320 matches
-
fie corectitudinii gramaticale lucrare editată la un nivel el ce o fi, dar vorbitori de limbă română care comit erori în european. flexiunea unor părți de vorbire, fac dezacorduri, folosesc jargoane (anglicisme, cum spune autorul), numai din dorința de a epata, fac inovații lexico-semantice, vorbitori ce se exprimă după ureche și aceasta se explică nu numai printr-o pregătire subțire, ci și prin snobism lingvistic. Fie că se abat de la proprietatea termenilor: Ex. locație înseamnă închiriere, chirie plătită pentru anumite lucruri
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
africane și amerindiene. Ce înseamna de fapt carnavalul de la Rio de Janeiro? Înseamnă, în primul rând, parade de stradă, muzica și dans. Carnavalul de la Rio de Janeiro era ocazia pentru cei săraci de a se îmbracă în prinți sau prințese, epatând. Cei bogați se îmbrăcau în cerșetori de rând, urmând practică măștilor și jucând rolul diferitelor personaje. Bărbații obișnuiau să se îmbrace în femei. În acest fel, diferențele sociale dispar, eventualele frustrări de peste an erau uitate, însă doar câteva zile pe
Carnaval () [Corola-website/Science/310048_a_311377]
-
primiți cu împrumut," "Mai toți i-a cheltuit pentru mâncare."(trad. Dan Dănilă) </poem> Sărăcia - mai mult simulată, deoarece avea locuința asigurată și șanse sigure de încadrare într-un post clerical cu ajutorul potentului său protector - sau dorința de a o epata pe inabordabila sa iubită l-au făcut pe Villon să participe, conform documentelor păstrate, în ajunul Anului Nou 1456, împreună cu patru complici, doi absolvenți de universitate - unul dintre ei era un chierico, Guy Tabarie - un călugăr și un spărgător de
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
I.L. Caragiale, deoarece personajele Hortensiei Papadat-Bengescu s-au deprins într-o anumită măsură cu stilul de viață luxos. Lipsa de cultură, imoralitatea și lipsa sentimentelor nu pot fi însă ascunse, ieșind la iveală în anumite momente. Personajele simt nevoia să epateze precum Ada Razu care poartă pe degete un inel cu un safir uriaș. „Sufletul lor [acestor oameni - n.n.] e încă primitiv și grosier subt reflexe de aur și de purpur. Din civilizație ei n'au decât confortul”, observa criticul Mihai
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
umor în cascadă, melancolie subterană, telenovelă și postmodernism...” (Eugenia Vodă); Dacă vreți să percepeți cât mai exact și mai cinico-fin analizată lumea în care trăim, Filantropica este cea mai eficientă soluție... (Irina Nistor); ”Nae Caranfil continuă să sfideze, fără a epata.” (Sebastian S. Eduard); Continuând să prospecteze realități ale prezentului, regizorul și-a consolidat substanța moral-filozofică a demersului său artistic.” (Călin Căliman); Niciodată sărăcia nu a avut mai multă poezie!” (George Popescu); Când un film românesc apare din ani în paști
Filantropica () [Corola-website/Science/327379_a_328708]
-
universitate", „închisoare“ etc. . Pentru cei ce reprezintă „paria“ într-o societate, argoul se prezintă cu „funcția“ unei „măști de protecție“, în vreme ce la elevi, la studenți, la militarii în termen, „pare a se justifica“ prin nonconformism, prin „dorința juvenilă de a epata“ etc. Scritorii de mare talent, încă din cele mai vechi timpuri, au știut să valorifice (pentru „coloritul mediului social“, pentru „atmosferă“ etc.) potențialul stilistic argotic: Petroniu («Satyriconul»), François Villon («Balade»), Tudor Arghezi («Sici, bei“), Miron Radu Paraschivescu («Cîntice țigănești»), Eugen
Argou () [Corola-website/Science/302505_a_303834]
-
marasm al lumii, cu speranța că strigatul sau va fi odată vindecător!” O lume a nemântuirii Corneliu Antim Martie 1995 Lumea artei lui Ion Iancuț - personajele sale, reprezentate în tridimensional, modelate cu minuție de artizan, șlefuite, fără intenția de a epata, până la strălucirea aurului - este lumea sufletului sau. Complexă, răscolitoare prin umanitatea și dramatismul privirii, îmbrăcată în tăceri pline de sensuri, așteptări și speranțe. Un univers ce măsoară fie pulsul vieții de lângă noi, fie viul legendelor și miturilor, sursa perpetua de
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
parte, vanitatea artiștilor (care ”se întrec în a face pe originalii”), iar pe de altă parte, carentele sistemului capitalist, traduse prin nevoia imperioasa a creatorilor de a vinde convenabil produsul propriei munci. Inițial, spune Kemenov, formaliștii au vrut ”să-i epateze și să-i uluiască” pe burghezii bogați prin ieșiri îndrăznețe, având un potențial subversiv pe care autorul nu doar că nu îl contestă, dar îl și scoate în evidență. Pentru că apoi să completeze: ”aceste eșiri ale pictorilor nu reprezentau altceva
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
Pentru că apoi să completeze: ”aceste eșiri ale pictorilor nu reprezentau altceva decât o revoltă anarhica, făcută stând în genunchi. Pictorul rămânea dependent de sacul de aur, de legile pieței capitaliste. El trebuia tot timpul să inventeze ceva nou, ceva care epatează pentru a stârni discuții și gălăgie, pentru a-și face reclamă, pentru a atrage astfel atențiunea cumpărătorilor asupra sa, pentru a-și bate concurenții și a-și vinde tabloul. S-a constatat că ”epatarea” burghezului poate fi transformată în ”business
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
case spațioase cu mii de metri pătrați amenajați în stiluri moderne, dar și cu costuri pe măsură în anotimpul rece. Cenușiul de altădată este înlocuit de culorile zugrăvelilor vii, aruncate peste anvelopările termoizolante (cu termene reduse de garanție). Dotările interioare epatează adesea. Nu lipsesc, ci se înmulțesc dizarmoniile arhitecturale și ambientale, marile restanțe în materializarea P.U.Z-urilor, ale unor infrastructuri moderne și durabile, pe străduțele foarte înguste, dictate de lăcomia vânzătorilor de terenuri. Unii constructori de clădiri civile și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
spaniol și de opțiunea estetică a scriitorului. Tensiunea dintre inovație și tradiție marchează personalitatea creatorului și nu mai puțin a omului - care a lăsat impresia unui personaj -, fără a-l conduce la absolutizări ori violențe iconoclaste. Dincolo de teribilismele menite a epata burghezul, de felul discursului rostit călare pe un elefant, la Circul de iarnă din Paris, în încheierea turneului publicitar prin Franța, din 1928 și de alte postúri neconvenționale, uneori șocante, RAMÓN este bine instalat în lumea exterioară, animată și inanimată
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
comuniste. La Opăriți, de exemplu, sunt profesori cu studii superioare sau suplinitori, cu studii medii, oameni care predau orice materie școlară, de la educație fizică și până la matematică, pentru care familiaritatea culturii e evidentă în discuții prin care nu vor să epateze, să-și impresioneze interlocutorii, ci doar să-și argumenteze punctele de vedere. Firescul acestor manifestări așază lumea adusă de scriitor în descendența celei interbelice, căreia însă îi perpetuează și alte trăsături. În felul acesta, nume ale unor personalități ale artei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
umbra căruia am stat atîta vreme? Aș face-o, crede-mă, aș face-o cu sufletul deschis dacă, în toiul petrecerii, s-ar lua de mînă, tot ca-n cărți, și ar rămîne împreună; dar numai ca ea să-l epateze și apoi să-mi rămînă mie pe cap, cu gîndul tot la el, ori la cel care a fost el... Ce zici? Dați petrecerea, poate se limpezește situația spune Mihai, amintindu-și că Maria, cînd a venit la el, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dau afară. De ce ții atît de mult la petrecerea de deseară!? explodează Mihai. Pentru asta de fapt ai venit ieri la mine. Întrebarea despre Coca Muraru s-a născut cînd ai văzut revista. Ții chiar atît de mult să-ți epatezi fostul prieten, să-i arăți ce condiție materială grozavă ai? De unde-ai mai scos-o și pe asta? rîde Maria. Eu sper că nu ți-am spus așa ceva. Nu; tu ai urlat ca înjunghiată cînd ți-am spus niște vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dumnezeu. Desigur, pentru a face pe grozavul, doctorul era oricînd În stare să flecărească vrute și nevrute despre Dumnezeu, clonare, eugenie, telepatie și orice altceva, idei preluate din lecturi vagi sau numai din auzite. Dar, de această dată, nu dorința de a epata Îi susținuse apetitul polemic, ci intuiția unui adevăr nou cu privire la scopul final al omenirii și la rolul ce Îi revenea lui În atingerea acestui scop. Dumnezeu Îl crease pe om anume pentru ca omul să-l re creeze, la rîndul său
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
rebel). Un bun ziarist știe să citească detaliile. Buzele subțiri sunt semn de răutate. Bretonul, șuvița de păr ce acoperă fruntea e semn de timiditate, de neîncredere în sine. Cerceii mari, ostentativi, trimit cu gândul la trufie, dorință de a epata etc. La fel, putem citi semnificația hainelor, speculând anumite detalii: culori țipătoare sau discrete, forme largi sau mulate pe trup etc. Foarte mult ne vor interesa contrastele și nepotrivirile. Hainele spun multe despre noi - despre starea socială, educație, temperament, dorințe
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Zenga a șocat asistența prezentându-se într-un elegant costum și teniși în picioare. Acest detaliu vestimentar ne ajută să înțelegem mai bine personalitatea antrenorului: sportiv, liber, rebel, ironic la adresa altora, ușor complexat din cauza vârstei (de unde și dorința de a epata) etc. În orice caz, nu vom ajunge niciodată la aceste detalii, dacă ne lipsește curiozitatea. Ca să facem un portret bun trebuie mai întâi să fim intrigați: Ce-i cu acest om? De ce pare atât de trist? A avut un necaz
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
dusă la bun sfârșit. Abia acum, se poate spune cu toată siguranța că În cogito-ul cartezian trebuie să Înțelegem mai mult decât concluzia unui silogism, o deducție care se obține urmărind relațiile dintre termeni sau o expresie numai bună de epatat. Este cu mult mai mult decât toate acestea la un loc. Este un al doilea principiu, al raționalității, care participă la construcția metafizicii carteziene, dar care operează simultan și În orizontul existenței, producând distincția dintre res cogitans și res extensa
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a literaturii dedicate nonverbalului abundă în acordarea de semnificații care mai de care mai șocante diferitelor mișcări, gesturi, posturi pe care noi le adoptăm în dialogurile de zi cu zi. Fără studii științifice care să le probeze, aceste afirmații pot epata (și în acest mod să-și atingă scopul, anume acela de a fi vandabile) pe cititorul complet nefamiliarizat. În cercetarea de față, primul și cel mai important aspect este cel referitor la faptul că înregistrările pe care le-am efectuat
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
sau înapoiat, cum fac admiratorii „noului roman” sau ai criticii împotmolite și debusolate a unui Philippe Sollers (de o pildă). Dar să revin, pentru a încheia, la ce numeam facilitatea negativismului. Cusurgiii exclusiviști și blazații care nu admiră nimic îi epatează, de regulă, pe proști și își asigură admirația lor (ceea ce confirmă maxima lui La Rochefoucauld citată adineaori). Mai sunt și alte soiuri de blazați, scriitori care „pozează” declarând, spre exemplu, că „nu mai cred în literatură” (după ce au practicat-o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
altminteri, obsesia asta de a merge la sigur, mai ales în domenii ale imponderabilului, e un simptom grav al lumii contemporane, în care prea des se manifestă neîncrederea și suspiciunea. Asta a dus la aberația „poeticii matematice”, care poate să epateze, poate să dea cum se zice „complexe”, mai ales celor ce se numesc, ca noi, „umaniști”, dar nu e mai puțin un delir combinatoriu, tautologic în cel mai bun caz. Afară de asta remarc că întrebarea d-tale cere o definiție
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fond credință în magie și încă într-o formă a ei degradată până la superstiție. februarie-martie 1973 DOMENIUL PROZEI Evident că „se poate vorbi” de diversitate în proza noastră actuală, dar de ce să vorbim! Întrebarea dvs. are un aer satisfăcut, ușor epatat de stadiul „evoluat” la care am ajuns “în sfârșit” și noi: avem în sfârșit faliții noștri. Am „depășit” conceptul acela primar de realism pe care-l impunea atât de intolerant estetica dogmatică a anilor 50. Dar să nu uităm că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
prin cultură, ansamblul valorilor spirituale. Cei care vor să le apere și să le conserve pe acestea din urmă tind într-un fel sau altul să repudieze, chiar dacă nu le abandonează, formele de viață proprii „civilizației”. Ceilalți sunt așa de epatați de saltul formidabil al tehnicii, trăiesc un fel de exultație, un soi de exaltare (pe care aș numi-o tehnolatrie), încât își închipuie că omenirea este în preajma unei mutații profunde în care vechiul concept de cultură umanistă ar fi perimat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Deriziunea, disuadarea, cu Hrabal, Mroek etc., de acord, dar mereu de sub superficialitatea râsului pândește strigătul individului liber profund ultragiat. Se poate vorbi despre rezistență În literatură atunci când dispunem de o varietate a competiției din avangarda modernistă, când experimentul modernist Îl epatează pe burghez la fel ca și pe nomenclaturist. E o rezistență a stilului contra literaturii de consum. Doru Pop: Întrebarea mea rămâne următoarea. Când vorbești despre comunism - și tocmai pentru că te referi la așa un eșantion Îngust de observare, evident
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
asumare dinamică a vieții, înseamnă repudierea sfidătoare a conceptului tradiționalist despre creație. Poeziile din paginile revistei explorează zone ascunse ale psihicului, sentimente eliberate de tabuuri, bazate, ca și arta autentică, pe dorința descătușată. Imagistica se remarcă prin tendința de a epata: viziuni insolite, asocieri încifrate, exprimări abrupte, ton exaltat sau, folosind cuvintele lui Geo Bogza, „lucruri care nu au mai fost spuse niciodată [...] înzestrează generos poezia”. Rubrica de comentarii critice „Haut-parleur” elogiază creația novatoare și atitudinile favorabile modernismului. Astfel, în creația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]