95 matches
-
l-am închipuit jucându-se așa acasă la el. Iată «candorile» unora dintre poeții noștri de azi, iată figurile lor «à la Baudelaire», iată cine are pretenția să educe conștiința comunistă a maselor! Poetul și «colosala» jucărică englezească, versurile lui epatante, schimonosite, hipercontorsionate, - și mașinuța de tablă cu oulețul acela zburător!“ Dezamăgitor este faptul că autorul nu comentează din perspectiva maturului care este azi însemnarea din tinerețe, că nu se distanțează de inepția sa de atunci. Diferite episoade ale vieții sale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
proțăpit pe un teanc instabil de discuri roșcate de metal. Cu veșmântul ei dintr-un văl străveziu, ca o aripă de libelulă, ar fi răspândit în jur o frumusețe de vrajă, dacă nu ar fi contrariat privitorii prin acel gât epatant, blindat în inelele de cupru. Ea își coborî privirea asupra Profesorului, învăluindu-l ușor în văpaia neagră a ochilor ei minunați. Pivotă cu suplețe către Vânător, grăindu-i dezmierdător, ca într-un delir sforăitor de pisică alintată: După boarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o ținută casual. Jeanși, top simplu, sandale. Păr proaspăt aranjat. Fâl. — E un tânăr foarte arătos. Mă scrutează curioasă pe deasupra paharului de cocktail. Foarte musculos. — Ăă... da. Cred că da. — Așa te duci ? Mă măsoară din priviri. Nu e prea epatant, nu crezi ? Hai să-ți împrumut ceva de la mine. Dar nu mă deranjează să nu fie epatant, încep, cu un fior de alarmă, dar Trish a dispărut deja pe scări. Câteva clipe mai târziu reapare cu o cutie de bijuterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scrutează curioasă pe deasupra paharului de cocktail. Foarte musculos. — Ăă... da. Cred că da. — Așa te duci ? Mă măsoară din priviri. Nu e prea epatant, nu crezi ? Hai să-ți împrumut ceva de la mine. Dar nu mă deranjează să nu fie epatant, încep, cu un fior de alarmă, dar Trish a dispărut deja pe scări. Câteva clipe mai târziu reapare cu o cutie de bijuterii. — Poftim. Ai nevoie de un pic de glanț. Îmi dă o agrafă cu strasuri, în formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ceea ce mă supără oarecum. Acum câteva săptămâni, l‑au invitat la prânz într‑o duminică, și mama a gătit din greu - sau, cel puțin, a cumpărat file de porc împănat cu caise de la Sainsbury’s și merengne cu ciocolată foarte epatantă. Dar, în ultima clipă, Luke a fost nevoit să contramandeze pentru că trebuia să intervină în criza pe care ziarele de duminică o provocaseră unui client de‑al lui. Așa că a trebuit să mă duc singură - și totul a ieșit penibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu obrazul de 60 de ani vopsit gros, mereu cu vorba "Noi, femeile"... Apoi madame Cleo, încorsetată și cu sânii pepeni, examinîndu-mă cu pince-nez-ul; apoi madame Aspasie, subțire și nesfârșită, întoarsă ca un cinci. Se vorbea: "Mon Dieu!" - "C'est epatant!" "Noi, femeile!" - "Vai, cum zici!"... "Ți-aduci aminte!"... "Asta nu se cade!" M-a privit fiecare în felul ei: madame Aspasie se subția, madame Cleo se îngroșa, madame Lise zâmbea grațios. Apoi apăru și Michel, tatăl Irinei, căpitan pensionar. Era
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am îndreptat spre mașină și tipa a coborât. „Mă mai știi? Știi cine sunt?“ Cu cât o priveam mai mult îmi era tot mai străină. „Nu cred“, i-am spus zâmbind la rândul meu. Era înțo lită foarte bine, chiar epatant pe fondul blocurilor neno rocite de peste drum, al fabricii de ciment și al chioș cu rilor strâmbe din stația de tramvai. „Sunt Adriana, sora Irinei, ai venit o dată pe la noi, la Cluj!“ OK, n-o văzusem decât o dată, cu foarte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
parcursul țării spre capitalism. Răsplată O tânără profesoară a îndrăznit Să-și ajute „elevii cu probleme”, gratuit, În loc de mulțumiri și felicitări, A fost „răsplătită” cu... mustrări. Pregătire deplină Stăpânirea temeinică a unei limbi străine, Este necesară unei pregătiri depline. Argoul epatant, de discotecă și de stradă, Trădează ignoranță crasă și bravadă. Pribeag Părăsindu-ți țara, părinții și tot ce ai drag, Devii un dezrădăcinat și un pribeag, Plătind, sufletește, un preț de neimaginat Pentru un iluzoriu trai îmbelșugat. Prieteni Când ai
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
cu lumini Îndreptate către casete din sticlă care adăpostesc giuvaere rusești „importante“. Lui Lauren Îi place la nebunie aici. E de părere că acesta este cel mai rafinat magazin de bijuterii din New York, deoarece este de modă veche și deloc epatant. Urma să fie locul de unde avea să-și Înceapă operațiunea de căutare a butonilor Fabergé. După câteva zile, m-a convins să o Însoțesc până acolo. M-am dat cu parfumul ăsta nou, Park Avenue, Îmi spuse În mașină, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
j’en oublie (restul am uitat) care este singurul vers din poezie ce are sens. Nordau comentează această poezie care i se pare rece, nesiceră și plictisitoare ca dorinduse un fel de tabloid al unui harem edenic închipuit al poetului epatant sau poate frustrat, o poezie care, ca și restul poeziilor ce aparțin adepților acestei tendințe, nu reprezintă absolut nimic. În fantezia halucinantă a parnasienilor, antichitatea capătă culori vii, picturalul, vizualul dominând totul: nimfe apetisante cu sâni albi, coborând din spații
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
În aceste condiții? Nu cumva viziunea, limbajul, personajele sale se supun și ele acestui ritm devastator, iar autorul, În loc să unifice secvențele realității În limpezimea textului, capitulează În fața lor devenind el Însuși, printr-un exercițiu mimetic, excesiv de obedient, un produs, desigur epatant, cum nu poate fi decît un produs al acestei realități pe care tocmai discursul său ar fi trebuit s-o interogheze prin tensiunea scriiturii?” (Octavian Roske, prefață la antologia Proză americană contemporană, 1989) 1989! Chiar că prezent perpetuu. Lăsînd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
alege una sau, mai precis, o caută, aruncă plicul alături de o carte pe masă (ba chiar deasupra cărții, e bine să fim atenți la amănunte că nu știi niciodată de unde sare cheia textului), se Întoarce către scrumiera de Limoges (e epatant, nu?), Își ia chiștocul (se cam consumă repede țigările de foi și costă al dracului!) și se lasă să cadă puțin cam teatral Într-un fotoliu odihnitor; pot spune că aproape s-a ascuns, Întrucât nu-l mai văd; doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
într-un sens, stratul arheologic al ideii bimilenare de literatură. Cuvântul cheie este arheologie. Pe întreg parcursul exegezei de aici M. excavează sistematic și meticulos. În fundațiile edificiilor avangardiste și al zgârie-norilor speculativi contemporani se ascund vestigii milenare. Show-urile epatante, cu focuri de artificii orbitoare, ale teoriilor de ultimă oră se desfășoară după indicații de regie străvechi. În ultimă instanță, se întreprinde o arheologie a noutății, dacă se poate spune așa, dovedindu-se că perspectivarea istorică redimensionează orice absolutism și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
aproape de-a binelea de propria-mi măsură spirituală: prietenia deja semicentenară (operațională și în prezent, fără semne de ramolisment), întemeiată încă din anii liceului dorohoian între acum reputatul medic brăilean Dan Gabrovescu, structură eminamente exactă espirt géométrique dar cu epatantă deschidere spre literatură și arte, și persoana-mi producătoare ea însăși de artă, ordonată se-nțelege, dar stînd sub semnul unui, opus, esprit de finesse, de ce nu de Funès. Așteptînd amîndoi, de la distanță, momentul revederii. Cu aceeași avidă curiozitate. Însemnarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
De altfel, ansamblul exegezei e lipsit de denivelări sau stridențe și - lucru remarcabil la proporțiile lucrării - perfect echilibrat. Este una dintre marile izbânzi critice de după 1945. În viața literară și publică P. este cunoscută ca o editoare cu o activitate epatantă, nu numai ca suprafață, ci și ca eficiență și vocație. Antenele sale au fost orientate cu precădere spre critică și proză. În circumstanțe potrivnice spiritului critic, redactorul de carte a luat pe cont propriu - asumându-și toate riscurile și suportând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
românii să trateze relațiile externe, cît și degradarea situației din țară. De pildă, vizita unui Înalt oficial american, ambasadorul SUA la ONU, Vernon Walters, Într-o perioadă de tensiune acută Între cele două țări, a fost organizată Într-un stil epatant: „Îndată ce românii au aflat că Walters avea o pasiune pentru metrouri și era dornic să-l vadă pe cel din București, recent dat În folosință, ei au aranjat un tren special de metrou pentru el și l-au invitat să
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unsprezece cărți în douăzeci de ani -, poetul nu a putut evita instalarea într-un anumit manierism șaptezecist, deși originalitatea tonului nu îi poate fi contestată. Referindu-se la volumul de debut, Laurențiu Ulici semnala însușiri precum energetismul, orgoliul mesianic, grandilocvența epatantă, logoreea narcisiacă, vehemența afectivă și angajamentul istoric, remarcând că numai ultimul avea să se manifeste constant de-a lungul întregului traiect liric al lui I. Observația, poate prea tranșantă (nici celelalte „ispite” nu au dispărut ulterior), este în esență corectă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
june cu alură gânditoare (și el citește dintr-o cărțulie plină de „vorbe” cu temei, și el monologhează despre cele văzute și cele nevăzute), sentențios în glăsuiri, lansând replici de efect, când mai abrupte, de un eliptism ce se vrea epatant, când înflorite meșteșugit. Din aceeași „familie” face parte și nefericitul, neiubitul Dan, din Rebelul (Fratele meu cu solzi de aur, 1970). Scena, de tandrețe și bruschețe, dintre Radu și Ana (Veac de iarnă) amintește izbitor confruntarea, clasic psihanalizabilă, dintre Hamlet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
din tinerețea lor era lipsa „artificiului”. Ce invidiau alții la cineaștii francezi, creatori de variațiuni geniale pornind de la realismul american, erau tocmai subtilitatea și rafinamentul intelectual: capacitatea tipic franceză de a Învesti interacțiunile umane cele mai banale cu semnificații culturale epatante. În Ma nuit chez Maud (Noaptea mea cu Maud, 1969) de Eric Rohmer, Jean-Louis - un profesor de filosofie din provincie interpretat de Jean-Louis Trintignant - e nevoit, din cauza zăpezii, să petreacă o noapte pe canapeaua lui Maud (Françoise Fabian), o tânără
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai vârstnică Își aduce aminte cu tremur ce Înseamnă să Încredințezi guvernului controlul vieții culturale, vistieria publică prin care bătea vântul era singura alternativă la impactul malefic al forțelor pieței. Sub comunism, artele spectacolului au fost mai mult destoinice decât epatante: de obicei competente din punct de vedre tehnic, dar aproape Întotdeauna precaute și conservatoare. Era de ajuns să vezi Die Zauberflöte la Viena sau la Budapesta pentru a sesiza contrastul. În perioada postcomunistă, deși s-au făcut nu puține experimente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]