226 matches
-
suprafață articulară pentru fibulă. Epifiza inferioară, de formă cuboidală se articulează inferior cu talusul sau astragalul. Lateral prezintă o suprafață articulară pentru fibulă și medial se prelungește cu maleola medială sau tibială. Extremitatea superioară a tibiei, numită și extremitatea proximală, epifiza superioară sau epifiza proximală a tibiei este o masă osoasă voluminoasă patrulateră, ușor curbată înapoi, lățită sagital și frontal și turtită dinainte înapoi și prin urmare alungită în sens transversal. Fiind curbată înapoi ea atârnă posterior ca o consolă peste
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
fibulă. Epifiza inferioară, de formă cuboidală se articulează inferior cu talusul sau astragalul. Lateral prezintă o suprafață articulară pentru fibulă și medial se prelungește cu maleola medială sau tibială. Extremitatea superioară a tibiei, numită și extremitatea proximală, epifiza superioară sau epifiza proximală a tibiei este o masă osoasă voluminoasă patrulateră, ușor curbată înapoi, lățită sagital și frontal și turtită dinainte înapoi și prin urmare alungită în sens transversal. Fiind curbată înapoi ea atârnă posterior ca o consolă peste corpul tibiei. Ea
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
baza piramidei, fața anterioară, fața posterioară, față laterală și fața medială; ultimele 4 fețe sunt situate pe circumferința infraglenoidiană. Pe fața anterioară se află tuberozitatea tibială. Cei doi condili tibiali și tuberozitatea tibiei se pot explora prin palpare la nivelul epifizei superioare. Destinată să se articuleze cu condilii femurali, extremitatea superioară a tibiei prezintă, în acest scop, pe fața sa superioară, două suprafețe articulare orizontale, ușor concave în centru, cunoscute sub numele de cavități glenoide ale tibiei, care formează fața articulară
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
au receptori speciali în membrana celulară care leagă moleculele hormonului respectiv, unde hormonii declanșează o serie de reacții biochmice, pătrunzând prin membrana celulară ajungând în citoplasma, respectiv nucleul celulei. Hormonii din organismul animal sunt produși și de glandele endocrine: "hipofiza, epifiza, tiroidă, paratiroida, pancreas, glandele suprarenale cu corticosuprarenală și insulele Langerhans, gonadele sau glandele genitale".Denumirea de "glande endocrine" sau "glande cu secreție internă" se datorează faptului că hormonii produși de glandele respective se varsă direct în sânge fiind transportați pe
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
au adus contribuții importante la conturarea entității înainte de confirmarea radiologică a leziunilor. Boala Osgood-Schlatter a fost descrisă în special la băieți în jurul vârstei de 15 ani (12-16 ani) în perioada osificării nucleului tuberozității anterioare a tibiei, care se sudează cu epifiza tibială între 17 și 20 ani, uneori chiar până la 24 ani. Se consideră că etiologia are la bază un traumatism prin tracțiunea excesivă a tendonului rotulian ("Ligamentum patellae") asupra inserției epifizare imature a cvadricepsului ("Musculus quadriceps femoris") pe tuberozitatea tibiei
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
generalizate ale bolii. O localizare rară este la nivelul coloanei vertebrale. La nivelul oaselor lungi, DF este localizată cu precădere în metafize, unde poate rămâne cantonată sau se poate extinde spre diafiza. Atât timp cât este prezent cartilajul de creștere, ea respectă epifiza. Când DF este localizată în oasele superficiale (coaste, maxilar, mandibula, aripa iliaca, tibie), pacientul moderată/mai examinatorul poate descoperi o expansiune scheletală frecventă. Durerea este în cauzată frecvente localizările de la nivelul membrelor inferioare. Ea poate fi sau de În microfracturi
Displazie fibroasă () [Corola-website/Science/308064_a_309393]
-
talusului" (principală), un gât - "colul talusului" și un cap - "capul talusului" (ultimele două aflate în segmentul distal sau anterior) ). Fiind un os cuboid are 6 fețe: cea superioară în formă de trohlee ("trohleea talusului") se articulează cu porțiuni articulare ale epifizei distale a tibiei, ce inferioară cu calcaneul, cea laterală cu fața corespunzătoare de pe maleola fibulară, cea medială cu fațeta corespunzătoare a maleolei tibiale și cea anterioară (formată din colul și capul talusului cu cu osul navicular. Aceste fețe prezintă pe lângă
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
scripete, convexă dinainte înapoi și ușor concavă transversal, care ocupă partea superioară a corpului talusului. Ea este acoperită de o fațetă articulară, numită fața superioară a trohleei talusului, care corespunde cu fața articulară inferioară tibială ("Facies articularis inferior tibiae") de pe epifiza distală a tibiei. Trohleea talusului se prelungește medial cu fața maleolară medială a talusului, care corespunde cu fața articulară a maleolei mediale a tibiei ("Facies articularis malleoli medialis tibiae") și lateral cu fața maleolară laterală a talusului, care corespunde cu
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
puțin mai lată în partea sa anterioară decât în partea sa posterioară, descrie un arc de circa 120°, corespunde cu fața inferioară a pilonului tibial și este invers configurată față de fața articulară inferioară a tibiei ("Facies articularis inferior tibiae") de pe epifiza distală a tibiei, cu care se articulează, formând articulația talocrurală ("Articulatio talocruralis") de tip ginglim. Fața superioară a trohleei talusului are forma unui scripete patrulater cu axul transversal, convex dinainte înapoi (în sens antero-posterior), cu o rază sagitală a convexității
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
cu o rază sagitală a convexității de 20 mm în mediu, dar ușor concav în sens transversal, mai mult lung decât lat, care se strâmtează dinainte-înapoi, având marginea anterioară mai lungă. Aceste curburi talare au structuri omoloage de îmbucare pe epifiza distală a tibiei. Elementele acestui scripete sunt următoarele: două povârnișuri (medial și lateral), un șanț (gât) median antero-posterior și patru margini (medială, laterală, anterioară și posterioară). Șanțul (gâtul) median este îndreptat antero-posterior și mai apropiat de marginea medială decât de
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
poziție ghemuită) poate adesea să se dezvolte pe fața superioară a colului talusului o fetișoară, numită "fațetă de ghemuire" sau "fațetă de genuflexiune" (în engleză: "squatting facet", în franceză: "facette d'accroupissement"), care vine în contact cu marginea anterioară a epifizei distale a tibiei în timpul flexiunii dorsale exagerate a piciorului și poate fi dublă. Fațetă de genuflexiune se află în continuitate cu fața trohleară, este concavă anteroposterior și este îndreptată în sus și, uneori, înapoi; ea este situată cel mai adesea
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
17% în populația europeană și 54,6% în populația din India. Față de extensie laterală trebuie diferențiată de fațetă de genuflexiune. Față de extensie laterală continuă convexitatea feței trohleare. În timpul flexiunii dorsale, această fațetă va stabili un contact cu capătul inferior al epifizei distale a tibiei dar nu cu marginea sa anterioară. "Fața anterioară a talusului" prezintă "capul talusului" ("Caput tali"). Capul este o proeminență ovală, cu axul mare transversal. El prezintă o fața articulară naviculară. În jos capul se continuă lateral cu
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
destul de rară. Suplimentar, cele două maleole formează un sistem de direcție împiedicând deplasarea laterală a talusului - rol care revine în special celei laterale (peronieră, care coboară mai mult dect cea medială tibială). Deplasarea posterioară este prevenită de marginea posterioară a epifizei distale a tibiei. Prin poziția lui, talusul are rol atât în statică, cât și în dinamică. Astfel, în statică, talusul primește toată greutatea corporală de la tibie și o transmite în jos calcaneului și anterior spre degete, prin navicular cu care
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
mai ales la motocicliști), la sportivi sau prin cădere de la înălțime. Mecanismul comun de producere al fracturilor de talus este cel de hiperdorsiflexie forțată al piciorului pe gambă și compresiune în cădere de la înălțime cu talusul cuprins între calcaneu și epifiza distală a tibiei. Particularitățile acestor fracturi sunt datorate caracteristicilor anatomice și funcției biomecanice speciale ale talusului, aportului sangvin deficitar, precum și frecvenței mari a complicațiilor tardive de temut (necroza avasculară și artroza posttraumatică). Aproape 60% din suprafețe talusului sunt cartilaginoase, nu
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
care le-a formulat în operele sale anterioare. Astfel, referitor la problema interacțiunii dintre corp și suflet, el propune în ultima sa lucrare teoriile despre „spiritele animale” și rolul central pe care îl joacă, în opinia sa, glanda pineală (sau epifiza), stabilind o legătură între emoțiile umane și chimia corpului. De asemenea, în ceea ce privește teoria acțiunii, Descartes prezintă o filosofie morală mai închegată decât regulile provizorii pe care le-a schițat în "Discursul asupra metodei", fondată pe cunoașterea legilor fiziologice. Descartes începe
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
Epifiza sau glanda pineală (corpus pineale, conarium sau epiphysis cerebri) este o formațiune nepereche, cu greutatea de aproximativ 0,2 g, situată deasupra coliculilor cvadrigemeni superiori. Este aflată în masa encefalului, între cele 2 emisfere, fiind parte a epitalamusului. Aceasta este
Glandă pineală () [Corola-website/Science/307536_a_308865]
-
cu greutatea de aproximativ 0,2 g, situată deasupra coliculilor cvadrigemeni superiori. Este aflată în masa encefalului, între cele 2 emisfere, fiind parte a epitalamusului. Aceasta este responsabilă pentru secreția unor hormoni, printre care și secreția melatoninei. În perioada copilăriei, epifiza este mare, însă odată cu trecerea anilor, aceasta se micșorează devenind aproape inactivă la maturitate. Ca glandă endocrină, epifiza aparține "sistemului endocrin difuz". Glanda provine din bombarea tavanului ventriculului III al creierului și ajunge la cea mai mare dezvoltare în frageda
Glandă pineală () [Corola-website/Science/307536_a_308865]
-
cele 2 emisfere, fiind parte a epitalamusului. Aceasta este responsabilă pentru secreția unor hormoni, printre care și secreția melatoninei. În perioada copilăriei, epifiza este mare, însă odată cu trecerea anilor, aceasta se micșorează devenind aproape inactivă la maturitate. Ca glandă endocrină, epifiza aparține "sistemului endocrin difuz". Glanda provine din bombarea tavanului ventriculului III al creierului și ajunge la cea mai mare dezvoltare în frageda copilărie. De la 7 ani celulele glandulare ale organului încep să fie înlocuite prin țesut conjunctiv, în care mai
Glandă pineală () [Corola-website/Science/307536_a_308865]
-
albumină, fiind captat de hipotalamus și gonade și catabolizat în telencefal și ficat. Echipamentul enzimatic necesar transformării serotoninei N-acetil serotonină nu este unic epifizar, dar acțiunea hidroxi - indolmetil - transferazei - necesară transformării N-acetil serotoninei în melatonină - este specific epifizară. Epifiza mai conține hormon luteinizat, tireotiozină, hormon antidiuretic, neurofizine I și II, leucinencefalină, argintină - vasotocină, arginină - vasopresină. De asemenea, academicianul M. Milcu și colab. au descoperit un hormon hipogliceminant al epifizei numit pinealină. Acesta și melatonina scad fixarea iodului în tiroidă
Glandă pineală () [Corola-website/Science/307536_a_308865]
-
necesară transformării N-acetil serotoninei în melatonină - este specific epifizară. Epifiza mai conține hormon luteinizat, tireotiozină, hormon antidiuretic, neurofizine I și II, leucinencefalină, argintină - vasotocină, arginină - vasopresină. De asemenea, academicianul M. Milcu și colab. au descoperit un hormon hipogliceminant al epifizei numit pinealină. Acesta și melatonina scad fixarea iodului în tiroidă și reduc acțiunea stimulantă a TSH. Acțiunile hormonilor epifizari sunt multiple:
Glandă pineală () [Corola-website/Science/307536_a_308865]
-
derivat din cuvântul latin pentru "„bazin”", este o structură anatomică sub formă de pâlnie, întâlnită la cele mai multe vertebrate. Numele de pelvis se folosește atât pentru căt și pentru Mușchii și țesutul de deasupra pelvisului osos sunt cunoscute drept "plafonul pelvian". Epifiza rotunjită a femurului, numită "capul femurului", se articulează cu oasele coxale (iliace) pe fața exterioară a acestora printro cavitate curbată numită "cavitatea cotiloidă" (articulația coxo-femurală). ul se împarte întrun etaj superior ("marele bazin") și unul inferior ("micul bazin"). Stabilirea diametrului
Pelvis () [Corola-website/Science/332627_a_333956]
-
român, membru titular (1948) al Academiei Române. Ștefan Milcu este considerat, alături de Constantin I. Parhon, creatorul școlii românești de endocrinologie. Este creatorul Grupului de reflexie "Noesis". Este autorul unor monografii de răsunet pe plan mondial, mai ales legate de timus sau epifiză. Este organizatorul primului program de protecție pentru ceea ce a fost numit "gușă endemică". Este realizatorul celor două Tratate de Endocrinologie Clinică, din 1967 și din 1992 [ambele apărute la Editura Academiei]. Pe plan politic, a susținut poziția socrului său, C.
Ștefan-Marius Milcu () [Corola-website/Science/307203_a_308532]
-
fiecare pacient . Deficit de creștere la copii , cauzat de o secreție inadecvată a hormonului de creștere : 0, 025 - 0, 035 mg/ kg , administrat zilnic sub forma unei injecții subcutanate . Tratamentul cu somatropină trebuie continuat la copii și adolescenți până la închiderea epifizelor . Deficit de creștere asociat cu sindromul Turner : Până la 0, 05 mg/ kg , administrat zilnic sub forma unei injecții subcutanate . Tratamentul cu somatropină trebuie continuat la copii și adolescenți până la închiderea epifizelor . Deficit de creștere asociat cu insuficiență renală cronică : Până la
Ro_716 () [Corola-website/Science/291475_a_292804]
-
somatropină trebuie continuat la copii și adolescenți până la închiderea epifizelor . Deficit de creștere asociat cu sindromul Turner : Până la 0, 05 mg/ kg , administrat zilnic sub forma unei injecții subcutanate . Tratamentul cu somatropină trebuie continuat la copii și adolescenți până la închiderea epifizelor . Deficit de creștere asociat cu insuficiență renală cronică : Până la 0, 05 mg/ kg , administrat zilnic sub forma unei injecții subcutanate . Tratamentul cu somatropină trebuie continuat la copii și adolescenți până la închiderea epifizelor sau până la momentul transplantului renal . 2 Deficitul hormonului
Ro_716 () [Corola-website/Science/291475_a_292804]
-
trebuie continuat la copii și adolescenți până la închiderea epifizelor . Deficit de creștere asociat cu insuficiență renală cronică : Până la 0, 05 mg/ kg , administrat zilnic sub forma unei injecții subcutanate . Tratamentul cu somatropină trebuie continuat la copii și adolescenți până la închiderea epifizelor sau până la momentul transplantului renal . 2 Deficitul hormonului de creștere la adulți : La începutul tratamentului cu somatropină , se recomandă doze inițiale scăzute , de 0, 15 - 0, 3 mg , administrate zilnic sub forma unei injecții subcutanate . Doza trebuie ajustată treptat , controlând
Ro_716 () [Corola-website/Science/291475_a_292804]