203 matches
-
ca în toate limbile latine, și, deși s-a propus înlocuirea sa cu termenul "căldură de ardere", în lucrările de specialitate din termoenergetică și în toate standardele de profil se folosește expresia "putere calorifică". Termenul căldură de ardere cu varianta entalpie de combustie se folosește în lucrările de termochimie și este acceptat în standardul general de terminologie privind căldura. Există două tipuri de putere calorifică: Se consideră că vaporii de apă rezultați din ardere provin din arderea hidrogenului, și din apa
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
a potențialului chimic (care crește cu înălțimea) împotriva componentei derivate din difuzie a potențialului chimic (care crește cu densitatea). Potențialul chimic total este constant cu înălțimea, când aerul este în echilibru. Un alt exemplu de contribuție la potențialul chimic sunt entalpia și entropia pentru particule în diferite faze. De exemplu, deasupra punctului de îngheț al apei, gheața se va topi spontan, cu alte cuvinte moleculele de HO vor ieși din faza solidă și vor intra în faza lichidă. Din nou, se
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
în condiții de temperatură și presiune constante. În aceste condiții, potențialul chimic este derivata parțială a energiei Gibbs ținându-se seama de numărul de particule O expresie similară pentru potențialul chimic poate fi scrisă în termeni de derivată parțială a entalpiei (în condiții de entropie și presiune constante). Aici, potențialul chimic a fost definit ca raportul energie pe moleculă. O variantă a acestei definiții este definirea potențialului chimic ca raportul energie pe mol. Potențialul chimic electronic este derivata funcțională a densității
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
de lichid este întotdeauna spontană (formula 64), dacă nu este însoțită de alte schimbări energetice. Deci, pentru a crește aria suprafeței, trebuie să se adauge o anumită cantitate de energie. Energia liberă Gibbs este definită de ecuația formula 65, unde formula 66 este entalpia și formula 67 este entropia. De aici și din faptul că tensiunea superficială este energia liberă Gibbs pe aria suprafeței, se poate obține următoarea expresie pentru entropia pe unitatea de arie: Ecuația lui Kelvin pentru suprafețe rezultă din rearanjarea ecuației de
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
aici și din faptul că tensiunea superficială este energia liberă Gibbs pe aria suprafeței, se poate obține următoarea expresie pentru entropia pe unitatea de arie: Ecuația lui Kelvin pentru suprafețe rezultă din rearanjarea ecuației de mai sus. Ea afirmă că entalpia suprafeței sau energia suprafeței depind ambele de coeficientul de tensiune superficială și de derivata ei în raport cu temperatura la presiune constantă prin relația: Presiunea din interiorul unui balon de săpun ideal (cu o singură suprafață) poate fi calculată din considerațiile termodinamice
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
de obicei între aproximativ 1.4 și 1.6 g/cm3 (87-100 lb/ft3). Temperatura scăzută și sublimarea directă a gazului face din gheața carbonică un eficient lichid de răcire, fiind mai rece decât gheața și totodată nelăsând nici un reziduu. Entalpia sa de sublimare este de 571 kJ/kg (25.2 kJ/mol). Gheața carbonică este non-polară, cu un moment de dipol la zero, deci forțele van der Waals de atracție intermoleculară funcționează. Compoziția duce la un coeficient scăzut de conductivitate
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
pot scrie relațiile: Randamentul termic al ciclului este: Puterea consumată de pompă este mult mai mică față de puterea furnizată de turbină, de exemplu pentru ciclul de mai sus, care funcționează între presiunile de 50 bar și 0,06 bar valorile entalpiilor sunt: "i" = 151,49 kJ/kg, "i" = 160,56 kJ/kg ("η" = 0,60), "i" = 2794,23 kJ/kg, "i" = 1860,42 kJ/kg ("η" = 0,85), deci pompa consumă doar cca. 1 % din puterea produsă de turbină. Neglijând consumul
Ciclul Clausius-Rankine () [Corola-website/Science/318657_a_319986]
-
liber a fost proporțională cu formula 1. Ca urmare, în acest exemplu coeficientul de transformare adiabatică este de circa 1,4. Pentru un gaz perfect (nu și pentru un gaz ideal), capacitățile termice masice sunt constante cu temperatura. Ținând cont că entalpia are expresia formula 12 iar energia internă formula 13, se poate afirma că coeficientul de transformare adiabatică este raportul dintre entalpie și energia internă: În continuare, capacitățile termice masice se pot exprima în funcție de coeficientul de transformare adiabatică ( formula 3 ) și de "constanta caracteristică
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
4. Pentru un gaz perfect (nu și pentru un gaz ideal), capacitățile termice masice sunt constante cu temperatura. Ținând cont că entalpia are expresia formula 12 iar energia internă formula 13, se poate afirma că coeficientul de transformare adiabatică este raportul dintre entalpie și energia internă: În continuare, capacitățile termice masice se pot exprima în funcție de coeficientul de transformare adiabatică ( formula 3 ) și de "constanta caracteristică a gazului" ( formula 16 ): Dacă nu se dispune decât de un set de tabele cu capacitățile termice masice (de obicei
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
deosebită în cazul polimerilor, pentru care metodele experimentale de determinare sunt mai limitate. În cazul în care nu se cunoaște formula polimerului, singura posibilitate de determinare este cea experimentală. Parametrul de solubilitate a unui polimer nu poate fi determinat din entalpia de vaporizare, ca în cazul solvenților, deoarece polimerii nu pot fi aduși în stare de vapori fără descompunere. Determinarea se face indirect, din date de solubiltate pentru polimeri liniari și ramificați și din date de umflare pentru cei reticulați. Parametrul
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
polimerizare în picătură participă numai monomerii, deoarece în faza apoasă aceștia împreună cu inițiatorii nu sunt solubili. Solubilitatea polimerului în monomer poate fi caracterizată prin parametrul de solubilitate. Diferența mică între parametrul de solubilitate al monomerului și al polimerului, sugerează că entalpia de amestecare a acestor două componente este mică. În asemenea sisteme aglomerarea probei este evitată, iar lipsa defectelor sugerează că unirea a două particule și aderența lor are loc într-o perioadă mică de timp. Cu toată diferența de densitate
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
legătură de acest tip sunt mai slabe ca cele de atracție electrostatică prezente în schimbul ionic, regenerarea adsorbanților este mult mai ușoară. Studiile proprietăților termodinamice efectuate de Gustafson si colab. /69/ pe Amberlite XAD 2 la diverse temperaturi au arătat că entalpia de adsorbție este de 2-3 ori mai mică decât totalul energiei adsorbției, arătând o schimbare pozitivă a entropiei (creată de moleculele hidrofobice) datorată ordonării structurii în soluțiile apoase. Moleculele de apă se aranjează în jurul părții organice dizolvate, creând așa numitul
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
polimerizare în picătură participă numai monomerii, deoarece în faza apoasă aceștia împreună cu inițiatorii nu sunt solubili. Solubilitatea polimerului în monomer poate fi caracterizată prin parametrul de solubilitate. Diferența mică între parametrul de solubilitate al monomerului și al polimerului, sugerează că entalpia de amestecare a acestor două componente este mică. În asemenea sisteme aglomerarea probei este evitată, iar lipsa defectelor sugerează că unirea a două particule și aderența lor are loc într-o perioadă mică de timp. Cu toată diferența de densitate
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
legătură de acest tip sunt mai slabe ca cele de atracție electrostatică prezente în schimbul ionic, regenerarea adsorbanților este mult mai ușoară. Studiile proprietăților termodinamice efectuate de Gustafson si colab. /69/ pe Amberlite XAD 2 la diverse temperaturi au arătat că entalpia de adsorbție este de 2-3 ori mai mică decât totalul energiei adsorbției, arătând o schimbare pozitivă a entropiei (creată de moleculele hidrofobice) datorată ordonării structurii în soluțiile apoase. Moleculele de apă se aranjează în jurul părții organice dizolvate, creând așa numitul
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
senzori electronici de temperatură plasați imediat sub probe. În general, se utilizează termometre cu rezistență de platinorită (p.t. înalt al platinei). Rezultatele sunt exprimate prin curba de încălzire sau de răcire (fig. IV.3). Curba poate fi folosită pentru calcularea entalpiei sau tranzițiilor. Entalpia se calculează după formula. APLICAȚIILE CALORIMETRIEI PRIN SCANARE DIFERENȚIALĂ Determinarea structurilor amorfe Tranzițiile “Glass” “Glass” este un solid necristalin (amorf) obținut prin răcirea progresivă și continuă a unui lichid superîncălzit și care trecând prin temperatura de tranziție
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
temperatură plasați imediat sub probe. În general, se utilizează termometre cu rezistență de platinorită (p.t. înalt al platinei). Rezultatele sunt exprimate prin curba de încălzire sau de răcire (fig. IV.3). Curba poate fi folosită pentru calcularea entalpiei sau tranzițiilor. Entalpia se calculează după formula. APLICAȚIILE CALORIMETRIEI PRIN SCANARE DIFERENȚIALĂ Determinarea structurilor amorfe Tranzițiile “Glass” “Glass” este un solid necristalin (amorf) obținut prin răcirea progresivă și continuă a unui lichid superîncălzit și care trecând prin temperatura de tranziție “glass” (Tg) duce
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
legate de stabilitate și securitate, sau orice alte arii de interes în care procesele ce au loc în acestea sunt funcție de temperatură și timp. Pe baza capacităților calorice specifice se pot determina diverse funcții termodinamice, cum ar fi, de exemplu, entalpia, entropia sau energia liberă. De mare importanță practică este și determinarea exactă a valorii căldurii specifice la presiune constantă, cP, la diverse temperaturi. 2.2. Analiza termică diferențială (DTA) și calorimetria cu scanare diferențială (DSC) DSC este folosit pentru determinarea
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93481]
-
sensul negativ al axei T sau ∆T (figura 2). Un proces exotermic ar da naștere unui peak în sensul pozitiv al axei T (∆T). Suprafața peak-ului este funcție atât de schimbul energetic cât și de mărimea probei: <formula>, unde ∆ H- entalpia de reacție, mmasa probei. Constanta K este funcție de temperatură, iar în cazul analizei termice clasice este funcție și de proprietățile termice ale probei și suportului. Anumite modificări constructive ale aparatului conduc la micșorarea acestor influențe și, în momentul în care
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93481]
-
de temperatură: -170...+600șC; * Rata de încălzire: 0,001 K/min...100 K/min; * Rata de răcire: 0,001K/min...100K/min (în funcție de temperatură); * Rata de măsurare: 0 mW...±600 mW; * Precizie temperatură: 0,1 K; * Precizie de determinare a entalpiei: ± 0,5%; * Atmosfera de azot, heliu sau argon; statică sau dinamică. 3.2. Desfășurarea lucrării de laborator Calorimetria cu scanare diferențială permite determinarea mai multor mărimi termodinamice, pentru solide și lichide, prin măsurarea fluxului de căldură din zona probei cât
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93481]
-
scanare diferențială permite determinarea mai multor mărimi termodinamice, pentru solide și lichide, prin măsurarea fluxului de căldură din zona probei cât și a celui din zona de referință, ca o funcție de timp și temperatură. Se pot astfel măsura și analiza: entalpia, temperatura de tranziție vitroasă, temperatura de topire/solidificare, stabilitatea termică, stabilitatea la oxidare, puritatea materialului, transformări de fază sau polimorfice. Din curba DSC este posibilă nu numai caracterizarea unui proces ca fiind exoterm sau endoterm, ci și definirea tipurilor de
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93481]
-
baza curbei calorimetrice DSC(mW/mg)-temperatura (oC) (Figura 16). Prin evaluarea unei curbe DSC putem determina punctul de început al transformării (onset) Tî, sfârșit de transformare (end) Tf precum și a temperaturii corespunzătoare peak-ului T50. De asemenea, poate fi calculată entalpia (aria peak-ului), punctul de inflexiune T și derivata variației fluxului de căldură (prima derivată) d(W/m)/dt. Astfel, pe baza curbei de analiză calorimetrică (figura 17) și a datelor experimentale numerice rezultate, pot fi caracterizate modificările de fază și
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93481]
-
două forme polimorfe, după reacția: Metodele de analiză termică diferențială pot detecta fenomene ca topirea, cristalizarea, fierberea și de asemenea pot pune în evidență transformările polimorfe . Analiza termică diferențială este o metodă care permite obținerea unor informații legate de variația entalpiei libere a unei substanțe în cursul transformărilor induse prin analiza termică. Ea constă în măsurarea diferenței de temperatură ce există între două calorimetre(creuzeteă identice, inul care conține substanța de analizat, celălalt o substanță termic inertă în domenuil de temperaturi
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
direct, în urma sublimării, cristale de iod. Și în cazul acesta se formează mai întâi germenii de cristale care apoi continuă să crească. Ecuația Clapeyron - Clausius este exprimată sub forma: Evident rezultă că și derivata dP dT este tot pozitivă. Între entalpiile molare de sublimare, de vaporizare și de topire este relația : Cristalizarea din soluții Soluții cristaloide. Prin variația condițiilor de temperatură, presiune și concentrație din soluții se pot separa faze solide cristalizate. Cantitatea maximă dintr-o substanță pe care o poate
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
investigarea fenomenului de adsorbție sunt izotermele de adsorbție și cinetica, caracteristicile interfeței, interacțiunile adsorbat-adsorbent și termochimia adsorbției. În particular, caracteristicile de adsorbție ale unui material pot fi exprimate sub forma parametrilor termodinamici, cum ar fi variația energiei libere ΔG, variația entalpiei libere ΔH și variația entropiei libere ΔS. Acești parametri pot fi calculați prin utilizarea coeficientului de echilibru termodinamic obținut la diferite temperaturi și concentrații, utilizând expresiile din Tabelul 2.4. Evaluarea acestor parametri permite înțelegerea posibilelor mecanisme de adsorbție. Pentru
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
mare a moleculelor de colorant (în soluție) la o stare mai ordonată, variația de entropie va fi negativă. Semnul variației de entropie ar indica direcția, pentru adsorbție (+ΔS) și pentru desorbție (-ΔS). Valorile negative ale ΔG și ΔS necesită o entalpie de adsorbție negativă, care la rândul ei implică un fenomen de adsorbție exoterm. Valoarea ΔH măsurată experimental poate fi de asemenea utilizată ca o măsură a forței de interacțiune între adsorbat și adsorbent, cu indicații asupra tăriei legăturii (Bourceanu, 1998
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]