174 matches
-
văzduhuri/ Frumusețea femeilor”. Începând cu versurile de-acum - în același an publică și Obiectele verii - lirismul capătă o notă de amărăciune, de oboseală, aproape hrănindu-se din cărțile anterioare, multe piese fiind doar preluate aici. Poemele cresc din aglomerări, ramificări, enumerații proliferante, sugerând anarhia, iar mișcarea finală, anticlimaxul, retează de obicei discursul, „fluviul” poematic care a adunat o materie uriașă numai ca să o facă să dispară la „vărsare”. Armurile timpului, un astfel de inventar de contrarietăți ale sufletului poetic împiedicat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
coexistența caracterului arhaic (cifre fatidice, formule magice, conjurații demonice etc.) cu cel nou (scene, limbaj din viața obișnuită). Alături de tropi, de personificare, iterație, invocație, blestem („Aibă mersul racului / Și casa gândacului / Și odihna vântului”), se întâlnesc gradații ascendente și descendente, enumerații ș.a. Predominante sunt exprimarea metaforică și abundența structurilor comparative. Bolii i se poruncește să iasă și să piară „Ca roua de soare, / Ca spuma de mare”, duhurilor rele li se spune: „Vă duceți în gura vântului / Să vă loviți de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
să se constituie autonom. Repetiția este absolut necesară pentru a întreține ritmul alert, vivace. Respectând o caracteristică a liricii folclorice în general, s. are o structură internă construită pe baza paralelismelor. Sunt utilizate frecvent paralelismele de sinonimie, de gradație, de enumerație și, mai ales, paralelismul contrastant. Contrastul poate fi aparent, pentru a sublinia o trăsătură caracterologică („Fata muicăi cea bărbată / Cu cânepa nelucrată / Cu casa nescuturată”), sau poate fi real, reliefând o satiră socială („Are hâda șese boi / Mândra n-are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
nu searată cetatea din vise. //Cetatea din vise departe e încă... (Al. Macedonski) - chiasm (repetarea a doi termeni cu schimbarea ordinii): Când prin această lume să trecem ne e scris / Ca visul unei umbre și umbra unui vis. (M. Eminescu) Enumerația este o figură de stil care constă în realizarea unei coordonări sintactice în scop expresiv. Integrat întro serie categorială, fiecare termen își potențează semni ficația prin raportare la ceilalți termeni: Proști și genii, mic și mare, sunet, sufletul, lumină - / Toates
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ghidul 2. În secvența selectată, virgulele au rolul de a marca raportul de coordonare sintac tică între părți de propoziție de același fel (trei complemente directe). Rolul stilistic este acela de a semnala grafic pauzele expresive ce despart termenii unei enumerații. 3. În toată ființa lui răsuna cântecul inimii îndrăgostite./ Cântecul depărtărilor îl fascina. 4. În textul citat se evidențiază o perspectivă narativă internă, subiectivă. 5. motive literare: muntele, drumul, călăuza, folclorul, satul de munte 6. secvențe care fixează dimensiunea temporală
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ceea ce avem în minte. Am ales intenționat expresia vagă „a avea în minte”; astfel, ea corespunde totalității fenomenelor psihologice, puțin cunoscute și incorect clasificate, asupra cărora comunicatorul sau emițătorul, informează pe ceilalți: cunoștințe, amintiri, imagini, păreri, dorințe sentimente etc. Această enumerație demonstrează varietatea elementelor pe care le putem comunica. 1.2.2. În limbajul curent, desemnăm cu termenul de indice orice element care revelează ceea ce este în mod disimulat. În ceea ce privește comunicarea, putem numi indice ceea ce oferă informații asupra unei stări psihologice
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
cuvintelor" (T. Vianu). După ce a creat un totem al străbunilor: Am luat cenușa morților din vatră/ Și am făcut-o Dumnezeu de piatră", autorul Testamentului a ilustrat estetica urâtului cu grupuri de cuvinte expresive: comparația "ca un ciorchin de negi", enumerația "bube, mucigaiuri și noroi", din care să rezulte "frumuseți și prețuri noi", "slova de foc" și "slova făurită". Această artă poetică apare ca o nouă estetică, făcută din "veninuri", "înjurături"; veninul s-a preschimbat în miere, iar poezia a devenit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
face mumă, iară el devine Tatăl", "stăpânul fără margini peste marginile Lumii". Pentru a materializa abstracțiunile, poetul folosește interogația, sinonimia substantivului "prăpastie", folosirea cuvintelor derivate cu prefix ("nefăcute", "desface"), unități enigmatice: Ființa, Neființa, Nepătrunsul, Muma, Tatăl, verbe și substantive în enumerație, care dau dinamism: De atunci răsare lumea, lună, soare, stihii..."; sinonimia și antonimia în lexic ("Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,/ Facem pe pământul nostru mușuroaie de furnici", sintagme ce exprimă noțiunea de timp, începând cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu numai rațional, ci și prin cuvânt, prin imagini poetice, ceea ce ar fi fost posibil după naștere. Opera are puterea de a naște o ființă vie, iar artistul astfel născut va supraviețui prin operă. Din punct de vedere stilistic remarcăm enumerațiile ample ("toate timpurile, toate mișcările, toate parfumurile și umbra ta, și tăcerile tale, și sânul tău"), metaforele abstracte ("dincolo de mare"), personificarea ("genunchiul pietrelor" etc.). Poveste sentimentală Poezia Poveste sentimentală face parte din volumul O viziune a sentimentelor. Titlul sugerează dezvăluirea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
acela de a fi poetizat "muma proletară". Este, de asemenea, și perioada în care îi apare volumul Stanțe burgheze. Se mai păstrează tehnica refrenului, versul liber, sincopat, citadinul aflat în centrul universului liric. Versurile devin eliptice, se constituie din lungi enumerații din care adesea verbele lipsesc, astfel încât devine dificil de lămurit dacă poetul respinge cu toată ființa poezia anterioară ("Nu trebuie/ Să-ți spui gândurile/ Dacă regreți/ Trecute scrisele rânduri", Sine die, "Cafeneaua/ Cu visători damnați./ Trecut-au ani,/ Simbolism,/ Curentul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
jar puneau în gură/ mari garoafe roșii pe sicriu...", Pacienți), iar pe de altă parte, prin modul de structurare a textelor, din enunțuri eliptice, sacadate, din construcții frânte (ingambamentul revine constant), din trecerea rapidă de la o imagine la alta, din enumerații și gradații, din invocații retorice care introduc schimbări de ritm neașteptate, din adresări directe fie sub formă de interogații, fie prin sublinieri ale unor idei. Tot spațiul cotidian este refăcut la nivel verbal, eliberat de idilizările poeziei și chiar de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să o transfigureze. Cangrenă sintetizează în lungile sale enumerări trăsăturile principale ale spațiului citadin ("Atât:/ cenușiu, moarte, urât,/ sârme, opac..."), ale universului cotidian căruia i se circumscrie și existența poetului. Deși "moartea" este cel de-al doilea termen al acestei enumerații, putem distinge aici tentația unei gradații, pentru că se pornește de la un simbol coloristic al sufocării, al monotoniei, moartea este doar un fapt comun, banal, cuvântul "urât" însă reprezintă sinteza finalului de vers. Se pune astfel existența umană sub semnul "urâtului
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de discurs ludic. La Tonegaru, hazardul anunțat ca temă de un titlul ca Hocus-pocus se referă, în principal, la modalitatea de creație, întreg textul presupune metamorfozarea materialului poetic, refacerea universului din fragmente disparate ca într-un ciudat puzzle. Se privilegiază enumerația și poate și mai important repetiția, reluarea uneori în cascadă astfel încât poemul însuși dă impresia unei curgeri infinite. Aglomerarea aceasta de elemente, refuzul de a oferi toate amănuntele și inserarea lor treptat în text reușesc să dea impresia că textul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în întunericul inconștientului, la limita dintre cosmos și haos. Dacă plecarea în călătoria de căutare a soarelui amintește de atâtea alte trasee inițiatice, faptul că, de data aceasta, căutătorii sunt orbi schimbă coordonatele istoriei prezentate. Discursul cu elemente repetitive, cu enumerații, jocuri verbale devine incantatoriu ("Patru orbi,/ Patru umbre, cu umbrele lor,/ Din răsărit, din apus, de la nord, de la sud,/ Cu ceață în ochi, cu toamna în spate,/ Necunoscând, cunoscuți, din cetate-n cetate/ Căutau soarele", Orbii; Nici o stea/ Niciun înger
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aceste texte, numai că aici, fiecare vocabulă e căutată astfel încât să sugereze destructurarea universului și nu constituirea lui. S-a vorbit adesea despre caracterul delirant al versurilor lui Ion Caraion. Într-adevăr e ușor de remarcat faptul că uneori aceste enumerații, în ingambament și chiar în anacolut, par să se îndepărteze de orice logică. Textul se construiește din definirea și redefinirea unei noțiuni, din aproape în aproape, cu repetiția obsesivă a termenului central, e o acumulare de tușe îngroșate reliefând senzația
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
amprenta morții care apar peste tot nu pot să nu fie puse-n legătură și cu contextul social-politic. În Document, interogația peregrinului e oarecum mai directă: "și întreb respectuos, prescurtat, cu onor,/ pe planetă tirania mai trimete oamenii la abator?" Enumerația în contrapunct este ironică, amară. Atitudinea e jucată și în fond tragică, dincolo de burlescul pe care pare să-l inspire. Tabloul este în același stil deformat, impresia de puzzle refăcut la întâmplare se menține și ea. E aici ceva din
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
într-un veritabil laborator unde se prezintă amănunțit cum se realizează un text poetic având la bază o astfel de convenție și totodată cum se constituie un text autoreferențial. Tehnica fusese utilizată și de Geo Dumitrescu și de Ion Caraion. Enumerațiile, textele alcătuite din enunțuri juxtapuse proliferează și ele, poemul devine o acumulare enormă de zvâcniri de imagini: "ne colcăie alcoolul imensității-n vine/ ca-n negre cazemate o foame animală;/ centurile ascunse sub carnea minerală/ incendiază straniu pupilele aldine" (Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pupilele aldine" (Ion Caraion, Jurnal de grupă... dubito). Discursul poetic capătă, la Florin Iaru, aparențe de jurnal, cu notații succinte, discursul pare lipsit de plan secund, pentru că lumea nu e refăcută simbolic prin metaforizare, ci prin șir aparent nesfârșit de enumerații, acumularea acestor elemente impunând prin ea însăși lumea textului. Căderea în banalitate este evitată prin alunecările dinspre real spre un fabulos ludic și ironic: "Vestea plecării tale mi-a parvenit vineri./ Sâmbătă am tras cheia nesfârșită din buzunar/ și am
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
orice prejudecată cu privire la cuvinte care pot să fie poetice sau nepoetice. Ironia și demitizarea parodică a idealurilor exprimate în poezie sunt și ele modalități care apropie generația Albatros de sfera poeziei recente. Se observă și o înlocuire a metaforelor cu enumerațiile, cu repetițiile, inserarea secvențelor cu aspect epic în textele poetice. Atunci când metaforele se păstrează ele se caracterizează prin anularea oricărei distanțe dintre termenii asociați, dând naștere unor imagini șocante. În concluzie, putem afirma că impactul epocii, caracterul ei apăsător, se
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sinteză. 5. Participarea activă a studenților la desfășurarea seminarului. II. Obiective educative: 1. Dezvoltarea capacității de argumentare a unui punct de vedere. 2. Dezvoltarea spiritului de dreptate și de echitate. Strategii de interacțiune: Metoda dominantă: conversația. Metode și procedee: comparația; enumerația; observația; explicația; problematizarea. Mijloace de învățământ: Codul Muncii; Codul Penal; Ordonanța nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor; Legea nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
Adresându-se sieși sau altora, autorul ar dori răspunsuri și soluții la întrebările ce îl frământă. El este un meditativ, un obișnuit al dialogului reflexiv, citând frecvent filosofi în textele sale, ceea ce le face demne de tot interesul. În asemenea „enumerații” care sunt adesea proze condensate, gramaticianul pare a face în mod conștient literatură. E vorba de aproximativ cincisprezece pagini, interesante însă atât din unghi lingvistic, ca limbă vorbită, cât și prin reflecții în plan filosofic. Nu mai puțin interesante sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
populare, iar în partea a doua propune o interesantă tipologizare a incantațiilor populare „după forma în care sunt îmbrăcate, după modul în care se practică”. Potrivit acestui criteriu literar de clasificare, descântecele au următoarele tipuri: rugăminte, poruncă indirectă, blestem, comparație, enumerație, gradație, dialog, povestire. Alături de aceste două corpusuri de texte, merită a fi reținută dintre numeroasele broșuri și volume publicate de G., monografia etnografică Ouăle de Paști (1937), prima lucrare, nu numai la noi, asupra încondeierii ouălor, interesantă și azi prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
astfel orice posibilă culpă, căci la prima ediție, toate manualele alternative aprobate de minister, nu doar cel al editurii Sigma, aveau aceeași deficiență; aminteau doar în trecere domnitorii, reduși uneori la o simplă ilustrație de carte 142 sau la o enumerație 143. Dar, prin jocul mediatic și politic, ținta principală a reproșurilor publice a rămas volumul coordonat de Sorin Mitu. Din această nouă generație de cărți școlare, cea mai detaliată relatare despre voievodul-simbol al Moldovei a fost găzduită de a doua
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
193; Calea Plevnei: Podul de pământ; Calea Griviței era strada Târgoviștei; strada Smârdan era strada Germană; Calea Moșilor fusese numită Podul Târgului de Afară, strada Câmpineanu 194 era Știrbei-Vodă. Trebuie să pui capăt acestui capitol. Mi-ar fi greu să prelungesc această enumerație, fiindcă nici nu-mi pot reaminti toate transformările făcute în curs de aproape 50 de ani.195 128 bucureștii de altădată 190. Hanul Manuc a fost construit în 1808 de un bogătaș armean, Emanuel Mârzaian (Manuc-bei), în partea de sud-est
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în apropiere de Hala Centrală. 193. Podul Calicilor sau Podul Caliței, dar nu Galiției, cum notează greșit Bacalbașa. 194. Strada Ion Câmpineanu intersectează strada Știrbei-Vodă în spatele Palatului Regal. 195. Dacă ne referim numai la zona centrală a Bucureștilor de pe la 1870, enumerația lui Bacalbașa (cu unele omisiuni: clădirea Teatrului Național, inaugurată în 1852, palatul Când mă uit înapoi îmi dau seama cât de însemnate transformări au suferit Bucureștii. În alte orașe mari din Europa întâlnești pe lângă numeroase firme comerciale noi și foarte
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]