940 matches
-
oglindit/Libertate luminând” - cf. Sanctuar pe umeri. Totul, pentru soteriologie! - căci: “Nu-i scris la care pagină e moartea” - cf. Epifanie. Altfel, rămâi în nadir - “știind”, dar/deci murind: “Pulsația zburând prin armonii/ Se-ntoarce-n orizont-nadir. Vei ști” - cf. Epifanie. “Cine știe prea multe, moare prea repede”, nu? Probabil, dacă nu crede în șansa Revelației. Dar numai dacă Misterul blagian al “minus-cunoașterii”/”cunoașterii luciferice”, de fapt, al Re-Armonizării cu “susul”, prin ruptura, ACUM, cu “josul” este păstrat (consecutiv, apare, o
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
un avatar al lui Dionis. Ca și cum junimiștii n-ar fi asistat la o lectură de cenaclu, ci la un adevărat performance în care metempsihoza se produce nu numai în text, dar și aievea, în timp real. Scena capătă proporții de epifanie pe care condeiul memorialistului o surprinde neîntârziat. Ceea ce nu anulează scăderile nuvelei, dar o salvează, în chip straniu, sub raport artistic. Deranjat de defectele Sărmanului Dionis, pe care le ia cumva personal, junimistul Panu nu omite să pună pe foaie
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
Pișculescu) este hirotonit preot în 1922, Sandu Tudor (Alexandru Teodorescu), exponent de seamă al gîndirismului, s-a călugărit, în 1948, la Mănăstirea Antim, N. Steinhardt, monah la Mănăstirea Rohia, apoi, Daniel Turcea, pe care episoade biografice și, mai ales, volumul Epifania l-au integrat între monahii unei mănăstiri unde se va fi retras în ultimii ani ai unei vieți sfîrșite prea devreme sau Ștefan Baștovoi, unul dintre cei mai interesanți poeți din noua generație, călugărit, și el, la Mănăstirea Noua Suliță
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
celebră, Zoe Dumitrescu- Bușulenga „par elle-même“. Credințe, mărturisiri, învățăminte dă seama, însă, și despre felul cum se va fi produs reconversia spirituală și existențială; ultimele două capitole ale admirabilei cărți alcătuite de Grigore Ilisei, Smerenii și Mărturisiri testamentare, nu dezvăluie Epifania care nici nu poate fi descrisă, ci simpla experiență trăită în smerenie de academicianul Zoe Dumitrescu- Bușulenga înainte de a deveni Maica Benedicta; „Nu oricine și oricum se poate întîlni cu Dumnezeu. Calea spre El este rugăciunea, dar rugăciunea neîncetată, aceea
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
noi, în imanența Sa, prin deschiderea noastră în iubirea desăvîrșită. Această experiență care trebuie să fie ținta finală a oricărui creștin adevărat, nu este descrisă nici de Sfinții Părinți care au trăit-o, ea fiind dincolo de puterile omenești de expresie. Epifaniile sunt covîrșitoare: să ne gîndim doar la Moise pe Muntele Sinai. În nevrednicia mea, am gustat doar de cîteva ori o bucurie inefabilă, prin dulceața și liniștea ei, după împărtășirea cu Sfintele Taine ale Euharistiei“.
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
cu însușiri magice e un biet scrib căzut din rangul vocației, talentul neputînd fi definit în chip rațional. Cum nici prestigiului unei cărți nu i se poate găsi o rețetă de ordin logic. Sub acest unghi o capodoperă e o epifanie căreia nici un critic nu-i poate da o explicație. Scriitorul e uzurpatorul profeților, iar un poet fără bănuiala de a avea clarviziune e ca un filosof care face apologia materiei. Cine citește Amintirile lui George Panu va constata atmosfera cultică
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
dau de lucru criticilor pe următorii trei sute de ani". Între timp însă, stilul lui Joyce a devenit, în bună măsură, stilul literaturii secolului XX. Scriitorul rus Vladimir Nabokov scria: "Joyce a creat modernismul, și tot Joyce l-a distrus". Epiphanies ("Epifanii", 1901 - 1903) Lucrările majore concentrează întotdeauna un adevăr transistoric, posedă o dimensiune metafizica. În ipostaza să de edificiu spiritual, opusul țintește permanentul, generalitatea semnificantă, temele și trăirile etern-umane. Ca atare, el reușește întotdeauna să depășească datul imediat, faptul anodin, înscriindu
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
dau de lucru criticilor pe următorii trei sute de ani". Între timp însă, stilul lui Joyce a devenit, în bună măsură, stilul literaturii secolului XX. Scriitorul rus Vladimir Nabokov scria: "Joyce a creat modernismul, și tot Joyce l-a distrus". Epiphanies ("Epifanii", 1901 - 1903) Lucrările majore concentrează întotdeauna un adevăr transistoric, posedă o dimensiune metafizica. În ipostaza să de edificiu spiritual, opusul țintește permanentul, generalitatea semnificantă, temele și trăirile etern-umane. Ca atare, el reușește întotdeauna să depășească datul imediat, faptul anodin, înscriindu
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
a tratatului Sursa cunoașterii găsim o expunere sistematică a mizeriilor și ereziilor doctrinare ale unor învățături ale epocii, în care Sfântul Ioan Damaschin a trăit. Înaintea Sfântului Ioan Damaschin aceste erezii au mai fost discutate, dezbătute și combătute de Sfântul Epifanie de Salamina. Partea a treia a tratatului este intitulată Expunere exactă a credinței ortodoxe sau Dogmatica, și structurată în o sută de capitole. Ea a devenit una dintre cele mai intens utilizate scrieri ale Sfântului Ioan Damaschin. Pornind de la mari
Semnal editorial şi Publicistic: Mihail Diaconescu – Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 … [Corola-blog/BlogPost/94084_a_95376]
-
la acel heideggerian Zeit der Dürftigkeit. Efectiv, poetul captează o stare a unei lumi traversate de prăbușirea esențelor și a valorilor ei fundamentale: „oamenii/.../mântuiți în haine de gheață caută zadarnic / îngerii în ziua ce n-a mai apus” (Peisagiu epifanie). Este vizibilă acuitatea percepției acestui tip de situații. Sensibilitatea poetică se dezvăluie aici ca aparținătoare acelei umanități ce se resimte de pe urma unei irepresibile și insațiabile nevoi de Sens (the will of meaning), Sensul capabil să o definească și să o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
universitar-academică, nici măcar atunci când în discuție sunt personalități majore, ca, de pildă, Vianu sau Călinescu. Nu întâlnim nici vreo formă subtilă - și pertinentă, dacă ne gândim la faptele întâmplate - de denunț intimist, pe propria piele, al ororilor comuniste. E ceva de epifanie în fiecare dintre nervurile volumului acestuia. Și, într-o măsură, la o atare concluzie conduce și pătrunzătorul Cuvânt înainte semnat de H.-R.Patapievici. Nu contrare așteptărilor, ci de-a dreptul în afara lor. Astfel se pot defini, într-o viziune
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
ceea ce ar trebui să ne rănească la fiecare pas. O plimbare de un sfert de oră pe un bulevard bucureștean ar trebui să te facă să vomezi de scârbă. Treci nepăsător și doar din când în când ceva - ca o epifanie negativă - te izbește. Dar șocul durează câteva clipe, câteva minute, pentru ca apoi să se risipească. Lozinci, imagini propagandistice, sunete, frânturi de conversație, figuri sinistre, clădiri delabrate, toate ar putea să te violenteze, să te violeze, dacă n-ai fi învelit
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
ianuarie - Sf. Ignatie Teoforul; Sf. Danilo II sârb; 5 ianuarie - Cuv. Naum de Ohrid. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ 1 ianuarie - Duminica 1 după Crăciun, Anul Nou; Sf. Fecioara Maria Născătoare de Dumnezeu; 2 ianuarie - Vasile cel Mare, Grigore din Nazianz; 6 ianuarie - Epifania Domnului. BISERICA GRECO-CATOLICĂ 1 ianuarie - Tăierea împrejur a Domnului Nostru Isus Cristos, Sf. Vasile cel Mare Duminica dinaintea Bobotezii; 2 ianuarie - Sf. Silvestru, Papa Romei Înainteserbarea Botezului Domnului; 5 ianuarie - Sf. Mc. Teopempt și Teona; Cuv. Sinlitichia; Ajunul Botezului Domnului
Agenda2005-53-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284569_a_285898]
-
este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și Om adevărat. De ce S-a botezat dacă nu avea păcat? Din trei motive: ca să arate lumii: „În Iordan botezându-Te Tu Doamne, închinarea Treimii s-a arătat“. S-a botezat ca să aibă loc Epifania și arătarea lui Dumnezeu către oameni. Ioan a pregătit acest moment prin faptul că le tot spunea oamenilor că el îi botează cu botezul pocăinței și că, la un moment dat, va veni unul care îi va boteza cu Duh
Agenda2006-01-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284602_a_285931]
-
tineret 2006”. ( L. S.) l Data limită pentru depunerea proiectelor în cadrul Programului „Cercetare de excelență“ (Modulul I) finanțat de către Ministerul Educației și Cercetării este 31 ianuarie 2006. ( D. B.) ȘTIRI Solemnitate Vineri, 6 ianuarie, în calendarul Bisericii Romano-Catolice este marcată Solemnitatea „Epifania Domnului“. La Catedrala Romano-Catolică (Domul) din Piața Unirii, Liturghia Arhierească a fost celebrată de Excelența Sa Martin Roos, episcop de Timișoara, iar de la ora 17,30 este programată Vespera Solemnă Pontificală, cu participarea Capitlului Catedralei; Liturghia de seară (în limba română
Agenda2006-01-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284602_a_285931]
-
Patel. Ang Lee este autorul acestei cinefeerii. Cu toate acestea, regizorul știe să întrețină focul narațiunii dincolo de inserturile extatice, prin mici întâmplări. Așa cum o spune și Pi, călătoria este una vegheată, una inițiatică, unde Richard Parker nu este decât o epifanie, una dintre figurile alegorice ale unei șarade kharmice. Patel va supraviețui pentru a spune povestea, și nu doar una, ci chiar două. Iar aici intrăm în zona pe care autorul a dorit-o ambiguă, o grădină a potecilor care se
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
este în mod esențial receptiv în relația lui cu Dumnezeu. O dată ce omul primește grația lui Dumnezeu în experiența credinței, natura lui se schimbă, deoarece, în actul credinței, el se unește cu Hristos”. Autoarea ne împărtășește experiența credinței, ce implică revelația, epifania, care poate fi posibilă diferit, în funcție de axul moral, spiritual al cititorului. Dar, să nu uităm că axul valoric al fiecărui individ are la bază SACRUL din noi, indiferent dacă unii imaturi spiritual nu-l acceptă, considerându-se atei. Dr. Brândușa
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
fulgurant un comandament absolut, o Bună Vestire care izbucnește din străfundurile necunoscutului sufletesc, de la dublura interioară. Acea dublură este vocea Naturii singura divinitate pe care o cunoaștem, afirmă Lucrețiu, Spinoza, Eminescu, Baudelaire ș.a. Poemul nu este autofania unui autor, ci epifania unei voci, a unei insuflări. Nemulțumită de existența dată, supusă destrămării, justiția cosmică dictează poetului o refundamentare a lumii. Arta, poezia o oglindă în care natura vrea să se vadă într-o formă ideală, așa cum ea ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o stare de grație care te uimește prin lumina orbitoare și firescul, simplitatea cu care are loc miracolul. Este expresia supremă a justiției poetice care vine de undeva de dincolo de noi. Opera de artă autentică nu este autofania autorului, ci epifania unei voci care te-a ales. O altă formă a justiției poetice constă în recunoașterea a posteriori a valorii unei opere, ignorată de contemporaneitate, fie în perspectiva timpului. Ca atare, justiție poetică i s-a făcut lui Jan Vermeer după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vorba de un concept gnoseologic (analog "ochiului transcendental", discutat în cartea de față), și nu onto-axiologic precum transposibilul din concepția noastră. H. Maldiney utilizează de asemenea termenul de trans-possibilité pentru a defini spațiul necunoscut și momentul în care are loc epifania, autogeneza operei de artă, eliberându-se din posibil, spațiu pe care îl asimilează acelui Nirgends ohne Nicht din a opta Elegia duineză a lui Rilke, "Niciundele fără nimic", amintit mai sus. Cuprins Poezia a treia stare 5 Poezia orfică 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să recurgă la promisiunile imaginarului și la jocurile lui combinatorii. Pentru ea culoarea nu este o realitate în sine, un univers definit care funcționează prin propria sa mecanică, așa cum a fost înțeleasă de multe ori în utopiile puriste, ci o epifanie, o imponderabilă întrupată în punctul de intersecție al geometriei cu lumina. Constructor prin vocație și prin intenții, cu eșafodaje puternice și cu cercetări profunde și extinse de-a lungul unui număr ha-lucinant de schițe pregătitoare, negociind cu rigiditatea și cu
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
se află în jur, complet indiferent, reificat pînă la automatism, insensibil al orice stimul și la miracol în cele din urmă, pentru că, în gară, printre linii, apare un elefant aflat într-una din scenele anterioare pe un afiș. Faptul enorm, epifania rămîn nesesizate, viața este în altă parte și personajele sunt marionetele unei acțiuni fără sens, ratînd "revelația", accidentul cotidian, sensul vieții. În schimb, Ilo Irti (Zîmbet irezistibil, Finlanda, 2006) al lui Ami Lindholm și A Group of Friends (Un grup
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
o supraviețuire în răspăr cu contextul "socialismului atotbiruitor". Indicele ridicat al neșcolarizării, rezerva față de "revoluția tehnico-științifică", atașamentul față de vechile meserii și practici, receptivitatea la neoprotestantism, sărăcia constituie trăsăturile sale izbitoare. O observație a autorului, nu fără pigmentul polemic al "actualizării": "Epifania în locul atopic al Căjvănii m-a ajutat s-ajung, de mic, un neîncrezător în superstițiile înrădăcinării, să transhumez oleacă și, între Ulisele la Itaca întorcătoriu și Avram de Canaan necunoscut căutătoriu, să dau preferință ultimului, ceea ce-mi atrăgea (...) respingerea
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
Păunul ambiției siderante. în cele din urmă, barocul macedonskian, ostenit de contrarietățile externe și interioare cu care n-a încetat a se confrunta, atinge limanul unei relative pacificări. El trece, potrivit eseistului nostru, în rococo p;recum într-una din "epifaniile grației", exprimînd "nu atît o formă Ťexacerbatăť de baroc, cît o Ťdecantareť vizionar-stilistică în transcendența unei categorii estetice". Poetul se orientează către peisajul opulent, saturat de sine, al mirajului său care-i limpezește universul lăuntric. Rococoul tardiv al autorului Rondelurilor
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
și Păunul ambiției siderante. în cele din urmă, barocul macedonskian, ostenit de contrarietățile externe și interioare cu care n-a încetat a se confrunta, atinge limanul unei relative pacificări. El trece, potrivit eseistului nostru, în rococo precum într-una din "epifaniile grației", exprimînd "nu atît o formă "exacerbată" de baroc, cît o "decantare" vizionar-stilistică în transcendența unei categorii estetice". Poetul se orientează către peisajul opulent, saturat de sine, al mirajului său care-i limpezește universul lăuntric. Rococoul tardiv al autorului Rondelurilor
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]