249 matches
-
însăși faza de modernizare incipientă (implicând coexistența curentelor și tendințelor) în care se găsea literatura română în momentul publicării textului (în numărul introductiv al revistei ieșene Dacia literară, editate de Mihail Kogălniceanu). Divizată în patru părți, fiecare precedată de un epigraf semnificativ, nuvela poate fi rezumată în termenii unei lupte pentru obținerea și conservarea puterii politice absolutiste. Însă acest conflict, universal prin tematică, este particularizat prin exacerbarea sadică a trăsăturilor comportamentale ce-l caracterizează pe tiranul revanșard. Conflictul inițial îl opune
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
iar știință experimentală și coruptă, propagata de Bacon, de Newton sau de Locke, este abandonată în favoarea celei dintâi. Ultimul vers din Night the Ninth nu poate ascunde tonul optimist adoptat de eul creator, constituind, în opinia mea, cheia retorica și epigraful întregului epos: "The dark Religions are departed & sweet Science reigns" (E: 407). Această formulă reiterează, într-un ecou involuntar, firește, credința lui Schleiermacher în caracterul esențialmente omonim al științei și al cunoașterii vizionare: "Știință adevărată este viziune completă" (1958, p.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
reclama, catalogul sau nota asupra ediției. Toate acestea țin de responsabilitatea editorului și a colaboratorilor săi (printre care secretarii de editură, coordonatorii de colecții, atașații de presă): este vorba de paratextul editorial. Această prezentare poate să aparțină autorului: titluri, dedicații, epigrafe, prefețe, note etc., în acest caz fiind vorba de paratextul auctorial. Gérard Genette (1987) a fost primul care a propus o prezentare generală a paratextului ce se vrea o introducere, dar și o invitație la cunoașterea diferitelor modalități de prezentare
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
generală a paratextului ce se vrea o introducere, dar și o invitație la cunoașterea diferitelor modalități de prezentare a textului sau a cărții. El și-a limitat analiza doar la genurile discursive în care se regăsește responsabilitatea autorului: titluri, dedicații, epigrafe, prefețe, note sau alte interviuri și dialoguri. Producțiile paratextuale în care responsabilitatea editorului este angajată în mod semnificativ nu sînt luate în seamă decît foarte puțin. Astfel, la originea proiectului nostru se află și explorarea acestui aspect al paratextului, diferit
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
întrevedem posibilitatea unei noi dezvoltări a studiilor semiologice în domeniul media. Mai întîi, trebuie remarcată o evoluție foarte profundă a teoriei lingvistice în domeniile enunțării, discursivității și pragmaticii (1982, p. 35). Ne propunem abordarea globală a diverselor practici de prefețe, epigrafe sau reclame. Totuși, principala noastră intenție nu a fost să constituim un corpus închis și exhaustiv. Am avut grijă să acoperim mai multe segmente de editare (Clasici, Literatură pentru Tineret, Literatură...) și să abordăm genuri paratextuale care țin atît de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
provocarea majoră a acestui studiu. Primul capitol propune o definiție generală a paratextului și insistă asupra cadrului de analiză și a domeniului de studiu. Cel de-al doilea capitol tratează paratextul autorului prin abordarea diferitelor elemente, precum: numele autorului, titlurile, epigrafele, prefețele și dedicațiile. Al treilea capitol este focalizat pe paratextul editorului, fiind vorba înainte de toate de problematica impusă de cataloage, coperte și supracoperte, campanii publicitare. Capitolul 1 Definiția paratextului 1. Elemente de definiție La originea acestui studiu plasăm definiția dată
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
din secolul al XVI-lea, perigrafia stabilește un cadru, o închidere; după cum remarcă L. Mailhot (1985), ea reglementează proprietatea literară. Cartea clasică, compactă, închisă în sine, este o lucrare cu intrări limitate: numele autorului și al editorului, colecția, titlul, dedicația, epigraful, prefața, cuprinsul, bibliografia, notele, textul de prezentare. "Între acești piloni reprezentați de epigraf și bibliografie, textul este o punte suspendată deasupra unui gol de care se teme", scrie A. Compagnon (1979, p. 339). Chiar dacă frontierele cărții au fost fixate încă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
L. Mailhot (1985), ea reglementează proprietatea literară. Cartea clasică, compactă, închisă în sine, este o lucrare cu intrări limitate: numele autorului și al editorului, colecția, titlul, dedicația, epigraful, prefața, cuprinsul, bibliografia, notele, textul de prezentare. "Între acești piloni reprezentați de epigraf și bibliografie, textul este o punte suspendată deasupra unui gol de care se teme", scrie A. Compagnon (1979, p. 339). Chiar dacă frontierele cărții au fost fixate încă de la Montaigne, ele permit totuși și numeroase devieri. Pe de o parte, există
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
parte, există, bineînțeles, grade și diferențe specifice în această perigrafie: fie că figurează pe coperta unei cărți sau sînt inserate într-un text publicitar, textele de prezentare, scrise, dar nesemnate de autor, constituie un tip de argumentare; în schimb, titlurile, epigrafele, introducerile și prefețele fac parte din carte, sînt o primă și o ultimă dimensiune a textului numele, fața, intertextul, aplecarea textului asupra lui însuși. Pe de altă parte, în jurul textului persistă "o zonă nesigură, în care el își încearcă norocul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
distantă, pe care, în ansamblul format de o operă literară, de textul propriu-zis, o întreține cu ceea ce nu putem numi altfel decît paratextul său: titlul, subtitlul, intertitlul, prefața, postfața, nota editorului, cuvîntul înainte etc.; notele marginale, cele de subsol, finale; epigraful; ilustrația, textul de prezentare, banda, supracoperta, [...] (1982, p. 9). După cum însuși G. Genette indică, studiul trebuia să apară, căci "paratextualitatea, după cum se observă foarte bine, este în primul rînd o mină de întrebări fără răspunsuri" (1982, p. 10). Seuils (1987
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
constituire a paratextului: peritextul (în jurul textului) și epitextul (în jurul cărții). Fie formula următoare: Paratext = Peritext + Epitext. Peritextul desemnează genurile discursive care înconjoară textul în spațiul aceluiași volum: peritextul editorial (colecțiile, coperta, materialitatea cărții), numele autorului, titlurile, textul de prezentare, dedicațiile, epigrafele, prefețele, intertitlurile și notele. Epitextul desemnează producțiile care înconjoară cartea și se situează la exteriorul ei: epitextul public (epitext editorial, interviuri, dialoguri), epitextul privat (corespondența, jurnalul intim). G. Genette folosește termenul de "text", nu de "operă" (ca în Palimpsestes), pentru
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
însă foarte limitată și atunci ea se confruntă cu cea a editorului: acestea sînt elementele de paratext pe care le vom studia mai îndeaproape. Tabelul următor recapitulează diversele componente ale paratextului auctorial: PERITEXT EPITEXT PUBLIC PRIVAT Numele autorului Titluri-intertitluri Dedicații Epigrafe Prefețe Note Meditații Interviuri Dialoguri Colocvii Corespondențe Confesiuni Jurnale intime Preambuluri 3. Formele textuale ale paratextului editorial Paratextul editorial constituie obiectul nostru de studiu: prin acest termen definim reunirea a două tipuri de genuri discursive: peritextul editorial (coperte, supracoperte, texte
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Duarte, nu întîrzie să o facă să înțeleagă asta..." Capitolul 2 Paratextul autorului 1. Definiția paratextului auctorial După cum am mai arătat, paratextul autorului este alcătuit din două ansambluri de producții: peritextul auctorial (numele autorului, titlurile și intertitlurile, prefețele și avertismentele, epigrafele, notele) și epitextul auctorial (epitextul privat, reunind corespondența, confesiunile, jurnalele intime și epitextul public, care include diversele manifestări, colocviile sau alte interviuri). Nu vom dezvolta fiecare dintre componentele paratextului auctorial, ci ne vom axa studiul pe elementele de bază ale
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
jurnalele intime și epitextul public, care include diversele manifestări, colocviile sau alte interviuri). Nu vom dezvolta fiecare dintre componentele paratextului auctorial, ci ne vom axa studiul pe elementele de bază ale peritextului auctorial. Următoarele două secțiuni se vor ocupa de epigraf, dedicații și prefețe; problematica numelui autorului va fi ilustrată prin cîteva exemple. 1.1. Numele autorului La fel ca G. Genette (1987), vom afirma că numele autorului apare în trei condiții principale: autorul semnează cu numele său real (pentru cei
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
am pus aici umilul meu nume de autor Și copilul meu nu are nici măcar un titlu de trișor. E un noroc neașteptat, adevărat sau fals, fără rost... Arta nu mă cunoaște. Eu Arta n-o cunosc. 2. O componentă strategică: epigraful Primul ansamblu coerent de analize privind epigraful ne este furnizat de A. Compagnon: Autorul își amestecă cărțile. Singur la mijlocul unei pagini, epigraful reprezintă cartea este dat pentru sens, alteori pentru contrasens -, o induce, o rezumă. Dar, înainte de toate, el este
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
autor Și copilul meu nu are nici măcar un titlu de trișor. E un noroc neașteptat, adevărat sau fals, fără rost... Arta nu mă cunoaște. Eu Arta n-o cunosc. 2. O componentă strategică: epigraful Primul ansamblu coerent de analize privind epigraful ne este furnizat de A. Compagnon: Autorul își amestecă cărțile. Singur la mijlocul unei pagini, epigraful reprezintă cartea este dat pentru sens, alteori pentru contrasens -, o induce, o rezumă. Dar, înainte de toate, el este un strigăt, un prim cuvînt, o redresare
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
adevărat sau fals, fără rost... Arta nu mă cunoaște. Eu Arta n-o cunosc. 2. O componentă strategică: epigraful Primul ansamblu coerent de analize privind epigraful ne este furnizat de A. Compagnon: Autorul își amestecă cărțile. Singur la mijlocul unei pagini, epigraful reprezintă cartea este dat pentru sens, alteori pentru contrasens -, o induce, o rezumă. Dar, înainte de toate, el este un strigăt, un prim cuvînt, o redresare a glasului înainte de a începe cu adevărat, un preludiu sau o profesiune de credință: iată
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
un prim cuvînt, o redresare a glasului înainte de a începe cu adevărat, un preludiu sau o profesiune de credință: iată singura propoziție pe care o consider drept premisă, nu am nevoie de mai mult pentru a începe (1979, p. 337). Epigraful (moto-ul) este, prin excelență, citatul care apare la începutul cărții, chintesența operei: esențialul simbolic, în cîteva cuvinte, în cîteva rînduri. Această solemnitate a epigrafului determină apariția dimensiunii simbolice a citatului, simbolistica lizibilă sau criptată. De fapt, rolul lui este
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
consider drept premisă, nu am nevoie de mai mult pentru a începe (1979, p. 337). Epigraful (moto-ul) este, prin excelență, citatul care apare la începutul cărții, chintesența operei: esențialul simbolic, în cîteva cuvinte, în cîteva rînduri. Această solemnitate a epigrafului determină apariția dimensiunii simbolice a citatului, simbolistica lizibilă sau criptată. De fapt, rolul lui este atît de important, încît face adesea obiectul unei "deturnări care îl parodiază sau lasă în ambiguitate nivelul la care trebuie perceput, distanțarea lui față de text
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
este atît de important, încît face adesea obiectul unei "deturnări care îl parodiază sau lasă în ambiguitate nivelul la care trebuie perceput, distanțarea lui față de text sau, mai degrabă, față de enunțare" (A. Compagnon, p. 338). Astfel, A. Compagnon plasează trei epigrafe la începutul cărții sale La seconde main, ou le travail de la citation: Mai întîi, nimeni nu visează că operele și cîntecele ar putea fi create din bucățele. Ele sînt date dinainte, în prezentul imobil al memoriei. Cine ar fi preocupat
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Nu ne rămîne decît să interglosăm". Și Compagnon? Spunem despre el ceea ce spunea el despre Flaubert (1979, p. 339): "Se salvează subtil, delimitîndu-se în același timp [de memorie, de tăcere, de vorbă și de manuscris]. Este inatacabil. Jucîndu-se de-a epigraful, s-a pus la adăpost". Vom analiza în continuare cazuri de epigrafe unice; însă e interesant să ne oprim și asupra epigrafelor multiple, deoarece există numeroase ecouri în aceste fenomene. Să luăm, de pildă, două exemple de epigrafe, care, departe
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
spunea el despre Flaubert (1979, p. 339): "Se salvează subtil, delimitîndu-se în același timp [de memorie, de tăcere, de vorbă și de manuscris]. Este inatacabil. Jucîndu-se de-a epigraful, s-a pus la adăpost". Vom analiza în continuare cazuri de epigrafe unice; însă e interesant să ne oprim și asupra epigrafelor multiple, deoarece există numeroase ecouri în aceste fenomene. Să luăm, de pildă, două exemple de epigrafe, care, departe de a se opune unul celuilalt, se completează pentru a prezenta romanul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
delimitîndu-se în același timp [de memorie, de tăcere, de vorbă și de manuscris]. Este inatacabil. Jucîndu-se de-a epigraful, s-a pus la adăpost". Vom analiza în continuare cazuri de epigrafe unice; însă e interesant să ne oprim și asupra epigrafelor multiple, deoarece există numeroase ecouri în aceste fenomene. Să luăm, de pildă, două exemple de epigrafe, care, departe de a se opune unul celuilalt, se completează pentru a prezenta romanul Le vieux gringo de Carlos Fuentes, apărut la Gallimard: But
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de-a epigraful, s-a pus la adăpost". Vom analiza în continuare cazuri de epigrafe unice; însă e interesant să ne oprim și asupra epigrafelor multiple, deoarece există numeroase ecouri în aceste fenomene. Să luăm, de pildă, două exemple de epigrafe, care, departe de a se opune unul celuilalt, se completează pentru a prezenta romanul Le vieux gringo de Carlos Fuentes, apărut la Gallimard: But who knows the fate of he is bones or how often he is to be buried
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
of he is bones or how often he is to be buried? Thomas Browne What you call dying is simply the last pain. Ambrose Bierce Aici jocul ecoului reiese din formula dialogată Întrebare/ Răspuns pe care îl instaurează cele două epigrafe: Dar cine cunoaște oare destinul oaselor sale, cine știe de cîte ori va fi îngropat? Ceea ce voi numiți moarte, nu e decît ultima suferință. În plus, comentariul textului apare în cele două citate: Bătrînul gringo este povestea unui bătrîn, fost
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]