoca, nu putea să respire. Tuși. Femeia sări de la catedră și-o lovi peste obraz. Mai fă asta o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu un doctor sau inginer, oameni cu bani și titulatură de "om titrat". Tu ce ești, psiholog? Da. Ești doctor, nu? Nu. Sunt psiholog. Și ce ți se va scrie pe ușă? Ștefan rămase perplex. Nu înțeleg... Luana se foi enervată, știind unde bate maică-sa. O învățase, de mic copil, că trebuie să se mărite cu un bărbat cu facultate, posesor al unei pregătiri care să-i permită adăugarea acelui indicativ sonor, "ing." sau "dr." atunci când își spune numele, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prostiile! Sătulă de fațadă de bun-simț, doar de dragul ochilor lumii, fata amenință că-și strânge lucrurile și pleacă. Se repezi la dulap, scoase hainele și le trânti pe covor. Sanda privea năucită când la ușa care se scutura sub bătăile enervate ale bărbatului, când la stiva de haine adunată în mijlocul camerei. Trezită de zgomot, Bica ieși afară să vadă ce se întâmplă. Mătușa Vanda apăru și ea, chioară de somn, în capul scărilor. Mama începu să plângă. O să treziți tot cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și arunca, din gura aurită, stropi în toate direcțiile, Daniel Liga nu știa încotro să fugă și să scape de balamucul pe care-l crezuse de domeniul trecutului. Încercă s-o oprească dar madam Cordel era de nestăvilit. Ridică glasul enervat și Nuța amuți, făcând un bot atât de lung, încât Luana se temu că-l va străpunge pe bietul om. Când, în sfârșit, i se ceru să se explice, referenta îi spuse de unde pornise scandalul. Doamnelor, zise directorul ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și toate Înlesnirile oferite de universitate. Pe deasupra, n-o să mai poți vota În nici un fel de ches tiune care privește activitatea politică a studenților. Adam nu putea să nu-i admire fluența exprimării, articularea firească a fiecărui cuvânt. Era vădit enervată, dar reușea să păstreze un ton reținut, aproape politicos. Din a Înaintat jumătate de pas, dar s-a și Întors pe călcâie, cu capul Înclinat. Scrâșnea din dinți și câteva clipe n-a mai rostit nici o vorbă. Când a deschis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
noapte am avut un coșmar și m-am dus la mami și la tati. Nu știu de ce. Cred că voiam să mă ia-n brațe. Ei se certau, nu tare, știi, aproape-n șoaptă, iar mama avea un ton foarte enervat, Îl certa pe tata așa cum n-o mai face. Ții minte cum făcea când era mai tânără. N-am auzit ce spuneau, Îmi amintesc doar tonul. Au tăcut, apoi tata a zis: și ce dacă știu unde e celălalt, ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
îndoială, să nu-ți invadeze gândurile câteva zile măcar. Alexe era ca un fel de conștiință supărătoare, sâcâitoare, arțăgoasă, absurdă și era mult mai ușor să te lipsești de-o asemenea pacoste, de nopți răscolite, de pace pierdută. Și dacă, enervat, Alexe căuta plicul și apucai să citești despre trădări și despre tot felul de ticăloșii morale pe care un autor le poate face în decursul anilor, compromisuri morale rămase în memoria tiparului atunci, sigur că, pornit în vizită cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nume destul de sonor, voia să pară indiferent dar luciul privirii îi trăda triumful. Realiză atunci: cele două femei, Nina și Marga, lipseau și o ușoară alertă îi săgetă creierul. Preocupat Alexe își alese o țigară. Oare o să tacă? se întrebă enervată Carmina și-și dădu seama că este ca o frunză în vânt la dispoziția profesorului, că nu posedă nici o armă de apărare, nici una, că se oferise singură să vină în gura lupului și era gata să-i suporte tirania și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ați sărit să-mi distrugeți iluziile, la fel s-a întâmplat și altora, pe care i-am întâlnit aici în casa voastră, cu toții am încercat același lucru, să descoperim, numele, creatorul total, fără nici un rezultat. Alexe se foi pe scaun enervat. Îți scutură mucul țigării apoi buzele sale se destinseră într-un zâmbet superior, mai mult un rictus. Doar n-ai vrea să accept inepțiile voastre numai de dragul de a face o concesie, mă, așa s-a întâmplat să fie, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unei scurte pauze, în timp ce căuta un cuvânt potrivit, se auzi un sunet ce pornea din intestinele lui, o altă voce, difuză, ceva ca un tunet îndepărtat. Femeia se gândi că poate pentru Alexe venise ora cinei, se foi în fotoliu enervată. Desigur era timpul să plece, zăbovise destul, prea destul, ceva ca o amenințare surdă o îndemna să întrerupă discuția, să cedeze la repezeală, să-i accepte formal ideea numai ca să se poată urni de acolo. Privi bagheta neagră, cu încrustații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]