108 matches
-
finalitate, fără a fi vorba de intervenția unei "intenții" din afara realității energetice. Finalitatea este formula de ansamblu a evoluției realității. Abia dinspre punctul "final" capătă îndreptățire fiecare moment al ei. Conștiința omenească, forma finală a evoluției energiei, nu este un epifenomen, nici un suprafenomen, ci un fenomen înscris într-o desfășurare, într-o ordine care capătă coerență tocmai prin așezarea ei în această ordine: "Conștiința omenească așa cum o înțelegem noi astăzi nu este o oglindă pasivă, nici o conștiință transcendentală (! n. C.); nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un fenomen înscris într-o desfășurare, într-o ordine care capătă coerență tocmai prin așezarea ei în această ordine: "Conștiința omenească așa cum o înțelegem noi astăzi nu este o oglindă pasivă, nici o conștiință transcendentală (! n. C.); nu este apoi un epifenomen, care se adaugă, ca o lumină venită din altă lume, peste fondul unei lumi materiale, ci este rezultatul sintetic al evoluției prin care a trecut întreaga energie universală: este aceea ce numim personalitatea"112. Corelațiile persistente care pregătesc apariția personalității
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mitului în zona unor „cavaleri ai mesei rotunde” ce au trăit în jurământul de a face binele fără a-l trâmbița. Din aceste așchii de adevăr s-a conturat imaginea lui Eminescu din ultimii ani de viață, un Eminescu magnetizând epifenomene sociale, politice, ideologice pentru a reverbera în ele figuri simbolice, arhetipuri ale răului secolului ce s-au manifestat ca atare. Viitorul aparține, în cazul lui Eduard Gruber, psihologiei ca știință care trebuie să-și facă istoria sa. Este nevoie de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
viața bolnavă a lui Eminescu, puse sub expresii de tipul „ se zice că”, „se crede că” de aici vin, din partea celor care a trebuit să se chinuie parcurgând-o și au păstrat-o în memorie doar ca o colecție de epifenomene. Ceea ce nici Titu Maiorescu, nici Iacob Negruzzi, Caragiale ori altul dintre aprooiații de vază ai lui Eminescu nu au îndrăzneala să cugete sau să exprime despre poet, la el se găsește ca bun de consum. La el citim apăsat: „...iar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
medic - bolnav” în cazul persoanelor adulte. Ne vom ocupa în continuare, de principalele particularități pe care le prezintă relația medicului cu copilul bolnav. Ca și în cazul adultului, boala face parte și din viața copilului. La adult boala reprezintă un epifenomen pe când în cazul copilului ea este resimțită în mod diferit de acesta și de familia sa. Pentru copil boala introduce un personaj nou în viața copilului, medicul cu care acesta trebuie să comunice și să stabilească un tip nou de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
observa, din perspectivă sociologică, această translație a ideologiei dinspre clase înspre grupuri, la mijlocul secolului trecut: "Într-o anumită măsură, ideologiile corespund ele înseși atitudinilor de clasă, dar această corespondență nu este nici generală, nici absolută. Ideologiile nu sunt niciodată simple epifenomene în relație cu structura socio-economică, iar unele dintre ele sunt legate de clasă în modalități fie indirecte, fie de o importanță minoră"8. Mai departe, anumiți autori au subliniat trecerea de la ideologii ale grupurilor la ideologii asumate în mod individual
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
intrahepatic. Simptomatologia pacientului poate fi absentă, cu excepția percepției icterului, sau poate fi destul de zgomotoasă și aparent fără nici o legătură cu intensitatea icterului: iritabilitate, modificări inexplicabile ale dispoziției, oboseală, disconfort abdominal epigastric, disfuncții vegetative diverse. Aceste manifestări par a fi doar epifenomene, reacții ipohondriace la icter. Icterul este modest, cu fluctuații mari în câteva zile, accentuat de post prelungit, efort fizic, menstruație, medicamente, stress. Debutul este în perioada 15-30 de ani, fiind extrem de rar la noi-născuți și copii. Ficatul și splina sunt
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
anii precedenți și generînd varii speculații sociologice. Eseurile trec aproape neobservate, deși numărul lor nu e deloc neglijabil, cît despre poezie sau teatru, ce să mai vorbim?! Literatura contemporană pare să fi devenit sinonimă cu romanul, celelalte genuri trecînd drept epifenomene ce-i servesc acestuia de ecran valorizator, deși, paradoxal, și scriitorii, și cititorii, și criticii sunt conștienți de efemeritatea acestuia, de faptul că mai bine de 9/10 din producția romanescă a unui an este uitată și îngropată înainte de începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fie au ales, fie au fost forțați de împrejurări să aleagă o altă limbă de expresie literară în speță franceza, în care s-au făcut cunoscuți și apreciați, rămînînd însă pentru noi, cei de lîngă care au ple cat, un epifenomen, o curiozitate marginală sau, de cele mai multe ori, o prezență absentă. Nu e vorba, desigur, de celebrități precum Ionesco, Cioran, Eliade, sau de mai tinerii, dar deja prețuiții Matei Vișniec, Dinu Flămînd sau Dan Lungu (enumerările fiind pur indicative, nicidecum exhaustive
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cădem în eroarea de a reduce lumea empirică doar la aspectul său material. Totuși, așa cum arată Pocock (1973: 38), "paradigmele care ordonează "realitatea" sînt parte a realității pe care o ordonează [...] Limbajul este parte a structurii sociale și nu un epifenomen al ei...". În concluzie, afirmația lui Keohane este sau înșelătoare, sau ironică. Este înșelătoare dacă cercetarea discursului care stă la baza modului în care experții domeniului relațiilor internaționale, din mediul academic sau din politică, explică evenimentele din lume, discurs care
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
postmodernității este unul demn de consemnat. În "Sur le nihilisme", Baudrillard prezintă acum modernitatea ca fiind era lui Marx și Freud, care au reușit să impună două puternice modele de explicație, față de care orice altă instanță era receptată ca un epifenomen al economiei sau al inconștientului, precum și ca o etapă importantă în ceea ce privește revoluția sensului: "Veritabila revoluție a secolului al XIX-lea, a modernității, este distrugerea radicală a aparențelor, dezvrăjirea lumii și abandonul său în fața violenței interpretării și a istoriei"434. Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnificația ei a apărut pentru prima dată în România la Editura Institutul European din Iași, abordează simbolistica și mitologia divinității dintr-o perspectivă psihologică specială. Ea nu ține nici de psihologia materialistă (,,pentru care viața psihică nu este decât un epifenomen al evoluție somatice..."32), dar nici de cea esoterică (,,pentru care spiritul uman nu constituie o parte a funcționării psihice, ci manifestarea în om a unui Spirit absolut, ceea ce deschide o cale nouă speculațiilor metafizice"33). După expresia lui Paul
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
în principiu, modificat]. Dovadă o reprezint] marile schimb]ri petrecute în jocul de crichet în ultimii treizeci de ani.) R]spunsul este simplu și vine în sprijinul punctului de vedere evoluționist. Dac] am recunoaște c] morală nu este decât un epifenomen al laturii noastre biologice, am înceta s] mai credem în ea și nu ne-am mai ghida dup] regulile ei. De aceea, chiar forțele puternice care ne fac s] cooper]m ar disp]rea. Din p]câte, din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac] determinismul este adev]rât, aceasta ameninț] tocmai asemenea activit]ți umane. În particular, pentru mulți pare c] dac] deciziile și acțiunile noastre ar fi determinate ele nu ar mai avea nici un efect practic asupra lumii și ar reprezenta simple epifenomene. Ba mai r]u, lipsa libert]ții noastre ar semnala faptul c] nu putem influența în nici un fel caracterul moral al lumii în care tr]im. Motivul este c], dac] determinismul ar fi adev]rât, ființele umane nu ar deține
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de complementaritate decât de sinonimie. Sintetizând numeroase lucrări din literatura de specialitate, schematizarea pentru care optăm reprezintă procesul globalizării în cinci dimensiuni, dintre care trei propriu-zise (politică, economică, culturală), una de tip vector, cu rol facilitator (tehnologică), și una ca epifenomen al primelor patru (socială). Globalizarea politică reprezintă fenomenul de extindere globală și uniformizare a unor idei, valori, norme, tipuri de instituții și practici politice (de exemplu, separația și echilibrul puterilor în stat, dezirabilitatea respectării unui set universal de drepturi ale
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
principala responsabilă pentru comprimarea simbolică a spațiului și a timpului. Inovația și difuzia tehnologică antrenează schimbări organizaționale în toate sferele și la toate nivelurile, schimbări orientate spre flexibilizare și adaptabilitate într-un mediu global în continuă schimbare. În sfârșit, ca epifenomen al proceselor sus menționate, globalizarea socială semnifică expansiunea geografică a interacțiunilor și reflexivității sociale, uniformizarea stilului de consum (life style), creșterea mobilității populaționale cu intensificarea fenomenului migraționist, dezvoltarea unor mișcări sociale transnaționale (inclusiv teroriste) și, în general, comprimarea spațiului și
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
sunt asemănătoare nominalizărilor a fost propusă de Thalbitzer (1911)83 și reluată în multe studii ulterioare (Manning 1996: 20). Johns (1987)84 a realizat o analiză a limbii inuktitut, o varietate a eschimosei, ajungând la concluzia că ergativitatea este un epifenomen care rezultă din interacțiunea dintre trăsăturile lexicale specifice unei limbi și principiile universale. Această autoare este cea care a impus tradiția "nominalistă" în studiul diacronic al ergativității. Franchetto (2007) analizează situația limbii amerindiene kuikuro, folosind teoria formulată de Alexiadou (2001
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acord cu T. Autorii propun interpretarea ergativului ca marcare diferențiată a subiectului (engl. differential subject marking). Spre deosebire de termenul absolutiv, care nu are o definiție unică, fiind considerat fie un echivalent al acuzativului, fie al nominativului (în warlpiri, absolutivul este un epifenomen care acoperă și nominativul, și acuzativul − vezi supra, 3.2.3.), termenul ergativ are o definiție coerentă: este întotdeauna o formă specială de marcare a subiectului Agent, având aceeași sursă (Caz inerent al v tranzitiv). Autorii citează și o excepție
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pentru că inacuzativele sunt intranzitive perfective. Dacă pentru neerlandeză și germană diagnosticele inacuzative (toate derivate din selecția auxiliarului) sunt mai clare, pentru engleză nu s-a făcut o listă exhaustivă a predicatelor ergative. Abraham (2004) sugerează că ergativitatea verbală este un epifenomen al perfectivității, cel puțin în limbile care au semne morfologice ale perfectivității. Reinhart (1991: 1; 1996: 9) se declară împotriva stabilirii unei relații între ergativitate și aspect și arată că această direcție de cercetare e greșită, clasa verbelor ergative neputând
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
structural trebuie să-l verifice prin a fi. 3.2. Relevanța selecției auxiliarului ca diagnostic inacuzativ a fost pusă la îndoială. Grimshaw (1987: 254) consideră că selecția auxiliarului este fenomen neexplicat. Kayne (1993)14 susține că selecția auxiliarului este un epifenomen al unei operații sintactice care încorporează o prepoziție abstractă și nu are legătură cu Ipoteza Inacuzativă. Folosind exemple dialectale, Kayne (2000: 116) demonstrează că selecția auxiliarului în italiană este sensibilă la persoana subiectului. Ideea lui Kayne este susținută de Manzini
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și o negociază. Acest aspect, deși este important, e limitat. Considerarea contribuției factorului conștiință la constituirea și dinamica fenomenelor sociale trebuie să se realizeze într-un cadru mai general, prin evidențierea împletirii factorilor obiectivi și a celor subiectivi. Conștiința ca epifenomen. O asemenea poziție o putem găsi exprimată în multe abordări, într-o formă mai mult sau mai puțin explicită. În termeni categorici, după mulți critici, chiar extremiști, această poziție o găsim cu claritate exprimată de către Burrhus F. Skinner (1971). În
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lui însuși și celorlalți de ce a acționat așa cum a acționat, și nu altfel. Sau cum se exprima plastic Hamlet, „judecata este codoașa poftei”. Conștiința colectivă (a grupurilor, claselor, colectivităților) nu constituie un factor activ în dinamica acestora, ci doar un epifenomen, o reflexie secundară. Ea se cristalizează post factum, și nu ante factum, o luare la cunoștință a determinismului obiectiv. Conștiința are funcții justificative, explicative, și nu constitutive. Este clar că o asemenea poziție, prin exclusivismul ei, ne putem aștepta să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
constitutive. Spre deosebire de teoria behavioristă a lui Skinner, Marx consideră că procesul de determinare reală a comportamentului uman, deși spontan, practic, este prezidat de o conștiință anume: o conștiință practică, reală a colectivității active. Pentru Marx, conștiința nu este doar un epifenomen, conștientizare posterioară, cu funcții explicativ-justificative. Diferența dintre cele două straturi ale conștiinței sociale o găsim și în lucrările sociologiei fenomenologice. Astfel, într-o influentă lucrare ce promovează sistematic punctul de vedere al fenomenologiei, Peter L. Berger și Thomas Luckmann (1967
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
posibile. Utilizarea sa conduce adesea la realizarea de liste de sindrome și sub-sindrome cu scopul de a identifica corelațiile acestora cu factorii biologici. Ipotezele explicative se referă la conceptul de „boală” reducând variabilele psihologice sau de mediu la rang de epifenomene, de factori predispozanți sau precipitanți. Tratamentele (farmacologice și/sau cele psihosociale) sunt, în această situație, considerate ca „medicamente” a căror administrare standardizată este suficientă pentru a demonstra valorile lor curative intrinseci asupra simptomelor sau stării psihopatologice subiacente. Evaluarea critică înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
grași liberi pot contribui la dezvoltarea cancerului pancreatic [114]. Chiar dacă studiile anterioare, pe baza asocierii statistice diabet-cancer au considerat diabetul un factor de risc al cancerului pancreatic, alte studii contrazic această ipoteză și susțin că de fapt diabetul este un epifenomen al cancerului de pancreas argumentându-și afirmația chiar pe această perioadă prea scurtă de timp existentă între debutul diabetului și diagnosticul cancerului de pancreas [115], 71% din pacienții cu cancer nefiind cunoscuți ca având diabet înaintea diagnosticului de cancer pancreatic
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău () [Corola-publishinghouse/Science/92183_a_92678]