1,638 matches
-
sentiment, bunul-simț, par s... nu existe pentru asemenea personaje. Exist... și texturi de interese care ajut... la perpetuarea unor situații p...guboase pentru societate. Avem nenum...rate exemple în mai bine de 15 ani de tranziție. Este adev...rât c... entropia, hubris-ul, exist... în orice sistem real. Dar conteaz... enorm că mecanismele de ajustare, de înv...tare (inclusiv de selecție) s... le atenueze - alți parametri fiind neschimbați, numai astfel performanță se îmbun...ț...teste. Omul care gestioneaz... treburile publice sau o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
Exuberanța nu i se potrivește. Și totuși el o practică tenace, devenind caraghios sau, cel mult, demn de compasiune, în momentul în care îi apar, pe frunte, broboane de sudoare. Iată cam cum se preface Eugen Cioclea că este jucăuș: „Entropia-și belește / independența, / iar ploaia acidului dezoxiribo/ nucleic / curge și face bulbuci / peste credința-mi / încețoșată în mreaja, / depusă (probabil) / de o supra/ ființă.“ (Delta) Versuri chinuite de acest fel există în carte cu zecile. Mai transcriu câteva, cu riscul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
despre un examen pe care urmează să-l treacă cititorul: „Poezia sa devine una criptică, închide și claustrează semnificații și se închide în sine însăși. Nu poți comunica cu ea ușor, decât dacă îi accepți canoanele, algoritmul și coeficientul de entropie formală.“ Ideea că literatura ascunde semnificații la care merită să ajungi, fie și chinuindu-te, este naivă. Așa cum a demonstrat strălucit G. Călinescu, un poet nu spune neapărat mari adevăruri, ci are aerul că spune mari adevăruri. Ceea ce ne impresionează
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sînt cel mai adesea un instrument de demențializare. Raskolnikov Îi rîvnește pentru a‑și demonstra că nu este o „făptură tremurătore“ și alege calea crimei. Aleksei Ivanovici alege calea ruletei, deci a Întîmplării, a norocului. Ceva ce ține de sfera entropiei este chemat să facă ordine. Jocul nu este unul comercial, ci unul pe viață și pe moarte. „Eram parcă În delir, Își descrie Jucătorul starea, și am Împins toată această sumă pe roșu - și deodată m‑am dezmeticit ! Și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
energie nu înseamnă a se debarasa de ea, a-i oferi prilejul să se cheltuie, să se diminueze progresiv și astfel să se epuizeze și să dispară. Legea vieții, a vieții fenomenologice transcendentale și absolute care suntem noi nu este entropia. Realitatea acestei vieți nu are nimic de-a face cu realitatea fizică și nu se poate înțelege pornind de la aceasta; orice model științific impus culturii este nu nonsens. E elibera energia înseamnă exact contrariul: a-i da frâu liber, a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aceea. Care este de fapt ideea lui Bataille din Partea blestemată? Ideea seamănă cu o aplicare a teoriei termodinamicii în domeniul societăților istorice. Așa cum principiul al doilea al termodinamicii ne spune că orice sistem fizic evoluează spre o creștere inevitabilă a entropiei sale (măsura dezordinii și a cantității de informație din acel sistem), tot așa orice activitate umană este însoțită de acumularea unui exces de energie biologică. Omul este o ființă care produce energie în exces, iar această energie, odată formată, trebuie
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
proaspeți favorizați ai soartei, asemănătoare celor cunoscute de Updike în Pennsylvania și Massachussets, iar existențele lipsite de strălucire se proiectează pe fundalul unei Americi în care speranțele, optimismul, etica muncii și afluența postbelică fac treptat loc risipei, irosirii (waste) și entropiei, iar dragostea e înlocuită de adulter și divorțuri. Urmărită de-a lungul a patru decenii, evoluția lui Harry "Rabbit" Angstrom, omul mediocru, personaj tipic pentru Updike atât în ce privește dilemele cu care se confruntă cât și incapacitatea de-a le rezolva
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
noastre." (p. 33) Inteligent, Daniel Bănulescu s-a pus pe sine în centrul propriei poezii printre altele tocmai pentru a preîntâmpina asemenea reproșuri pricinoase. Inteligenți și ei, criticii literari au știut cel mai adesea să nu se lase amețiți de entropia acestor, ca să zic așa, cărți de identitate. Dreptate până la capăt nu are, în schimb, nici una dintre tabere. Căci, cu toate scăderile lor (pe care prezenta selecție le conservă), volumele lui Daniel Bănulescu conțin câteva dintre cele mai frumoase poeme ale
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
de la extaz la oroare, un uriaș sintetizator programând o simfonie colorată până la insuportabil a senzațiilor. Imaginea te ține captiv în acest film, iar încercarea de a da sens turbionului de culori și sunete este sortită eșecului. În mod straniu, aceeași entropie controlată guvernează și filmul lui Jean Luc Godard, Film Socialisme, un colaj imens de replici care trimit fiecare la un citat sau la o altă reflecție care trimite la o altă reflecție și tot așa. Trebuie să fii cu adevărat
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
etc.). Privită în acest context și din acest unghi, compoziția lui Bartos nu este o construcție cerebrală, ci o metaforă a realului, un concentrat cosmic, o apologie adusă ordinii și armoniei și o formă de triumf asupra haosului și a entropiei. Iar de aici, de la identificarea statutului metafizic al compoziției și pînă la lectura istoriei și a istoriei artei, a sistemelor de gîndire, a tipologiilor formale și stilistice, a victoriilor și a eșecurilor efective sau simbolice nu este decît un pas
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
limbă ascunsă. Ciudate chipurile astea, de multe ori cele pe care le vezi tu la Sibiu, eu le văd la București; uite, de pildă, Carl Neustätter, un tînăr extrem de timid, venea des la revista "Volk und Kultur" cu manuscrisul despre entropie sub braț, bătînd la multe uși, așteptînd ajutorul lui Noica sau al lui Liiceanu, atunci cînd nimeni nu-l lua în serios, fiindcă umbla prin alte zone ale spiritului. Dau și de Kittner, dar amintirea mea e atît de vie
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
viața se supărase pe soție din pricina nepăsării ei față de Cehov, bănuind că multe dintre povestirile acestui scriitor nici nu le-a citit. Dar ce ciudat, ce ciudat! El devine din ce în ce mai neajutorat și mai slab, ajungînd tot mai aproape de o totală entropie spirituală; este din ce în ce mai insignifiant în ochii administratorului de bloc, ai fetișcanelor de la biroul de cartele, ai celor de la Evidența Populației, ai cadriștilor, laboranților, savanților, prietenilor, pînă și în ochii alor lui, poate chiar și în ochii lui Cepîjin, ba poate
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
alimentată de apariții, de trucuri vizuale și auditive care generează universul oniric”; „La Purcărete, creativitatea e o stare de lucru, e metodă de construire a mizanscenei (...) Pentru Purcărete, fiecare nou proiect e o dinamică a creativităț ii, e legat de entropia ideilor, de capacitatea de colaborare (...) Purcărete are simțul umorului. Cînd vede că lucrurile nu ies, că s-au poticnit, strecoară o glumiță care scoate lumea din blocaj”; „Tehnica fragmentării în frame-uri pe care Purcărete o folosește ca modalitate de lucru
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
se întâmplă. Prietenia cu Karel nu oferă o soluție, ci doar o altă perspectivă asupra destrămării. Metafizica și spiritualismul naturist profesate de Karel aflat în căutarea unui adevăr mai greu și mai puternic nu rezolvă nimic, dar adâncesc perspectiva asupra entropiei care domină nu doar lumea lui Jara, dar și pe cea contemporană. Călătoria inițiatică în căutarea unui Graal obscur, a unui sens are aici ceva nu doar donquijotesc, dar și rizibil, dacă nu pernicios. În concluzie, MECEFF reușește să creeze
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
forward), îi provoacă, într-adevăr, lehamite personajului- narator, dar nu acesta determină întorsătura intimă (ca în cazul cuplului Mia-Barbu), ci divorțul de soție, traumatic, naște donjuanismul și deficitul afectiv al bărbatului care descoperă, totodată, și amenințarea semnelor de îmbătrânire. Chiar dacă entropia social-politică rezonează cu viața „neașezată“ a protagonistului, ele nu se dezvăluie în raport de cauză-efect. Teacher (profesorul său și al Adei, un maestru socratic cu alură de Nae Ionescu) și Alain (seducătorul cinic cu suflet ascuns de copil), chiar și
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
fi păcat,/ dar așa îl simt mai aproape, el se naște în slăbiciunile mele...» (pp. 21-22). E un dialog zero - «vorbăria» mutului , «negativitatea vidă», semn ultim până la care poetul poate coborî, după care «poezia» (comunicarea) încetează (p. 30): e o entropie a limbajului care dispare în gura mutului. «Mutul» lui A. Pantea este «frate cu cel de la Nil» din Elegia a zecea a lui Rilke: «Magnificul sfinx - chip al tainicei/ că- mări...». (trad. de Mihail Nemeș). «Mutul» e, în același timp
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
și poate, simbolic. Așa se face că poezia aceasta gravă, scrisă parcă după alte repere decît ale modernității, recuză eul și confesiunea. Ea mai degrabă înregistrează cu ochi avid lumi, spasme, convulsii sau metamorfoze. În realitate, ea construiește și spasmele entropiei, și învierea. Iar atunci cînd în prim plan este subiectul, persoana I e expresia unui eu supraindividual, generic, care a trăit Experiența. Totul se situează sub semnul exemplarității, chiar atunci cînd experiența coboară pînă spre frontierele biograficului. Tonul polemic al
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
nici măcar n-o simt. Dar gîndul că în fiecare moment sunt în atingere cu niște particule care au aceeași vîrstă cu universul (singurele particule care nu se dezintegrează sunt fotonii și electronii, restul particulelor fiind supuse uzurii instituite de principiul entropiei), gîndul acesta nu are cum să nu predispună la umori metafizice. Chiar dacă condițiile inițiale ale big bang-ului nu pot fi reproduse pe Pămînt, ceva din primordiile creației ajunge pînă la noi, ca o adiere de fotoni reci și cvasi-eterni
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
de percepția artistică nemijlocită, în care imaginația și libertatea artistului - ale artistului ce-și autolimitează cîmpul de acțiune prin intrarea voluntară în captivitatea unui reper unic - sunt inepuizabile, Serghei Manoliu denunță o gravă erodare a țintelor morale și o galopantă entropie a unei existențe abil camuflate sub aparența unei geometrii infailibile. Deplasarea mecanică a accentelor de pe eclezial pe economic, de pe contemplația spirituală pe mistica eficienței, dar și pe o anumită gratuitate voluptuoasă în relația directă cu banii, asociată cu provocarea psihologică
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
un tot și nu media unor proiecte ritualice. În al doilea rând, chiar dacă exersat în strategii postmoderniste, scrisul său se înșurubează în jurul unui adevăr. Că acest adevăr are la bază fetișizarea de care vorbeam mai devreme, aroganța solipsismului sau obsesia entropiei nu fac decât să determine complex noțiunea. Îngustată de numeroase lupte conceptuale, literatura lui Cărtărescu s-a depărtat tot mai mult în interpretări de ceea ce este ea ca intenționalitate: o istorie a ființei. Iertată fie-mi formularea, poate pretențioasă; însă
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
și poezia așternându-i-se pe salopetă ca o pulbere fină./ Deși, când te uitai mai bine,/ nu se vedea nimic.” (p. 28). Atrag atenția asupra ultimelor versuri, funcționând ca o definiție fără cusur a poeziei (desigur), dar și a entropiei care de când e lumea ghidează existența seculară a acesteia. Poeții se descoperă unii pe alții și exultă, își construiesc unii altora statui de ceață sau se cadorisesc cu castele-n Spania, pentru ca în final, în acel final care chiar contează
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
de Matei Vișniec, ambele în regia lui Radu Dinulescu. Chiar dacă fiecare spectacol al T.S.A. poate fi și trebuie privit critic, cert este că șușele au cam dispărut din politica repertorială a instituției, iar vivacitatea echipei manageriale Iordănescu-Lovas este, cu toată... entropia ei evidentă, un salt înainte pentru scena arădeană și o șansă pentru viața culturală a orașului. Provizoratul perpetuu Dacă e într-o certă ascensiune, nu înseamnă că Teatrul de Stat Arad explodează de fericire. Probleme sunt destule și cele mai multe dintre
Agenda2005-12-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283495_a_284824]
-
cea de a doua lege a termodinamicii care spune că toate lucrurile tind spre haos, dezordine și moarte. Ea însă ne vorbește despre Dumnezeul Atotputernic și Creator care controlează legile universului, actul creației fiind un act de anulare a legii entropiei. Biblia ne mai spune că va veni un timp în care legea entropiei nu va mai avea putere asupra noii creațiuni a lui Dumnezeu, că „natura va fi eliberată din sclavia degradării”(Romani 8:21). În cariera filozofică a francezului
DESPRE CONȘTIINȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383299_a_384628]
-
spre haos, dezordine și moarte. Ea însă ne vorbește despre Dumnezeul Atotputernic și Creator care controlează legile universului, actul creației fiind un act de anulare a legii entropiei. Biblia ne mai spune că va veni un timp în care legea entropiei nu va mai avea putere asupra noii creațiuni a lui Dumnezeu, că „natura va fi eliberată din sclavia degradării”(Romani 8:21). În cariera filozofică a francezului Alfred Fouillée (1838-1912) s-au putut distinge două perioade: prima, cea a studiilor
DESPRE CONȘTIINȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383299_a_384628]
-
spirituală, într-o fază a senectuții premature, a trăirii simptomelor unei moralități maladive în care ordinea se transformă în dezordine, ființa în non-ființă, lumina în întuneric, că am putea orbecăi prin acest labirint întunecat crezând ca trăim fericiți în lumină. (Entropie) •Teleologia, sensul și scopul creației omului și lumii acesteia, nu este finalizarea procesului evolutiv de la materia moartă la ... Citește mai mult • Lumea există atâta timp cât există în sine valoare morală, estetică, adevăr. Lumea există tocmai de aceea, fiindcă inteligența îngemănată în
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]