628 matches
-
oglindă/ când din ochi prinse a/ lăcrima/ am știut că e EA ș...ț (p. 40) Pe pagina sa de internet, Florin Dumitrescu scria în 2010: „Maestrul șIon Bogdanț Lefter mă fixase just (subl. mea, L.C.) în insectar: sînt un epigon dimovian pe filiera ‘80-iștilor”, pentru a continua un alineat mai încolo: „Am convingerea că Dimov merită o posteritate clasicizantă, precum cea de care are parte în ultimii ani Gellu Naum. Am mulți prieteni în confreria naumiștilor ș...ț Îl
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
altă semnificație. Autorul care adoptă limba unei culturi socotite superioare ar reconstitui figura barbarului pus pe cuceriri, ce ar fi de astă dată Parisul modernității sau New-Yorkul postmodern. Spre a avea succes, el trebuie să evite a fi un simplu epigon al modei centrului, aducînd o originalitate care să intereseze, să se impună. Să recurgă la o limbă de circulație universală doar pentru a obține o mai largă audiență pentru aportul său personal. Cerințe pe care le-au îndeplinit cu prisosință
Despre Bilingvism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2620_a_3945]
-
adaptări rusești, Căsătoria de Gogol, Crimă și pedeapsă sau texte inedite ca R.U.R de Capek. Privindu-i machetele scenografice, ceea ce mă frapează și insist în intervenția mea e „sincronismul” cu modernitatea europeană. El, sunt convins, nu e un epigon, ci un artist ce inventa, concepea, propunea spații originale în „spiritul timpului”. Ele poartă amprenta scenei europene care își descoperă în baron un reprezentant de excepție în acea Bucovină vecină cu locurile unde au apărut artiști a căror mitologie s-
Löwendal, baronul scenograf, la Biblioteca Națională a Franței by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2774_a_4099]
-
creator de anvergura lui Eminescu, pentru care fundamentele Europei sunt formate indubitabil, în mare măsură, din clasicismul greco-latin. Treptat însă, mai ales după atingerea maturității creatoare, lucrurile se schimbă, iar dimensiunea „vârstei de aur” devine mult mai complicată. Astfel, în „Epigonii”, sunt exaltați Eliade, Bolliac, Vasile Cârlova, Alexandrescu, Bolintineanu, Andrei Mureșianu și Costache Negruzzi[8], adică aceia care au ilustrat romantismul, mulți dintre ei prin evocarea și invocarea Evului Mediu, cu boieri și țărani supuși, cu domni autoritari și puternici, cu
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
zice” și „cu basmul povestește”, dar mai ales fiindcă „El deșteaptă-n sânul nostru dorul țării cei străbune,/ El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune,/ Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbrul sombru și regal”[9]. Vremea grea și rea a epigonilor (adică perioada contemporană) este pusă de poet în antiteză cu icoana istoriei, cu „vârsta de aur”, care este fără îndoială epoca ștefaniană. 2. Cadrul medieval universal Dimensiunea temporală a Evului Mediu este, în înțeles eminescian, de inspirație occidentală și are
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
ISTORIA ROMÂNIEI LA LIMES, INTRE EST ȘI VEST Autor: Viorel Roman Publicat în: Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Dr. Ioan Tapeș „În umbra marelui Hidalgo, condiția de a fi, din întâmplările unui istoric militar, 1978-1989, Epigoni ai marelui Hidalgo, principiul eliminării marginalilor prin asociere și includere în raport de putere și în 7 Breviare laice” Editura Militară, București, 2.000 p Ioan Talpeș, doctor în istorie, autor, editor, general de corp de armată (cu 3 stele
ISTORIA ROMÂNIEI LA LIMES, INTRE EST ŞI VEST de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381571_a_382900]
-
conferă un plus de credibilitate și mai ales de informație surprinzătoare pentru specialiști și încă nesistematizată, mai greu accesibilă cititorului de rând. Dedicată fiului său Codru și publicată la un sfert de secol de la Revoluție, În loc de argument (p.7-17) la Epigoni ai marelui Hidalgo, e o sinteză originală a istoriei moderne. Din 1774, de la Pacea de la Kuciuk-Kainargi, moldo-valahii, obedienți Sultanului turc, patriarhului sau grec și Țarului ruso-pravoslavnic, protectorul tuturor ortodocșilor, fac parte nolens, volens din Chestiunea sau Criză Orientală până în zilele
ISTORIA ROMÂNIEI LA LIMES, INTRE EST ŞI VEST de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381571_a_382900]
-
I. VIOREL ROMAN - ISTORIA ROMÂNIEI LA LIMES, INTRE EST ȘI VEST, de Viorel Roman, publicat în Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017. Dr. Ioan Tapeș „În umbra marelui Hidalgo, condiția de a fi, din întâmplările unui istoric militar, 1978-1989, Epigoni ai marelui Hidalgo, principiul eliminării marginalilor prin asociere și includere în raport de putere și în 7 Breviare laice” Editura Militară, București, 2.000 p Ioan Talpeș, doctor în istorie, autor, editor, general de corp de armată (cu 3 stele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381575_a_382904]
-
Constantin C. Giurăscu, ceea ce-i conferă un plus de credibilitate și mai ales de informație surprinzătoare pentru specialiști și încă ... Citește mai mult Dr. Ioan Tapeș„În umbra marelui Hidalgo, condiția de a fi, din întâmplările unui istoric militar, 1978-1989, Epigoni ai marelui Hidalgo, principiul eliminării marginalilor prin asociere și includere în raport de putere și în 7 Breviare laice”Editura Militară, București, 2.000 pIoan Talpeș, doctor în istorie, autor, editor, general de corp de armată (cu 3 stele), senator
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381575_a_382904]
-
Iosiv Vulcan și-a făcut un adevărat program din tipărirea creației poetului. De altfel, după revenirea Poetului de la Oberdöbling 21, Iosif Vulcan a publicat în revista pe care o conducea următoarele poezii eminesciene: Veneția, Iar când voi fi..., Luceafărul (1884), Epigonii (1885), La steaua (1886), De ce nu-mi vii, Kamadeva (1887). În acest sens, revista ”Familia” tipărea 22 o creație eminesciană, cea mai recentă poezie a sa, Kamadeva, de fapt ultima, pe care o preia din numărul apărut la 1 Iulie
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
și creștinești, ne-au fost salvate de... Biserica Ortodoxă, „Mama neamului nostru românesc” cum o numea poetul național nepereche, Eminescu. Ea ne-a primit în Catedrala Marii Uniri, prin căldura ei sufletească și dumnezeiască; ea, cea prigonită și umilită de epigonii actuali, ne îmbrățișează și îmbărbătează, ne dă o speranță de... un mâine mai bun, o speranță după cum spunea Petre Ispirescu, care „Are bunul de a consola, chiar dacă realitatea arată omului, într-un chip ironic, lucrurile cum sunt”. Cuvintele Ierarhului PATRIOT
1918 – ALBA- IULIA – 2016 ORAȘUL UNIRII ȘI SPERANȚA …ÎNVIERII NOASTRE [Corola-blog/BlogPost/93103_a_94395]
-
mereu dușmanii/ Graiului român pierzare;/ Dar să piară ei cu toții:/ Nu l-am dat, și nici nepoții/ Nu-l vor da!”. Splendoare de limbă, precum cea din „Luceafărul” și „Odă” (În metru antic), este acea închinăciune în fața înaintemergătorilor evocați în „Epigonii” de Eminescu, Înaltul Domn al Poeziei și al Limbii Române: „Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere: / Cichindeal, gură de aur, / Mumulean, glas de durere, / Prale, firea cea întoarsă, / Daniil, cel trist și mic, Văcărescu
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
de poeții tineri de astăzi, își impun în fine propria lecție artistică - ascultată, învățată, îngânată, dusă bine sau rău mai departe... Pe culoarul șerpuit al liricii domestic-erotice, Brumaru deține în mod clar supremația. Imitatorii săi nu reușesc să fie decât epigoni zbătându-se între stângăcie și pornografie. Originalul rămâne inconfundabil: un poet la care regimul fantasmatic nu mai este nocturn, romantic, oniric, ci diurn și "gospodăresc". Evaziunea în înălțimi și depărtări, zborul dintr-o realitate joasă și cenușie, într-o supra-lume
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
ne imagina că suntem ș...ț - Austriecii au construit această magnifică cetate în doar paisprezece ani, în evul al optsprezecelea, cel din urmă veac al epocii galante. Nouă ne va lua tot pe atâta să îi renovăm una dintre porți. Epigoni nedemni ai vremurilor nobile și apuse, ce căutăm noi rătăciți în această lume? ș...ț Și atunci apăru, în asfințit, o siluetă familiară, care se apropie de noi și spuse, cu glasul suav al unei pitulice: - Crailor, sper că nu
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
Dar mai există o explicație pentru voga Balcicului. Noutatea temelor lui - minarete, moschei, cimitire cu pietre funerare ca niște menhiri, misterioasele siluete feminine drapate în feregea neagră și cu fața acoperită - oferea o alternativă și o posibilitate de reacție împotriva epigonilor lui Nicolae Grigorescu care banalizaseră până la sațietate țărăncuțele și carele cu boi. Să ne amintim că Tudor Vianu și G. Că-li-nescu vedeau în balcanismul poetului Ion Barbu, al cărui volum apărea în 1927, adică în plină epocă de glorie a
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
am distanță, și mi le asum, deocamdată, integral. Nu știu ce voi spune, dacă mai apuc să trăiesc zece ani, despre ele". De bună seamă, sunt acestea mai mult mărturisiri... Nichita Stănescu îi elogiază pe înaintași (Cartea de recitire) ca Eminescu în Epigonii, numai că el nu socotește pe urmași drept epigoni și-i recitește poematic. El însuși, Nichita, se declară părtaș la această "dimineață a poeților": "Eu aparțin generației lui Cârlova", una întemeietoare și plină de însuflețire. E o replică la sincronismul
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
voi spune, dacă mai apuc să trăiesc zece ani, despre ele". De bună seamă, sunt acestea mai mult mărturisiri... Nichita Stănescu îi elogiază pe înaintași (Cartea de recitire) ca Eminescu în Epigonii, numai că el nu socotește pe urmași drept epigoni și-i recitește poematic. El însuși, Nichita, se declară părtaș la această "dimineață a poeților": "Eu aparțin generației lui Cârlova", una întemeietoare și plină de însuflețire. E o replică la sincronismul lovinescian, care e just, inclusiv teoria "mutației valorilor", dar
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
cult pentru Blaga, dar nu s-au revendicat din poezia și filosofia lui "din teama de a nu fi Ťblagieniť" - mărturisește I. Negoițescu. Filiația e notorie, ca și rezistența cerchiștilor la această afiliere, din frica de a nu fi considerați epigoni. Manifestul adresat lui E. Lovinescu în 1943 e, categoric, privind retrospectiv, o formă ingenioasă de ascundere a adevăratului maestru. În etapa postcerchistă, prin euphorionism, adică prin propunerea de "restaurare goetheană", se va crea o premisă pentru redescoperirea și dezvăluirea lui
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
tipice, în mod normal impersonală, ce rămîne nenumită, dar pe care o desemnează implicit - în spațiul sud-est european această caracteristică este și mai accentuată, cel care scrie este "călugărul", "principele", mai tîrziu "boierul". Deci, inevitabil, noțiuni clasice, ca cea de epigon și cea de creator original, cărora li se opune, au prea puțin sens în poezia medievală. De aici și acea slabă delimitare a operei: "Opera" plutește, se înconjoară nu atît de frontiere, cît de un halou unde se produc necontenite
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
durată nu a depășit 70 de ani și care a reprezentat apogeul unui gen artistic care a intrat apoi într-o degradare implacabilă. Unicitatea tragediei atice vine din aceea că, încheindu-se brusc, a lăsat în urmă inerția creativă a epigonilor prinși într-un tipar mimetic. În schimb, Seneca, Racine, Shakespeare, Ibsen sau Strindberg, creatori cărora nimeni nu le contestă valoarea, au fost orice altceva în lumea teatrului, dar nu autori tragici. Lor le putem spune pe bună dreptate dramaturgi, creatori
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
al sistemului educațional universitar de azi? Dar gata cu văicărelile, scriitor român! Înapoi la masa de scris! Pentru ce, pentru cine? Pentru postumitatea pe care ți-o poți închipui cît vrei tu de mare, de recunoscătoare. Că și Eminescu, în Epigonii, sugera că în România putem vorbi de prezentul unui trecut fără viitor. Dar s-au mai găsit resurse pentru încă un veac și jumătate de „prezent continuu”.
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
management defectuos și de calcul politic iresponsabil. Cu migală, guvernările succesive ale PDL au tot băgat această problemă sub preș. Niciodată situația la Oltchim n-ar fi ajuns atât de dramatică dacă Ministerul Economiei al d-lui Videanu și al epigonilor săi democrat-liberali ar fi avut curajul să trateze direct subiectul, să propună o abordare, să caute să facă o strategie de privatizare atunci când situația era calmă, nu când nu mai era nimic de făcut. În locul unei operații grele care să
Geoană: Privatizarea Oltchim este in stil Elodia, iar PDL este vinovat de această aventură () [Corola-journal/Journalistic/42182_a_43507]
-
Păltiniș, al refugiului în estetic și al tezei conform căreia „Opera salvează creatorul” (p.228-229), Marino vede în C. Noica sursa principală a majorității relelor postdecembriste 3. În aceeași ordine de idei, Radu Petrescu nu este altceva decât „un mărunt epigon călinescian” (p.91), Aurel Rău, „un nomenclaturist feroce, o mediocritate proletcultistă [...], un parvenit etern” (p.113), Marin Sorescu, „un oltean șmecher, care fură la cântarul literar” (p.281), Livius Ciocârlie, un „autor de interminabile pseudojurnale, afectate, sclifosite, fals literaturizate” (p.
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
vocația. Deosebirea stă în cît de intensă e fascinația care îl apropie de numere. și cum pasiunea e forma incipientă prin care recunoaștem un imbold autentic, obișnuința e chiar sleirea atracției, cu ivirea sentimentului amar că nu poți depăși condiția epigonului. E atîta blazare în neputința de a aduce ceva nou în matematică, încît specialiștii domeniului sînt cel mai adesea niște dezabuzați care gustă în secret gustul înfrîngerii: repetă ideile altora și trăiesc cu teroarea de a se ști mediocri. Cartea
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
autoarei neînțelegerea și reaua credință, reducționismul și tezismul - reproșuri care se verifică într-o bună măsură. Faptul că pretindea a fi identificat-o singură pe Evelyn Underhill, trecând sub tăcere transmiterea informației de la Zevedei Barbu la Lucrețiu Pătrășcanu și la epigonii lor târzii, i-a adus chiar acuza de a fi ea însăși o plagiatoare. Cel mai surprinzător a fost faptul că „demonstrațiile“ ei au produs, în urechile unor intelectuali cu simțul măsurii, ecouri mult mai ample decât cele scontate. Astfel
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]